UNIVERSITATEA STEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

PROGRAM DE STUDII: ADMINISTRATIE PUBLICA ID – ANUL I

PROIECT

TC 2: Organizarea autoritatiilor centrale/teritoriale/locale. Model

de organizare Consiliul Judetean Suceava

Lector univ. Dr. Petronela Scutariu

Student: Savu Cristian Gavril

Suceava 2021

1
 CUPRINS

Componenta teoretica:

1- Notiunea de organizare

2- Organizarea procesuala in autoritatile si institutiile publice

3- Organizarea structurala in autoritatile si institutiile publice

4- Tipuri de structuri organizatorice in autoritatile si institutiile publice

Componenta practica:

1- Studiu de caz „Consiliul Judetean Suceava”

2
„ Notiunea de organizare
In domeniul managementului public organizarea consta intr-un ansamblu de procese de
munca prin care se delimiteaza elementele componente ale sistemului, se stabilesc
competentele, sarcinile si responsabilitatile care revin componentelor acestuia, precum si
relatiile care se stabilesc intre ele in interiorul si exteriorul sistemului.
In esenta, organizarea este un proces de divizare a muncii, de precizare a responsabilitatilor si
autoritatii. Ratiunea de a fi a organizarii in administratia publica deriva din necesitatea
stabilirii ierarhiilor si autoritatii necesare indeplinirii obiectivelor. Se realizeaza, in acelasi
timp, o cat mai eficienta comunicare in si intre structurile administrative publice prin
definirea cat mai clara a canalelor de comunicatii. Ca urmare, fiecare individ, trebuie sa stie
cine este, ce trebuie sa faca, cine este responsabil si pentru ce rezultate.
Eficienta organizarii administratiei publice este apreciata dupa rezultatele obtinute.
Amploarea si complexitatea organizarii sunt astfel dependente de nivelul la care se realizeaza
aceasta. Cu cat institutia, din administratia publica are o sfera mai larga de atributii,
competente si responsabilitati, cu atat si organizarea acesteia este mai complexa.

Organizarea procesuala in autoritatile si institutiile publice

Organizarea este nemijlocit subordonata atingerii obiectivelor previzionate, circumscrise

organizatiei, constituind un mijloc esential pentru realizarea lor. In consecinta, continutul
organizarii si modul sau de manifestare sunt conditionate de caracteristicile obiectivelor pe
termen lung, mediu si scurt. Datorita acestui fapt, insasi denumirea continutului organizarii
implica referiri la sistemul de obiective din cadrul autoritatii publice. Ca urmare a procesului
de previziune se stabileste un sistem de obiective, care se refera atat la ansamblul activitatilor
organizatiei, cat si la componentele sale.
Obiectivele reprezinta caracterizari calitative si/sau cantitative ale scopurilor urmarite de
institutia publica.Ele se pot imparti, in functie de sfera de cuprindere si de importanta, in mai
multe categorii:
Obiective fundamentale-exprima principalele scopuri urmarite de o institutie/autoritate
publica.
Obiective derivate de gradul I-se deduc nemijlocit din obiectivele fundamentale, realizarea
lor implica o parte apreciabila din procesele de munca desfasurate in institutie.
Obiective derivate de grad II-se deduc direct din obiectivele derivate de grad I, se
caracterizeaza printr-o definire mai concreta si prin implicarea in realizarea lor a unor procese
de munca restranse, de regula, cu aceleasi caracteristici esentiale.
Obiective specifice-ce sintetizeaza mobilurile sau utilitatea unor lucrari sau actiuni care
contribuie la realizarea obiectivelor derivate.
Obiective individuale-concretizeaza obiectivele specifice la nivelul persoanelor (functionari
publici).
Prin intermediul organizarii procesuale se poate stabili o delimitare clara a domeniilor de
activitate dintr-o institutie publica sau autoritate publica si modul de integrare a acestora in
procesele de realizarea a obiectului de activitate si a obiectivelor managementului public.
Principalele domenii de activitate care se identifica intr-o institutie/autoritate publica sunt:
cercetare-dezvoltare, comercial, realizarea si furnizarea serviciului public, resurse umane,
financiar contabil.
Domeniul de cercetare-dezvoltare reuneste ansamblul activitatilor desfasurate in institutia sau
autoritatea publica prin care se concepe si implementeaza noile modele, metode, abordari,
tehnici si proceduri moderne de management public. In institutiile publice din tara noastra

3
acest domeniu este slab reprezentat remarcandu-se in domenii precum sanatate, invatamant in
timp ce in domenii precum transport, cultura, administratie este aproape absent.
Domeniul comercial incorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a legaturilor ce se
stabilesc intre institutia respectiva si comunitatea locala sau alte institutii precum si cu piata
serviciilor, de procurare a resurselor materiale, umane, financiare si informationale necesare
realizarii obiectivului fundamental al institutiei.
Principalele activitati in care se concretizeaza acest domeniu sunt marketingul social,
marketingul public, promovarea serviciilor publice si asigurarea necesarului de resurse
materiale si tehnice necesare desfasurarii activitatilor institutiei.
Domeniul de realizare si furnizare de servicii publice consta in ansamblul de activitati de
baza, auxiliare si de deservire prin care se realizeaza obiectivele institutiilor publice.
Principalele activitati cuprinse in acest domeniu sunt: realizarea de servicii publice si
furnizarea acestora.
Domeniul financiar-contabil cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele
financiare necesare atingerii obiectivelor institutiei, precum si evidenta valorica a
fenomenelor economice din cadrul institutiei publice.
Activitatile integrate in domeniul financiar contabil sunt: activitatea financiara si activitatea
contabila la care se adauga si analiza economico-financiara.
Domeniul resurse umane cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul institutiei
publice prin care se asigura resursele umane necesare din punct de vedere cantitativ, ca
numar si calitativ, ca pregatire, pentru realizarea obiectivelor unei institutii publice.
Din perspectiva procesuala continutul organizarii isi gaseste expresia in: functiuni, activitati,
atributii, sarcini.
Functiunea reprezinta ansamblul proceselor de munca omogene, asemanatoare sau
complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective derivate de grad I. Fiecare
functiune se divide in mai multe activitati.
Activitatea reprezinta ansamblul proceselor omogene sau inrudite ce concura nemijlocit la
realizarea acelorasi obiective derivate de grad II. In cadrul activitatilor deosebim atributii.
Atributia reprezinta un proces de munca precis conturat, care se executa periodic si uneori
continuu, ce implica cunostinte specializate si concura la realizarea unui obiectiv specific. O
atributie se poate divide in mai multe sarcini.
Sarcina reprezinta o componenta de baza a unui proces de munca complex sau un proces de
munca simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual, care, de regula, se atribuie
spre realizare unei singure persoane.
Sarcina are o autonomie operationala, element deosebit de important in realizarea organizarii
structurale.
Indeplinirea unei sarcini necesita, de regula, mai multe operatii elementare care se executa
intr-o anumita ordine si inlantuire; la indeplinirea sarcinii pot participa mai multi indivizi,
care isi divid actiunile in operatii.
Sarcinile pot fi reglementate sau ocazionale.

Organizarea structurala in autoritatile si institutiile publice

Din perspectiva structurala, organizarea reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor

organizatorice astfel constituite, incat sa ofere optimul in atingerea obiectivelor stabilite, cat
si a documentelor de exprimare a acestei organizari. Din acest punct de vedere organizarea isi
gaseste expresia in:
Componentele structurii organizatorice: postul, functia publica, functia politica,
compartimentul, relatiile organizatorice, relatiile administrative, ponderea ierarhica, nivelul
ierarhic.

4
Documente de exprimare a structurii: organigrama, regulamentul de organizare si functionare
(ROF), fisa postului.
Componentele structurii organizatorice: 1) Postul 2) Functia publica 3) Functia politica 4)
Compartimentul 5) Relatiile organizatorice 6) Relatiile administrative 7) Ponderea ierarhica
8) Nivelul ierarhic

1) Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a institutiei/autoritatii publice

ce poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
care, in mod regulat, revin spre exercitare unui functionar public din cadrul institutiei. Postul
poate fi privit ca o cale de personalizare a fiecarui loc de munca si de dezvoltare profesionala
a fiecarui salariat.
2) Functia publica abordata din doua perspective: legislativa si manageriala. Din perspectiva
legislative, functia publica a fost caracterizata de catre specialistii in drept administrativ ca un
complex de competente, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general destinata a
fi ocupata, in mod temporar de unul sau mai multi titulari, persoane fizice, care exercita
atributiile in limitele competentei legale, urmarind realizarea scopului pentru care a fost
creata functiunea.
3) Functia politica reprezinta functia publica ocupata de reprezentanti politici. Titularii de
functii politice raspund in primul rand in fata liderilor politici si a organismelor colective ale
partidelor politice pe care le reprezinta si nu fata de obiectivul fundamental al
managementului public.
4) Compartimentul reprezinta ansamblul functionarilor publici dintr-o institutie ce efectueaza
activitati omogene si/sau complementare, de regula pe acelasi amplasament, care contribuie
la realizarea acelorasi obiective derivate si sunt subordonate nemijlocit unui titular de functie
publica de conducere.
5) Relatiile organizatorice se definesc ca fiind raporturile dintre celelalte subdiviziuni
organizatorice (posturi, compartimente, etc.), instituite prin reglementari organizatorice
oficiale. Deosebim: relatii de autoritate, de cooperare, de control si de reprezentare.
6) Relatiile administrative sunt legaturile care se stabilesc intre toate componentele
sistemului socio-administrativ care asigura integritatea si coeziunea acestuia in procesul de
realizare a obiectivului fundamental al managementului public.
7) Ponderea ierarhica reprezinta numarul persoanelor conduse nemijlocit de un titular de
functie publica sau de un reprezentant politic ales intr-o functie publica.
8) Nivelul ierarhic-o alta componenta a structurii organizatorice-este format din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de managementul de varf al
institutiei sau autoritatii publice.
Numarul nivelurilor ierarhice are importanta pentru buna desfasurare a conducerii, reducerea
lor insemnand scurtarea circuitelor informationale, diminuarea posibilitatilor de deformare a
informatiilor, cresterea activitatii decizionale si operationale.
Documentele de exprimare a structurii organizatorice sunt 1) Organigrama 2) Regulamentul
de organizare si functionare 3) Fisa postului

1) Organigrama Structura organizatorica a unei institutii sau autoritati publice este

reprezentata cu ajutorul organigramei. Atunci cand organigrama reda structura organizatorica
a intregii institutii aceasta se numeste organigrama generala sau se ansamblu. Organigrama
care se refera numai la anumite compartimente ale institutiei, reprezentand in detaliu
componentele organizatorice ale acestora, poarta denumirea de organigrame partiale.
Elaborarea organigramei se face simultan cu conceperea si proiectarea structurilor
organizatorice, ea reflectand de fapt conceptia de organizare existenta in organizatie.

5
Compartimentele si posturile de conducere sunt reprezentate prin casute dreptunghiulare iar
legaturile dintre compartimente (relatiile) prin intermediul unor linii.
Organigrama nu poate surprinde si reda toate elementele organizarii structurale a institutiilor.
2) regulamentul de organizare si functionare. (ROF) Acesta reprezinta actul normativ prin
care se stabileste forma de organizare si conducere a institutiei, organismele care o alcatuiesc,
atributiile si raspunderile fiecarui compartiment, legaturile dintre compartimente si tipul
acestora, sistemul informational al institutiei, organigrama. Regulamentul de organizare si
functionare intregeste si furnizeaza detalii suplimentare la informatiile prezente in
organigrama. Regulamentul de organizare si functionare cuprinde, in general, urmatoarele
parti:
a)          Dispozitii generale, care cuprind prevederi referitoare la actul normativ de infiintare,
data infiintarii, precizarea domeniului de activitate, subordonarea ierarhica, statutul juridic,
elemente privind natura organizatiei (economica sau bugetara), destinatia productiei sau
natura lucrarilor sau serviciilor ce urmeaza sa le presteze.
b)          Organizarea, care cuprinde structura organizatorica cu toate detaliile legate de
conducerea institutiei, de compartimente si relatiile din acestea. Ca element distinct al acestei
parti mentionam organigrama, care se ataseaza la regulament.
c)          Atributiile institutiei, asa cum rezulta din actul normativ de infiintare si alte acte
normative emise pe parcurs si care se prezinta sub forma de directive, sarcini, competente.
d)          Atributiile fiecarui compartiment si fisele posturilor.
Regulamentul de organizare si functionare al institutiei nu se elaboreaza o data pentru
totdeauna, cu alte cuvinte, el sufera modificari ori de cate ori se perfectioneaza structura
organizatorica, se imbunatatesc metodele de lucru, se schimba unele legaturi interne. Deci,
permanent, toate modificarile care se aduc modului de desfasurare a unei activitati ce revin
unui post din institutie trebuie sa fie inserate in regulament, respectiv in fisa postului.
3) Fisa postului este un document de baza al regulamentului de organizare si functionare al
institutiei care are drept scop principal descrierea postului in care se cuprind si toate
elementele necesare unei persoane pentru a-l putea exercita in bune conditii. De regula, fisa
postului cuprinde: denumirea postului, cerintele postului, studii, vechime, aptitudini,
deprinderi, obiectivele individuale ale postului, sarcinile, competentele, responsabilitatile,
relatiile pe care le are postul cu alte compartimente sau posturi din institutie (cui ii este
subordonat, pe cine are in subordine, cu ce compartiment colaboreaza). In cadrul
regulamentuluide organizare si functionare al institutiei fisele posturilor se grupeaza pe
compartimente de care apartin posturile respective.
Tot in regulamentul de organizare si functionare sunt cuprinse elemente referitoare la
conducerea institutiei, la organele de lucru ale conducerii, precum si date referitoare la
conducerea operativa curenta. Regulamentul se incheie cu un capitol de dispozitii finale care
cuprinde dispozitii privind obligativitatea cunoasterii si aplicarii prevederilor regulamentului
de catre functionarii publici din institutie, dispozitii privind corelarea acestui regulament cu
alte regulamente existente in institutie privind aprobarea si intrarea in vigoare a
regulamentului. Structura organizatorica ete conceputa in functie de realitatile concrete, in
functie de necesitatile existente de la caz la caz si nu trebuie considerata ca fiind rigida, ea
modificandu-se in decursul timpului, pe masura desfasurarii activitatii ca raspuns la
schimbarile mediului.

Tipuri de structuri organizatorice in autoritatile si institutiile publice

Structura ierarhica a fost utilizata prima data in domeniul militar, constituind forma de

organizare a legiunilor romane. in domeniul industrial, structura ierarhica a fost propusa,

6
experimentata si folosita de catre F. Taylor. Este o structura simpla, clara, directa cu un
numar redus de compartimente, predominante fiind cele cu caracter operational. Esential
pentru acest tip de structura este faptul ca la orice nivel ierarhic un subordonat primeste
dispozitii de la un singur sef in fata caruia raspunde pentru intreaga sa activitate. Experienta
acestui mod de subordonare determina comunicatii exclusiv verticale, de-a lungul liniilor
ierarhice; comunicatiile se realizeaza prin contacte directe intre conducatori si executanti.
Structura ierarhica prezinta aplicabilitate in conditiile intreprinderilor mici, cu nivel scazut de
complexitate al activitatii. Cea mai simpla structura organizatorica de tip ierarhic
Pe masura ce intreprinderea se dezvolta, intre patron si executanti (subordonati) se interpun
mai multe persoane cu o anumita delegare de autoritate (sef de echipa, de personal etc). in
aceasta situatie structura organizatorica de tip ierarhic poate contine, alaturi de
compartimentele de munca operationale, unul sau cateva compartimente de munca
functionale.
In tara noastra, in conditiile tranzitiei la economia de piata, structura ierarhica devine de mare
actualitate.
Structura functionala a fost conceputa de H.Fayol pentru a elimina dezavantajele structurii
ierarhice, in contextul in care intreprinderile devin tot mai mari si cu un grad ridicat
de complexitate. Este un tip de structura relativ complicata si confuza, alcatuita din
compartimente operationale si functionale. Esential pentru acest tip de structura este ca la
fiecare nivel ierarhic sarcinile sunt divizate intre compartimente specializate, acestea avand
in domeniul lor autoritate deplina asupra nivelurilor ierarhice inferioare. Executantii primesc
dispozitii atat de la sefii ierarhici, cat si de la sefii compartimentelor functionale, in fata
carora raspund deopotriva, in aceste conditii se dilueaza considerabil responsabilitatile si apar
frecvent conflicte de competenta intre conducatorii specializati.
Structura functionala constituie un tip istoric si prezinta interes exclusiv teoretic, neavand
demonstratii convingatoare in practica.
Structura ierarhic-functionala (mixta) a aparut dupa anul 1920 pentru a face fata nevoilor
marii intreprinderi si reprezinta o simbioza a structurilor ierarhica si functionala, continand
corective destinate sa asigure cresterea functionalitatii cadrului organizatoric rezultat. Este o
structura specifica majoritatii covarsitoare a intreprinderilor existente astazi in lume.
Structura ierarhic-functionala prezinta un continut complex, ceea ce o recomanda pentru
intreprinderile care desfasoara activitati numeroase si strans corelate.
Esential pentru acest tip de structura este faptul ca prevede existenta atat a unor
compartimente ierarhice, caracterizate prin posibilitatea de a da ordine si dispozitii denumite
line, cat si compartimente functionale, denumite state majore sau staff, care ajuta liniile
ierarhice sub diferite forme, neavand autoritatea de a emite ordine si dispozitii.
Impartirea compartimentelor intreprinderii in ierarhice si functionale se face in raport cu
natura activitatilor continute. Astfel, pentru realizarea activitatilor de baza ale intreprinderii,
determinate de profilul acesteia, se constituie compartimente ierarhice, in timp ce pentru
efectuarea activitatilor auxiliare sunt create compartimente functionale. Aceste
compartimente au in cadrul lor, o organizare ierarhica, iar rolul lor functional se manifesta in
relatiile cu celelalte compartimente si, in primul rand, cu cele ierarhice. Existenta
compartimentelor functionale genereaza aparitia unor relatii speciale ca forma particulara a
relatiilor functionale. In cadrul structurii organizatorice se creeaza o linie de consultanta sau
de staff care face propuneri, sugestii, fara a decide. Acest rol poate fi indeplinit de o persoana
(consilier/asistent) sau de un compartiment functional care pregateste deciziile unui
conducator ierarhic furnizandu-i, la cerere sau din proprie initiativa, toate
informatiile necesare fundamentarii deciziilor. De regula, statul se ataseaza nivelurilor
ierarhice superioare din intreprindere.

7
Compartimentele ierarhice, depozitare de autoritati si cu putere de decizie, formeaza in cadrul
structurii organizatorice o linie de decizie, respectiv line. Cu toate avantajele pe care le
detine, structura organizatorica de tip ierarhic-functional este criticata, cele mai evidente
critici referindu-se la numeroasele rivalitati dintre 'functionarii de birou' si 'operationalii de
teren', respectiv, intre staff si line.

Studiu de caz: Organizarea Consiliul Judetean Suceava

Organizare

Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean,
pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean este compus din consilieri aleşi prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pentru alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale. Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte de prefect, în
funcţie de populaţia judeţului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii
Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care
precede alegerile. Atribuţiile consiliului judeţean Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele
atribuţii:

8
Organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, ale
instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor
autonome de interes judeţean

Consiliul judeţean:
¬ alege, din rândul consilierilor judeţeni, doi vicepreşedinţi;
¬ hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi societăţi comerciale
de interes judeţean, precum şi reorganizarea regiilor autonome de interes judeţean, în
condiţiile legii;
¬ aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean, organigrama,
statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de specialitate,
precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor
comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
¬ exercită, în numele judeţului, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor
deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile legii;
¬ numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de
serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru conducătorii
instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.

Atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;

Consiliul judeţean:
¬ aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, bugetul propriu al judeţului,
virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar;
¬ aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, contractarea şi/sau garantarea
împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de
valoare în numele judeţului, în condiţiile legii;
¬ stabileşte impozite şi taxe judeţene, în condiţiile legii;
¬ adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a
judeţului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă şi urmăreşte, în
cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale comunale şi orăşeneşti interesate,
măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora;
¬ stabileşte, pe baza avizului consiliilor locale ale unităţilor administrativteritoriale
implicate, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de
dezvoltare urbanistică generală a acestuia şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente;
urmăreşte modul de realizare a acestora, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice
locale comunale, orăşeneşti sau municipale implicate;
¬ aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean,
în limitele şi în condiţiile legii.

Atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;

Consiliul judeţean:
¬ hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică
a judeţului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes judeţean, în condiţiile legii;
¬ hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a judeţului,
după caz, în condiţiile legii;
¬ atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean.

9
Atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;

Consiliul judeţean:
¬ asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea
serviciilor publice de interes judeţean privind: educaţia; serviciile sociale pentru protecţia
copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau
grupuri aflate în nevoie socială; sănătatea; cultura; tineretul; sportul; ordinea publică;
situaţiile de urgenţă; protecţia şi refacerea mediului; conservarea, restaurarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi
rezervaţiilor naturale; evidenţa persoanelor; podurile şi drumurile publice; serviciile
comunitare de utilitate publică de interes judeţean, precum şi alimentarea cu gaz metan; alte
servicii publice stabilite prin lege;
¬ sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
¬ emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
¬ acordă consultanţă în domenii specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ-
teritoriale din judeţ, la cererea acestora.

Atribuţii privind cooperarea interinstituţională;

Consiliul judeţean:
¬ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori
străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a
unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;
¬ hotărăşte, în condiţiile legii, înfrăţirea judeţului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte
ţări;
¬ hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-
teritoriale din ţară ori din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale
ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune.

Alte atribuţii prevăzute de lege.

Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean

Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în

aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative. Preşedintele
consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de specialitate al consiliului
judeţean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din aparatul de specialitate
poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean, vicepreşedinţilor sau
altor persoane, în condiţiile legii. Preşedintele răspunde în faţa consiliului judeţean de buna
funcţionare a administraţiei publice judeţene.
Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte următoarele atribuţii:
Atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a instituţiilor
şi serviciilor publice de interes judeţean şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de
interes judeţean;
Preşedintele consiliului judeţean:
¬ întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului judeţean regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi

10
funcţionare a aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de
interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
¬ numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de
serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din
cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean.

Atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean;

Preşedintele consiliului judeţean:

¬ conduce şedinţele consiliului judeţean şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi
desfăşurarea în bune condiţii a acestora;
¬ prezintă consiliului judeţean, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de
îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului judeţean;
¬ propune consiliului judeţean numirea, sancţionarea, modificarea şi încetarea raporturilor
de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru conducătorii
instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.

Atribuţii privind bugetul propriu al judeţului;

Preşedintele consiliului judeţean:

¬ exercită funcţia de ordonator principal de credite;
¬ întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune spre aprobare consiliului judeţean, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege;
¬ urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului judeţean
adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen;
¬ iniţiază, cu aprobarea consiliului judeţean, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi
emisiuni de titluri de valoare în numele judeţului.

Atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale şi serviciile
publice;

Preşedintele consiliului judeţean:

¬ îndrumă metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, activităţile de
stare civilă şi autoritate tutelară desfăşurate în comune şi oraşe;
¬ poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, sprijin,
asistenţă tehnică, juridică şi de orice altă natură consiliilor locale sau primarilor, la cererea
expresă a acestora.

Atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean;

Preşedintele consiliului judeţean:

¬ coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes judeţean
prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului judeţean sau prin intermediul
organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes judeţean;
¬ ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din
domeniile prevăzute la art. 91 alin. (5) lit. A)-d);
¬ ia măsuri pentru evidenţa, statistica, inspecţia şi controlul efectuării serviciilor publice şi
de utilitate publică de interes judeţean prevăzute la art. 91 alin. (5) lit. A)-d), precum şi a
bunurilor din patrimoniul public şi privat al judeţului;

11
¬ emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege sau prin hotărâre a
consiliului judeţean;
¬ coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate
publică de interes judeţean, înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia;
¬ coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a
infrastructurii judeţene.

Alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul judeţean

Preşedintele consiliului judeţean poate delega vicepreşedinţilor, prin dispoziţie, atribuţiile

privind serviciile publice de interes judeţean.
„

12
BIBLIOGRAFIE

www.cjsuceava.ro
www.wikipedia.com

Armenia Androniceanu, Management public, Editura Universitara

Gheorghe Iancu, Drept Constitutional si institutii politice, Universul Juridic

C. Zaharie, L. Giurgiu, Drept Administrativ; Administratie si ordine publica, Editia II

13