UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

PROIECT

Coordonator
Lect. Univ. Dr. Adina BURICEA BĂLAN

Masterand
Simona Marinela (CIMPOERU) ȘERBAN

2021
 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
DEPARTAMENTUL STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

INSTRUMENTE
ELECTRONICE DE PLATĂ

Coordonator:
Lect. Univ. Dr. Adina BURICEA BĂLAN

Masterand
Simona Marinela (CIMPOERU) ȘERBAN

Craiova
2021
 Cuprins

Introducere ..............................................................................................................3
Capitolul 1. Platile electronice..............................................................................6

1.1 Conceptul de plati electronice…………………………….................................…...6

1.2 Entitati implicate in efectuarea tranzactiilor cu instrumente de plata electronica…….7
1.3 Operatiuni ce pot fi desfasurate cu instrumentul de plata electronica …………….....8
1.4 Tipuri de instrumente de plata electronica………………...........................................8
1.5. Platile electronice cu decontare bruta in timp real…………………………………..12

Capitolul 2. Tipuri de instrumente electronice de plata…………………………14

2.1 Ordinul de plata electronic…………………………..……………………………….15

2.2 Cecul electronic………………………………………………………………...…....16
2.3 Cardul bancar………………………………………………………………………...16
2.3.1 Tipuri de carduri …………………………………………………………………..19
2.4 Moneda electronică (e‐money) ..........................................................................21
2.5 Moneda virtuală..................... .........................................................................22

Capitolul 3. Emiterea de instrumente de plată electronică și identificarea

fraudelor……………………………………………………………………….…23

3.1 Emiterea de instrumente de plată electronică ........................................................23

3.2 Operațiuni frauduloase cu carduri………………………...................................……24

Concluzii.................................................................................................................26
Bibliografie.............................................................................................................27
Introducere

Introducere

Legislaţie aplicabilă instrumentelor de plată

• Ordonanţa de urgenţă nr. 113/2009 privind serviciile de plată, cu modificările şi
completările ulterioare
• Lege nr. 127 /2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică
• Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare
• Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările
ulterioare
• Ordonanţa de urgenţă nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată,
cu modificările
şi completările ulterioare (cashback)
• Regulamentul BNR nr. 2/2016 privind operaţiunile de transfer credit şi debitare
directă
• Regulamentul BNR nr. 6/2006 privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată
electronică şi
relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente, cu modificările ulterioare
• Norma BNR nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri, cu
modificările şi
completările ulterioare
• Norma BNR nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi
bilete la ordin, cu
modificările şi completările ulterioare
• Norma tehnică BNR nr. 4/2008 privind cecul, cu modificările ulterioare
• Norma tehnică BNR nr. 9/1994 privind cecul, cu modificările şi completările
ulterioare
• Norma tehnică BNR nr. 5/2008 privind cambia şi biletul la ordin, cu modificările
ulterioare
• Norma tehnică BNR nr. 10/1994 privind cambia şi biletul la ordin, cu modificările
ulterioare
• Regulamentul BNR nr. 2/2004 privind utilizarea codurilor IBAN în România, cu
modificările şi
completările ulterioare
Introducere
• Legea nr. 231/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a
Regulamentului (UE) nr.
260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a
cerinţelor tehnice
şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi
de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 924/2009 ‐ SEPA

De-a lungul anilor, banii au avut numeroase înfățișări: aur, metal, hârtie, cecuri, carduri
de credit și de debit și multe altele. Aceștia au devenit metoda implicită de plată, fiind ușor de
transportat, de măsurat și de cheltuit. De la tranzacțiile în numerar efectuate în mod regulat, până
la transferurile electronice și linkurile cu coduri QR, metodele de plată au avut o evoluție
constantă, atât în mediul online, cât și în cel offline, însă acest lucru a putut fi văzut mai ales
online. Există chiar persoane care afirmă că viitorul va fi fără numerar, din cauza faptului
că plățile electronice deschid calea către revoluția plăților, aceasta fiind stimulată atât de criza
sanitară generată de pandemia de COVID-19,  cât și de intensificarea pe care o cunosc
cumpărăturile online. 
Potrivit unui studiu publicat în noiembrie 2020, unele dintre motivele abandonării unei
achiziții au constat în procesul prea lung/prea complicat de finalizare a comenzii, lipsa
încrederii în ceea ce privește informațiile privind cardul de credit și faptul că nu erau
disponibile suficiente metode de plată. Analizând aceste date, efectuând teste și verificând
rezultate, retailerii online pot începe să valorifice la maximum plățile digitale și să le folosească
pentru a-și îmbunătăți rata de conversie.
Cu cât mai multe, cu atât mai bine?
Clienții vor alege locurile din care vor realiza achiziții în funcție de tipul de soluții de
plată oferite, dar acest lucru nu înseamnă că este ideal să se ofere cât mai multe opțiuni de plată.
Costul total al proprietății atunci când este vorba de metode de plată trebuie să ia în calcul o
mulțime de variabile, precum securitatea solidă și sistemul anti-fraudă, ratele dobânzii la diferite
politici de plată, preferințele clienților, precum și caracterul corespunzător al acestora în raport
cu necesitățile modelului dumneavoastră de afaceri.
 Capitolul 1: Plățile electronice

1.1 Conceptul de plăți electronice

Ce sunt de fapt plățile electronice, cum afectează acestea clienții și întreprinderile din
întreaga lume și cum se poate gestiona în condiții de siguranță acest nou flux de numerar? 
Adio plăților „în numerar sau cu cardul”, bun-venit plăților electronice!
Plățile electronice sunt toate tipurile de plăți efectuate pe internet sau prin intermediul
canalelor mobile, fără transfer fizic de fonduri. Utilizarea portofelului digital din telefonul
dumneavoastră pentru a vă cumpăra cafeaua la magazinul local sau introducerea informațiilor de
pe cardul de credit într-o aplicație pentru a efectua o comandă constituie câteva exemple de
metode de plată online. 
Acestea sunt cunoscute pentru faptul că sunt simple și contactless, dar și sigure și
securizate. Dintr-o dată, datorită disponibilității plăților electronice, oamenii nu au mai avut
neapărat nevoie de un portofel fizic atunci când ies din casă.
Dacă aceste metode de plată au fost inițial o încercare de a face ca experiența
cumpărăturilor, atât online, cât și offline, să fie mai simplă, cu siguranță au devenit un serviciu
esențial pe care trebuie să îl ofere fiecare retailer. Noile obiceiuri și comportamente ale
consumatorilor legate de bani și de metodele de plată au apărut cu câțiva ani în urmă, însă
adoptarea plăților digitale a fost mult accelerată de pandemia de coronavirus, de politicile de
distanțare socială și de închiderea magazinelor fizice, toate acestea ducând în final la dezvoltarea
vânzărilor ecommerce.
Cu peste 1,2 miliarde de conturi  de monede electronice care sunt înregistrate în prezent
în 96 de țări, monedele electronice se situează la niveluri diferite în întreaga lume. În decembrie
2020, peste 70 de miliarde de dolari au fost tranzacționați folosind aceste metode,
iar cercetările sugerează că această tendință este una de durată.
Avantaje atât pentru clienți, cât și pentru retaileri
Punând la dispoziția clienților o serie de opțiuni de plată, societățile pot să ofere, de
asemenea, diferite avantaje, precum politici de cashback, plăți instant, chitanțe, precum și rate
mai scăzute ale dobânzilor.
Pasul efectuării plății trebuie să fie considerat o parte a procesului de cumpărare, iar nu
doar o consecință a acestuia. Iată de ce experiența la finalizarea cumpărăturilor contează atât de
mult atunci când vorbim de plățile electronice: aceasta este partea cea mai importantă a
procesului de cumpărare online, iar finalizarea acestui flux garantează o rată mai scăzută de
abandon al coșului de cumpărături. 
Acesta este motivul pentru care vă sfătuim ca mai întâi să vă cunoașteți clientul și să
înțelegeți ce deficiențe prezintă afacerea dumneavoastră în ceea ce privește plățile. Numeroși
cumpărători preferă să utilizeze metode de plată online, din cauză că acestea sunt simple și
practice, astfel încât finalizarea comenzii să fie simplă în mod implicit. Iar lucrurile simple,
ușoare și sigure se pot răspândi cu iuțeala fulgerului. Astfel, companiile își pot crește veniturile și
pot folosi comoditatea ca pe o armă cu ajutorul căreia pot menține și dezvolta fidelitatea
clienților.
Noile metode de plată simplifică achiziția de bunuri online pentru clienți, în modul dorit
de aceștia; însă, pe de altă parte, acesta este un subiect spinos și sensibil atunci când vine vorba
de încredere. O recomandare veche de când lumea (internetului) spune că oamenii trebuie să fie
atenți în ceea ce privește lucrurile și locurile în care oferă informații sensibile, precum datele de
plată, pe internet. 
Acesta este unul dintre motivele pentru care portofelele digitale sunt atât de importante și
pentru care aplicații precum PayPal și Payoneer înregistrează un succes atât de mare. Clientul
trebuie să își introducă informațiile doar o dată și într-un singur loc, fără să trebuiască să se
îngrijoreze în ceea ce privește securitatea datelor atunci când trece de la un site de ecommerce la
altul. De asemenea, este și o cale incredibil de sigură, pentru că funcționează în baza tokenizării,
un sistem care generează informații virtuale pentru fiecare tranzacție, în loc să stocheze date
financiare și personale în dispozitiv. 
Totuși, este important să se respecte instrumentele de siguranță online și ca acestea să fie
afișate pe site-ul web, pentru situația în care clientul dumneavoastră realizează plata electronic –
însă în stil vechi. Etichetele, lacătele de securitate și certificatele sunt imaginile care le oferă
clienților precauți un sentiment de confort atunci când acestea constituie dovada unui site web
sigur pentru tranzacții electronice.

1.2 Entitati implicate in efectuarea tranzactiilor cu instrumente de plata electronica

Tranzactiile cu instrumente de plata electronica implica urmatoarele entitati:

− detinatorul, care este persoana fizica sau juridica, rezidenta sau nerezidenta, care,
conform
contractului incheiat cu emitentul instrumentului de plata, detine un instrument de plata
emis pe numele sau sau, in cazul instrumentelor de plata cu acces la distanta, altele decat
cardurile, detine un nume de utilizator/parola/cod sau orice alt element similar care sa permita
emitentului identificarea acestuia;
− banca acceptantă, care este o banca ce ofera comerciantilor servicii de acceptare la
plata a cardurilor si/sau a instrumentelor de plata de tip moneda electronica (e-money), in baza
unui contract incheiat in prealabil intre banca si comerciant, precum si servicii de eliberare de
numerar la ghiseele bancii si in reteaua proprie de automate bancare;
− comerciantul acceptant, care este persoana juridica care realizeaza acte si fapte de
comert si care accepta cardul si/sau instrumentul de plata de tip moneda electronica (e-money) ca
mijloc de plata pentru bunurile vandute si serviciile prestate, pe baza unui contract incheiat
anterior cu o banca acceptanta.
− emitentul, care este o banca autorizata de Banca Nationala a Romaniei sa emita
instrumente de plata electronica si care pune la dispozitie detinatorului un instrument de plata
electronica, pe baza unui contract incheiat cu acesta.

1.3 Operatiuni ce pot fi desfasurate cu instrumentul de plata electronica

Instrumentul de plata electronica este instrumentul care permite detinatorului sa efectueze

operatiuni precum:
− retragerea de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice in cazul
unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum distribuitoarele de
numerar si ghiseul automat de banca (Automated Teller Machine denumit prescurtat ATM), de
la ghiseele emitentului/bancii acceptante sau de la sediul unei institutii, obligata prin contract sa
accepte instrumentul de plata electronica;
− plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti si plata
obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe, amenzi,
penalitati etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
− transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele ordonate si executate de
institutiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica.
Instrumentul de plata este si ramane proprietatea emitentului pe toata durata existentei
sale. Instrumentul de plata este pus la dispozitia unei persoane fizice sau juridice numai pe baza
unei cereri scrise adresate institutii emitente.

1.4 Tipuri de instrumente de plata electronica

Instrumentele de plata electronica sunt de doua feluri:
- instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);
 - instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic)

Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate in

contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de transfer de
fonduri si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa cum este
cardul de debit sau de credit. In aceasta categorie se includ si aplicatiile de tip internet-banking si
home-banking bazate pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip moneda electronica
permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit in
prealabil si instrumentul poate fi sau nu reincarcabil cu o anumita valoare (unitati valorice de
moneda electronica). Instrumente de plata de tip moneda electronica pot fi chip-cardul, memoria
unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unitati
valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate care accepta aceasta modalitate de
plata.
In ansamblu, platile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor si
procedurilor de lucru care conlucreaza penrtu efectuarea platii tranzactiilor. In general, intru-un
procedeu electronic de plata de sunt implicate: (a) trei entitati care interactioneaza, respectiv o
banca, un vanzator si un cumparator; (b) mai multe echipamente hardware, software, o retea de
transmisie (cu unul sau mai multe centre de receptie, validare si retransmisie), punct de vanzare
(POS), distribuitor de bani electronici (cont-bani, credit bani, numerar-bani); (c) un set de
protocoale de plata (instructiuni de lucru). Sistemele de plati electronice opereaza pe baza unor
module de codificare/decodificare a operatiunilor de plati si folosesc chei publice si chei private
pentru a asigura integritatea si securitatea platilor.
Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care
circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul
informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in
timp real. Spre deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele electronice de
plati nu se inregistreaza o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de plata si momentul in
care are loc inregistrarea transferului de fonduri in conturile bancare, fiind eliminat riscul asociat
intervalului de timp in care intermediarul sa dea curs instructiunii de plata, risc ce include
eroarea, ratarea, neperformanta de acuratete, intarzierea. De exemplu, procesul de executare a
unui ordin de plata in mediul electronic, instrumentul cel mai larg folosit, implica un lant de
instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si momente, acte si fapte de inregistrare a
rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce primesc respectivele instructiuni,
astfel ca toate aceste etape se realizeaza intr-un timp de cateva secunde si fara riscuri majore.
 Platile electronice au o arie foarte mare de aplicabilitate de la tranzactiile economice si
financiare pana la compensari si decontarile finale. In acest domeniu vast se intalnesc situatii
care necesita ca platile sa se efectueze la momente diferite in functie de natura tranzactiei sau de
preferintele partenerilor. Ca urmare, efectuarea platii electronice poate fi in una din urmatoarele
situatii:
- plata inainte de tranzactie – un sistem de acest gen functioneaza in cazul avansurilor
care se acorda pentru realizarea unor comenzi sau transferul banilor digitali pe un disc sau smart
card din care se pot face plati la momentul convenit;
- plata concomitent cu tranzactia – necesita accesul direct la baza de date a bancii si a
ofertantului de plata electronica, iar securitatea transferului trebuie sa fie implementata mai strict
(cardurile de debit, internetul bancar);
- plata dupa tranzactie – cea mai frecventa forma de plata si in care se foloseste cardul de
credit.
Indiferent de modul de plata, momentul platii este considerat numai atunci cand banii
sunt inregistrati in evidenta bancii beneficiarului de fonduri. In functionarea sa, procedeul
electronic de plati produce efecte de natura juridica, economica, financiara, tehnica si chiar
psihologica, adica fenomenul increderii neintrerupte in moneda (fiduciaritatea) pana la
desavarsirea procesului de plata.
Platile electronice au evoluat destul de rapid si s-au diversificat intru-un interval relativ
scurt de timp, in special dupa anul 1990. In prezent, se cunosc mai multe modalitati de plata
diferentiate din punct de vedere al tehnologiei folosite si a segmentelor de piata caraora se
adreseaza. Platile electronice se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:
 Dupa tipul de tehnologie:
- plati bazate pe carduri;
- plati bazate pe aplicatii modem – in special pentru persoanele juridice care efectueaza
plati de valori mai mari;
- plati bazate pe aplicatii internet- in special pentru persoanele fizice;
- plati bazate pe telefonia mobila – in special persoane fizice.
 Dupa volumul tranzactiei:
- microplati (mycro payments), plati pentru produse si servicii oferite pe web si de valori
de pana la 5 euro/$;
- plata de tip consumator (consumer payment) intre 5-500 euro/$ reprezentand
cumparaturile de zi cu zi a bunurilor si serviciilor care poseda o valoare mai mare decat a
microplatilor;
 -plata de tip afaceri (business payment) peste 500 euro/$ pentru cumpararea unor cantitati
mai mari de bunuri si servicii, plati comerciant catre comerciant.
 Dupa natura informatiei:
- plati bazate pe valoare – se transfera efectiv valoare in format electronic;
- plati bazate pe informatie – numai informatia circula prin internt, iar tranzactia efectiva
are loc in afara conexiunii.
 Dupa natura monedei electronice:
- plati bazate pe bani electronici de cont – implica inregistrarea in conturile bancare ale
utilizatorului si comerciantului;
- plati bazate pe bani elctronici semn – valoarea este incorporata intr-un soft existent pe
un dispozitiv electronic, valoarea circuland de la un dispozitiv la altul fara nici o referinta la un
cont bancar.
 Dupa instrumentele de plata oferite:
- plati cu carduri bancare;
- plati on-line (internet);
- microplati;
- plati prin cecuri electronice;
Evolutia platilor electronice a inceput cu specializarea platilor instrumentate pe suport
hartie care a condus la aparitia mai multor instrumente pe suporti netraditionali (magnetici), care
la randul lor s-au specializat fiecare pe cate un canal de comunicare (transmitere manuala, printr-
un suport magnetic-banda, discheta, prin telefon sau alta retea publica, cu sau fara parolare, prin
telex, prin retele de computere special echipate, telecomunicatii on-line) a mesajului de transfer
de fonduri si a informatiilor adiacente. Din multitudinea de experiente, unele aflate inca in curs
de testare si perfectionare, o preferinta certa o reprezinta instrumentarea platilor electronice prin
carduri care detine ponderea cea mai mare in volumul platilor electronice. Canalul de
comunicare specializandu-se, au aparut alte categorii de plati, de asemenea dezinstrumentate, ca
internetul bancar, telefonia mobila bancara si altele care inca nu s-au lansat pe piata. Transferul
electronic de fonduri este componenta principala a sistemului electronic de plati si ca urmare,
platile au debutat pe piata mai intai cu sistemele de transfer intern si international care au
“comprimat” timpul asigurand legatura intre bancile participante in timp real, adica concomitent
cu tranzactia.
1.5. Platile electronice cu decontare bruta in timp real

Decontarea bruta in timp real este un procedeu electronic bazat pe transmiterea de mesaje
(ordine de plata) electronice de catre participanti, procesarea instructiune cu instructiune a
acestora in limita disponibilului existent in contul de decontare de la banca centrala, asigurarea
resurselor de completare a eventualelor deficite prin credite “intraday” si decontarea finala prin
conturile curente de la banca centrala. Principalul avantaj al acestui procedeu il constituie
operativitatea transferurilor si reducerea pana la eliminare a riscului de credit. Dupa introducerea
mesajului in retea de catre participant, procesarea si decontarea se fac la intervale de timp extrem
de scurte, aproape insesizabile, de unde vine si numele de “in timp real”. Intrucat avem de a face
cu un procedeu cu decontare bruta, deci fara compensare, bancile trebuie sa mentina un volum
destul de mare de disponibilitati in conturile de la banca centrala pentru a acoperi cerintele de
plati, ceea ce este un dezavantaj.
Beneficiarul cel mai mare al noului procedeu este furnizorul care poate sa-si primeasca
fondurile in aceiasi zi cu livrarea bunurilor. In functie de modul de solutionare a lipsei temporare
de fonduri la bancile platitoare, procedeele cu decontare bruta in timp real sunt de doua tipuri: cu
linie de asteptare la banca remitenta (fara credite “intraday”) si cu linie de asteptare la institutia
de gestionare a sistemului (cu credite “intraday”).
Creditele “intraday” se asigura de banca centrala pe termene foarte scurte in timpul zilei
cu rambursare la finele zilei sau credite “overnight” cu rambursare in ziua urmatoare. Procedeele
de decontare in timp real sunt proprietatea bancilor centrale care au si rolul principal in
asigurarea resurselor si supravegherea functionarii sistemelor de plati.
In Romania, procedeul preconizat se refera numai la decontarea platilor de mare valoare
si a platilor urgente indiferent de valoare si este gestionat de TransFonD ca agent operator al
bancii centrale. Platile de mare valoare sunt definite de normele bancare (Regulamentul BNR
nr.1/2002), ca instructiuni de transfer-credit, in general de mare valoare, inclusiv cele aferente
pietelor valutara/monetara, intre participanti, efectuate de acestia in nume propriu sau al
clientilor. In prezent, platile de mare valoare sunt considerate cele peste 500 milioane lei si care
se deconteaza prin instrumente de plata de credit, respective ordinul de plata. Se pot efectua insa
plati si sub aceasta limita daca emitentul decide sa foloseasca sistemul de tranfer de fonduri de
mare valoare. Deosebit de decontarea acestor plati, procedeul asigura si decontarea pozitiilor
nete ale procedeelor cu decontare prestabilita/amanata (casele de compensatii, decontarea
titlurilor de stat, etc).
Participantii la acest procedeu sunt: banca centrala, bancile comerciale romane si
sucursalele bancilor straine autorizate sa opereze in Romania, Trezoreria Statului, modalitatile de
transfer de fonduri administrate de BNR, proedeul de inregistrare, transfer si decontare a
titlurilor de stat, casele centrale ale cooperativelor de credit, casele de compensare administrate
de TransFonD, alti titulari de conturi de decontare. Fiecare participant este conectat la retea
printr-un singur punct de acces, de regula sediul central al participantului.
 In cadrul procedeului se proceseaza instructiuni de plata de tipul transfer credit si in
cazuri bine definite (decontarea pozitiilor nete ale caselor de compensatii, decontarea
operatiunilor cu titluri de stat etc) instructiuni de tipul debit direct. In ce priveste tipurile de
tranzactii care genereaza instructiuni de plata prin sistem se vor derula plati ale clientilor, palti
ale bancilor (operatiuni pe piata monetara, plati in lei aferente pietei valutare, precum si plati
aferente pietei titlurilor de stat), plati in relatia cu Trezoreria Statului si operatiuni ale bancii
centrale (pe piata monetara, furnizarea de lichiditate “intraday”, operatiuni in calitate de
imprumutator de ultima instanta, etc).
Pentru efectuarea decontarilor, participantii trebuie sa deschida un contde decontare la
bnaca centrala, altul decat contul curent, prin care se deruleaza operatiunile de incasari si plati pe
parcursul zilei. Contul de decontare are la inceputul si sfarsitul zile operative sold zero. La
inceputul zilei, participantii transfera sumele necesare platilor din contul curent in cel de
decontare, iar la sfarsitul zilei, sumele ramase in contul de decontare se tranfera de operator in
contul curent al participantului. Daca este necesar, participantii pot efectua transferuri din
conturile curente in cele de decontare si pe parcursul zilei.
Mesajul electronic. Instrumentul de plata care se foloseste in cadrul platilor de mare
valoare este mesajul electronic (ordinul de plata electronic)care tinde sa se generalizeze pentru
toate categoriile de plati electronice. In general, un mesaj electronic cuprinde aceleasi elemete
inscrise pe ordinul de plata pe suport hartie, plus unele elemente specifice pentru criptare.
In cadrul platilor electronice sunt acceptate numai mesajele (ordinele deplata) initiate de
participanti (centralele bancilor comerciale si alti participanti). Mesajele bancilor comerciale sunt
receptionate de TransFonD intre orele 8-13 iar decontarea finala are loc la ora 17 dupa care plata
devine irevocabila. Avand in vedere ca ordinul de plata este un instrument revocabil, plata se
poate revoca de participantul platitor fara acordul participantului beneficiar in intervalul de
receptie stabilit in baza unei notificari transmise TransFonD.
 Capitolul 2: Tipuri de instrumente electronice de plata
Apariţia comerţului electronic a generat nevoia de noi servicii financiare ce nu puteau fi
pe deplin puse practică prin intermediul serviciilor tradiţionale de plată. În această situaţie, toate
părţile interesate au căutat soluţii pentru un sistem electronic de plată viabil. În linii mari
sistemele electronice de plată existente pot fi grupate în 3 categorii:
- Sisteme de plată on-line pe bază de carduri bancare
- Sisteme de plată on-line bazate pe numerar digital
- Sisteme de cecuri electronice.
Sistemele de plăţi care folosesc reţelele electronice de distribuţie sunt utilizate frecvent
în domeniile bancar şi de afaceri încă din 1960, în special pentru transferul unor sume mari de
bani. Cele peste șase decenii ce au trecut de la apariţia lor au fost pline de dezvoltări tehnologice;
acestea, pe de o parte, au contribuit la expansiunea sistemelor electronice de plăţi, iar pe de altă
parte, au creat noi activităţi şi practici sociale ce au făcut indispensabile aceste sisteme. Aceste
schimbări au afectat modul în care sunt definite plăţile electronice. Într-o formă generală,
termenul de plată electronică se referă la orice fel de plată către mediul de afaceri, bănci sau
administraţia publică realizată de persoane fizice sau juridice prin intermediul telecomunicaţiilor
sau reţelelor electronice. Este evident că plecând de la această definiţie, tranzacţiile sunt realizate
între părţi fără intervenţia fizică a vreunei alte persoane. În afară de aceasta, plata este realizată
de la distanţă, fără prezenţa fizică a plătitorului şi, fireşte, fără a se folosi numerar.

Tipologia instrumentelor de plată

 instrumente de plată de tip transfer credit
– ordin de plată (OP)
 instrumente de plată de tip debitare directă
 instrumente de plată de debit
– cec
– cambie
– bilet la ordin
 instrumente de plată electronică
– card (card de debit, card de credit, card cu funcţie de debit amânat)
– internet banking
– phone banking
– mobile banking
– home banking
  mijloace de plată
– moneda electronică
– moneda virtuală

2.1 Ordinul de plata electronic

Ordinul de plata electronic este o versiune a ordinului de plata pe suport hartie cu deosebirea
ca se dematerializeaza atuci cand intra in sistemul de plati electronice. Ordinul de plata
electronic se prezinta sub forma unui mesaj electronic in care sunt cuprinse, intr-o anumita
ordine, informatiile necesare efectuarii platilor, dupa cum urmeaza:

Participant platitor: Banca Romana de Dezvoltare (centrala)

Unitatea initiatoare: BRD- Alexandria
Platitor: Firma X
Cont platitor: xxxxxxxxxxx
Nr. ordin de plata: 1
Data emiterii: 21/05/2018
Tipul de plata: Plata client
Participant beneficiar: Banc Post
Unitatea destinatara: Banc Post Brasov
Beneficiar: Firma Y
Cont beneficiar: xxxxxxxxx
Nr. de referinta al platii
de mare valoare: 1
Data decontarii: 22/05/2018
Suma: 70 000 RON (saptezeci mii ron)
Reprezentand: Achizitionare bunuri
Prioritate la refuz: 1
Data si ora introducerii
platii de mare valoare: 22/05/2018 ora 14:10

Mesajul electronic se editeaza de emitent daca dispune de infrastructura necesara (PC,

echipament de transmisie, echipamente automate de criptare/ decriptare si cheile private si
publice pentru semnatura elctronica), iar in cazul in care emitentul nu dispune de aceste
echipamente se poate emite un instrument de plata pe suport hartie care se transfoma in mesaj
electronic de catre banca emitentului. La banca emitenta, ordinul de plata electronic se valideaza
(verificarea autenticitatii semnaturii si a disponibilului in contul curent de catre administratorul
de cont) si se supervizeaza de o alta persoana (seful de serviciu sau contabilul sef), conform
principiului bancar al “celor patru ochi”, dupa care se transmite centralei bancii comerciale
pentru lansarea in sistemul de plati interbancare.

2.2 Cecul electronic

Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezinta sub forma unui mesaj
electronic semnat electronic si are aceleasi functii ca si cecul pe suport hartie. Cecul electronic a
aparut dupa legiferarea semnaturii electronice (1998-2000) si este folosit in special in SUA in
relatiile cu Trezoreria Statului.
Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul traditional al cecului pe suport hartie.
Astfel, debitorul genereaza un cec electronic (un mesaj electronic specific pentru cec) folosind un
smart card dupa care il semneaza electronic si il transmite beneficiarului prin internet (e-mail).
Beneficiarul primeste eCheckul, verifica semnatura debitorului, andoseaza cecul pe numele bancii
lui, il semneaza electronic si il trimite bancii lui pentru constituirea unui depozit. Banca
beneficiarului verifica semnatura acestuia si il introduce in compensare. Banca debitorului verifica
semnatura acestiua, debiteaza contul si confirma casei de compensatii acordul de plata. Dupa
compensare, banca beneficiarului intra in posesia sumei si crediteaza contul acestuia.
Avantajele acestui sistem constau in validarea automata, decontarea rapida,eliminarea
riscului pierderii atat pentru client cat si pentru banci, eliminarea riscului uman de procesare,
folosirea standardelor internetului de transmisie si securitate. Dezavantajele ar fi costurile pentru
investitii in echipamente, tipice internetului si o perioada de timp de acomodare a utilizatorilor si
a bancilor.

2.3 Cardul bancar

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un instrument de plata
electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat, care
permite detinatorului sau sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr-un cont deschis pe
numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita unui plafon stabilit in
prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului, in vederea efectuarii,
cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni: (a) retragerea de numerar, respectiv incarcarea si
descarcarea unitatilor valorice in cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de
la terminale precum distribuitoarele de numerar si ATM, de la ghiseele emitentului/bancii
acceptante sau de la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata
electronica; (b) plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti si
plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe, amenzi,
penalitati etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;
(c) transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele ordonate si executate de institutiile
financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica. Ca si cecul, cardul nu
este insa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un instrument de plata care mijloceste
transferul de moneda da la debitor la creditor, bazat pe un anumit tip de tehnologie. Cardul este
un instrument de plata care permite efectuarea unui numar nelimitat de tranzactii spre deosebire
de instrumentele de plata pe suport hartie care erau legate de o singura tranzactie, iar
transmiterea informatiei-bani este electronica si nu prin posta.
Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa
care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:

- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni standard;

- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in cifre arabe,
numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data expirarii valabilitatii
[LL/AA] conform calendarului gregorian, card international sau local); si elemente destinate
informarii (sigla proprietarului de marca, denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma
de securitate, tridimensionala, vizibila la lumina naturala);

- reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu cel putin trei piste
si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatura, avand elemente de siguranta in
desen care sa ingradeasca posibilitatea stergerii sau modificarii semnaturii;

- pentru asigurarea interoperabilitatii sistemelor de plati electronice emitentii trebuie sa

foloseasca numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).
Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu-se telefonic catre un
centru unde se introduceau intr-un terminal de calculator pentru a se verifica autenticitatea
cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si
facea ca vanzarea sa sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s-au perfectionat foarte mult
si in prezent sunt de doua feluri:

- carduri cu banda magnetica;

- carduri cu microprocesor.
 Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin care se
realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul BIN - engl.
Bank Identification Number, codul PIN – engl. Personal Identification Number, numele si
prenumele detinatorului, caracteristicile cardului – debit, credit, cu/fara PIN, data expirarii, alte
date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare exista un cititor de carduri care
introduce automat in retea informatiile cuprinse in banda. In acest fel, viteza de procesare este
destul de mare si se inlatura inconvenientul intarzierii tranzactiei. Cardurile cu banda magnetica
au insa dezavantajul ca pot fi furate sau falsificate si utilizate in mod fraudulos, ceea ce
reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN este un numar atribuit de emitent pentru
identificarea detinatorului si se utilizeaza de acesta atunci cand foloseste cardul la un terminal. In
cazul in carea plata se face prin transfer electronic, PIN are rolul de semnatura electronica a
detinatorului cardului.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip-
carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de
dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in anul
1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci de
kilobyts. Memoria cardului cuprinde patru zone de stucturare a informatiei, dupa cum urmeaza:
- informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont
al titularului, termenul de valabilitate etc.);
- informatii confidentiale (disponibilul in cont);
- informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
- inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se regasesc
intr-o “agenda”.
Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica si este
suficient sa ne referim la: (a) securitatea pe care o ofera in sensul reducerii al minim a riscului
falsificarii si intaririi controlului in momentul folosirii; si (b) capacitatea de a primi si stoca date
intr-un volum destul de mare pentru a permite extinderea serviciilor electronice. Bancile sunt
cele mai interesate in extinderea acestui nou tip de card, intrucat reduce riscul de falsificare si
deci pierderile care s-ar inregistra in asemenea situatii, inclusiv disconfortul in relatiile cu clientii
determinat de aparitia falsurilor, iar pe de alta parte cresc posibilitatile de a extinde gama
serviciilor fata de clienti si deci noi oportunitati de comisioane, respectiv de venituri si implicit
de profituri. Comerciantii au mai multa incredere in noul instrument de plata intrucat acesta este
mai sigur si mai operativ, iar posesorii pot extinde folosirea cardului la mai multe operatii,
deosebit de siguranta sporita conferita de acesta.
 2.3.1 Tipuri de carduri
In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund cerintelor tot mai
complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai multe tipuri in functie de
urmatoarele criterii: functiile specifice pe care le indeplinesc, emitentul, zona de acceptabilitate.
 In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:
Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr-un credit acordat de banca
emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la emiterea
cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care acesta il are in relatiile cu
banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2-3 venituri nete
lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se garanteaza cu
veniturile nete a 1-2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se face lunar, in
proportie de cca. 20% din creditul existent in sold la finele lunii, astfel ca pentru creditele primite
si rambursate in cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este cea practicata la creditele pe
termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa emitere card, taxa anuala de
utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati interbancare si eliberari de numerar, taxa
eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea liniei de credit este de 1-4 ani. Operatiunile se
evidentiaza intr-un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat cu contul pentru cardul de
debit, banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor scadente la credit si plata
taxelor si comisioanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la termenul stabilit se foloseste in
cazul cardului de calatorie si divertisment (engl. travel and entertainment card), iar
rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa considerandu-se o extensie a
creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este destinat cu prioritate pentru plata
marfurilor si serviciilor.
Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita disponibilului existent
in contul de card si se foloseste atat la efectuarea platilor pentru bunuri si servicii, cat si la
retragerile de numerar. In cont trebuie pastrat un sold minim intangibil care se majoreaza prin
transfer din contul curent. Pentru disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar pentru
operatiunile de plati si retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse servicii
(utilizare card, inlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de debit se
emit atat in lei pentru tranzactii locale, cat si in valuta pentru tranzactii in strainatate, dar sunt si
unele carduri in lei valabile si in strainatate, conversia leu/valuta facandu-se automat la centrele
de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai ales in tarile in care rata
dobanzii la credite este ridicata.
 Cardul de debit cu descoperit de cont (engl. overdraft) permite efectuarea platilor peste
disponibilitatile banesti din contul de card, intr-o anumita suma asimilata creditului. Se foloseste
in cazul cardurilor pentru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic de firmele
angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu si se
ramburseaza la virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata de firma
angajatoare.
Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai pentru retrageri de
numerar dintr-un aparat automatizat si cu un program informatic de casierie, numit automat de
distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac dintr-un cont de card
care trebuie sa se alimenteze periodic de catre titular.
Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plati, retrageri de
numerar, garantare si alte operatiuni de debit.

 Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:

Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de carduri si intra
in competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata. Pentru a facilita accesul
clientilor, bancile incheie intre ele conventii de plati prin carduri, astfel ca un client al unei banci
poate apela la bancomatele altor banci cu care banca sa are incheiata o conventie. De asemenea,
comerciantii incheie aranjamente cu bancile pentru folosirea cardurilor emise de acestea.
Asistam astfel la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este in continua extindere cu
tendinta de globalizare.
Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale emit propriile
carti de plata clientilor sai pentru a permite sau facilita plati in vederea achizitionarii de bunuri
sau servicii exclusiv de la comerciantii emitenti fara a acorda accesul la un cont bancar. Aceste
carduri sunt insa valabile numai in magazinele sau lantul de magazine ale comerciantului sau a
unui grup de comercianti. Pentru a atrage clientii, cardurile private trebuie sa fie mai atractive
decat cele bancare si in acest scop se ofera unele facilitati si servicii financiare (discount la
vanzare, neaplicarea de comisioane, livrari pe credit, asigurarea gratuita a bunurilor vandute etc).
Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza unei conventii incheiate de acesta cu clientul.
Plata se face fie din disponibilitatile clientului existente in contul de card la banca, fie din credit
acordat de comerciant pe o perioada de pana la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin
conventie. Plata din disponibilitati poate fi imediata, in care caz in conventie se mentioneaza
banca si contul clientului, precum si acordul acestuia pentru solicitarea platii de catre comerciant
sau plata amanata la sfarsitul lunii cand datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli
transmis de comerciant. Plata din credit se poate face in mai multe variante: credit comercial
acordat gratuit pe 10-15 zile de la livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite sume, cu
rambursarea in 2-3 transe; credit pe perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara;
linie de credit permaneneta cu reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea clientilor,
marile magazine mai ofera celor care folosesc cardurile lor diverse facilitati ca bonuri gratuite de
cumparaturi de sarbatori, reduceri de preturi in anumite perioade, parcari gratuite la magazinele
firmei etc.
Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si comercianti sunt
numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu: institutii internationale specializate in
carduri, institutii de credit, companii de transporturi, in special cele aeriene, agentii de turism,
cluburi etc. Acestea emit carduri cu aceptablitate redusa, specifice domeniului lor de ativitate, cu
exceptia institutiilor internationale de specialitate si a institutiilor de credit care emit carduri cu
acceptabilitate larga. Dintre institutiile internationale specializate cele mai importante sunt
American Express, American Express Gold si Diners Club. Acestea au o clientela cu resurse
financiare mai mari, carora le elibereaza carduri acreditive insotite de numeroase servicii ca
garantii pentru pierderea sau furtul cartilor, asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantii
pentru rezervare hoteliera, precum si alte facilitati speciale. Costul acestor carduri este insa
destul de ridicat. Societatile comerciale mai emit carduri selective cum sunt cardurile pentru
abonamente telefonice, carduri de asigurare, carduri pentru a cumpara benzina (statii de
benzina), deci carduri care se folosesc pentru anumite servicii prestate de compania respectiva.
Companiile de transport aeriene si rutiere mai ofera carduri de abonament care nu sunt carduri
de plata dar asigura anumite facilitati ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj (numar
de km parcursi), prioritate la lista de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.

2.4 Moneda electronică (e‐money)

 DEFINIŢIE ‐ Monedă electronică – „valoare monetară stocată electronic, inclusiv
magnetic, reprezentând o creanţă asupra emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul
efectuării de operaţiuni de plată şi care este acceptată de o persoană, alta decât emitentul de
monedă electronică”;
• Modalităţi de stocare
• Obligaţii ale emitenţilor de monedă electronică:
 Emitenţii de monedă electronică sunt obligaţi să emită monedă electronică la o valoare egală
cu cea a fondurilor primite în schimbul acesteia la momentul primirii fondurilor.
 Emitenţii de monedă electronică sunt obligaţi să răscumpere, la cererea deţinătorului de
monedă electronică, în orice moment, gratuit şi Ia valoarea nominală, moneda electronică pe care
acesta o deţine.

• BNR organizează şi administrează registrul instituţiilor emitente de monedă electronică în care

sunt evidenţiate instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române,
sucursalele acestora din alte state membre şi state terţe, precum şi agenţii instituţiilor emitente de
monedă electronică, persoane juridice române.

2.4 Moneda virtuală

• Bitcoin este o „monedă” virtuală, ce nu îndeplinește funcțiile de bază ale monedei, fiind
definită drept o reprezentare digitală a valorii, care nu este emisă de către o bancă centrală și
poate fi folosită ca alternativă de plată în unele circumstanțe.
• Bitcoin reprezintă cea mai utilizată monedă virtuală la nivel internațional.
• Deși este utilizat în mod curent termenul de “monedă virtuală” și acceptat pe scară largă,
aceasta nu trebuie considerată o monedă conform definiției tradiționale întrucât nu are statut
legal și nu îndeplinește funcțiile monedei, așa cum sunt ele definite în literatura economică.
• Din punct de vedere economic, moneda virtuală nu îndeplinește în mod complet cele trei funcții
ale monedei: cea de mijloc de plată, cea de mijloc de tezaurizare și cea de unitate de cont.
Niciun creditor nu este obligat să accepte o plată în monedă virtuală pentru a stinge
obligația unui debitor ‐ înseamnă că monedele virtuale pot fi utilizate doar atunci când există un
acord specific între cumpărător și vânzător privind acceptarea unei anumite monede virtuale ca
mijloc de plată.
 Capitolul 3. Emiterea de instrumente de plata electronica si
identificarea fraudelor

3.1 Emiterea de instrumente de plată electronică

Emitentul este o instituţie de credit, respectiv o instituţie emitentă de monedă electronică,

autorizată de Banca Naţională a României sau o instituţie financiară nebancară care emite şi
pune la dispoziţie deţinătorului un instrument de plată electronică, pe baza unui contract încheiat
cu acesta.
Persoana interesata sa devina detinator a unui instrument de plata electronica, va adresa
emitentului o cerere scrisa, in acest sens. Pe baza cererii aprobate de emitent, acesta va incheia si
va semna un contract cu detinatorul. Dupa incheierea contractului reprezentantul autorizat al
emitentului va elibera detinatorului un card personalizat impreuna cu plicul special care contine
codul PIN sau codul care permite identificarea detinatorului/utilizatorului si accesul la contul
detinatorului de card.
Emitenţii pot pune în circulaţie instrumente de plată electronică numai cu notificare în
prealabil la Banca Naţională a României. În vederea notificării emiterii instrumentelor de plată
electronică emitentul va prezenta Băncii Naţionale a României - Direcţia Reglementare şi
Autorizare următoarele documente:

(A) Pentru emiterea de carduri:

a) formularul de notificare;
b) 2 specimene card;
c) normele şi procedurile interne referitoare la emiterea şi punerea în circulaţie a cardurilor,
aprobate de consiliul de administraţie al solicitantului-emitent;
d) câte un exemplar cerere emitere card, contract emitere card încheiat cu deţinătorul, contract
acceptare la plată încheiat cu comerciantul acceptant;

(B) Pentru emiterea de instrumente de plată cu acces la distanţă de tip internet, home,
mobile banking:
a) formular de notificare;
b) normele şi procedurile interne referitoare la emiterea şi punerea în circulaţie a
instrumentelor de plată cu acces la distanţă, aprobate de consiliul de administraţie al
solicitantului-emitent;
c) câte un exemplar cerere emitere card, contract emitere card încheiat cu deţinătorul;
d) avizul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei sau al altor entităţi
indicate de acesta;
Emitentul unui instrument de plată electronică are obligaţia ca în termen de 30 de
zile de la data renunţării la punerea în circulaţie a unui anumit instrument de plată electronică sa
notifice aceasta Băncii Naţionale a României.
În urma monitorizării activităţii desfăşurate cu instrumentele de plată electronică, Banca
Naţională a României poate dispune măsuri şi decide interzicerea emiterii şi punerii in circulaţie
a unui anumit instrument de plată electronică, în condiţiile în care sunt încălcate prevederile
prezentului regulament.

3.2 Operatiuni frauduloase cu carduri

Dezvoltarea activitatii cu carduri a scos in evidenta si unele inperfectiuni in ce priveste
securitatea operatiunilor si a modului de utilizare de catre posesori. Masurile de securitate ca
holograma, PIN-ul, verificarea specimenului de semnatura nu s-au dovedit suficiente si au fost
introduse masuri in operare ca limitarea sumei autorizate, a numarului zilnic de tranzactii la un
comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente in baza de date si alti
parametrii specifici bancilor emitente. In acelasi timp, perfectionarile tehnologice au condus la
inlocuirea suportului hartie cu cel electronic si la extinderea transmisiei telefonice, care, in unele
zone, raman vulnerabile la incercarile de frauda. Masurile de protectie mai noi prevad
codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic dar acest sistem este mai complicat si mai
scump si nu este invulnerabil. In cazul tranzactiilor de valori mai importante, comerciantii au
luat masura de a interoga banca emitenta si aceasta pe detinatorul cardului asupra realitatii
operatiei, masura care presupune un raspuns suplimentar si o autorizare intarziata, dar care s-a
dovedit a fi foarte eficienta. Practica bancara cu carduri a aratat ca frauda se produce de cele mai
mule ori in activitatea de acceptare, determinata de posesorii cardurilor sau de terte persoane.
Fraude determinate de posesorii cardurilor:
(a) utilizarea cardului de catre posesor fara existenta disponibilului in cont pentru mai
multe operatiuni care nu sunt supuse autorizarii (sub limita de autorizare), speculand faptul ca
operatiunea nu se verifica; banca emitenta refuza plata, urmand ca banca acceptanta sa se
indrepte impotriva comerciantului; solutia este impunerea autorizarii in toate cazurile in care se
opereaza in mediu de risc;
(b) utilizarea cardului pentru tranzactii pe care ulterior posesorul nu le mai recunoaste,
din rea intentie sau alte motive (folosirea cardului de catre un alt membru al familiei fara stirea
posesorului); in acest caz se ridica problema calitatii activitatii de triere a clientilor de catre
banca emitenta si a preocuparii pentru formarea unei culturi bancare;
 (c) transmiterea cardului altor persoane care efectueaza tranzactii (de regula in
strainatate) fara ca detinatorul sa le recunoasca; de asemenea, apare o problema de relatii cu
clientii, in special in perioada de inceput a folosirii cardurilor.
Fraude determinate de terte persoane:
(d) aflarea numarului cardului de catre o terta persoana in diverse imprejurari si folosirea
acestuia in operatiuni frauduloase, ca de exemplu, folosirea cardului la un magazin, restaurant,
hotel, cazinou pentru tranzactii pe care le recunoaste, insa numarul cardului a fost furnizat de un
angajat al firmei unor persoane care utilizeaza aceste informatii in tranzactii frauduloase sau
transmiterea prin internet a numarului de card si data valabilitatii pentru a beneficia de acces la
un site ori pentru a plati un bun/serviciu, aceste informatii ajungand la un hacker care le foloseste
in detrimentul detinatorului de card; din acest considerent multe banci emitente limiteaza accesul
cardurilor la tranzactii pe internet;
(e) copierea benzii magnetice a unui card valid al carui cont atasat este alimentat cu un alt
card pentru tranzactii comerciale, procedura care se numeste “skiming’’ si este foarte greu de
depistat ;

(f) folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafacute, profitand de ignoranta

comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de exemplu, in cazul cardurilor
pierdute/furate comerciantul accepta operatiuni sub limita de autorizare fara a consulta lista
cardurilor nevalabile, iar in cazul cardurilor contrafacute, in care se cumpara bunuri de valori
mai mari (bijuterii, produse electronice, haine de lux etc), comerciantul fie ca nu verifica cu
atentie cardul care se poate depista ca nu este autentic, fie nu este prudent ca sa solicite
consultarea posesorului real; asemenea fraude se recupereaza, la sesizarea detinatorului real, de
catre banca emitenta, aceasta de la banca acceptanta si apoi de la comerciant; in vederea
contracararii acestor situatii, bancile acceptante procedeaza fie la incheierea de contracte de
asigurare, fie la obligarea comerciantului de a constitui un depozit colateral prin care sa
garanteze eventuale tranzactii frauduloase.
In general, cardurile cu procesor s-au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele fiind
nesemnificative. Datele statistice demonstreaza acest lucru si este de asteptat elaborarea unor
procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.
 CONCLUZII

Trăsătura fundamentală a unui sistem electronic de plati constă în rapiditatea cu care

circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul
informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in
timp real. Spre deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele electronice de
plati nu se inregistreaza o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de plata si momentul in
care are loc inregistrarea transferului de fonduri in conturile bancare, fiind eliminat riscul asociat
intervalului de timp in care intermediarul sa dea curs instructiunii de plata, risc ce include
eroarea, ratarea, neperformanta de acuratete, intarzierea. De exemplu, procesul de executare a
unui ordin de plata in mediul electronic, instrumentul cel mai larg folosit, implica un lant de
instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si momente, acte si fapte de inregistrare a
rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce primesc respectivele instructiuni,
astfel ca toate aceste etape se realizeaza intr-un timp de cateva secunde si fara riscuri majore.
Platile electronice au o arie foarte mare de aplicabilitate de la tranzactiile economice si
financiare pana la compensari si decontarile finale. In acest domeniu vast se intalnesc situatii
care necesita ca platile sa se efectueze la momente diferite in functie de natura tranzactiei sau de
preferintele partenerilor.
 Bibliografie:

1. https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/bnr-micsoreaza-comisioanele-pentru-platile-prin-
sistemul-electronic-2877696

2. https://www.bnr.ro/Legislatie-aplicabila-instrumentelor-de-plata-si-sistemelor-de-plati-3108-
Mobile.aspx

3. http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap11

4.http://www.sova.ro/db%20mai%202007/Romana/Drept%20Comercial%20si%20Industrial/
INSTRUMENTE%20DE%20PLATA.pdf