Asigurarea Calitatii Medicamentelor

Asigurarea calităţii medicamentelor–
Reguli de Bună Practică farmaceutică
MINISTERUL EDUCATIEI,CERCETARII,TINERETULUI SI SPORTULUI

SCOALA POSTICEALA SANITARA”SF. VASILE CEL MARE”
PLOIESTI
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICARII PROFESIONALE
DOMENIUL - SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFICARE PROFESIONALA - ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
INDRUMATOR:
Farm. Pr. DUMITRESCU ALEXANDRU
ABSOLVENT:
PARVU ELENA-DANIELA
2011
1
TEMA PROIECTULUI
“ ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTELOR”
2
CUPRINS
ARGUMENT....................................................................................................................1
CAPITOLUL I ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTULUI………………………….3
CAPITOLUL II REGULI DE BUNA PRACTICA DE FABRICATIE…………………………4
II:A CONDITII GENERALE………………………………………………………...4
II:B MANAGEMENTUL CALITATII………………………………………………4
II:C REGULI DE BUNA PRACTICA DE FABRICATIE………………………….5
CAPITOLUL III REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA……………………….26
III:A CONDITII GENERALE………………………………………………………….26
III:B ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTELOR IN FARMACIE,

RECOMANDARI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA………………..27
CAPITOLUL IV REGULI DE BUNA PRACTICA DE DISTRIBUTIE…………………………….28
CAPITOLUL V DISPOZITII GENERALE PRIVIND NORMELE DE PROTECTIA MUNCII…...30
V:A ECHIPAMENTELE TEHNICE,ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE

PROTECTIE SI DE LUCRU, ALIMENTATIA DE PROTECTIE SI MATERIALELE IGIENICO
SANITARE……………………………………………………………………………………………….30
V:B MASURI DE PROTECTIA MUNCII IN FARMACII DE CIRCUIT DESCHIS SI

INCHIS, PUNCTE FARMACEUTICE,DROGHERII…………………………………………………..32
V:C AMPLASAREA,EXPLOATAREA,INTRETINEREA SI REPARAREA

INSTALATIILOR,UTILAJELOR, MASINILOR SI APARATELOR PENTRU PRODUCTIE………34
V:D CONTROLUL INTERN AL PRODUCTIEI……………………………………...35
V:E ASIGURAREA CALITATII PRODUCTIEI…………...………………………..35
V:F VERIFICAREA DE PRODUS…………………………………………………...36
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………….37
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..…………………………38
ANEXE……………………………………………………………………………………….............… 42
ARGUMENT
3
Politica Naţională a Medicamentului este o componentă esenţială a politicii naţionale de sănătate şi

se concretizează printr-un plan de acţiune bazat pe o analiză de situaţie care angajează toţi partenerii
publici şi privaţi.
Politica Naţională a Medicamentului vizează asigurarea unei stări mai bune de sănătate pentru
întreaga populaţie prin intermediul celui mai bun acces la medicamente controlate, având siguranţa,
calitatea şi eficacitatea dovedite. Produsele medicamentoase oferă un răspuns simplu multora dintre
problemele de sănătate, dacă sunt utilizate în mod raţional, având astfel un rol crucial în sistemul de
sănătate.
De ce este necesară o Politică Naţională a Medicamentului?
Pentru că aceasta urmăreşte satisfacerea nevoilor de medicamente ale populaţiei (după identificarea
problemelor cheie şi a aspectelor prioritare).
Politica Naţională a Medicamentului are o importanţă deosebită pentru România. România se
confruntă în prezent cu mari dificultăţi financiare întâmpinând constrângeri bugetare majore. Acest fapt
are consecinţe nefavorabile care se răsfrâng în mod deosebit asupra medicamentelor, într-o ţară în care
accesul la medicamente este dificil pentru o parte importantă a populaţiei. Industria farmaceutică naţională
care acoperă 85% din nevoile de medicamente (ca volum) se găseşte într-o situaţie critică, iar formularea
unei politici industriale este foarte necesară. Prioritatea acordată liberalizării şi privatizării economice
creează un context nou în care se impune redefinirea alocării resurselor şi a remunerării „actorilor”
implicaţi în sectorul farmaceutic. Politica Naţională a Medicamentului este de asemenea un instrument de
luptă împotriva corupţiei şi a conflictelor de interese.
Pentru integrarea României în Uniunea Europeană, România trebuie să-şi definească în prezent un
program adecvat în concordanţă cu cerinţele UE prin transpunerea acestora în propria legislaţie.
Din acest punct de vedere principiile cheie sunt:
• Echitate
• Accesibilitate
• Transparenţă
• Parteneriat
• Competiţie corectă
• Calitatea îngrijirii
• Conţinutul costului
În vederea definirii Politicii Medicamentului, în România a fost creat prin decizia Ministrului
Sănătăţii un Comitet Naţional,
care a analizat situaţia prezentă şi a definit patru priorităţi majore:
- îmbunătăţirea şi consolidarea legislaţiei sectorului farmaceutic
- creşterea disponibilităţii şi accesibilităţii la medicamente
- încurajarea consumului raţional de medicamente
- definirea, înbunătăţirea, şi consolidarea reglementărilor privind politica de preţuri
Această responsabilitate revine Ministerului Sănătăţii – Direcţia Farmaceutică, Politica Naţională a
Medicamentului urmând a fi implementată ulterior, conform planului de acţiune care va fi aprobat de
Comitetul privind elaborarea Politicii Naţionale a Medicamentului, specificând modalitatea de realizare şi
agenda corespunzătoare fiecărei acţiuni.
În procesul de implementare a Politicii Naţionale a Medicamentului, Ministerul Sănătăţii / Direcţia
Farmaceutică va colabora cu Comitetul pentru elaborarea Politicii Naţionale a Medicamentului, a cărui
componenţă va putea fi extinsă în funcţie de necesităţi.
Implementarea planului trebuie să fie rezultatul unei colaborări strănse între autorităţile statale,
producătorii de medicamente, profesioniştii din cadrul serviciilor de sănătate, pacienţi şi ONG-
uri.
4
INTRODUCERE
Medicamentul reprezintă un sistem, în care fiecare component, precum şi interacţiunea dintre

componenţii acestuia cât şi cu tehnologia de preparare pot influenţa apariţia, durata şi intensitatea efectului
terapeutic. În ultimele decenii au apărut pe lângă formele farmaceutice clasice (soluţii, emulsii, suspensii,
comprimate, unguente, supozitoare, etc.) noi sisteme farmaceutice, sau dispozitive de administrare a
substanţelor medicamentoase, formulate cu ajutorul unor tehnologii care le conferă o calitate
fundamentală: eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza dorită pentru a pătrunde în
organism, sau transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii farmacologice, unde cedează în
cantitatea şi cu viteza necesară proceselor biologice sau tratării stării de boală.
Prepararea constă în utilizarea unei operaţii farmaceutice sau a unui şir de operaţii constituite într-
un flux tehnologic, pentru transformarea substanţei medicamentoase, excipienţilor şi adjuvanţilor într-o
formă farmaceutică având anumite condiţii de calitate, capabilă de a fi administrată o cale convenabilă.
Formularea medicamentului se face astăzi după reguli ştiinţifice, pe baza unor planuri de
experienţe, urmate de metode de optimizare şi de evaluare statistică a rezultatelor, spre a elimina
încercările intuitive, întâmplătoare, insuficiente şi irelevante.
Asigurarea calităţii unui medicament reprezintă un concept ştiinţific aplicabil atât în decursul
procesului tehnologic de preparare cât şi asupra produsului finit. El constă în asigurarea şi respectarea
unor reguli de bună fabricaţie, precum şi în controlul calităţii, atât în timpul producerii medicamentului
respectiv, cât şi a produsului finit. Încrederea în aceste obiective este asigurată de validarea procedeelor
tehnologice şi a metodelor de control a calităţii medicamentului.
Convergenţa producătorilor de medicamente din diferite ţări faţă de condiţiile de calitate a
medicamentului modern se poate asigura prin introducerea şi acceptarea unor recomandări comunitare,
cum sunt cele ale Uniunii Europene, de standardizare şi armonizare progresivă a unor reguli privind
medicamentul. Acest fapt devine tot mai important astăzi, ţinând seama de tendinţa de globalizare sau
internaţionalizare a condiţiilor de calitate cerute medicamentului.
5
CAPITOLUL I
ASIGURAREA CALITĂŢII
MEDICAMENTELOR
DEFINIŢIE ŞI CONDIŢII GENERALE
În industrie, ca şi în oficină, farmacistul are obligaţia etică şi legală de a furniza medicamente

corect dozate, eficace terapeutic şi stabile fizic, chimic şi microbiologic, caracteristici care constituie
calitatea.
Calitatea unui medicament poate fi definită ca totalitatea factorilor care contribuie la : puritatea,
inocuitatea, eficacitatea şi stabilitatea produsului.
Importanţa medicamentului şi consecinţele sale în plan uman, individual şi social sunt implicate în
a satisface un număr mare de exigenţe de ordin ştiinţific şi tehnologic care să-i asigure calitatea şi
eficacitatea.
Structura juridică a medicamentului şi a instituţiilor sale au fost în mod egal marcate de condiţiile
în care s-au dezvoltat prepararea medicamentelor, tehnologiile de fabricare şi controlul acestora. Această
evoluţie a medicamentului a dus şi la schimbarea criteriilor de apreciere a calităţii acestuia.
O dată cu progresul realizat în domeniul preparării medicamentului, profesia farmaceutică s-a
transformat, devenind din artizanală, în una industrială, în acest sens evoluând şi noţiunea de control. Până
la jumătatea secolului al XIX-lea prepararea remediilor era o artă, formularea consta în selectarea
materiilor prime şi asocierea lor, în scopul de a le transforma într-o formă farmaceutică care să permită
stabilitatea şi facilitatea de administrare a medicamentului la bolnav. Prin trecerea la prepararea
medicamentelor pe baze fizico-chimice s-au realizat produse de calitate, caracterizate prin : identitatea,
puritatea şi cantitatea de substanţă medicamentoasă din forma farmaceutică.
Apariţia Biofarmaciei, prin descoperirea faptului că efectul terapeutic este influenţat de sistemul
farmaceutic de cedare care conţine substanţa medicamentoasă, a condus la optimizarea formei
farmaceutice, a utilizării ei raţionale şi nu în ultimul rând, exigenţele privind calitatea medicamentului s-
au mărit:
• stabilitatea fizică a formei farmaceutice şi stabilitatea chimică a substanţei medicamentoase din
formă, care se referă la:
- identitatea şi conţinutul de substanţă medicamentoasă declarată;
- uniformitatea conţinutului pe doza unitară;
- păstrarea caracteristicilor iniţiale pe toată perioada de valabilitate;
• puritatea: limitele contaminării microbiene, chimice sau mecanice;
• inocuitatea: lipsa relativă a toxicităţii locale şi sistemice;
eficacitatea terapeutică: determinată de interacţiunea substanţei medicamentoase cu receptorii
biologici specifici, evaluată prin triere farmacologică şi clinică şi verificată prin determinarea
biodisponibilităţii, test de control biologic.
6
C A P I T O L U L II
REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ DE

FABRICAŢIE
Cap.II.A.
CONDIŢII GENERALE
Regulile de Bună Practică de Fabricaţie a medicamentelor stabilesc principiile şi liniile directoare

care asigură fabricaţia medicamentelor, astfel încât acestea să corespundă cerinţelor cu privire la calitate
eficacitate şi securitate.
Liniile directoare detaliate, conforme acestor principii, sunt destinate să servească drept referinţe
pentru autorizarea şi fabricaţia medicamentelor, cât şi pentru inspecţia efectuată de autorităţile competente
în fabricile de medicamente. De asemenea ele sunt aplicabile atât proceselor de fabricaţie farmaceutică în
serie, cât şi celor efectuate în unităţi spitaliceşti.
Regulile de Bună Practică de Fabricaţie nu se referă la aspectele de protecţia muncii, deşi
importanţa lor este capitală în cazul unităţilor de producţie a medicamentelor, mai ales în acelea în care se
prelucrează substanţe puternic active. Regulile de protecţie a muncii fac obiectul altor reglementări şi
dispoziţii legale.
Regulile de Bună Practică de Fabricaţie nu au caracter exclusiv. Se acceptă şi alte metode care pot
răspunde principiilor asigurării calităţii, cu condiţia să fi fost validate şi să confere un nivel de garanţie cel
puţin echivalent cu cel prevăzut de aceste reguli.
Cap.II.B.
MANAGEMENTUL CALITĂŢII
Principiu
Posesorul unei autorizaţii de fabricaţie trebuie să producă medicamente care să corespundă

scopului pentru care au fost concepute, să fie în conformitate cu exigenţele prevăzute în autorizaţia de
fabricaţie şi să nu expună pacienţii nici unui risc datorat deficienţelor privind securitatea, calitatea şi
eficacitatea acestora.
Realizarea acestui obiectiv angajează responsabilitatea managerului şi necesită participarea
efectivă a personalului din toate departamentele şi la toate nivelurile, a furnizorilor şi a distribuitorilor.
Aceasta presupune instituirea unui sistem coerent de Asigurare a Calităţii, corect aplicat, care
include conceptele referitoare la Regulile de Bună Practică de Fabricaţie şi al Controlului Calităţii.
Acest sistem trebuie să dispună de o documentaţie completă, iar eficienţa sa, să fie controlată.
În toate posturile sistemului de asigurare a calităţii trebuie să fie încadrat personal competent şi în
număr corespunzător.
Localurile, echipamentele şi instalaţiile trebuie să corespundă destinaţiei lor.
Asigurarea calităţii
Asigurarea calităţii este un concept larg care înglobează tot ceea ce poate influenţa calitatea unui
produs şi rezultă dintr-un ansamblu de măsuri care urmăresc obţinerea de produse a căror calitate să
corespundă scopului pentru care au fost concepute.
Asigurarea calităţii cuprinde Regulile de Bună Practică de Fabricaţie şi Controlul Calităţii care sunt
interdependente.
Sistemul de asigurare a calităţii trebuie să garanteze următoarele:
7
1. Conceperea şi producerea medicamentelor în conformitate cu cerinţele regulilor de bună practică

de fabricaţie şi ale regulilor de bună practică de laborator;
2. Descrierea clară a operaţiilor de producţie şi control şi respectarea Regulilor de Bună Practică de
Fabricaţie;
3. Definirea clară a responsabilităţilor manageriale;
4. Existenţa unor reglementări corecte privind fabricarea, aprovizionarea şi utilizarea materiilor prime
şi articolelor de condiţionare;
5. Efectuarea tuturor controalelor necesare pentru produsele intermediare, efectuarea controalelor
interfazice şi a tuturor validărilor;
6. Fabricarea şi controlarea produselor finite în conformitate cu procedurile stabilite;
7. Interdicţia distribuirii medicamentelor înainte ca persoana autorizată să certifice că fiecare serie de
producţie a fost fabricată şi controlată conform cerinţelor din autorizaţia de fabricaţie şi conform
oricăror altor reglementări referitoare la producţia, controlul şi eliberarea medicamentelor;
8. Luarea măsurilor corespunzătoare astfel încât depozitarea, expediţia şi manipularea ulterioară a
medicamentelor să se realizeze în condiţii care asigură menţinerea calităţii acestora pe perioada de
valabilitate;
9. Existenţa unei proceduri de autoinspecţie şi/sau audit de calitate care evaluează în mod regulat
aplicarea şi eficacitatea sistemului de asigurare a calităţii.
Cap.II.C.
REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ DE FABRICAŢIE
Regulile de bună practică de fabricaţie constituie unul din elementele de asigurare a calităţii care
garantează că produsele sunt fabricate şi controlate după standarde de calitate adecvate utilizării lor şi
prevăzute în autorizaţia de fabricaţie.
Regulile de bună practică de fabricaţie se aplică atât producţiei cât şi controlului calităţii şi au în
vedere:
1. Definirea clară a procesului de fabricaţie şi revizuirea lui sistematică în acord cu experienţa
dobândită, astfel încât să fie asigurată reproductibilitatea tuturor caracteristicilor produsului;
2. Validarea etapelor critice ale procesului de fabricaţie şi a schimbărilor semnificative ale acestuia;
3. Asigurarea tuturor mijloacelor necesare pentru aplicarea regulilor de bună practică de fabricaţie şi
anume:
- personal calificat şi instruit în mod corespunzător;
- local şi spaţiu adecvate;
- echipamente, instalaţii şi servicii adecvate;
- produse (finite, intermediare şi vrac), recipiente şi etichete corespunzătoare;
- procedee şi instrucţiuni aprobate;
- depozitare şi mijloace de transport adecvate.
4. Redactarea clară şi fără ambiguităţi a instrucţiunilor şi procedurilor;
5. Instruirea operatorilor pentru efectuarea corectă a procedurilor;
6. Înregistrarea manuală sau cu instrumente de înregistrare a tuturor rezultatelor din toate etapele
procesului de fabricaţie, evidenţiindu-se în acest mod respectarea riguroasă a formulei şi
procedeului, astfel încât produsul obţinut să corespundă calitativ şi cantitativ specificaţiilor.
Abaterile semnificative trebuie înregistrate în detaliu şi analizate;
7. Documentele de fabricaţie şi de distribuţie trebuie să oglindească fidel istoricul complet al unei
serii; acestea trebuie să fie păstrate şi să fie exprimate într-o formă clară şi accesibilă;
8. Distribuirea medicamentelor în condiţii care să nu prejudicieze calitatea acestora;
9. Existenţa unui sistem eficient de retragere în caz de necesitate a oricărei serii de produs;
10. Examinarea reclamaţiilor asupra produselor comercializate, investigarea cauzelor defectelor de
calitate şi luarea măsurilor corespunzătoare, atât în ceea ce priveşte produsul necorespunzător
reclamat, cât şi pentru prevenirea repetării deficienţei.
8
Cap.II.C.1. PERSONALUL
Principiu
Stabilirea şi menţinerea unui sistem satisfăcător de asigurare a calităţii şi fabricarea corectă a

produselor farmaceutice se bazează pe încadrarea adecvată de personal. În unitatea de producţie
trebuie să existe personal în număr suficient, calificat, pentru a îndeplini toate sarcinile care sunt în
responsabilitatea producătorului. Responsabilităţile individuale trebuie să fie înscrise în fişa
postului şi trebuie să fie însuşite de fiecare persoană. Tot personalul trebuie să cunoască şi să
respecte regulile de bună practică de fabricaţie specifice locului de muncă şi să beneficieze atât de
o instruire iniţială cât şi de o instruire continuă, care să cuprindă şi regulile de igienă
corespunzătoare.
Generalităţi
Producătorul trebuie să dispună de personal în număr corespunzător, cu calificarea şi experienţa

practică necesare.
Trebuie stabilite responsabilităţi individuale care să fie limitate astfel încât să nu fie influenţată
negativ calitatea.
Pentru fiecare unitate de producţie trebuie să fie stabilită organigrama. Membrii personalului din
posturile de răspundere trebuie să aibă îndatoriri specifice, detaliate, înscrise în fişa postului şi autoritatea
necesară pentru a-şi putea exercita responsabilităţile. Îndatoririle acestora pot fi delegate unor înlocuitori
desemnaţi, cu un nivel de calificare echivalent. Nu trebuie să existe lipsuri sau suprapuneri nejustificate în
responsabilităţile personalului care se ocupă cu aplicarea regulilor de bună practică de fabricaţie.
Posturile cheie
Posturile cheie sunt cele de şef al producţiei şi de şef al controlului calităţii, ocupate de farmacişti.
În mod normal posturile cheie trebuie să fie ocupate de personal cu normă întreagă.
Şefii producţiei şi controlului calităţii trebuie să fie independenţi unul de celălalt.
Şeful producţiei are, în general, următoarele responsabilităţi:

1. Să garanteze că produsele sunt fabricate şi depozitate în concordanţă cu documentaţia adecvată, în
vederea obţinerii calităţii cerute;
2. Să aprobe instrucţiunile cu privire la operaţiile de producţie şi să garanteze stricta lor aplicare;
3. Să garanteze că înregistrările referitoare la producţie au fost evaluate şi semnate de persoane
autorizate, înainte ca ele să fie trimise la departamentul controlului calităţii;
4. Să verifice întreţinerea localurilor şi echipamentelor din dotare;
5. Să garanteze că sunt efectuate corect validările corespunzătoare;
6. Să garanteze că instruirea necesară, iniţială şi continuă a personalului din subordine este efectuată
şi este adaptată necesităţilor;
Şeful controlului calităţii are, în principal, următoarele responsabilităţi:

1. Să aprobe sau să respingă, dacă este cazul, materiile prime, articolele de condiţionare, produsele
intermediare, vrac şi finite;
2. Să evalueze dosarele fiecărei serii;
3. Să garanteze că toate controalele necesare au fost efectuate;
4. Să aprobe specificaţiile, instrucţiunile de prelevare a probelor, metodele de analiză şi alte proceduri
ale controlului calităţii;
5. Să aprobe şi să supravegheze orice analiză efectuată pe bază de contract;
9
6. Să verifice întreţinerea localului şi a echipamentelor din dotare;

7. Să garanteze că validările necesare sunt efectuate;
8. Să garanteze că instruirea necesară, iniţială şi continuă a personalului din subordinea sa este
efectuată şi este adaptată necesităţilor.
Şefii producţiei şi controlului calităţii au unele responsabilităţi comune referitoare la calitate:

- să autorizeze procedurile scrise şi alte documente, inclusiv modificările;
- să supravegheze şi să controleze mediul de producţie;
- să asigure igiena unităţii de producţie;
- să valideze procedurile;
- să asigure instruirea personalului;
- să aprobe şi să supravegheze materialele primite de la furnizori;
- să aprobe şi să supravegheze subcontractele;
- să stabilească şi să supravegheze condiţiile de depozitare a materiilor prime şi a produselor finite;
- să păstreze dosarele;
- să supravegheze respectarea cerinţelor regulilor de bună practică de fabricaţie;
- să efectueze inspecţia, investigarea şi prelevarea de probe în vederea eliminării factorilor care pot
influenţa calitatea produselor.
Instruirea
Producătorul trebuie să asigure instruirea întregului personal care îşi desfăşoară activitatea în
zonele de producţie sau laboratoarele de control (incluzând personalul tehnic, de întreţinere şi de
curăţenie) şi al oricărui alt personal care prin activitatea sa ar putea influenţa calitatea produselor.
Personalul nou angajat, pe lângă instruirea de bază teoretică şi practică privind regulile de bună
practică de fabricaţie, trebuie să fie instruit adecvat în privinţa îndatoririlor care îi revin. Instruirea trebuie
să fie continuă, conform programei aprobate de şeful producţiei sau de şeful controlului calităţii,
eficacitatea instruirii trebuie să fie evaluată periodic şi să existe o evidenţă a tuturor instruirilor.
Personalul care lucrează în zonele cu risc de contaminare, de exemplu: zonele cu atmosferă
controlată sau zonele unde sunt manipulate materiale şi substanţe puternic active, toxice, cu potenţial
infectant sau sensibilizant, trebuie să beneficieze de o instruire specifică.
Vizitatorii sau personalul neinstruit nu trebuie să intre în zonele de producţie sau controlului
calităţii, iar dacă acest lucru nu poate fi evitat, aceştia trebuie să fie informaţi, în prealabil, despre igiena
personală, îmbrăcămintea de protecţie necesară şi să fie îndeaproape supravegheaţi.
Conceptul de asigurare a calităţii şi toate măsurile capabile să înbunătăţească înţelegerea şi
implementarea acestora trebuie să fie integral discutate în timpul instruirilor.
Igiena personală
Trebuie să fie stabilite programe detaliate de igienă şi acestea trebuie să fie adaptate diferitelor
cerinţe ale unităţii de producţie şi să includă prevederi referitoare la sănătate, practici de igienă şi de
îmbrăcăminte a personalului. Aceste prevederi trebuie să fie înţelese şi urmate în mod strict de către
fiecare persoană ale cărei îndatoriri sunt legate de zonele de producţie şi control. Programele de igienă
trebuie să fie promovate de către conducerea unităţii de producţie şi discutate pe larg în timpul instruirilor.
Este obligatorie examinarea medicală a personalului la angajare. Producătorul are responsabilitatea
de a elabora instrucţiuni clare, care să garanteze că angajaţii vor aduce la cunoştinţa conducerii problemele
de sănătate care pot afecta calitatea produselor. După prima examinare medicală trebuie efectuate
examinări ulterioare ori de câte ori este necesar în vederea protejării producţiei şi sănătăţii personalului.
Nu trebuie să fi angajată în fabricarea produselor farmaceutice nici o persoană afectată de o boală
infecţioasă sau având leziuni deschise pe suprafaţa expusă a corpului.
Orice persoană care intră în zonele de producţie trebuie să poarte îmbrăcăminte de protecţie
adecvată operaţiilor pe care le efectuează.
10
Sunt interzise: mâncatul, băutul, mestecatul, fumatul sau depozitarea de alimente, băuturi, ţigări,
medicamente personale în zonele de producţie sau de depozitare şi, în general, este interzisă orice practică
neigienică în orice altă zonă unde calitatea produselor poate fi afectată.
Trebuie evitat contactul direct între mâinile sau echipamentul operatorului şi produsul neprotejat.
Personalul trebuie instruit să folosească instalaţiile pentru spălarea mâinilor.
Cap.II.C.2. LOCALURILE ŞI ECHIPAMENTELE
Principiu
Localurile şi echipamentele trebuie să fie situate, concepute, construite, adaptate şi întreţinute

astfel încât să corespundă în cel mai înalt grad operaţiunilor pentru care sunt destinate. Situarea şi
proiectarea lor trebuie să reducă la minim riscurile de erori şi să permită o curăţare şi o întreţinere
eficientă în scopul evitării contaminării încrucişate, a depunerii de praf sau de murdărie şi, în general, a
evitării exercitării oricărei influenţe negative asupra calităţii produselor.
Localurile – generalităţi
Localurile trebuie să fie situate într-un mediu care, împreună cu măsurile de protecţie a producţiei,
să conducă la un risc minim de contaminare a materialelor şi produselor.
Localurile trebuie să fie riguros întreţinute, operaţiile de reparare şi menţinerii a ordinii nu trebuie
să prezinte nici un risc pentru calitatea produselor. Localurile trebuie să fie curăţate şi, dacă este cazul,
dezinfectate conform unor proceduri scrise, detaliate.
Iluminatul, temperatura, umiditatea şi ventilaţia trebuie să fie adecvate activităţii desfăşurate şi să
nu afecteze direct sau indirect, nici medicamentele în timpul fabricaţiei şi depozitării lor, nici funcţionarea
corectă a aparaturii.
Localurile trebuie să fie proiectate, construite, dotate şi întreţinute astfel încât să nu permită
intrarea insectelor sau animalelor.
Trebuie luate măsuri pentru a controla intrarea persoanelor neautorizate. Zonele de producţie,
depozitare şi de controlul calităţii nu se folosesc ca locuri de trecere pentru personalul care nu lucrează în
acestea.
Spaţiile de producţie
Pentru a reduce riscurile de accidente grave ca urmare a contaminării încrucişate, producerea

anumitor medicamente conţinând substanţe puternic sensibilizante (ex. penicilinele) şi preparate biologice
(ex. medicamentele obţinute din microorganisme vii) trebuie să se efectueze în localuri autonome, cu
destinaţie specială. Fabricarea altor medicamente: anumite antibiotice, hormoni, citostatice, medicamente
conţinând substanţe puternic active sau produse nefarmaceutice nu trebuie să se efectueze în aceleaşi
localuri. Pentru aceste produse, în cazuri excepţionale, producerea în aceleaşi localuri poate să fie
acceptată cu condiţia să fie luate precauţii deosebite şi realizate validările necesare. Fabricarea
substanţelor cu grad înalt de toxicitate, cum ar fi
pesticidele şi ierbicidele, nu trebuie să se efectueze în localuri unde se fabrică medicamente.
Localurile trebuie să fie amplasate logic, corespunzător ordinii de efectuare a operaţiilor de
producţie şi nivelurilor de curăţenie cerute.
Spaţiile destinate fabricaţiei şi depozitării în timpul producţiei trebuie să permită amplasarea în
ordine şi în mod logic a echipamentelor şi a produselor, astfel încât să se reducă la minim riscurile de
confuzie între diferite medicamente sau constituenţii lor, să se evite contaminarea încrucişată şi să se
reducă riscul omiterii sau erorii în derularea tuturor etapelor de fabricaţie sau de control.
Când materiile prime, articolele primare de condiţionare, produsele intermediare sau produsele
vrac sunt în contact direct cu mediul înconjurător, suprafeţele interioare (pereţi, plafoane şi pardoseli)
11
trebuie să fie lustruite, lipsite de fisuri sau crăpături şi nu trebuie să elibereze particule. Ele trebuie să
permită o curăţare uşoară şi eficientă, iar dacă este necesară, dezinfecţia.
Instalaţiile de canalizare, de iluminat, de ventilaţie şi alte instalaţii trebuie să fie concepute şi
situate astfel încât să se evite formarea de locuri greu accesibile, dificil de curăţat. Ele trebuie să permită,
pe cât posibil, întreţinerea lor din afara zonei de fabricaţie.
Canalele de scurgere trebuie să fie de mărime adecvată şi să fie prevăzute cu sifoane anti-retur. Pe
cât posibil canalele deschise trebuie să fie evitate dar, când ele sunt necesare, trebuie să fie aproape de
suprafaţă pentru a permite curăţarea şi dezinfecţia.
Spaţiile de producţie trebuie să fie eficient ventilate, cu instalaţii de control şi tratare a aerului
(temperatură, umiditate şi, dacă este cazul, filtrare) adecvate atât produselor manipulate şi operaţiilor
efectuate în interior cât şi mediului exterior.
Cântărirea materiilor prime trebuie să se efectueze de obicei într-un spaţiu de cântărire separat,
destinat acestui scop.
În încăperile unde se efectuează operaţii cu eliberare de praf (ex. prelevare de probe, cântărire,
amestecare, fabricare şi condiţionare a formelor uscate) trebuie luate măsuri speciale pentru evitarea
contaminării încrucişate şi a se înlesni efectuarea curăţeniei.
Spaţiile pentru condiţionarea medicamentelor trebuie să fie concepute şi realizate astfel încât să se
evite confuziile sau contaminarea.
Spaţiile de producţie şi de condiţionare trebuie să fie bine iluminate, în mod deosebit atunci când
se efectuează controale vizuale de flux.
Controalele interfazice pot să se efectueze în spaţiile de producţie cu condiţia să nu comporte nici
un risc pentru calitatea medicamentelor.
Spaţiile de depozitare
Spaţiile pentru depozitare trebuie să fie de mărime adecvată pentru a permite păstrarea în ordine a
diferitelor categorii de materiale şi produse: materii prime şi articole de condiţionare, produse
intermediare, vrac şi finite, produse în carantină, eliberate, respinse, rechemate, returnate.
Spaţiile de depozitare trebuie să fie concepute şi adaptate astfel încât să asigure condiţii bune de
păstrare. În mod deosebit, ele trebuie să fie curate, uscate şi cu o temperatură menţinută în limite
acceptate. Când sunt necesare condiţii speciale de păstrare (ex. temperatură, umiditate), acestea trebuie să
fie prevăzute, verificate şi înregistrate.
Spaţiile de recepţie şi de expediţie trebuie să asigure protecţia materialelor şi produselor faţă de
intemperii. Spaţiile de recepţie trebuie să fie concepute şi dotate corespunzător pentru a permite, decă este
necesar, curăţirea recipientelor de materiale înaintea depozitării lor.
În situaţia în care carantina este asigurată prin depozitare în spaţii separate, ele trebuie să fie
marcate clar şi în aceste spaţii nu este admis decât personal autorizat. Oricare alt sistem care înlocuieşte
această carantină fizică trebuie să ofere o siguranţă echivalentă.
În mod normal, prelevarea probelor de materii prime trebuie să se efectueze într-un spaţiu separat.
Dacă prelevarea probelor este efectuată în spaţiul de depozitare, această operaţie trebuie să se facă astfel
încât să se evite orice fel de contaminare.
Spaţii separate trebuie să fie rezervate pentru depozitarea produselor respinse, rechemate sau
returnate.
Materialele şi produsele puternic active trebuie să fie depozitate în spaţii sigure.
Articolele de condiţionare imprimate sunt elemente foarte importante pentru conformitatea
medicamentelor şi trebuie să fie depozitate în condiţii de maximă securitate.
Spaţiile destinate controlului calităţii
În mod normal, laboratoarele de control trebuie să fie separate de spaţiile de producţie. Aceasta are
o importanţă deosebită pentru laboratoarele de control al produselor biologice, microbiologice şi
radioizotopilor, care de asemenea trebuie să fie separate unele de altele.
12
Laboratoarele de control trebuie să fie concepute conform scopului utilizării lor. Ele trebuie să fie
suficient de spaţioase pentru a se evita confuziile şi contaminarea încrucişată şi să beneficieze de un spaţiu
de depozitare corespunzător pentru probe şi dosare.
Sunt necesare camere separate pentru a proteja aparatele sensibile la vibraţii, interferenţe electrice
sau la umiditate, etc.
Se impun cerinţe speciale în laboratoarele în care se lucrează cu substanţe cu proprietăţi deosebite,
ca de exemplu probe biologice sau radioactive.
Spaţiile auxiliare
Spaţiile de odihnă trebuie să fie separate de celelalte spaţii.

Vestiarele şi grupurile sanitare trebuie să fie uşor accesibile şi adecvate numărului de persoane.
Grupurile sanitare nu trebuie să comunice direct cu spaţiile de producţie sau depozitare.
Atelierele de întreţinere trebuie să fie izolate, pe cât posibil, de spaţiile de producţie. Păstrarea în
spaţiile de producţie de piese detaşate şi unelte este admisă numai în locuri sau dulapuri destinate acestui
scop.
Vivariul trebuie să fie izolat de celelalte spaţii, prevăzut cu intrare separată pentru animale şi o
instalaţie individuală de tratare a aerului.
Echipamentele
Echipamentele de fabricare şi control trebuie să fie concepute, instalate şi întreţinute în funcţie de

destinaţie.
Operaţiile de reparare şi de întreţinere nu trebuie să prezinte risc pentru calitatea produselor.
Echipamentele de fabricaţie trebuie să fie concepute astfel încât să permită o curăţire uşoară şi
completă. Acestea trebuie să fie curăţate conform unor proceduri scrise, detaliate şi care trebuie păstrate
într-un loc uscat şi curat.
Echipamentele de spălare şi de curăţare trebuie să fie alese şi folosite astfel încât să nu constituie o
sursă de contaminare.
Echipamentele trebuie astfel instalate încât să se evite orice risc de eroare sau contaminare.
Echipamentele de protecţie nu trebuie să prezinte nici un risc pentru produse. Suprafeţele de
contact cu produsele nu trebuie să reacţioneze cu acestea, nici să le absoarbă, nici să elibereze impurităţi
într-o asemenea măsură încât să afecteze calitatea produselor.
Balanţele şi echipamentele de măsurare trebuie să fie de domeniul şi de precizia adecvată
operaţiilor de producţie şi de control.
Echipamentele de măsurat, de cântărit, de înregistrat şi de control trebuie să fie etalonate şi
verificate la intervale definite prin metode corespunzătoare. Înregistrările acestor controale trebuie să fie
păstrate.
Conductele şi robinetele fixe trebuie să fie clar etichetate indicându-se conţinutul lor şi, dacă este
cazul, sensul de curgere.
Conductele de apă distilată şi deionizată, iar când se dovedeşte necesar, alte conducte de apă,
trebuie să fie dezinfectate conform unor proceduri scrise care menţionează limitele de admisibilitate ale
contaminării microbiene.
Echipamentele defecte trebuie să fie îndepărtate din spaţiile de producţie şi de control sau cel puţin
să fie clar etichetate ca defecte.
13
Cap.II.C.3. DOCUMENTAREA
Principiu
Documentaţia corectă constituie o parte esenţială a sistemului de asigurare a calităţii. Aceasta

trebuie să fie scrisă clar pentru a evita erorile inerente comunicărilor verbale şi trebuie să permită
refacerea istoricului seriei. Specificaţiile, formulele de fabricaţie, instrucţiunile de fabricaţie şi de
condiţionare, procedurile şi înregistrările pentru toate operaţiile de fabricaţie trebuie să nu conţină erori, să
fie disponibile în scris şi ţinute la zi. Documentele trebuie să fie scrise citeţ.
Producătorul trebuie să dispună de documente referitoare la operaţiile procesului de fabricaţie şi la
condiţiile generale de fabricaţie, întocmite înaintea începerii fabricaţiei. Fiecare serie de produs trebuie să
fie însoţită de documentaţie proprie. Documentele unei serii trebuie să fie păstrate cel puţin un an după
data de expirare a seriei respective şi cel puţin 5 ani după punerea în consum a seriei.
Generalităţi
Specificaţiile descriu în detaliu cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească produsele sau

materialele utilizate sau obţinute în timpul fabricaţiei. Ele servesc ca bază pentru evaluarea calităţii.
Formulele de fabricaţie, instrucţiunile de fabricaţie şi de condiţionare indică toate materiile prime
şi articolele de condiţionare utilizate şi descriu toate operaţiile de fabricaţie şi condiţionare.
Procedurile prevăd indicaţiile necesare pentru realizarea diferitelor operaţii ca: spălarea,
îmbrăcarea, controlul mediului înconjurător, prelevarea şi analizarea probelor, utilizarea echipamentului,
etc.
Înregistrările trebuie să refacă istoricul fiecărei serii de produs, incluzând şi distribuirea acesteia,
precum şi toate celelalte elemente care influenţează calitatea produsului finit.
Documentele trebuie să fie concepute, pregătite, revizuite şi distribuite cu grijă şi să corespundă
dosarelor de autorizare de fabricaţie.
Documentele trebuie să fie aprobate, semnate şi datate de persoane competente şi autorizate.
Documentele trebuie să fie clar exprimate (titlu, natura şi obiectul lor), ordonat prezentate şi să fie
uşor de verificat. Documentele reproduse trebuie să fie clare şi uşor de citit. Sistemul de reproducere a
documentelor de lucru, pornind de la documente originale, nu trebuie să permită introducerea de erori.
Documentele trebuie să fie revizuite cu regularitate şi actualizate. După introducerea unui
document revizuit, documentele anterioare trebuie să fie scoase din uz.
Documentele nu trebuie scrise de mână, iar când documentul necesită intrări de date, acestea pot fi
scrise de mână, clar, citeţ şi de neşters. Spaţiul rezervat acestor date trebuie să fie suficient.
Orice corectură adusă unui document trebuie să fie semnată şi datată, corectura permiţând citirea
informaţiei originale. Dacă este cazul, trebuie să fie notat motivul corecturii.
Înregistrările trebuie să fie efectuate în momentul în care fiecare acţiune a fost realizată în aşa fel
încât, toate operaţiile semnificative privind fabricaţia să poată fi reconstituite. Ele trebuie să fie păstrate
cel puţin un an după data de expirare a produsului finit şi cel puţin 5 ani după eliberarea seriei.
Datele pot fi înregistrate cu ajutorul sistemelor electronice, prin fotografiere sau prin alte mijloace
fiabile. În aceste cazuri procedurile detaliate de funcţionare ale sistemului trebuie să fie disponibile şi
exactitatea înregistrărilor să fie verificată. Fabricantul trebuie să aibă validat sistemul adoptat, dovedind că
datele vor putea fi corect păstrate pe durata de timp considerată. Dacă documentele sunt stocate prin
sisteme computerizate, numai persoanele autorizate pot introduce sau modifica datele în computer şi
modificările sau anulările trebuie să fie înregistrate. Accesul trebuie să fie protejat prin parolă sau alte
mijloace,iar intrarea datelor critice trebuie să fie verificată independent.
Dosarele seriei, păstrate printr-un sistem computerizat, trebuie să fie protejate împotriva oricărei
pierderi sau alterări de date, printr-un transfer pe bandă magnetică, hărtie sau oricare alt sistem. Este
important ca datele să fie uşor disponibile pe perioada păstrării.
Documentele necesare
14
Specificaţiile
Specificaţiile, aprobate şi datate corespunzător trebuie să fie stabilite pentru materiile prime,
articolele de condiţionare şi prousele finite. Dacă este cazul, produsele intermediare şi produsele vrac
trebuie de asemenea să facă obiectul unor specificaţii.
Specificaţiile pentru materiile prime şi articolele de condiţionare
Specificaţiile pentru materiile prime şi articolele de condiţionare primară sau imprimate trebuie să
conţină în funcţie de caz:
a) descrierea lor, care să cuprindă:
- numele utilizat în întreprindere şi numărul de cod intern;
- referinţa, dacă este cazul, la o monografie din farmacopee;
- numele furnizorului aprobat şi dacă este posibil producătorul original al produselor;
- o mostră a articolelor de condiţionare imprimate;
b) instrucţiunile privind prelevarea probelor şi metodologia de control
c) caracteristicile calitative şi cantitative cu limitele lor de admisibilitate
d) condiţiile de depozitare şi precauţii
e) perioada maximă de depozitare înaintea recontrolului.
Specificaţiile pentru produsele intermediare şi vrac
Specificaţiile pentru produsele intermediare şi produsele vrac trebuie să fie disponibile atunci când
acestea sunt cumpărate sau livrate, iar datele care însoţesc aceste produse sunt folosite pentru evaluarea
produsului finit. Aceste specificaţii trebuie, după caz, să fie comparabile cu cele ale materiilor prime sau
ale produselor finite.
Specificaţiile pentru produsele finite
Specificaţiile pentru produsele finite trebuie să conţină:

a) numele utilizat în întreprindere şi dacă este cazul, numărul de cod;
b) formula sau referire la aceasta;
c) descrierea formei farmaceutice şi particularităţile de condiţionare;
d) instrucţiunile de prelevare a probei şi de control sau referire la procedurile carespondente;
e) caracteristicile calitative şi cantitative cu limitele de admisibilitate
f) condiţiile de depozitare şi precauţii speciale de manipulare, dacă este cazul;
g) perioada de valabilitate.
Formula de fabricaţie şi instrucţiunile de fabricaţie
Pentru fiecare produs şi pentru fiecare serie de fabricaţie trebuie să existe formula şi instrucţiunile
de fabricaţie autorizate. Aceste două documente sunt adesea reunite într-unul singur.
Formula de fabricaţie trebuie să conţină:

a) numele produsului cu codul de referinţă din specificaţia sa;
b) descrierea formei farmaceutice, concentraţia produsului şi mărimea seriei;
c) lista tuturor materiilor prime care intră în fabricaţie, cu numele utilizat în întreprindere, codul de
referinţă şi cantitatea utilizată; se menţionează orice substanţă care poate să dispară în cursul
fabricaţiei;
d) evaluarea randamentului final teoretic, cu limitele admise cât şi, dacă este cazul, randamentele
intermediare.
Instrucţiunile de fabricaţie trebuie să conţină:
15
a) locul unde trebuie să se efectueze fabricaţia şi principalele aparate;

b) metodele sau referirea la metodele care urmează să fie folosite pentru punerea în funcţiune a
echipamentului critic (de exemplu pentru curăţare, asamblare, etalonare, sterilizare);
c) instrucţiuni detaliate pentru fiecare etapă de fabricaţie (de exemplu verificarea materialelor,
pretratamentele, secvenţa de adăugare a materialelor, timpii de amestecare, temperaturile);
d) instrucţiunile pentru toate controalele din cursul fabricaţiei cât şi valorile limită;
e) cerinţele referitoare la depozitarea produselor vrac cuprinzând informaţii asupra recipientului,
etichetării şi condiţiilor particulare de depozitare, dacă este necesar;
f) orice precauţie particulară de luat în considerare.
Instrucţiunile de condiţionare
Instrucţiunile de condiţionare trebuie să fie redactate şi aprobate cu forme în regulă pentru fiecare
produs cât şi pentru fiecare tip şi mărime de ambalaj. Acestea trebuie, în mod normal, să includă
elementele următoare:
a) numele produsului;
b) descrierea formei farmaceutice şi dacă este cazul concentraţia;
c) mărimea ambalajului exprimată în număr de unităţi, greutate sau volum de produs în recipientul
final;
d) lista completă a tuturor articolelor de condiţionare necesare la producerea unei serii de mărime
standard cuprinzând cantităţile, mărimile şi tipurile, cât şi codul sau numărul de referinţă din
specificaţia fiecărui articol;
e) dacă este cazul, un exemplar sau o reproducere a articolelor de condiţionare imprimate şi modele
indicând locul unde se aplică numărul de serie şi perioada de valabilitate a produselor;
f) examinarea cu grijă a spaţiului şi echipamentului pentru a se asigura absenţa oricărui element
străin pe linia de condiţionare;
g) descrierea operaţiilor de condiţionare, cuprinzând toate operaţiile secundare importante şi
echipamentul utilizat;
h) detalii asupra controalelor în cursul fabricaţiei cu instrucţiuni de prelevare a probelor şi limitele de
admisibilitate.
Dosarele de fabricaţie a seriei
Un dosar de fabricaţie a seriei trebuie să fie întocmit pentru fiacare serie fabricată. El trebuie să se
bazeze pe elementele corespunzătoare formulei de fabricaţie şi instrucţiunilor de febricaţie. Elaborarea
acestui dosar trebuie să se facă cu grijă pentru a se evita orice eroare de transcriere. Dosarul trebuie să
poarte numărul seriei de fabricaţie.
Înainte de începerea fabricaţiei trebuie să existe verificări înregistrate din care să rezulte că
echipamentele şi zonele de lucru sunt lipsite de orice produs utilizat anterior sau de materiale care nu sunt
necesare pentru procesul programat şi că echipamentul este curat şi corespunzător pentru utilizare.
În timpul fabricaţiei, trebuie să fie înregistrate o serie de date în momentul în care fiecare acţiune a
fost realizată, înregistrarea fiind datată şi semnată de către persoana responsabilă cu operaţiunile de
fabricaţie. Aceste date sunt:
a) numele produsului
b) datele şi orele de începere a fiecărei etape intermediare importante şi de încheiere a fabricaţiei;
c) numele responsabilului fiecărei etape de fabricaţie;
d) iniţialele operatorilor etapelor critice ale producţiei şi dacă este cazul, a persoanei care a verificat
fiecare din aceste operaţii (de exemplu cântăririle);
e) numărul seriei, numărul buletinului de analiză şi cantităţile din fiecare materie primă cântărită în
mod efectiv (este inclus numărul de serie şi cantitatea oricărui produs reprocesat care a fost
adăugat);
f) orice operaţie de fabricaţie sau eveniment important şi echipamentul principal utilizat;
16
g) înregistrarea controalelor din cursul fabricaţiei şi iniţialele persoanelor care le-au efectuat cât şi
rezultatele obţinute;
h) cantităţile produsului obţinut la diferite etape intermediare ale fabricaţiei (randament);
i) notă privind orice problemă particulară, chiar de detaliu şi aprobarea pentru orice modificare faţă
de formulă şi instrucţiunile de fabricaţie.
Dosarele de condiţionare a seriei
Dosarele de condiţionare a seriei trebuie să fie întocmite pentru fiecare serie sau parte de serie
condiţionată şi trebuie să se bazeze pe instrucţiunile de condiţionare. Elaborarea unui astfel de dosar
trebuie să fie făcută cu grijă pentru a se evita erorile de transcriere.
Dosarul trebuie să conţină numărul seriei şi cantitatea de produs vrac pentru condiţionat, cât şi
numărul seriei şi cantitatea prevăzută de produs finit care trebuie obţinută.
Înaintea începerii oricărei operaţii de condiţionare trebuie să existe verificări înregistrate din care
să rezulte că echipamentele şi zona de lucru sunt debarasate de orice produs condiţionat anterior, de
documente sau elemente străine operaţiilor de condiţionare prevăzute şi că echipamentul este curat şi
corespunzător pentru utilizare.
Informaţiile următoare trebuie să fie consemnate succesiv şi pe măsura avansării operaţiilor, la
sfărşit, dosarul trebuie să fie datat şi semnat pentru conformitate, de responsabilii operaţiilor de
condiţionare:
a) numele produsului;
b) datele şi orele operaţiilor de condiţionare;
c) numele persoanei responsabile de efectuarea operaţiei de condiţionare;
d) iniţialele operatorilor diferitelor etape importante;
e) înregistrările verificărilor asupra identificării şi conformităţii instrucţiunilor de condiţionare,
cuprinzând rezultatele controalelor din cursul condiţionării;
f) indicaţii asupra operaţiilor de condiţionare efectuate, care să cuprindă referiri asupra
echipamentului şi a liniei de condiţionare utilizate;
g) dacă este posibil, mostre de articole de condiţionare imprimate utilizate, cu modele de coduri de
serie, date de valabilitate şi orice altă inscripţionare;
h) semnalarea oricărei probleme particulare şi a oricărei modificări faţă de instrucţiunile de
condiţionare, aprobată de persoana responsabilă;
i) cantităţile şi numărul de referinţă sau marca de identificare a tuturor articolelor de condiţionare
imprimate, cât şi a produselor vrac furnizate, utilizate, distruse, sau returnate la stoc şi cantităţile
de produs obţinut, cu bilanţul comparativ.
Procedurile şi înregistrările
Recepţia
Recepţia fiecărei materii prime sau articol de condiţionare primară trebuie să facă obiectul unei
proceduri scrise şi fiecare livrare trebuie să fie înregistrată.
Înregistrările de recepţie trebuie să conţină:
a) numele produsului înscris pe bonul de livrare şi pe recipiente;
b) numele dat produsului în întreprindere, (dacă e diferit de pct. a) şi codul său;
c) data de recepţie;
d) numele furnizorului şi dacă este posibil numele fabricantului;
e) numărul seriei de fabricaţie sau numărul său de referinţă;
f) cantitatea totală şi numărul recipientelor primite;
g) numărul seriei atribuit produsului după recepţia sa;
h) orice comentariu pertinent (de exemplu starea recipientelor).
Etichetarea internă, carantina, stocarea materiilor prime, articolele de condiţionare şi alte produse
trebuie să facă obiectul procedurilor scrise.
17
Prelevarea probelor
Trebuie să existe proceduri scrise de prelevare a probelor. Ele comportă indicaţii asupra
persoanelor autorizate să preleveze mostre, metodele şi echipamentul utilizat, cantităţile de prelevat şi
orice precauţie de luat în vederea evitării contaminării produselor sau a oricărei deteriorări a calităţii sale.
Controlul
Trebuie să existe proceduri scrise pentru controlul materialelor şi produselor la diferite etape de
fabricaţie detaliindu-se metodele şi echipamentul utilizat. Controalele efectuate trebuie să fie înregistrate.
Alte documente
Trebuie să existe proceduri scrise pentru acceptarea sau refuzul materialelor, produselor şi orice
particularitate pentru eliberarea produsului finit de câtre persoana responsabilă.
Distribuirea fiecărei serii de produs finit trebuie să fie consemnată pentru a uşura retragerea seriei
în caz de necesitate.
Trebuie să existe proceduri scrise şi dacă este cazul, înregistrări asupra măsurilor luate şi a
rezultatelor obţinute, pentru:
- validări;
- montarea aparatelor şi etalonarea lor;
- întreţinerea, curăţirea şi dezinfecţia;
- probele personalului care cuprind instruirea, echiparea şi igiena;
- supravegherea mediului înconjurător;
- lupta contra paraziţilor;
- reclamaţii;
- retrageri;
- returnări.
Trebuie să existe procedee de utilizare clare pentru instalaţiile de fabricaţie şi cele mai importante
aparate de control.
Echipamentele importante sau esenţiale trebuie să fie însoţite de un caiet de evidenţă care să
menţioneze, după caz, toate validările, etalonările, operaţiunile de întrebuinţare, de curăţire sau de
reparare, cu datele şi numele persoanelor care au efectuat aceste operaţii.
Fiecare utilizare a echipamentelor importante şi a spaţiilor de fabricaţie trebuie să fie înregistrată
cronologic.
CAP.II.C.4. VALIDAREA
Planificarea validării
Toate activităţile de validare trebuie planificate. Elementele cheie ale programului de validare
trebuie clar definite şi documentate într-un Plan de validare (PV) sau în documente echivalente.
PV trebuie să fie un document-rezumat scurt, concis şi clar.
PV trebuie să conţină un minimum de informaţii:
- politica de validare;
- organizarea activităţilor de validare;
- o prezentare, în rezumat, a facilităţilor, sistemelor, echipamentelor şi proceselor care vor fi
validate;
- tipizate pentru documente: tipizatul folosit pentru protocoale şi rapoarte;
18
- planificări şi scheme;
- monitorizarea schimbărilor;
- referiri la documentele existente.
În cazul unor proiecte mari, este necesară crearea de planuri de validare separate pentru diferite
obiective.
Documente
Trebuie să existe un protocol scris prin care să se specifice cum va fi condusă calificarea şi
validarea. Protocolul trebuie să fie verificat şi aprobat. Protocolul trebuie să menţioneze etapele critice şi
criteriile de acceptabilitate.
Trebuie pregătit un raport cu informaţii comune privind calificarea şi/sau validarea protocolului,
care să prezinte pe scurt rezultatele obţinute, comentarii asupra abaterilor observate, concluziile rezultate,
incluzând recomandările pentru schimbările care se impun pentru a corecta deficienţele. Orice schimbare
faţă de planurile prevăzute în protocolul stabilit anterior trebuie documentate cu justificările
corespunzătoare.
După finalizarea unei calificări satisfăcătoare, trebuie făcută o informare scrisă, pentru a putea
trece la următoarea etapă în calificare şi validare.
Calificarea
Calificarea proiectului
Primul element în validarea noilor facilităţi, sisteme sau echipamente trebuie să fie calificarea
proiectului.
Trebuie demonstrată şi documentată conformitatea proiectului cu RBPF.
Calificarea la instalare
Calificarea la instalare (CI) trebuie aplicată atât facilităţilor, sistemelor sau echipamentelor noi cât
şi celor modificate.
CI va include, cel puţin, următoarele:
- instalarea echipamentului, a tubulaturii şi ţevilor, a serviciilor şi instrumentelor prevăzute în
proiecte şi specificaţii;
- colecţionarea şi verificarea instrucţiunilor de utilizare de la furnizor şi a cerinţelor de întreţinere;
- cerinţele de calibrare;
- verificarea materialelor de construcţie.
Calificarea funcţionării
Calificarea funcţionării (CF) trebuie să urmeze după calificarea la instalare.

CF va include, cel puţin, următoarele:
- teste care au rezultat din cunoaşterea proceselor, sistemelor şi a echipamentelor;
- teste care să includă o condiţie (sau un set de condiţii) care să se încadreze în limitele de
funcţionare maxime şi minime, uneori cu referire la condiţiile „celui mai rău caz”.
Efectuarea cu succes a calificării funcţionării trebuie să permită finalizarea calibrării, a
procedurilor de funcţionare şi curăţare, instruirea operatorilor, a cerinţelor preventive de întreţinere.
Aceasta trebuie să permită o aprobare oficială a facilităţilor, sistemelor şi a echipamentului.
19
Calificarea performanţei
Calificarea performanţei (CP) trebuie să urmeze după CI şi CF.

CP trebuie să includă, cel puţin, următoarele:
- teste, folosind materiale din producţie, substituenţi calificaţi sau serii de produse pilot care au
rezultat din cunoaşterea procesului şi a facilităţilor, sistemelor sau echipamentului.
- teste care să includă o condiţie sau un set de condiţii care să se încadreze în limitele de operare
maxime şi minime, uneori cu referire la condiţiile „celui mai rău caz”.
- Deşi CP este necesar ca operaţie separată, în unele cazuri poate fi necesar şi oportun să se
desfăşoare împreună cu CF.
Calificarea facilităţilor, sistemelor şi echipamentelor aflate în uz
Pentru a susţine şi verifica parametrii de funcţionare şi limitele parametrilor critici ai

echipamentului trebuie să existe documente scrise referitoare la calibrări, curăţare, întreţinere preventivă,
proceduri de funcţionare şi de instruire a personalului, înregistrări ale activităţilor desfăşurate.
Validarea proceselor
Generalităţi
Cerinţele şi principiile conturate se referă la fabricarea formelor farmaceutice dozate. Ele cuprind
validare iniţială a proceselor noi, validarea ulterioară a proceselor modificate şi revalidarea.
În mod normal, validarea procesului trebuie să fie terminată înaintea distribuţiei şi vânzării
produsului medicamentos( validarea prospectivă).În cazuri excepţionale, când acest lucru nu este posibil,
este necesar să se valideze procesele în timpul procesului de producţie de rutină (validarea concomitentă).
Procesele în desfăşurare de un anume timp trebuie de asemenea validate(validare retrospectivă).
Facilităţile, sistemele şi echipamentele care vor fi folosite trebuie să fie calificate, iar metodele de
testare trebuie să fie validate. Personalul care ia parte la activitatea de validare trebuie să fi fost instruit
corespunzător.
Facilităţile, sistemele, echipamentele şi procesele trebuie să fie evaluate periodic, pentru a verifica
dacă ele funcţionează în mod corespunzător.
Validarea prospectivă
Validarea prospectivă trebuie să includă, cel puţin, următoarele:

a) descrierea pe scurt a procesului;
b) rezumatul etapelor critice de procesare care trebuie să fie investigate;
c) lista echipamentelor/facilităţilor care trebuie să fie utilizate( incluzând echipamentul de
măsurare/monitorizare /înregistrare), împreună cu statutul lor referitor la calibrare;
d) specificaţiile produsului finit, pentru eliberare;
e) lista metodelor analitice;
f) controale „in-process” propuse, cu criterii de acceptabilitate;
g) testări suplimentare care trebuie să fie realizate, cu criterii de acceptabilitate şi validarea
analitică corespunzătoare;
h) plan de prelevare;
i) metode pentru înregistrare şi evaluarea rezultatelor;
j) funcţii şi responsabilităţi;
k) calendarul propus.
20
Folosind acest proces definit( incluzând componentele specificate), pot fi produse în condiţii de
rutină, un număr de serii ale unui produs finit. Teoretic, numărul de cicluri de procese realizate şi
observaţiile făcute ar trebui să fie suficiente pentru a permite extensia normală a variaţiei şi stabilirea
tendinţelor şi pentru a furniza suficiente date pentru evaluare. În general, pentru validarea unui proces este
considerată acceptabilă situaţia în care 3 serii /cicluri consecutive s-au finalizat, prin produse cu parametrii
finali corespunzători.
Seriile fabricate pentru validarea procesului trebuie să fie identice, ca mărime, cu seria care va fi
produsă la scară industrială.
Dacă se intenţionează vinderea seriilor fabricate pentru validare, condiţiile în care au fost produse
trebuie să corespundă cu cerinţele RBPF în totalitate, incluzând rezultatul satisfăcător al procesului de
validare şi autorizarea de punere pe piaţă.
Validarea concomitentă
În situaţii excepţionale, se poate accepta ca producţia de rutină să înceapă înainte ca programul de

validare să se termine.
Decizia pentru efectuarea unei validări concomitente trebuie justificată, documentată şi aprobată de
personalul autorizat.
Cerinţele documentaţiei pentru validarea concomitentă sunt aceleaşi cu cele specificate pentru
validarea prospectivă.
Validarea retrospectivă
Validarea retrospectivă este acceptată numai în cazul proceselor de producţie bine stabilite şi nu se
recomandă atunci când au fost recente schimbări în compoziţia produsului, în procedurile de operare sau
echipament.
Validarea unor astfel de procese trebuie să se bazeze pe informaţii din istoricului produsului. Paşii
urmaţi necesită pregătirea unui protocol specific şi raportarea rezultatelor datelor anterioare, care trebuie
să conducă la concluzii şi recomandări.
Sursa datelor necesare pentru această validare trebuie să includă, dar nu să se limiteze la,
înregistrările seriei de fabricaţie şi de ambalare, graficele de control ale procesului, caietele de întreţinere a
echipamentelor, înregistrările schimbului de personal, studii de eficienţă a procesului, date referitoare la
produsul finit, incluzând tendinţele şi rezultatele stabilităţii în timpul conservării.
Seriile selectate pentru validarea retrospectivă trebuie să fie reprezentative pentru toate seriile de
produse fabricate în perioada aleasă, inclunzând oricare din seriile care nu au fost conforme cu
specificaţiile şi trebuie să fie suficiente ca număr pentru a demonstra consecvenţa procesului de fabricaţie.
Pot fi necesare teste suplimentare pe contraprobele păstrate pentru a obţine cantitatea necesară sau
categoria de informaţii necesare pentru validarea retrospectivă.
În general, pentru validarea retrospectivă, trebuie să fie examinate datele a 10–30 de serii
consecutive, pentru a dovedi consecvenţa procesului. Dacă se justifică, se pot analiza şi mai puţine serii.
Validarea curăţirii
Validarea curăţirii trebuie făcută pentru a confirma eficacitatea procedurii de curăţare.

Argumentaţia în alegerea limitelor urmelor de resturi de produs, de agent de curăţare şi de decontaminare
microbiană trebuie să se bazeze în mod logic pe materialele folosite. Limitele stabilite trebuie să fie
realizabile şi verificabile.
Trebuie să se folosească metode analitice validate a căror sensibilitate să permită detectarea
reziduurilor şi contaminanţilor. Limita de detecţie pentru fiecare metodă analitică trebuie să fie suficient
de sensibilă pentru a decela nivelul de reziduu sau contaminant stabilit sau acceptat.
În mod normal, trebuie validate numai procedurile de curăţare pentru suprafeţele echipamentelor
care vin în contact cu produsul. Trebuie validate atât intervalele între utilizare şi curăţare cât şi cele dintre
curăţare şi reutilizare. Trebuie determinate intervalele şi metodele de curăţare.
21
În cazul produselor şi proceselor de fabricaţie similare pentru procedurile de curăţare se acceptă

selectarea unei game de produse şi procese similare.
Se va face un singur studiu de validare folosind situaţia „celui mai rău caz”, ţinându-se cont de
punctele critice.
Se vor efectua trei determinări practice consecutive, pentru procedurile de curăţare, care trebuie să
fie reuşite pentru a dovedi că metoda este validată.
Testul „până este curat” nu se consideră o alternativă corespunzătoare pentru validarea curăţării.
Se pot utiliza, în mod excepţional, produse care simulează proprietăţile fizico-chimice ale
substanţelor care trebuie îndepărtate, în locul substanţelor respective, dacă aceste substanţe sunt toxice sau
periculoase.
Monitorizarea schimbărilor
Trebuie să existe proceduri scrise care să descrie măsurile care trebuie luate dacă se propun
schimbări referitoare la o materie primă, component intermediar, echipament de producţie, mediul
înconjurător procesului de producţie( sau locul de producţie), metoda de producţie sau de testare sau orice
altă schimbare care poate afecta calitatea produsului sau reproductibilitatea procesului. Procedurile de
monitorizare a schimbărilor trebuie să furnizeze date suficiente, care să ofere siguranţa că procesul
revizuit va duce la obţinerea unui produs de calitate dorită, conform specificaţiilor aprobate.
Toate schimbările care pot afecta calitatea produsului sau reproductibilatatea procesului de
producţie trebuie oficial solicitate, documentate şi acceptate. Trebuie evaluat impactul schimbării
facilităţilor, sistemelor şi echipamentelor asupra produsului, trebuie făcută o analiză de risc. Trebuie
determinată eventuala nevoie de recalificare şi revalidare şi/sau extinderea acestora.
Revalidare
Periodic, facilităţile, sistemele, echipamentele şi procesele de fabricaţie, inclusiv curăţarea, trebuie

evaluate pentru a se confirma că acestea rămân valabile. Acolo unde s-au făcut modificări nesemnificative
faţă de statutul validat, este necesară o revizuire a evidenţelor pentru a se stabili dacă facilităţile, sistemele,
echipamentele şi procesele îndeplinesc cerinţele prescrise, iar unde este cazul se face o revalidare.
Cap.II.C.5. PRODUCŢIA
Principiu
Operaţiile de producţie trebuie să urmeze instrucţiuni şi proceduri clar definite. Ele trebuie să fie
conforme cu principiile Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie pentr a obţine produse de calitatea cerută
şi să fie în concordanţă cu autorizaţiile corespunzătoare de fabricaţie.
Trebuie să existe mijloace suficiente şi adecvate pentru a fi efectuate controale în timpul procesului
de producţie.
Trebuie luate măsuri tehnice sau organizatorice pentru a se evita contaminarea încrucişată şi
substituirile.
Orice produs nou ce intră în procesul de fabricaţie, sau modificare importantă a procedeului de
fabricaţie iniţial trebuie validată anterior.
Fazele critice ale procedeeor de fabricaţie trebuie să fie periodic revalidate.
Generalităţi
• Producţia trebuie efectuată şi supravegheată de către persoane competente.

• Orice manipulare a materialelor şi prouselor, cu ocazia recepţiei şi carantinei, prelevării probelor,
stocării, etichetării, prelucrării, ambalării şi distribuirii, trebuie efectuată în conformitate cu
proceduri sau instrucţiuni scrise şi, dacă est necesar, înregistrate.
22
• Trebuie să se controleze dacă fiecare livrare este în conformitate cu nota de comandă. Recipientele
trebuie să fie curaţate, dacă este necesar, şi etichetate conform instrucţiunilor.
• Deteriorarea recipientelor, precum şi orice alte incidente care pot afecta calitatea unui produs
trebuie detectate, înregistrate şi raportate Departamentului de Control al Calităţii.
• Materialele recepţionate şi produsele finite trebuie să fie puse în carantină, fizic sau administrativ,
imediat după primire sau fabricaţie, până în momentul în care sunt eliberate pentru a fi folosite sau
distribuite.
• Produsele intermediare şi vrac, achiziţionate ca atare, trebuie tratate la primire ca şi cum ar fi
materii prime.
• Toate materialele şi produsele trebuie depozitate în condiţiile corespunzătoare, stabilite de
fabricant, într-o manieră ordonată care să permită separarea secţiilor şi rotaţia stocurilor.
• În operaţiile de producţie, unde aceasta se justifică, trebuie să fie controlate randamentele şi
efectuate bilanţuri comparative pentru a se asigura că nu este o abatere semnificativă faţă de
limitele acceptate.
• Produse diferite nu trebuie să fie fabricate simultan sau consecutiv în aceeaşi încăpere, în afara
cazului în care nu există nici un risc de amestecare sau contaminare încrucişată.
• În fiecare etapă a producţiei, produsele şi materialele trebuie protejate împotriva contaminării
microbiene sau de altă natură.
• Când se utilizează substanţe sau produse uscate trebuie luate măsuri speciale de protecţie pentru a
preveni generarea şi răspândirea prafului. Această prevedere se aplică în mod deosebit la
manipularea produselor puternic active sau sensibilizante.
• În orice moment al producţiei, toate produsele, recipientele cu produse vrac, părţile cele mai
importante ale echipamentelor şi, dacă este cazul, încăperile utilizate, trebuie să fie etichetate sau
identificate prin orice mijloace, în aşa fel încât să fie indicat numele produsului fabricat,
concentraţia acestuia, iar dacă este necesar, numărul seriei şi etapa de producţie.
• Etichetele aplicate pe recipiente, echipamente sau încăperi trebuie să fie clare, fără ambiguităţi. În
afara indicaţiilor de pe etichete, este util să se folosească culori pentru a se specifica statutul
produsului (de exemplu: în carantină, acceptat, respins, corespunzător, etc.)
• Trebuie controlat dacă conexiunile între conducte şi alte aparate folosite pentru transportul
anumitor produse dintr-o zonă în alta sunt bine executate.
• Trebuie evitată pe cât posibil orice abatere de la instrucţiuni sau proceduri. În cazul unei abateri,
aceasta trebuie aprobată în scris de o persoană competentă, cu implicarea Departamentului pentru
Controlul Calităţii, dacă este cazul.
• Accesul în zonele de fabricaţie trebuie să fie permis numai persoanelor autorizate.
• În mod normal, trebuie să se evite fabricarea de produse nefarmaceutice în zonele cu echipamentul
destinat producţiei de medicamente.
Prevenirea contaminării încrucişate în timpul fabricaţiei
Contaminarea unei materii prime sau a unui produs de către un alt material sau produs trebuie să
fie evitată. Riscul contaminării încrucişate în mod accidental are la origine eliberarea necontrolată a
prafului, gazelor, vaporilor, aerosolilor sau a microorganismelor din materii prime şi produse în curs de
fabricaţie, reziduurile provenite din echipamente şi din îmbrăcămintea operatorilor. Împortanţa acestui risc
variază în funcţie de tipul contaminantului şi de produsul contaminat. Printre contaminanţii cei mai
periculoşi se află substanţele puternic sensibilizante, preparatele biologice conţinând microorganisme vii,
anumiţi hormoni, citotoxicele şi alte medicamente puternic active. Medicamentele pentru care evitarea
contaminării încrucişate este deosebit de importantă sunt cele injectabile şi cele administrate în doze mari
şi timp îndelungat.
Contaminarea încrucişată trebuie să fie evitată prin măsuri tehnice sau organizatorice
corespunzătoare, cum ar fi:
23
a) fabricarea în zone separate (cerută pentru produse ca: peniciline, vaccinuri vii, preparate
bacteriene vii şi alte produse biologice) sau prin separare în timp, urmată de o curăţire
corespunzătoare;
b) instalarea de sas-uri şi sisteme de extracţie a aerului;
c) diminuarea riscului de contaminare provocată de recircularea sau de reintrarea aerului netratat
sau insuficient tratat;
d) purtarea echipamentului de protecţie în zonele în care sunt fabricate produsele cu risc mare de
contaminare încrucişată;
e) utilizarea unor proceduri de curăţare şi de decontaminare cu eficienţă cunoscută (o curăţare
insuficientă a echipamentului este o sursă obişnuită de contaminare încrucişată);
f) utilizarea „de sisteme închise” de fabricaţie;
g) verificarea absenţei reziduurilor şi folosirea de etichete cu menţiunea „CURAT” pentru
echipamente.
Măsurile de prevenire a contaminării încrucişate precum şi eficienţa acestora trebuie controlată
periodic în conformitate cu procedurile stabilite.
Materiile prime
Achiziţionarea materiilor prime este o operaţie importantă şi necesită personal care să deţină date
aprofundate referitoare la furnizori.
Materiile prime nu vor fi achiziţionate decât de la furnizori agreaţi şi când este posibil
achiziţionarea trebuie să se facă direct de la producător. Se recomandă ca fabricanţii de medicamente să
discute cu furnizorii despre specificaţiile stabilite pentru materiile prime. De asemenea, este util ca toate
aspectele producţiei şi controlului materiilor prime, inclusiv manipularea, etichetarea şi exigenţele de
condiţionare, precum şi procedurile de reclamaţie şi respingere, să fie discutate cu fabricantul şi
furnizorul.
La fiecare livrare, trebuie verificată integritatea ambalajelor sau a recipientelor, ca şi originalizarea
lor şi corespondenţa între factura de livrare şi eticheta furnizorului.
Când livrarea de materii prime este constituită din serii diferite, acestea trebuie să fie tratate separat
în ceea ce priveşte prelevarea probelor, analiza şi acceptarea.
Materiile prime depozitate trebuie să fie corect etichetate. Etichetele trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
- numele utilizat de întreprindere pentru produs şi, dacă este cazul, codul intern de referinţă;
- numărul de serie atribuit la primire;
- statutul conţinutului (de exemplu: în carantină, în curs de analiză, acceptat, respins);
- dacă este cazul, data de expirare sau o dată după care se impune un nou control.
În cazul utilizării sistemelor computerizate de depozitare, asamblul informaţiilor de mai sus nu este
necesar să apară în întregime pe etichetă.
Trebuie să existe proceduri sau dispoziţii corespunzătoare care să garanteze identitatea conţinutului
fiecărui recipient de materie primă. Recipientele din care au fost prelevate probe trebuie să fie identificate.
În fabricaţie pot fi utilizate numai materiile prime care au fost acceptate de Departamentul pentru
Controlul Calităţii şi care sunt în perioada de valabilitate.
Materiile prime pot fi distribuite numai de persoane desemnate în acest scop şi numai pe baza unei
proceduri scrise, pentru a garanta că materiile prime prevăzute sunt corect cântărite sau măsurate în
recipiente curate şi corect etichetate.
Natura fiecărei substanţe distribuite, cât şi grautatea sau volumul său, trebuie verificate separat, iar
verificarea trebuie înregistrată.
Materialele distribuite pentru fiecare serie, trebuie să fie păstrate împreună şi etichetate ca atare, în
mod vizibil.
24
Operaţiile de fabricaţie: produse intermediare şi vrac
Înaintea începerii oricărei operaţii de fabricaţie trebuie să se asigure că zona de producţie şi

echipamentele sunt curate. Orice alte materie primă, produs, reziduu din fabricaţia anterioară sau
document devenit inutil trebuie să fie eliminate.
Produsele intermediare şi produsele vrac trebuie să fie conservate în condiţii corespunzătoare.
Procesele esenţiale trebuie să fie validate.
Controalele în cursul fabricaţiei, precum şi cele ale mediului înconjurător, care se impun, trebuie
efectuate şi înregistrate.
Orice abatere semnificativă de la randamentul scontat trebuie analizată şi înregistrată.
Articolele de condiţionare
Ca şi în cazul materiilor prime trebuie să se acorde aceeaşi atenţie achiziţionării, manipulării şi

controlului articolelor de condiţionare primară şi imprimate.
Articolele de condiţionare imprimate trebuie să fie supravegheate în mod deosebit. Ele trebuie să
fie depozitate în zone protejate în mod corespunzător pentru a se împiedica orice acces neautorizat.
Etichetele volante şi celelalte articole de condiţionare imprimate, în vrac trebuie să fie depozitate şi
transportate în cutii individuale închise pentru a se evita orice substituire. Articolele de condiţionare nu
trebuie eliberate pentru utilizare decât de persoane autorizate, în conformitate cu o procedură aprobată.
Fiecare livrare sau fiecare serie de articole de condiţionare primară sau imprimate trebuie să
primească un număr de referinţă particular sau să fie identificate printr-o altă modalitate.
Articolele de condiţionare primară sau imprimate care sunt depăşite sau inutilizabile trebuie să fie
distruse şi această operaţie înregistrată.
Operaţiile de condiţionare
Când se stabileşte un program pentru operaţiile de condiţionare, trebuie acordată o atenţie

deosebită diminuării riscurilor contaminării încrucişate, amestecării sau substituirii. Produse diferite nu
trebuie să fie condiţionate în locuri apropiate unele de altele, în afară de cazurile în care există o separare
fizică între ele.
Înaintea începerii oricărei operaţii de condiţionare, trebuie verificat dacă zona de lucru, liniile de
condiţionare, maşinile de imprimat şi orice alt echipament sunt curate şi lipsite de orice produse, materiale
sau documente utilizate anterior ş devenite inutile.
Numele şi numărul seriei fiecărui podus pentu condiţionat trebuie indicate pe fiecare linie sau post
de condiţionare.
Înainte de condiţionare toate produsele şi articolele de condiţionare trebuie să fie controlate în ceea
ce priveşte cantitatea, identitatea şi concordanţa cu instrucţiunile de condiţionare.
Recipientele trebuie să fie curate. Înainte de umplere trebuie verificată absenţa oricărui
contaminant, ca de exemplu fragmente de sticlă sau particule metalice.
În mod normal, eichetarea trebuie efectuată cât de repede posibil după umplere şi închidere. În caz
contrar trebuie aplicate proceduri corespunzătoare pentru a se evita substituirile sau erorile de etichetare.
Realizarea corectă a fiecărei operaţii de imprimare (de ex.: numerele de cod, data expirării)
efectuate separat sau în cursul condiţionării, trebuie verificată sau înregistrată. Trebuie acordată o atenţie
deosebită imprimării manuale care trebuie reverificată la intervale regulate.
O atenţie deosebită trebuie acordată etichetelor volante şi operaţiilor de supraimprimare efectuate
în afara liniei de condiţionre. Este de preferat să se folosească etichetele care se rulează pentru a preveni
substituirea.
Trebuie controlată funcţionarea corectă a fiecărei citiri electronice a codurilor, a numărătorului de
etichete sau dispozitivelor similare.
Datele imprimate sau marcate pe articolele de condiţionare trebuie să fie clare, să nu fie şterse sau
decolorate.
Controalele produselor pe linia de condiţionare trebuie să se refere la:
25
a) aspectul general al produsului condiţionat;

b) prezenţa tuturor elementelor de condiţionare;
c) utilizarea corectă a produselor şi aricolelor de condiţionare;
d) exactitatea supraimprimării;
e) funcţionarea dispozitivelor de control pe linie.
Probele prelevate de pe linia de condiţionare nu se mai returnează seriei.

Produsele care au constituit obiectul unor situaţii neobişnuite nu vor fi reintroduse în procesul de
producţie decât după obţinerea unei autorizaţii eliberate ca urmare a unui control riguros şi a unei anchete
efectuate de către persoane autorizate Trebuie să se păstreze înregistrările detaliate ale acestei operaţii.
Orice diferenţă semnificativă sau neobişnuită observată în urma bilanţului comparativ între
cantitatea de produs vrac, numărul de articole de condiţionare imprimate şi numărul de unităţi de produse,
trebuie să fie analizată şi eliberarea seriei se va efectua numai în cazul obţinerii unui bilanţ satisfăcător.
Trebuie să se prevadă o procedură scrisă pentru cazul în care articolele imprimate fără număr de serie sunt
returnate la depozit.
La sfârşitul fiecărei operaţii de condiţionare, orice articol nou utilizat şi care poartă număr de serie
trebuie distrus, şi operaţia de distrugere înregistrată. Returnarea la stoc a articolelor tipărite fără număr se
efectuează conform unor proceduri detaliate.
Produse finite
Produsele finite trebuie păstrate în carantină în condiţiile stabilite de fabricant până la eliberarea
definitivă a seriei.
Se efectuează controlul produselor finite şi a documentelor necesare pentru eliberarea produsului
destinat comercializării.
După eliberare, produsele finite, constituind stocul curent, trebuie să fie păstrate în condiţiile
stabilite de fabricant.
Produse respinse, recuperate şi returnate
Produsele respinse trebuie să fie clar marcate şi stocate separat în zone special destinate. Ele
trebuie returnate furnizorilor sau, unde este cazul, reprocesate sau distruse. Indiferent de măsurile care se
vor lua, acestea trebuie aprobate de o persoană autorizată şi înregistrate într-un proces verbal.
Reprocesarea produselor respinse se face numai în cazuri excepţionale. Aceasta nu va fi permisă
decât în situaţia în care calitatea produsului finit nu este afectată, specificaţiile sunt respectate întocmai, iar
operaţia este efectuată în conformitate cu proceduri stabilite după evaluarea riscurilor posibile, inclusiv a
repercursiunilor asupra perioadei de valabilitate a medicamentului; recuperarea trebuie înregistrată.
Departamentul pentru Controlul Calităţii trebuie să aibă în vedere necesitatea efectuării unor
controale suplimentare asupra tuturor produselor finite care au fost reprocesate sau în care a fost
încorporat un produs recuperat.
Cu excepţia situaţiei în care nu există nici un dubiu în ceea ce priveşte calitatea produsului,
produsele returnate de pe piaţă trebuie distruse, iar repunerea în vânzare, reetichetarea sau încorporarea la
o serie ulterioară nu poate fi aprobată decât după un examen amănunţit efectuat de către Departamentul
pentru Controlul Calităţii, în conformitate cu o procedură scrisă. La acest examen trebuie avute în vedere
natura produsului, condiţiile de depozitare speciale, starea sa şi istoricul situaţiei, cât şi timpul trecut de la
livrare. Aceste produse nu vor fi considerate corespunzătoare pentru comercializare sau reutilizare dacă
există cel mai mic dubiu asupra calităţii. Totuşi se poate accepta reprocesarea chimică în vederea
recuperării principiilor active. Toate măsurile luate se înregistrează corespunzător.
26
Cap.II.C.6. CONTROLUL CALITĂŢII
Controlul se defineşte prin „verificarea conformităţii cu caracteristicile (proprietăţile, însuşirile)

prestabilite pentru un medicament, urmate de o apreciere sau o judecată”.
Calitatea unui medicament este asigurată prin efectuarea unui control sever şi permanent, care are
le bază metode, procedee şi teste specifice.
Astăzi conceptul de Control al Calităţii (Q.C.) a evoluat la cel de Asigurare a Calităţii (Q.A.) şi la
Calitate Totală (T.Q.) şi defineşte conceptul de a produce un medicament perfect printr-o serie de măsuri
şi exigenţe organizate pentru a preveni sau elimina erorile la toate nivelurile de fabricare
Controlul calităţii totale este definit prin toate operaţiile de verificare efectuate la nivel de calitate
a unui medicament: acceptarea sau refuzul materiilor prime, produselor semifabricate sau finite, estimarea
stabilităţii medicamentului. Controlul calităţii este asigurat de „Serviciul de asigurare a calităţii”, care
răspunde de fiecare şarjă realizată în întreprindere.
Calitatea medicamentului este creată pe tot parcursul lungului şi dificilului proces de concepţie şi
producere, începând cu design-ul uzinei de medicamente (proiectarea fizică a uzinei, a spaţiilor, a
ventilaţiei, a liniilor de curăţire şi igienă) şi continuând cu design-ul produsului şi al procesului de
fabricaţie propriu-zis. Design-ul produsului include cercetarea şi dezvoltarea, preformularea, consideraţiile
fizice şi chimice, terapeutice şi toxicologice, medicamentul fiind supus în toate aceste etape unui riguros
control fizic, chimic şi biologic.
În producţia industrială a medicamentului, pentru controlul analitic sunt luate în considerare
materiile prime (incluzând specificări şi teste pentru substanţele medicamentoase şi auxiliare), operaţiile
de fabricaţie (operaţiile sterile mai ales), instalaţiile de producţie, cât şi controlul pe tot parcursul
procesului de fabricaţie a medicamentului şi proceduri specifice de inspecţie pentru produsul finit.
De asemenea sunt controlate materialele şi recipientele de condiţionare şi etichetele pentru a se
constata asigurarea producţiei funcţionale, furnizată de sistemul de închidere a recipientelor contra unor
factori externi ca: umiditate, oxigen, lumină, evaporare cât şi a eventualelor interacţiuni
medicament/recipient de condiţionare.
Tot acest control laborios şi permanent nu se poate efectua decât pe eşantioane prelevate prin
randomizare (la întâmplare), din fiecare lot de fabricaţie. În afară de acest control, în industrie se mai
efectuează în mod obligatoriu şi un control continuu pe probe luate la intervale de timp, determinate prin
calcul statistic. Acest control se integrează în ansamblul de măsuri luate pentru supravegherea fabricaţiei.
Astfel este, de exemplu, controlul microbiologic al atmosferei blocului steril, care trebuie efectuat regulat.
Industria de medicamente se preocupă, de asemenea, de „contaminări particulare”, iar consecinţa acestor
preocupări o constituie tehnologia numită „săli albe”.
Asigurarea calităţii medicamentului depinde mult şi de prelevarea corectă a eşantioanelor, adecvată
testelor şi procedeelor analitice, cât şi de dozare a formei finite. Toate controalele efectuate sunt înscrise în
dosarul lotului de fabricare a medicamentului.
Eşantioanele de materii prime şi de produse finite trebuie să fie păstrate într-o eşantiotecă, timp de
1 an.
Pentru fiecare lot fabricat, rămâne la fabricant, pe lângă dosarul lotului, şi eşantioanele din
materiile prime utilizate şi câteva unităţi de produse finite, ce vor fi examinate sistematic în cazul unor
reclamaţii privind un medicament comercializat.
Recomandări particulare privesc reactivii şi substanţele de referinţă utilizate în procedeele
analitice.
Cea mai mare responsabilitate privind calitatea unui medicament o are totuşi departamentul de
fabricaţie, care trebuie să ia toate măsurile de prevedere şi de respectare a procesului de fabricaţie, de
organizare a întregii activităţi de producţie propriu-zisă.
Pentru unele categorii de medicamente speciale, foarte active sau instabile, se prevede un control
dublu. Astfel de produse sunt menţinute în carantină, chiar după ce au fost declarate conforme normelor
de calitate, de către fabricant, până când aceste rezultate sunt confirmate de un laborator de control
guvernamental, care să autorizeze comercializarea lor.
27
O altă etapă de control a calităţii o constituie supravegherea calităţii medicamentelor în stadiul de

comercializare. La nivelul depozitelor şi farmaciilor se efectuează investigaţii periodice privind
medicamentele industriale stocate sau care urmează să fie distribuite.
Controlul calităţii medicamentelor industriale se efectuează şi pe parcursul utilizării lor, în scopul
urmăririi stabilităţii, eficacităţii şi verificării termenului de valabilitate.
Controlul calităţii face parte din Regulile de Bună Practică de Fabricaţie şi se referă la prelevarea
probelor, specificaţii şi controlul de laborator, precum şi la procedurile de organizare, documentare şi
eliberare. Acestea garantează că au fost efectuate analizele necesare şi, de asemenea, că materiile prime,
articolele de condiţionare şi produsele finite nu sunt eliberate spre utilizare, vânzare sau aprovizionare fără
o verificare corespunzătoare a calităţii.
Cerinţele esenţiale pentru controlul calităţii sunt:
1. Existenţa instalaţiilor adecvate, a unui personal calificat şi a procedurilor aprobate pentru:
prelevarea probelor, controlul şi analiza materiilor prime, a articolelor de condiţionare, a
produselor intermediare, vrac şi finite şi, când este cazul, pentru supravegherea condiţiilor de
mediu conform scopurilor şi Regulilor de Bună Practică de Fabricaţie;
2. Prelevarea de către personalul departamentului controlului calităţii, conform metodelor aprobate, a
probelor de materii prime, de articole de condiţionare, de produse intermediare, vrac şi finite;
3. Validarea metodelor de control;
4. Înregistrarea manuală sau cu instrumente de înregistrare a tuturor procedurilor cerute, astfel încât
să fie dovedită efectuarea lor reală;
5. Respectarea pentru produsele finite a compoziţiei calitative şi cantitative înscrise în autorizaţia de
fabricaţie; ingredientele şi produsele finite trebuie să aibă puritatea cerută şi să fie corect ambalate
şi etichetate;
6. Înregistrările rezultatelor controlului de calitate a materiilor prime, produselor intermediare, vrac şi
finite, a articolelor de condiţionare trebuie făcute în raport cu prevederile specificaţiilor de calitate;
evaluarea produsului finit necesită o revedere critică a documentelor de fabricaţie, cât şi o estimare
a abaterilor faţă de procedurile stabilite;
7. Interdicţia distribuirii seriilor din produs fără ca persoana autorizată, responsabilă cu controlul
calităţii, să certifice calitatea acestora în conformitate cu autorizaţia de fabricaţie;
8. Obligativitatea păstrării de contraprobe, în cantitate suficientă, din materiile prime şi din produsele
finite; contraprobele din produsul finit se păstrează în ambalajul final, cu excepţia ambalajelor
deosebit de mari.
28
C A P I T O L U L III
REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ

FARMACEUTICĂ
Cap.III.A.
CONDIŢII GENERALE
Practica farmaceutică are drept scop furnizarea medicamentelor şi a altor produse pentru îngrijirea
sănătăţii precum şi a serviciilor în scopul utilizării adecvate a medicamentelor pentru obţinerea efectului
terapeutic maxim şi evitarea efectelor nedorite.
Aplicarea Regulilor de bună practică farmaceutică implică responsabilitatea farmaciştilor,
împreună cu ceilalţi specialişti din domeniul sănătăţii şi cu pacienţii, în scopul obţinerii rezultatelor
terapeutice dorite.
Regulile de bună practică farmaceutică se aplică activităţilor desfăşurate în unităţile farmaceutice
de către farmacişti şi asistenţi de farmacie în unităţile de distribuţie cu ridicata (depozite farmaceutice) şi
în unităţile de distribuţie cu amănuntul (farmacii de circuit deschis, farmacii de circuit închis şi drogherii).
Profesia de farmacist are drept scop asigurarea sănătăţii publice prin cercetarea, producerea,
difuzarea şi eliberarea medicamentelor în condiţii de calitate prevăzute în F.R. şi alte standarde de calitate
în vigoare.
Prin exercitarea profesiei sale, farmacistul trebuie să asigure binele pacienţilor prin furnizarea
medicamentelor şi a altor produse pentru îngrijirea sănătăţii precum şi furnizarea informaţiilor adecvate şi
a sfaturilor şi supravegherea efectelor utilizării medicamentelor.
Farmacistul trebuie să promoveze utilizarea corespunzătoare a medicamentelor şi să contribuie la
prescrierea lor raţională şi economică.
Prin exercitarea profesiei sale, farmacistul va trebui să stabilească cu ceilalţi profesionişti din
domeniul sănătăţii, în special cu medicii şi cu pacienţii o relaţie de parteneriat terapeutic, care implică
încredere reciprocă şi colaborare în toate problemele legate de farmacoterapeutică.
Relaţia cu ceilalţi farmacişti trebuie să fie de colegialitate, căutând să îmbunătăţească serviciul
farmaceutic şi nu de competiţie urmărind orientarea profesională mai presus decât cea comercială.
Farmacistul trebuie să fie independent, obiectiv, bine pregătit profesional, informat la zi despre
medicamentele şi metodele terapeutice moderne, să cunoască şi să aplice legislaţia în vigoare. Pe tot
parcursul exercitării profesiei sale, farmacistul se află într-o permanentă cunoaştere deoarece medicina
evoluează din ce în ce mai mult şi pe piaţa farmaceutică apar medicamente noi şi mult mai eficiente.
În practicarea profesiei sale, farmacistul trebuie să asigure o relaţie de confidenţialitate cu pacienţii
săi, astfel încât informaţiile medicale despre fiecare persoană căreia îi este destinat un serviciu farmaceutic
pot fi date numai cu consimţământul pacientului.
Farmaciştii din fiecare domeniu al practicii trebuie să-şi asume responsabilitate menţinerii şi
autoevaluării competiţiei, să păstreze şi să garanteze principiile profesiei.
29
Cap.III.B.
ASIGURAREA CALITĂŢII MEDICAMENTELOR ÎN
FARMACIE,RECOMANDĂRI DE BUNĂ PRACTICĂ FARMACEUTICĂ
Calitatea medicamentelor realizate în oficină şi a serviciilor aduse de farmaciştii practicieni (din

farmaciile publice sau de spital, policlinică) este asigurată de respectarea unor standarde stabilite la nivel
naţional, standarde care se referă la:
- promovarea sănătăţii;
- aprovizionarea cu medicamente şi articole de uz medical;
- îndrumarea pacienţilor pentru autoîngrijire;
- măsurile necesare pentru realizarea unor medicamente de calitate la nivelul farmaciei;
- perfecţionarea prescrierii şi folosirii medicamentelor.
În cazul preparării medicamentelor în farmacie, calitatea acestora este asigurată prin respectarea
„Recomandărilor de bună practică farmaceutică” stabilite de Federaţia Internaţională Farmaceutică,
standarde care sunt adoptate la nivel naţional, de către forurile competente din ţările ce au aderat la această
federaţie.
Recomandările sunt necesare pentru stabilirea clară şi punerea în aplicare a obligaţiei majore ce
revine farmacistului practician, de a oferi fiecărui pacient un serviciu de calitate.
Pentru desfăşurarea unor activităţi de calitate în farmacia publică sau în cea de spital sau
policlinică (inclusiv pentru asigurarea calităţii medicamentelor preparate în farmacie) sunt necesare:
- un local corespunzător;
- o dotare adecvată pentru elaborarea şi eliberarea medicamentelor;
- un control riguros al materiilor prime şi al medicamentelor obţinute în farmacie;
- păstrarea ordinii şi igienei la locul de muncă şi în întreaga farmacie;
- respectarea condiţiilor optime de păstrare a substanţelor şi produselor farmaceutice.
Medicamentele preparate în farmacie trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute de

farmacopeea în vigoare pentru forma farmaceutică respectivă: soluţie, unguent, pulbere etc., iar
medicamentele oficinale trebuie să prezinte caracteristicile de calitate înscrise în monografiile respective
30
C A P I T O L U L IV
REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ DE

DISTRIBUŢIE
Depozitul farmaceutic este o unitate sanitară care are ca obiect de activitate procurarea,
depozitarea, supravegherea calităţii şi distribuţia produselor medicamentoase şi a altor produse de uz
uman precum şi a produselor parafarmaceutice şi cosmetice.
Aceste activităţi sunt efectuate cu producătorii, importatorii, alţi distribuitori cu ridicata sau
farmacişti şi alte persoane care sunt deasemeni autorizate să furnizeze şi să manipuleze produse
medicamentoase.
Obligaţia depozitului farmaceutic este de a recepţiona calitativ şi cantitativ produsele
medicamentoase şi celelalte produse de uz uman, de a le depozita adecvat în funcţie de natura
fizico-chimică şi de forma farmaceutică a acestora, potrivit prevederilor Farmacopeei Române în
vigoare sau alte standarde internaţionale, în scopul distribuţiei către unităţile farmaceutice
autorizate să desfăşoare activitate farmaceutică: farmacii, drogherii, unităţi de producţie.
Depozitul farmaceutic are obligaţia de a respecta legislaţia în vigoare şi este subordonat tehnic
Ministerului Sănătăţii.
Depozitul farmaceutic este organizat pe secţii sau diviziuni. Trebuie să existe o secţie amenajată
special pentru depozitarea toxicelor şi stupefiantelor.
Alături de diviziunea produselor medicamentoase şi a substanţelor farmaceutice, depozitul
farmaceutic poate să depoziteze şi alte produse de uz uman cum ar fi: cosmetice, parafarmaceutice,
tehnico-medicale, instrumente şi aparatură farmaceutică, medicală sau de laborator, articole de optică
medicală, ambalaje pentru medicamente.
Depozitul farmaceutic este condus de farmacistul şef. Personalul depozitului farmaceutic trebuie
să fie în număr suficient. Din personalul depozitului fac parte: farmacişti primari, farmacişti specialişti,
farmacişti, asistenţi principali de farmacie, asistenţi de farmacie, muncitori necalificaţi, etc.
Şeful de depozit trebuie să fie farmacist specialist, farmacist primar sau doctor în farmacie,
angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Supravegherea calităţii medicamentelor este făcută de un farmacist angajat cu contract de muncă
pe perioadă nedeterminată.
Şeful depozitului şi persoana responsabilă cu calitatea produselor au următoarele responsabilităţi:
• Să garanteze că produsele medicamentoase procurate, depozitate şi distribuite posedă autorizaţie
de punere pe piaţă şi sunt însoţite de documente care atestă calitatea;
• Să garanteze că produsele sunt depozitate în concordanţă cu documentaţia de calitate;
• Să supravegheze şi să controleze spaţiile de depozitare;
• Să asigure instruirea personalului;
• Să supravegheze operaţiile de înregistrare a produselor şi de distribuire a lor;
• Să păstreze toată documentaţia referitoare la mişcarea produselor;
• Să supravegheze respectarea regulilor de bună practică de distribuţie.
Depozitele farmaceutice vor fi amplasate în clădiri adecvate, în zone în a căror vecinătate nu
trebuie să existe materiale sau poluanţi care să prezinte riscul contaminării produselor farmaceutice.
Spaţiile trebuie să fie uşor de întreţinut, în scopul evitării depunerii de praf, a umidităţii sau orice
alt factor care ar influenţa negativ calitatea produselor medicamentoase. Aceste spaţii sunt
compartimentate fizic permiţând depozitarea separată şi fluxul normal al operaţiunilor: spaţii de recepţie,
spaţii de depozitare, spaţii pentru materiale inflamabile, spaţii de pregătire a comenzilor, spaţii de
expediţie.
Spaţiile de depozitare sunt de mărime adecvată pentru a permite depozitarea în ordine a diferitelor
produse, respectând seriile de fabricaţie şi categoriile de produse medicamentoase.
31
Pentru depozitarea produselor reclamate, returnate sau cu termen de valabilitate depăşit, sunt spaţii
separate.
În toate zonele de depozitare se poartă echipamentul de protecţie.
Vestiarele şi grupurile sanitare sunt uşor accesibile şi de întreţinut şi nu comunică direct cu spaţiile
de depozitare.
Mobilierul este sub formă de rafturi din metal sau lemn, dulapuri, mese. Balanţele şi
echipamentele de măsurare sunt etalonate şi verificate metrologic.
Depozitele deţin evidenţe scrise referitoare la data operaţiunilor efectuate; denumirea produsului
medicamentos, numele şi ţara de origine a producătorului; modul de prezentare, forma farmaceutică,
concentraţia substanţelor active, mărimea ambalajului, seria şi data expirării; certificatul de calitate sau
buletinul de analiză; cantitatea primită şi distribuită; denumirea şi adresa unităţii de producţie, ale
importatorului şi ale unităţilor la care a fost distribuit produsul medicamentos.
Fiecare serie de produs este însoţită de documentaţie proprie. Sunt verificate etichetele, calitatea şi
cantitatea produsului. Documentele unei serii sunt păstrate cel puţin un an după data expirării seriei
respective.
Depozitul are o procedură standard de operare care permite retragerea sau blocarea unui produs
medicamentos şi rezolvarea corectă şi eficientă a reclamaţiilor.
Asigurarea calităţii în depozitul de medicamente garantează că : produsele procurate au autorizaţie
de punere pe piaţă eliberată de Agenţia Naţională a Medicamentului; au fost verificate calitatea
ambalajului, a etichetării şi respectarea termenului de valabilitate; măsurile de depozitare sunt conform
F.R. şi standardelor în vigoare şi care asigură menţinerea calităţii produselor medicamentoase pe perioada
de valabilitate; pentru diviziunile de substanţe se respectă Regulile de bună practică de fabricaţie;
manipularea ulterioară a produselor medicamentoase asigură calitatea acestora în perioada de valabilitate;
în situaţia în care la verificarea stocurilor se observă produse vătămate sau expirate trebuie să se facă astfel
încât să reiasă seria, lotul, furnizorul, în ce constă viciul de calitate.
Pentru evaluarea sistemului de asigurare al calităţii se iau măsuri de autoinspecţie.
Un depozit farmaceutic trebuie să fie aprovizionat cu toate produsele farmaceutice solicitate de
terapeutica actuală şi să respecte prevederile legale privind lista medicamentelor esenţiale.
Din depozitul farmaceutic distribuţia produselor farmaceutice şi a celorlalte produse de uz uman se va face
cu ridicata.
32
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND

NORMELE DE PROTECŢIA MUNCII
Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea

celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi
sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
Activitatea de protecţia muncii asigură aplicarea criteriilor ergonomice pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă şi pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri adecvate pentru munca femeilor
şi a tinerilor.
Normele de protecţia muncii se aplică salariaţilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu
convenţii civile, cu excepţia celor care au ca obiect activităţi casnice, precum şi ucenicilor, elevilor şi
studenţilor în perioada efectuării practicii profesionale.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, prin organele lor de specialitate
centrale şi teritoriale, organizează, coordonează şi controlează activitatea de protecţia muncii.
Normele generale de protecţia muncii cuprind reguli şi măsuri aplicabile în întreaga economie.
Persoanele juridice şi fizice sunt obligate să elaboreze instrucţiuni proprii de aplicare a normelor
de protecţie a muncii, în funcţie de particularităţile proceselor de muncă.
Ministerul Sănătăţii emite norme obligatorii privind igiena muncii şi avizează standarde şi acte
normative, care privesc sănătatea salariaţilor la locul de muncă.
În regulamentele privind organizarea şi funcţionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligaţii şi
răspunderi, în domeniul protecţiei muncii, în conformitate cu prevederile legii.
În funcţie de natura, complexitatea şi riscurile specifice activităţii desfăşurate, precum şi de
numărul salariaţilor, persoanele juridice vor stabili personalul cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii
sau, după caz, vor organiza compartimente de protecţie a muncii.
Desfăşurarea activităţilor de producţie sau a prestaţiilor de servicii este condiţionată de obţinerea
autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, emisă de către inspectoratele de stat
teritoriale pentru protecţia muncii.
Cap.V.A.
ECHIPAMENTELE TEHNICE, ECHIPAMENTUL
INDIVIDUAL DE PROTECŢIE ŞI DE LUCRU,
ALIMENTAŢIA DE PROTECŢIE ŞI MATERIALELE
IGIENICO-SANITARE
Sunt echipamente tehnice: maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte
mijloace asemănătoare necesare în procesul muncii.
Echipamentele tehnice trebuie să corespundă prevederilor din normele, standardele şi din alte
reglementări referitoare la protecţia muncii şi să nu prezinte
pericol pentru sănătatea sau viaţa salariaţilor, a persoanelor aflate în unitate în interes de serviciu sau a
altor persoane pentru care se asigură protecţia muncii.
Echipamentele tehnice din producţia internă şi din import trebuie să fie dotate cu aparatură de
măsură şi control al parametrilor tehnologici, precum şi de prevenire şi avertizare a stărilor de pericol.
Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate şi folosite numai dacă îndeplinesc
condiţiile de protecţie a muncii, certificate de organele competente, potrivit legii.
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant la
procesul de muncă pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc.
Echipamentul individual de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit, salariaţilor, precum şi altor
categorii de persoane care desfăşoară activităţi la persoanele juridice sau fizice.
33
În cazul degradării echipamentului individual de protecţie, respectiv al pierderii calităţilor de

protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.
Echipamentul individual de lucru reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice şi fizice le
acordă unui salariat în vederea utilizării lor în timpul procesului de muncă pentru a le proteja
îmbrăcămintea şi încălţămintea.
Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către persoanele juridice şi fizice,
persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al căror specific impune o igienă personală
deosebită.
Cap.V.A.1.
OBLIGAŢII PRIVIND REALIZAREA MĂSURILOR DE PROTECŢIE A MUNCII
În vederea asigurării condiţiilor de protecţie a muncii şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi

a bolilor profesionale angajatorii au următoarele obligaţii:
• să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor tehnice
precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme normelor de protecţie a muncii, prin a
căror aplicare să fie eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a salariaţilor şi a altor
persoane participante la procesul de muncă;
• să solicite inspectoratului de stat teritorial pentru protecţia muncii autorizaţia funcţionării unităţii
din punct de vedere al protecţiei muncii, să menţină condiţiile de lucru pentru care s-a obţinut autorizaţia
şi să ceară revizuirea acesteia în cazul modificării condiţiilor iniţiale în care a fost emisă;
• să stabilească măsurile tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii, corespunzător
condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici unităţii;
• să stabilească pentru salariaţi şi pentru ceilalţi participanţi la procesul de muncă atribuţiile şi
răspunderea ce le revin în domeniul protecţiei muncii, corespunzător funcţiilor exercitate;
• să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecţie a muncii, corespunzător
condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă;
• să asigure şi să controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu,
cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi salariaţii a măsurilor tehnice, sanitare şi
organizatorice stabilite, precum şi a prevederilor legale în domeniul protecţiei muncii;

• să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării salariaţilor : afişe,
pliante, filme, diafilme şi altele referitoare la protecţia muncii;
• să asigure informarea fiecărei persoane anterior angajării acesteia în muncă, asupra riscurilor la
care este expusă la locul de muncă;
• să asigure, pe cheltuiala unităţii, instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a persoanelor cu
atribuţii pe linia protecţiei muncii;
• să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute în normele de
protecţia muncii;
• să angajeze numai persoane, care în urma controlului medical şi verificărilor aptitudinilor
psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;
• să ţină evidenţa strictă a locurilor de muncă cu condiţii deosebite: vătămătoare, grele, periculoase,
precum şi a accidentelor de muncă, bolilor profesionale, accidentelor tehnice şi avariilor;
• să asigure permanent funcţionarea corectă a sistemelor şi a dispozitivelor de protecţie, a aparaturii
de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive
degajate în procesul tehnologic;
• să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de protecţie a muncii în timpul
controlului sau al efectuării cercetării accidentelor de muncă;
• să asigure realizarea măsurilor stabilite de către inspectorii de protecţie a muncii, cu prilejul
controalelor şi al cercetării accidentelor de muncă;
34
• să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de
cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a
altor persoane participante la procesul de muncă.
Realizarea efectivă a obligaţiilor prevăzute în alineatul precedent revine persoanelor cu atribuţii în
organizarea şi conducerea procesului de muncă.
Cap.V.B.
MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN FARMACII DE CIRCUIT
DESCHIS ŞI ÎNCHIS, PUNCTE FARMACEUTICE, DROGHERII
- Încălzirea localurilor se va realiza prin surse de căldură care se vor instala în număr suficient pentru a
asigura pe tot timpul programului de lucru temperatura corespunzătoare încăperilor,în funcţie de
destinaţie. Astfel:
- în depozitul farmaciei,o temperatură cuprinsă între 14-16 OC;
- în pivniţă,maximum 10 OC;
- în celelalte încăperi,minimum 18 OC;
Pentru păstrarea unei temperaturi constante,localurile unităţilor vor fi prevăzute cu ferestre duble,uşi
turnate sau duble,spaţii tampon la intrarea principală,marchize,etc.
- Aerisirea se va face pe cale naturală sau prin mijloace mecanice de ventilaţie. În încăperile în care
se execută operaţii de distilare, sterilizare, fierbere, spălare, pentru evacuarea gazelor de ardere şi a
vaporilor de apă se vor prevedea hote de exhaustare.
Nişa este obligatorie pentru operaţiile cu degajări de gaze toxice.
- Instalaţiile de iluminat natural şi artificial se vor realiza astfel încât să se asigure un câmp vizual
sigur şi confortabil în încăperile de lucru. Instalaţiile de iluminat artificial se vor prevedea,atât în locul de
muncă unde se desfăşoară procesul de producţie (oficină, receptură, depozit, laborator, spălător), conform
prevederilor din capitolul „Iluminatul”.
- Unităţile farmaceutice vor dispune de un mobilier adecvat şi de un spaţiu de depozitare suficient ,
care să permită o manipulare uşoară a produselor.
- Utilajele şi instalaţiile vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă, supraveghere,semnalizare şi
control,astfel încât să asigure funcţionarea lor corectă fără pericol de accidentare.
- Se va acorda o atenţie deosebită asigurării condiţiilor necesare funcţionării aparatului de distilare a
apei,a aparaturii de sterilizare a soluţiilor injectabile,a maşinilor de şlefuire a lentilelor.
- În cazul anumitor operaţii tehnice (pulverizări,divizări) în urma cărora concentraţia pulberilor ar
putea depăşi limitele admisibile, se vor folosi utilaje (mojare,site) acoperite, precum şi măşti contra
prafului.
- Depozitarea medicamentelor şi a materialelor în interiorul unităţii,în special în camera de depozit,
se va face astfel încât să se excludă pericolul de accidentare. În cazul depozitării medicamentelor în
rafturi, în dulapuri şi pe stelaje se va ţine seama ca să nu fie depăşită sarcina maximă admisibilă a
mobilierului respectiv.
- Substanţele inflamabile şi explozibile vor fi depozitate în încăperi speciale, în pivniţe sau beciuri,
asigurându-se aerisirea încăperilor şi etanşeitatea recipientelor.
- Unităţile farmaceutice vor avea asigurată dotarea cu utilajul şi instalaţiile corespunzătoare, precum
şi cu echipamentul de protecţie necesar pentru prevenirea pericolului de intoxicare la manipularea
substanţelor toxice.
- Conservarea substanţelor toxice şi a produselor care conţin substanţe toxice se va face în recipiente
de sticlă închise, având asigurată o etanşeitate perfectă .Recipientele fragile care conţin substanţe
toxice,gazoase sau lichide vor fi înconjurate de un cadru de metal sau lemn. Spaţiul dintre recipient şi
cadru se va umple cu câlţi, vată, vată de sticlă, rumeguş, etc.,în aşa fel încât, în cazul când se sparge
ambalajul, conţinutul să poată fi absorbit. Materialul utilizat pentru umplut trebuie ales în aşa fel, încât, în
contact cu substanţa respectivă, să nu fie distrus.
35
- Farmaciile vor păstra medicamentele prevăzute în tabelul „Venena”, într-un dulap cu uşă de lemn
masivă (fără geam) sub cheie, purtând inscripţia „Venena”. Cheia va fi păstrată de şeful unităţii sau de
farmacistul care este desemnat în acest scop de şeful unităţii.
- Medicamentele puternic active cuprinse în tabelul „Separanda” se vor păstra în dulapuri separate,
purtând inscripţia „Separanda”.
- Manipularea substanţelor toxice se va face cu mare atenţie întrebuinţându-se ustensilele destinate
numai acestui scop şi care vor fi păstrate separat. Spălarea acestora se va face separat de celelalte
ustensile, sub controlul direct al farmacistului care răspunde de manipularea toxicelor.
- Pardoselile vor fi păstrate în perfectă stare de curăţenie pentru a evita pericolul de alunecare. În
cazul când în mod accidental, se varsă substanţe pe jos, în special cele inflamabile, toxice, corozive, etc.,
acestea vor fi evacuate la reţeaua de canalizare prin spălarea cu multă apă.
- În unităţile unde se efectuează gardă de noapte va exista o cameră de gardă amenajată în condiţii
corespunzătoare.
- La părăsirea unităţii se va verifica dacă sursele de apă, căldură şi lumină sunt închis
Cap.V.B.1.
MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII ÎN DEPOZITELE
FARMACEUTICE
- Teritoriul depozitului va fi ţinut permanent în perfectă ordine şi curăţenie. Stivuirea unor materiale
care pot fi depozitate pe teren (în curte) va fi efectuată într-o ordine stabilită şi numai în locuri special
amenajate, indicate de şeful unităţii.
- Este interzisă ocuparea cu orice fel de materiale a trecerilor şi drumurilor pentru vehicule şi
oameni, precum şi a căilor de acces, la semnalele de incendiu şi de hidranţi.
- Sălile în care se poate produce vicierea aerului ca urmare a manipulării substanţelor şi în special a
celor toxice vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilaţie (exhaustoare şi nişe) în aşa fel încât să se asigure
suprimarea sau reducerea până la limitele admise a nocivităţilor la locurile de muncă.
- Operaţiile de încărcare, descărcare, transport şi depozitare se vor executa sub supravegherea şi
conducerea directă a unei persoane responsabile, instruită în acest scop şi care va stabili metodele de lucru
nepericuloase în funcţie de natura, volumul şi greutatea materialului. În acelaşi timp, se vor lua toate
măsurile de tehnica securităţii. În acest scop, la manipularea produselor inflamabile şi a substanţelor
toxice se vor asigura utilajele de transport şi materialul de protecţie adecvat. Se va supraveghea cu atenţie
integritatea ambalajului, evitarea şocurilor, precum şi aglomerarea la transport a produselor. În timpul
transportării spre locul de depozitare a produselor inflamabile se vor închide sursele de foc de pe traseu.
- Orice material depozitat într-una din secţiile depozitului va fi obligatoriu etichetat şi prevăzut cu
specificaţia „OTRAVĂ” sau „INFLAMABIL”.
- Manipularea, depozitarea şi transportul substanţelor toxice, inflamabile, corozive, caustice şi
acizilor se vor face cu mare atenţie. Pentru circulaţia substanţelor stupefiante şi toxice se vor respecta cu
stricteţe actele normative în vigoare.
- Manipularea substanţelor chimice se va face de personal specializat.
- Se vor verifica aparatele de măsurat şi cântărit.
- Fiecare vas, sticlă, damigeană, ladă, recipient, pungă sau orice alt pachet care este depozitat într-
una din secţiile depozitului va fi obligatoriu etichetat.
- Divizările de substanţă se vor face în încăperi separate de sălile de depozitare, care vor fi dotate cu
aparatele şi ustensilele necesare efectuării acestei operaţii.
- La începerea şi terminarea lucrului se vor respecta următoarele măsuri:
- controlul aerului de la locurile de muncă, pentru constatarea absenţei gazelor inflamabile, toxice,
etc.;
- verificarea închiderii conductelor de gaz şi a robinetelor de apă.
- Secţiile de recepţie şi expediţie pe lângă sălile de depozitare a produselor vor dispune de încăperi
separate de lucru.
36
- Uşile sălilor vor fi astfel construite încât deschiderea să se facă către exterior.
- Pentru spălarea ambalajelor (borcane, sticle, bidoane, etc.) se vor amenaja spălătoare speciale
dotate cu neutralizanţi.
Cap.V.C.
AMPLASAREA , EXPLOATAREA, ÎNTRŢINEREA ŞI REPARAREA
INSTALAŢIILOR, UTILAJELOR, MAŞINILOR ŞI APARATELOR
PENTRU PRODUCŢIE
- amplasarea instalaţiilor, utilajelor, maşinilor şi aparatelor se va face în funcţie de necesitatea de

desfăşurare a proceselor de muncă, astfel încât să asigure un circuit raţional şi cât mai scurt al
pacienţilor, materialelor şi personalului;
- montarea aparatelor, utilajelor şi instalaţiilor pe planşee se va face numai după verificarea prealabilă
a rezistenţei planşeului;
- montarea utilajelor pe fundaţii se va face prin intermediul unor straturi de materiale sau cu
dispozitive care să amortizeze şocurile şi vibraţiile ca pot dăuna sănătăţii personalului;
- utilajele care în timpul funcţionării prezintă pericol de accidentare pentru zonele vecine vor fi izolate
de acestea prin mijloace corespunzătoare;
- amplasarea organelor auxiliare şi de comandă, separate de utilaj, se va face în aşa fel încât personalul
să le poată manevra uşor şi fără pericol;
- amplasarea utilajelor, aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor se va face astfel încât să se evite
executarea de mişcări inutile şi obositoare din partea persoanelor care le deservesc, asigurând în
acelaşi timp libertatea lor de mişcare la locul de muncă.
- se vor asigura condiţii de lucru în poziţii corecte şi neobositoare, comode, pentru personal. Înălţimea
de la sol a planului de lucru se va încadra, în funcţie de activitatea desfăşurată;
- aparatele, maşinile, utilajele, instalaţiile şi mobilierul de lucru (dulapuri, rafturi, etc.) vor avea o
amplasare echilibrată, stabilă pe suprafaţa pe care o sprijină (duşumea, masă, suport, postament),
evitându-se producerea de accidente prin cădere;
- utilajele, aparatele, maşinile, instalaţiile vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă, supraveghere,
semnalizare şi control astfel încât să se asigure funcţionarea lor corectă, fără pericol de accidentare,
respectându-se normele de tehnica securităţii specifice grupelor respective de maşini, utilaje şi
instalaţii;
- toate utilajele, maşinile, aparatele şi instalaţiile vor fi recepţionate, de beneficiar cu dispozitivele de
protecţie necesare, precum şi cu instrucţiunile de protecţie a muncii, atât pentru montaj cât şi pentru
utilizare;
- instalaţiile, maşinile, utilajele, aparatele şi mobilierul (dulapuri, rafturi), cu elemente plasate la
înălţime, vor fi echipate cu scări, de acces şi platforme prevăzute cu balustrade rezistente, cu o bună
stabilitate;
- pentru prevenirea electrocutărilor prin atingere indirectă, elementele conducătoare de electricitate
care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru ale utilajelor, maşinilor, instalaţiilor, aparatelor
electrice, fixe, vor fi legate direct, la instalaţia de legare la pământ de protecţie, conform prevederilor
standardelor în vigoare;
- deservirea aparatelor, maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor este permisă numai persoanelor calificate şi
instruite special în acest scop. Se interzice persoanelor respective să remedieze defecţiunile acestora;
repararea lor se va face numai de către personal calificat în specialitatea respectivă;
37
Cap.V.D.
CONTROLUL INTERN AL PRODUCŢIEI
- fabricantul trebuie să stabilească documentaţia tehnică descrisă şi el sau reprezentantul

său autorizat stabilit în România, trebuie să o păstreze la dispoziţia Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale o perioadă de cel puţin 10 ani după ce s-a fabricat ultima bucată de echipament.
- documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea conformităţii echipamentului cu
cerinţele relevante ale prezentelor Norme metodologice. Ea trebuie să cuprindă extinderea necesară a
acestei evaluări, proiectul, fabricarea şi funcţionarea produsului.
- ea trebuie să cuprindă:
• Descriere generală a echipamentului;
• Desene şi scheme de proiect conceptual şi de fabricare ale componentelor, subansamblelor,
circuitelor, etc.;
• Descrieri şi aplicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor enunţate şi funcţionării
echipamentelor, sau parţial şi descrierile soluţiilor adoptate pentru a se satisface aspectele de
securitate ale prezentelor Norme metodologice, în cazul în care nu s-au aplicat standardele;
• Rezultate ale calculelor de proiectare făcute, examinări efectuate, etc.;
• Rapoarte de încercare:
- fabricantul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze o copie după declaraţia de
conformitate cu documentaţia tehnică.
- fabricantul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca procesul de fabricare să
garanteze conformitatea echipamentului fabricat cu documentaţia tehnică menţionată anterior şi cu
cerinţele prezentelor Norme metodologice care trebuie să se aplice la asemenea echipamente.
Cap.V.E.
ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUCŢIEI
- Fabricantul trebuie să opereze un sistem de calitate aprobat pentru producţie, inspecţie finală şi
încercare a echipamentelor şi trebuie supus monitorizării.
Sistemul de calitate
- fabricantul trebuie să depună o cerere pentru evaluarea sistemului lui de calitate la un organism
recunoscut, la alegerea lui, pentru echipamentele implicate.
- cererea trebuie să cuprindă:
• Toate informaţiile relevante pentru categoria de produs considerată;
• Documentaţia referitoare la sistemul de calitate;
• Documentaţia tehnică privind tipul aprobat şi o copie după certificatul de conformitate:
- sistemul de calitate trebuie să asigure conformitatea echipamentelor cu tipul, aşa cum este descris în
certificatul de conformitate şi cu cerinţele Normelor metodologice, care se referă la ele.
- toate elementele, cerinţele şi prevederile adoptate de fabricant trebuie să fie documentate într-un
mod sistematic şi ordonat sub forma unor strategii, proceduri şi instrucţiuni scrise.
- documentaţia sistemului de calitate trebuie să permită o interpretare de fond a programelor de
calitate, planurilor, manualelor şi înregistrărilor.
- aceasta trebuie să conţină, în special, o descriere a:
• Obiectivelor calităţii şi structurii organizării, responsabilităţilor conducerii privind calitatea
echipamentelor;
• Fabricării, metodelor de control şi de asigurare a calităţii, proceselor şi acţiunilor sistematice care
trebuie folosite;
38
• Examinărilor şi încercărilor care trebuie efectuate anterior, în timpul şi posterior fabricării şi

frecvenţei acestora;
• Înregistrărilor de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi datele de încercare, datele de
calibrare, rapoartele asupra calificărilor personalului implicat, etc.;
• Mijloacelor pentru urmărirea realizării calităţii cerute a echipamentelor şi funcţionării efective a
sistemului de calitate.
- în scopul inspecţiei, fabricantul trebuie să permită accesul organismului recunoscut la sediile de
producţie, inspecţie, încercare şi depozitare şi trebuie să-i pună la dispoziţie toate informaţiile necesare, în
special:
• Documentaţia sistemului de calitate;
• Înregistrările de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi datele de încercare, datele de calibrare,
rapoartele asupra calificărilor personalului implicat, etc.
- organismul recunoscut trebuie să efectueze periodic auditări pentru a se asigura că producătorul
menţine şi aplică sistemul de calitate şi trebuie să furnizeze un raport de auditare recunoscut.
- în plus, organismul recunoscut poate face vizite inopinate fabricantului. Pe durata acestor vizite,
organismul recunoscut poate efectua încercări, sau poate dispune să aibă loc încercări pentru a
verifica, dacă e necesar, că sistemul de calitate funcţionează corect.
- organismul recunoscut trebuie să furnizeze fabricantului un raport al vizitei şi , dacă a avut loc o
încercare, un raport de încercare.
- fiecare organism recunoscut trebuie să înştiinţeze celelalte organisme recunoscute asupra
informaţiilor relevante privind aprobările sistemului de calitate emise şi retrase.
Cap.V.F.
VERIFICAREA DE PRODUS
- Fabricantul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca procesul de fabricare să

garanteze conformitatea echipamentelor cu tipul descris în certificatul de conformitate şi cu cerinţele
Normelor metodologice care se referă la ele. Fabricantul sau reprezentantul său autorizat în România
trebuie să fixeze marcajul Ex. pe fiecare bucată de echipament şi trebuie să redacteze o declaraţie de
conformitate.
- fabricantul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze o copie după declaraţia de
conformitate pe o perioadă de cel puţin 10 ani după ce a fost fabricată ultima bucată de echipament.
- verificarea prin examinare şi încercarea fiecărei bucăţi de echipament.
- toate echipamentele trebuie să fie examinate individual şi trebuie efectuate încercări adecvate
conform prevederilor din standardul(-ele) relevant(e) sau trebuie efectuate încercări echivalente
pentru a se verifica conformitatea lor cu tipul descris în certificatul de conformitate şi cerinţele
relevante ale Normelor metodologice.
- organismul recunoscut trebuie să fixeze sau să se îngrijească să se fixeze numărul său de identificare
pe fiecare bucată de echipament aprobat şi trebuie să redacteze un certificat de conformitate referitor
la încercările efectuate.
fabricantul sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure că este capabil să furnizeze certificatele de
conformitate ale organismului
39
CONCLUZII
Medicamentul reprezintă un sistem, în care fiecare component, precum şi interacţiunea dintre

componenţii acestuia cu tehnologia de preparare, pot influenţa apariţia, durata şi intensitatea efectului
terapeutic. În ultimele decenii au apărut pe lângă formele farmaceutice clasice (soluţii, emulsii, suspensii,
comprimate, unguente, supozitoare, etc.) noi sisteme farmaceutice, sau dispozitive de administrare a
substanţelor medicamentoase, formulate cu ajutorul unor tehnologii care le conferă o calitate
fundamentală: eliberarea substanţei medicamentoase în cantitatea şi cu viteza dorită pentru a pătrunde în
organism, sau transportul substanţei medicamentoase la locul acţiunii farmacologice, unde o cedează în
cantitatea şi cu viteza necesare proceselor biologice sau a tratării stării de boală.
Formularea medicamentului se face astăzi după reguli ştiinţifice, pe baza unor planuri de
experienţe, urmate de metode de optimizare şi de evaluare statistică a rezultatelor, spre a elimina
încercările intuitive, întâmplătoare, insuficiente şi irelevante.
Asigurarea calităţii medicamentelor reprezintă un concept ştiinţific aplicabil atât în decursul
procesului tehnologic de preparare cât şi asupra produsului finit. El constă în asigurarea şi respectarea
unor reguli de bună fabricaţie, precum şi în controlul calităţii, atât în timpul producerii medicamentului
respectiv (control interfazic), cât şi a produsului finit. Încrederea în aceste obiective este asigurată de
validarea procedeelor tehnologice şi a metodelor de control a calităţii medicamentului.
Convergenţa producătorilor de medicamente din diferite ţări faţă de condiţiile de calitate a
medicamentului modern se poate asigura prin introducerea şi acceptarea unor recomandări comunitare,
cum sunt cele ale Uniunii Europene, de standardizare şi armonizare progresivă a unor reguli privind
medicamentul. Acest fapt devine tot mai important astăzi, ţinând seama de tendinţa de globalizare sau
internaţionalizare a condiţiilor de calitate cerute medicamentului.
Dezideratele de mai sus şi în consecinţă tema ce face obiectul acestei lucrări de diplomă, pot fi
atinse numai cu condiţia stabilirii, însuşirii şi nu în ultimul rând punerii în aplicare a Regulilor de Bună
Practică de Fabricaţie.
40
BIBLIOGRAFIE
• TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ
Iuliana Popovici; Dumitru Lupuliasa, Editura Polirom, 1997
• TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ INDUSTRIALĂ

Sorin Leucuţa, Editura Dacia, 2001
• SYSTÈME D’ASSURANCE DE LA QUALITÉ APPLIQUÉ À LA DISTRIBUTION

PHARMACEUTIQUE INTERNATIONALE DE MÉDICAMENTS POUR RECHERCHES
BIOMÉDICALES
Pothier F., Naccache A. „STP Pharma Prat.”, 1992
• REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ DE FABRICAŢIE

Agenţia Naţională a Medicamentului, prin Editura Medicală
• BULETIN INFORMATIV, anul 2001

Agenţia Naţională a Medicamentului, prin Editura Medicală
41
ANEXE
SISTEMUL DE ASIGURARE A CALITATII (dupa Hanna S.A. - 1989)
S P E C IF IC A R I P R IV IN D M A T E R IIL E P R IM E
C U M P A R A T E S A U F A B R IC A T E
LABO R ATO R D E P O Z IT A R E A M A T E R IIL O R P R IM E

A N A L IT IC IN A R IA D E C A R A N T IN A
T R A N S F E R U L M A T E R I IL O R P R IM E
IN D E P O Z IT U L D E E L IB E R A R E
C A L C U L A R E A S I C A N T A R IR E A M A T E R IIL O R P R IM E
P E N T R U N E C E S A R U L D E F A B R IC A T IE
PR O C EDEE DE CO NTRO L A FO R M ULEI

D E F A B R IC A T IE S I A L S A R J E I
LABO R ATO R C O N T R O L U L IN T IM P U L C O N T R O L U L E C H IP A M E N T E L O R
A N A L IT IC F A B R IC A R II D E P R O D U C T IE S I A L IN G R E D IE N T E L O R
LABO R ATO R C O N T R O L U L IN T IM P U L
PR O C ES C O M PLET
A N A L IT IC P R O C E S U L U I D E F A B R IC A T IE
C O N T R O L U L E C H IP A M E N T E L O R ,
C O N D IT IO N A R E A L P R O D U S U L U I F IN IT ,
E T IC H E T E L O R S I R E C IP IE N T E L O R
LABO R ATO R P R O D U S F IN IT IN D E P O Z IT U L
V E R IF IC A R E A S A R J E I
A N A L IT IC D E C A R A N T IN A
LABO R ATO R
A N A L IT IC P R O D U S F IN IT IN D E P O Z IT U L
M A R K E T IN G
U R M A R IR E A D E E L IB E R A R E
S T A B IL IT A T II
42

Asigurarea Calitatii Medicamentelor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurarea Calitatii Medicamentelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurarea calităţii medicamentelor–

Reguli de Bună Practică farmaceutică

MINISTERUL EDUCATIEI,CERCETARII,TINERETULUI SI SPORTULUI

DOMENIUL - SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

“ ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTELOR”

CAPITOLUL I ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTULUI………………………….3

CAPITOLUL II REGULI DE BUNA PRACTICA DE FABRICATIE…………………………4

II:A CONDITII GENERALE………………………………………………………...4

II:B MANAGEMENTUL CALITATII………………………………………………4

II:C REGULI DE BUNA PRACTICA DE FABRICATIE………………………….5

CAPITOLUL III REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA……………………….26

III:A CONDITII GENERALE………………………………………………………….26

III:B ASIGURAREA CALITATII MEDICAMENTELOR IN FARMACIE,

CAPITOLUL IV REGULI DE BUNA PRACTICA DE DISTRIBUTIE…………………………….28

CAPITOLUL V DISPOZITII GENERALE PRIVIND NORMELE DE PROTECTIA MUNCII…...30

V:A ECHIPAMENTELE TEHNICE,ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE

V:B MASURI DE PROTECTIA MUNCII IN FARMACII DE CIRCUIT DESCHIS SI

V:C AMPLASAREA,EXPLOATAREA,INTRETINEREA SI REPARAREA

V:D CONTROLUL INTERN AL PRODUCTIEI……………………………………...35

V:E ASIGURAREA CALITATII PRODUCTIEI…………...………………………..35

V:F VERIFICAREA DE PRODUS…………………………………………………...36

Politica Naţională a Medicamentului este o componentă esenţială a politicii naţionale de sănătate şi

Medicamentul reprezintă un sistem, în care fiecare component, precum şi interacţiunea dintre

DEFINIŢIE ŞI CONDIŢII GENERALE

În industrie, ca şi în oficină, farmacistul are obligaţia etică şi legală de a furniza medicamente

REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ DE

Regulile de Bună Practică de Fabricaţie a medicamentelor stabilesc principiile şi liniile directoare

Posesorul unei autorizaţii de fabricaţie trebuie să producă medicamente care să corespundă

1. Conceperea şi producerea medicamentelor în conformitate cu cerinţele regulilor de bună practică

Stabilirea şi menţinerea unui sistem satisfăcător de asigurare a calităţii şi fabricarea corectă a

Producătorul trebuie să dispună de personal în număr corespunzător, cu calificarea şi experienţa

Şeful producţiei are, în general, următoarele responsabilităţi:

Şeful controlului calităţii are, în principal, următoarele responsabilităţi:

6. Să verifice întreţinerea localului şi a echipamentelor din dotare;

Şefii producţiei şi controlului calităţii au unele responsabilităţi comune referitoare la calitate:

Cap.II.C.2. LOCALURILE ŞI ECHIPAMENTELE

Localurile şi echipamentele trebuie să fie situate, concepute, construite, adaptate şi întreţinute

Pentru a reduce riscurile de accidente grave ca urmare a contaminării încrucişate, producerea

Spaţiile destinate controlului calităţii

Spaţiile de odihnă trebuie să fie separate de celelalte spaţii.

Echipamentele de fabricare şi control trebuie să fie concepute, instalate şi întreţinute în funcţie de

Documentaţia corectă constituie o parte esenţială a sistemului de asigurare a calităţii. Aceasta

Specificaţiile descriu în detaliu cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească produsele sau

Specificaţiile pentru materiile prime şi articolele de condiţionare

Specificaţiile pentru produsele intermediare şi vrac

Specificaţiile pentru produsele finite

Specificaţiile pentru produsele finite trebuie să conţină:

Formula de fabricaţie şi instrucţiunile de fabricaţie

Formula de fabricaţie trebuie să conţină:

Instrucţiunile de fabricaţie trebuie să conţină:

a) locul unde trebuie să se efectueze fabricaţia şi principalele aparate;

Dosarele de fabricaţie a seriei

Dosarele de condiţionare a seriei

Calificarea funcţionării (CF) trebuie să urmeze după calificarea la instalare.

Calificarea performanţei (CP) trebuie să urmeze după CI şi CF.

Calificarea facilităţilor, sistemelor şi echipamentelor aflate în uz

Pentru a susţine şi verifica parametrii de funcţionare şi limitele parametrilor critici ai

Validarea prospectivă trebuie să includă, cel puţin, următoarele:

În situaţii excepţionale, se poate accepta ca producţia de rutină să înceapă înainte ca programul de

Validarea curăţirii trebuie făcută pentru a confirma eficacitatea procedurii de curăţare.

În cazul produselor şi proceselor de fabricaţie similare pentru procedurile de curăţare se acceptă

Periodic, facilităţile, sistemele, echipamentele şi procesele de fabricaţie, inclusiv curăţarea, trebuie

• Producţia trebuie efectuată şi supravegheată de către persoane competente.