Modulul 24 Dermato – venerologie și nursing specific

Curs 1 1. Semnele și simptomele prezente în dermatologie

Leziunile cutanate elementare reprezintă modificările morfoclinice care apar la nivelul organului
cutanat, ca răspuns față de agresiunile interne sau externe. Ele au mare importanță pentru precizarea
diagnosticului morfo-clinic.
1. Modificări ale colorației pielii – tipul de leziune este macula sau pata.
1.1. Macule prin tulburări circulatorii
a. eritemul activ – ia naștere prin dilatarea capilarelor și arteriolelor din plexul subpapilar. Temperatura
locală este crescută. Dispare la vitropresiune.
b. eritemul pasiv – este caracterizat printr-o nuanță roșie-violacee, temperatură locală scăzută și
dispariție la vitropresiune.
c. macula purpurică – datorită unor tulburări de coagulare sau leziuni ale peretelui vascular de cauză
infecțioasă, toxică sau imunologică, se produce extravazarea eritrocitelor și depunerea de hemosiderină în
spațiul pericapilar. Nu dispare la vitropresiune. Macula purpurică are inițial culoarea roșie, care în timp devine
violacee, apoi galben-verzuie, dispărând în 10-20 zile de la debut.
1.2. Macula prin tulburări de pigmentație – cuprinde maculele prin exces de pigmentație
(hipercrome) și cele prin deficit sau lipsă de melanină (hipocrome și acromice)
2. Leziuni cu conținit solid
2.1. Papula – reprezintă proeminență palpabilă circumscrisă, cu diamentrul mai mic de 0,5 mm. Se
resoarbe fără a lăsa cicatrice.
2.2. Nodulul – este o masă solidă, observabilă ca zonă proeminentă sau palpabilă, cu diametrul peste
0,5 cm. Poate afecta epidermul și dermul, dermul și țesutul celular subcutanat sau numai țesutul celular
subcutanat. Nodulii îi întâlnim în lepră, sifilis terțiar, sarcoidoză. Nodulii de dimensiuni mai mari situați
profund în derm su hipoderm, se numesc nodozități.
Goma reprezintă nodozități hipodermice cu evoluție în 4 stadii: cruditate, ramolire, ulcerare, cicatrizare.
O întâlnim în tuberculoze cutanate, sifilisul terțiar, micoze profunde.
2.3. Vegetația – este crescendență situată pe tegument sau mucoase, cu aspect filiform, globulos sau
conopidiform. Se întâlnește în papiloame genitale, piodermită vegetantă.
2.4. Tumora – reprezintă o formațiune proeminentă, fermă la palpare, neinflamatorie, cu tendință la
creștere. Tumora poate fi benignă sau malignă. Pentru stabilirea diagnosticului, criteriul de bază este examenul
histopatologic.
2.5. Lichenificarea – constă în îngroșarea și accentuarea cadrilajului normal al pielii, ca urmare a unui
grataj prelungit.

1
 Modulul 24 Dermato – venerologie și nursing specific

2.6. Keratoza – reprezintă leziune uscată, groasă, formând relief, care ia naștere prin îngroșarea
stratului cornos.
3. Leziuni cu conținut lichid
3.1. Vezicula – reprezintă acumularea vizibilă de lichid, ce realizează o leziune cu diametrul sub 0,5
cm. Vezicula ia naștere prin mecanism interstițial (edem intercelular) ca în eczemă (vezicula spongiotică) sau
prin mecanism parenchimatos (citolitic) ca în herpes, herpes zoster, varicelă.
3.2. Pustula – reprezintă acumularea vizibilă de puroi. Poate fi foliculară sau interfoliculară. Din punct
de vedere al conținutului, pustula este septică (etiologie microbiană) sau aseptică (psoriazis pustulos).
4. Leziuni prin soluții de continuitate
4.1. Eroziunea - reprezintă pierderea de substanță. Care nu depășește membrana bazală. Se vindecă
fără cicatrice.
4.2. Ulcerația - pierderea de substanță depășește ca adâncime nivelul membranei bazale. Se vindecă cu
cicatrice.
4.3. Fisura – este definită ca pierdere liniară de substanță.
4.4. Excoriația – constituie pierdere liniară de substanță produsă prin grataj.
5. Leziuni formate prin depozitarea pe suprafața pielii a celulelor stratului cornos, a secrețiilor
sau de țesuturi necrozate
5.1. Scuama – reprezintă acumularea în exces pe suprafața pielii a celulelor stratului cornos.
5.2. Crusta – reprezintă uscarea unei serozități sau a unui exudat. Putem întâlni crustă hematică
(secreția uscată a fost bogată în sânge), melicerică (în impedico streptococic).
5.3. Escara – reprezintă necroză ischemică neagră, uscată, aderentă.
5.4. Sfacel – constituie depozit necrotic de culoare albă-cenușie, produs prin acțiunea unor agenți
microbieni.
6. Sechele cutanate
6.1. Cicatricea – rezultă prin înlociurea zonei afectate de către un țesut fibros. Poate fi atrofică,
hipertrofică sau cribriformă (cu mici depresiuni cupuliforme).
6.2. Atrofia – reprezintă subțierea pielii, cu diminuarea elasticității. Tegumentele sunt decolorate, albe-
sidefii, ușor de plisat. Vasele sanguine sunt mult mai evidente. Asocierea atrofiei cu telangiectazii și cu
modificări pigmentare (hipo și hiperpigmentări) realizează aspectul clinic cunoscut sub denumirea de
poikilodermie.
6.3. Scleroza – reprezintă indurația pielii, care este imposibil de plisat, fără riduri și relief. Ca mecanism
de producere intervine densificarea colagenului dermic. Este întâlnită în sclerodermie, dermatoscleroză din
complexul vascular al gambei.