UN MOMENT DIN RĂS(~OALA LUI DOJA

21 aprilie 1514 este data oficierii la E~uda a unui te-deuln pentru reuşita
calnpaniei înlpotriva turcilor, iar 23 111ai 1511 este data la care arhiepiscopul
l'olna Bakocz, văzînd năvala, neaşteptat de lnare, de oallleni, spre locurile de
adunare ale cruciaţilor porunceşte conducătorului cruciatei, lui Gheorghe
Doja, să nu 111ai prÎlnească pe nilneni în tabere. Între cele două date s-a scurs
o lună de zile în care tinlp un număr lllare de iobagi de pe nl0şiile regelui,
de pe ale nobililnii şi de pe ale clerului inal t plecaseră sau se pregăteau să
plece În "cruciată".
Urmarea ordinului dat de arhiepiscopul Bakocz, a fost neaşteptată, pentru
rege şi pentru marea nobililne, şi anU111e: "cruciata" p[n'ăsind caracterul ei
iniţial politic, de luptă împotriva turcilor, a luat un aspect exclusiv social,
de luptă Îlnpotriva claselor privilegiate. Şi răscoala din cauza a111ploarei
deosebite pe care a luat-o a fost socotită un adevărat război al ţăranilor hnpo-
triva feudalilor. 1 în cele ce urmează ne VOlTI strădui să izolă111 din ansamblul
acestui război ţ.ărănesc nurnai un 1110111ent, cu totu 1 secundar, dar interesant
prin al11ănuntele sale şi anume predarea eetăţii Şoilnuş în Inîinile ţăranilor
răsculaţi. În tilnpul răscoalei din 1514· căpitan al cetăţii Şoinluş era Gheorgh~
Prantner, un 0111 de încredere a lui Gheorghe de Hohenzollern, lnargraf de
Brandenburg, nou 1 stăpîn atît al cetăţilor Şoilnuş şi Lipova cît şi al 1110şiilor
înconjurătoare.2 Lui îi datorănl unul din docul11entele pe care le avelll la
îndemînă, cuprinzînd arnănunte asupra predării cetăţii în Inîinile răsculaţ.ilor.
Este vorba de un fragInent al unei scrisori de justificare, în limba germană,
scrisă de acest Gheorghe Prantner, la ancheta făcută după înfrîngerea răscoalei
si în care el încearcă să motiveze slaba rezistentă a cetătii în fata tăranilor
~ăscu lati. 3 l\1ai este si un al doilea dOCU111ent, cd data de '25 alH!U~t 1'511, dat
" c..,

1 F r. E n gel s, Războiul [ărănesc gerrnan,. Ed'. P.l\I.R., 1950, p. 77 şi Şt. Pas C lI,
Contributii la răscoala ţ(lranilor din 1/)11- in Transilnania in Studii, 5---'>/1955, p. 98, 108, 110.
2 Gheorghe de Hohenzollern, margraf de Rrandenburg şi principe de Stettin era nepot
de soră al regelui Vladislav Dopzse; prin disătoria :sa cu Beatrice Frallgepan, văduva lui Ioan
Corvinul, fiul lui Matia, la 1509, se ninliceşte pentru totdeauna baza ceonolnic~l a rluniazilor
din r~giunea I-Iunedoara. 1\1 a r k i Sandar, Jlra([lJ(lrInegye es Arad Szabad !firalyi varos
tortenete, Y01. 1, Arad, 1892, p. 309.
3 Doc. 1514 (Prantner) 1\1 a r k i Sandor, ])iplomatarillm ,11'adiense, vo1. I p. 162-
175 folosit şi de 1\1. G 1 ii c k, b. IZ o v a c h şi E. Dor ner, Contributii Cll privire la
răscoala din 1514, în Studii şi .illateriale de istorie ll"zedie, voI. II, p. 431-448.
234 S. BELU 2

la P-Iunedoara, tot în limba gernlană, cuprinzînd povestirea aceloraşi întînlplări;

tot o scrisoare de justificare scrisii de capelanul l\latei Kiinisch, al t om de
încredere al llii Gheorghe de Brandenburg, trinlis tocnlai acum cu nişte treburi
în 'rransilvania şi care prins de eveniInente, la Lipova, s-a refugiat în cetatea
ŞoiInuş.l
Iată conţinutul scrisorii căpitanului cetăţii. Actul nu începe cu nici o
forInu Iă de salu t cun} aIn constatat obişnuit la doclllnentele tilnpului. Că pi-
tanul. cftăţii, începe povestirea înLÎInplărilor de la venirea în cetate a secre-
tarului lui Gheorghe de Brandenburg, a capelanu~ui l\iatei J{iinisch. i\.cesta
s-a înfăţişat, la venirea în cetate, c~ipitanului cu o scrisoare de la stăpînul său
prin care se recolnanda tuturor să i se dea deplină ascultare. Prantner aflînd
că Matei Kiinisch vrea să se stabilească la Şoirnuş pînă la lănlurirea situaţiei
s-a bucurat deoarece el fiind gerulan nu se prea putea înţelege eu oştenii din
cetate, care erau rOlnÎni şi unguri.
De abia instalat lVlatei Kiinisch, în cetate - scrie Prantner - iată că
soseşte căpitanul cetăţii I.Jipova, numit Bodo Nicolae, care-i cere capelanului
bani pentru ca să se aprovizioneze eu cele necesare deoarece are inforu1aţia -
spunea el - că oştile "cruciaţilor" (ţăranii răsculaţi) au sosit în apropiere.
Nlatei Kiinisch nedîndu-şi bine seanlta de prilnejdia, Inare pentru ei, din partea
răsculaţilor, nu nlllllai că n-a voit să-i dea bani, pentru aprovizionare, dar
i-a luat şi suta de galbeni pe care I~odo o avea asupra lui. I)upă lungi conci-
liabule, căpitanul cetăţii Lipova, reuşeşte să-şi reia suta de galbeni, pe care
el o înlparte apoi dînd jUlnătate lui Gheorghe Prantner pentru ca şi acesta
să poată să-şi aprovizioneze cetatea cu cele de trebuinţă în vederea luptei
şi pentru ca să poată plăti şi solda lnercenarilor. 2 Peste trei zile că pitanul
Bodo venind din nou la Şoinluş le aduse vestea, lui Matei I( iinisch şi căpita­
nului I)Yantner, că Gheorghe Secuiu1l (Doja) i-a trÎInis vorbă să predea de bună
voie cetatea. Şi Bodo îi Întrebă ce S~l facă deoarece cetatea Lipova nu va putea
rezista, 111ai ales că a auzit că şi orăşenii din Lipova s-au angajat să-I sprijine
pe Doja astupînd şanţul cetăţii "cu gunoi". 3 Şi că prin aceasta lăranii răscu­
laţi se vor putea apropia de ziduri. Sfaturile şi vorbele de 'l111bărbătare ale
lui Matei Ktinisch şi ale, lui Prantner n-au pJ;'ea dat curaj lui 130do Nicolae
şi atunci cei trei au hotărît că dacii cetatea Lipova într-adevăr nu va putea
rezista, căpitanul cetă-ţii să se strecoare cu oamenii lui şi să vină să -întărească
garnizoana cetăţii ŞOin1l1ş.
t n ziua următoare sosi la Şoinluş un iobag din Radna care-i spuse lui
Matei Kiinisch că un onl al lui Gheorghe Secuiul, pe nUIne Wegh Ştefan, l-a
trÎInis pe el la căpi tanu 1 cetăţii L,ipova, la Bodo, cerîndu-i S:l triInită pe
Ludovic, fratele său, căruia are să-i cOlllunice ceva, şi că Bodo l-a şi trilllis
pe acesta la olnll1 lui Doja. Şi lnai departe, spunea iobagul, că prin interlnediul

1 S{lnd'or, ])ipl. J\r(ul.~ 1, p. 170-182, folosit şi de .1\1: G 1 ii c k, G.

.1\1 il r k i
K o V 3. (' h şi E. D i) r n f\ r, Contribuţii... , în Studii şi ilIat., voI. II, p. 431-448.
2 ime wer woU ll'ebllst das dase genllni schloss Scholmuss mit Getranck wnd anderem nichl
nach noftur/t l'erseben mere, desslwlb gebe el' nlir hie bey ţllnttzigh gulden dauon Zll schatten was
noi l1'ar, aucl! dy knerht =-11 wesolden, dann ere kein schlllndt lifr welegrung I'on deTn krewtzern
Irey sey nachlolgend einfr :w den anderen /lichi k0111en lnllg ali!! solchs nanz. ..
3 •• . es Weren InlC allC/z dy burger in der slal leindl soltens den gra ben midt rrrisi allsslullen .•.
3 UN MOMENT DIN RĂSCOALA LUI DOJA 235

fratelui său, Bodo l-a chenlat pe Wegh Ştefan să vină în cetate. Wegh Ştefan
a venit. Nu se ştie ce au vorbit între ei dar după ce au mîncat împreună şi au
băut bine, pe la ruiezul nopţii, au plecat din cetate toţi, luînd şi oştenii şi
"lăsînd cetatea eu porţile deschise".l
Prantner, n1ai departe, spune că el ştie însă că al tfe 1 s-au petrecut lucru-
rile cu predarea cetăţii Lipova şi anUlne: c:l încă de cîteva zile locuitorii din
Lipova în înţelegere cu Bodo, Nicolae au trimis un sol ,)conlitelui Ioan" -
este vorba de Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei şi conlite de Zips - să
ceară ajutoare. Şi că acest sol pe druln, spre voievod, s-ar fi întîlnit cu fratele
lui Gheorghe Secuiul (cu Grigore) care i-ar fi c0l11unicat că el tocn1ai vine
de la conlÎtele Ioan şi că acesta l-a însărcinat să-i spună lui Gheorghe Secuiu 1
(Daja), să duc:l pînă la eapăt treaba "ce i-a fost poruncită'" căci nu-l va împie-
deca nirueni. 2 Solul, trill1is de locuitorii din l.jpova auzind aceasta şi dînd
crezare celor spuse de fratele lui Doja, s-a întors şi el. Pe drulllul de Întoarcere
solul la rîndul lui s-a întîlnit cu Bodo Nicolae şi cu Wegh Ştefan, cu care se
vede că Bodo era în legătură, cărora le-a spus cele aflate de la fratele lui
Gheorghe Secuiul. Atunci Bodo Nicolae i-a poruncit solului să llleargă la
cetatea Lipova pe care o lăsase sub conducerea vicecastelanului său Foriş
şi să-i spună, în nUlnele lui, să predea cetatea olnului lui Doja - lui Wegh
Stefan. 'Ticecastelanul Foris nestiind însă ce să creadă a trÎInis, la rîndul
iui un oştean la Prantner 'să-I ' chelne ilnediat la cetatea Ijpova. Şi, scrie
Prantner că el ar fi vrut să se ducă dar eapelanul lVlatei I{iinisch l-a oprit
de frică ca nu CUlnva în lipsa lui să vină la ŞoÎInuş Bodo şi să predea şi această
cetate pe mîna răsculaţilor, cum a predat cetatea Lipova. Prantner ca totuşi
să se lămurească asupra situaţiei de la L.ipova l-a trin1is pe voievodul Ciuci
Cfschutscy \Veyden) acolo. La Întoarcere voievodul Ciuci a adus vestea că
vicecastelantil I~oriş a trin1is o scrisoare, printr-un 0111 din cetatea Lipovei,
prin diacul Janiş, la Doja, anunţîndu-l că predă retatea şi rugîndu-l să cruţe
viaţa şi bunurile oştenilor. Şi că şi orăşenii din I..Jipova, trilniţînd lui Gheorghe
Secuiul o căruţă cu haine şi cu alin1ente i-au predat, încă de luai înainte,
oraşul.
lVlai departe în raportu 1 său Gheorghe Prantner relatează cunl el văzînd
situaţia grea în care se afla s-a gîndit să aprovizioneze şi lnai bine cetatea
Şoinluş cu alill1ente pentru a putea rezista unui eventual asediu. Pentru aceasta
a curnpărat cîţiva
boi pe care i-a tăiat. 3
Pe cînd cei din cetate făceau aceste pregătiri dinspre apa l\rIureşului 4
sosi În fugă lIn copil care strigă străjerului de pază, de pe zidul cetăţji, c.ă

1 ••• ydoch hab 11 ickosch modo seiner brzuler zm metischwaen gesc/zickt inle zw ime lordern lassen
in das SC/lOSS genumen mit- ainander gessen wnnd getrllnchen biss alOll mitlenacht alssdann ha t
sich lOodo sambt seinen dienern alOch melischlOaen in der narht das schloss alOttgethan heryws
ge:ogen etc ...
2 .. • hab ime wemelter dass Zeckl Jorgen brllder gesagt el' se!} geschickt Ion grall hansen
zw den Zeckl .Iorgen lnit diesfr wel'bllng Zeckl .Iol'g t01'11 sich vor grall Izansen nichts wersorgen
el' soli allssrichlen was ime werlolhen sey ...
3 •• • als ich Prantner das allch vernam sagt ich zw /zerr ..1 Ialhess in dellz nichl zwfeyern lJnnd
das sc/zloss midt .speyes bass Zll versehen, das allC/z a/so geschah lJnnd dess anderen tags Irul' entlic/z
ocJlsen in das sc/zloss namen dy selbingen den meren taţll nider schlllgen danli1 dass welnelt schloss
nac/z nolturttt wol gespeyst ward.
4 •• • ab dass wasser die lnarutsch genant.
236 S. BELU 4

are o scrisoare pentru dOlnnullVlatei şi-l roagă să vină afară să i-o dea. Prantner
n-ar fi vrut să lase pe ninleni afară din cetate dar l\latei J{ilnisch porunci
cîtorva oşteni să lueargă să aducă scrisoarea ce-i era adresată. Pe cînd oştenii
coborau dealul însă le ieşi în cale o fenleie bătrînă care le spuse că într-o casă
din apropiere îi aşteptau o lnulţinlc de "cruciaţi" să-i 01110are. Oştenii s-au
înapoiat, în grab<l, cOlllunicÎnd lui Prantner situaţia.
Cele de lnai sus s-au întÎlnplat dirnineaţa. Can1 pe la alniază şi-au făcut
apariţia "cruciaţii" (ţăranii răsculaţi) care au socotit că vor putea cuceri uşor
cetatea 1, dar au fost respinşi. Răsculaţii însă-nu s-au descurajat şi au repetat
atacurile "toată ziua" şi "a doua zi pînă seara". 2 Dar zadarnic, cetatea J

despre care şi cronica de la Wiirttemberg scria că este inexpugnabilă (uniiber-

,vindlich) 3, a rezistat. Văzînd rezistenţa garnizoanei răsculaţii, peste noapte,
au adus tunuri şi a treia zi către seară au tras cu proiectile aprinse reuşind să
dea foc cîtorva clădiri din cetate. în zori însă apărătorii cetăţii au stins focul.
Într-un n10111ent de linişte conducăto~ii ţăranilor răsculaţi au trinlis un parla-
mentar, pe un locuitor din Lipova nUlnit diacul Janiş, poate tot acela pe care
l-a trinlis din cetatea l.jpovei şi vicecastelanu1 I~oriş la Doja ..Acesta a cerut
ascultare. Capelanul l\:latei Kiinisch puse pe vicecastelanul cetăţii Şoinluş,
nunlit Benedict, să vorbească cu parlanlentarul. Prantner ocupat cu apărarea
cetăţii şi necunoscînd nici linlha în care se vorbea nu poate reda precis mersul
înţelegerii. El relatează doar atît. că Matei Ktinisch i-a spus, apoi, după plecarea
parlalnentarului, că el a încheiat pace şi că doreşte ca acest lucru să fie ţinut.
\Ticecastelanul Benedict i-a cOIllunicat şi el acelaşi lucru spunindu-i în plus
că diacul Janiş a fost trÎlnis de căpitanii "cruciaţilor" (ţăranilor răsculaţi)
"a căror dorinţă e să predea cetatea cu binele pentru lnaiestatea sa regele
avînd în vedere singele creştinesc care a curs ... " 4 şi lnai departe că dacă
nu o vor preda "va fi vărsat (şi Inai) 11lUlt sînge şi că cetatea nu va ră rnîne
întreagă iar cei din cetate vor fi ucişi cu llloarte cun1plită .5 Ca ameninţarea
H

să fie Inai cu efect, parlalnentarul le-a cOlllunicat că la gura tunurilor vor fi

legaţi copii i şi felneile oştenilor din cetate care au fost prinşi de răsculaţi
1n satele din apropiere. Gheorghe Prantner s-a împotrivit predării cetăţii.
l\iercenarul călit în războaiele din iInperiul gernlan şi sigur pe rezistenţa zidu-
rilor cetăţii i-a declarat capelanului l\1alei Kiinisch că Gheorghe Secuiul va
trebui "să cucerească mai întîi întreaga ţară ungurească înainte de a putea
să cucerească ŞoinlUşu1".6 Capelanu 1 Matei Kiinisch însă era luai temător
şi asupra lui arneninţarea cu moartea a produs efectul dorit de Doja punîndu-l
în dispoziţia de a voi să trateze. El îi comunică căpi tanului cetăţii că ar voi
să-i scrie lui Gheorghe Secuiul să vină la el în cetate şi să diseute împreună

1 •• . zw morgens ongegerliclz zwisc/zen zwellten vnnd aineln de kamen sy dy ,l{rezer tur das
wemelt schloss ScllOlmuss vnnd vermaind ten es also zwerobern mit scJzlechten sturm, ...
2 • •• ydocJz lriben sy das den selben tag vnnd nacht biss an den andern fag zw abenlz da prach·
ten sy entlic/z gesc/zlllz damidt sy dyselben nacht fewr In das schloss schlliten vnnd zenlen es an ...
j F abi a Il G abor, ..Arad varmegye leirasa, Ruda, 1835 ~ p. 65.
4 ••• zznd sagi Jaenisch diak wer geschickl von der kreutzer bawpman ('?) der wegern waren
Ime dass scJzloss gutliclz eill zlzgetan von wegen kuniglicher majestat angeselzen das Cristlich plui
das also sehentlich vergossen.
fi woe das mit geschee wi imer noch vergossen must weden vnnd doch das schloss angebllllen
niclzt blib aweh darnach alle riie dqrinnen einess poesen tods sterben.
6 ••• 7:eckl Jorg lnl1SS vor das gantz vngerlandt gewinnene er SclzolJnuss erobern sol.
5 UN MOMENT DIN RĂSCOALA LUI DOJA 237

condiţiile predilrii. Totodată, spunea el, daeă va obţine, CLllllva, vreo păsuire
adică să nu predea cetatea iJuediat, el, Kiinisch, ar "călări" (zu reitten) pînă
la principe, la Gheorghe de Brandenburg, ca să-i cOl1lunice CUJ11 stau lucrurile
şi, zicea el, că se va întoarce cu noi instruc1ţiuni. De fapt l\latei Kiinisch voia
prin discuţii cu Gheorghe Secuiu 1 şi prin tergiversări să facă cunlva să scape
din cetate. În eeea ce priveşLe revenirea lui, e lnai greu de crezut. Dar căpitanul
cetăţii, Gheorghe Prantner nu a acceptat nici una din aceste propuneri, pe
l1lotivul că nu vedea ce s-ar putea discuta cu IJoja, el nevoind să predea cetatea.
Iar cu plecarea lui Kiinisch nu se îlllpăca pe 11l0tiv că n-ar lllai fi avut decît
pe vicecastelanul Benedict cu care să se poată aj II ta la tranSll1iterea ordinelor
o']tenilor, sau poate nici el.. . nu credea că l\latei I{iinisch odată scăpat din
pericol se va Blai întoarce. In tilllp ce cei doi conducători ai cetăţii discutau
între ei, analizînd diferite posibilităţi de a scăpa din încurcătură se înfăţiş[t
înaintea lor voievodul Ciuci spunîndu-le că oştenii, s-au în-ţeles să nli se nlai
înlpotrivească ţăranilor răsculaţi.1 Prantner şi Matei ]{iinisch au căutat
să îmbărbăteze pe apărătorii cetăţii, anlÎntindu-Ie şi de îndatoririle lor, dar
voievodul Ciuci le-a răspuns răspicat că cine vrea să apere cetatea n-are decîL
s-o apere -- ei însă nu o vor apăra. U'nul dintre oşteni pe nume Kis Janis,
a încercat să se desolidarizeze de cei lalţi, spune Prantner, dar era gata să fie
ucis. În faţa acestei situaţii noi, Matei Kiinisch a comunicat parlaluentarului
"cruciaţilor" că a doua zi dÎlllineaţa vor preda cetatea şi că pentru aceasta să
vină în faţa porţii trei căpitani de ai răsculaţilor. A doua zi la venirea căpi­
tanilor ţăranilor răsculaţi capelanu 1 Matei Kiinisch, luînd cu el pe voievodu1
Ciuci şi pe vicecastelanul Benedict, a ieşit din cetate perfectînd predarea.
După predare, căpitanii răsculaţilor au pus pe oşteni să le jure cre-
dinţă lăsîndu-j nlai departe de pază în cetate. Pe Gheorghe Prantner şi
pe lVlatei Kiinisch i-al1 dus în oraşul Lipova unde i-au ţinut patru zile. După
eliberarea lor, căci răsculaţii le-au dat druInul, cei doi s-au dus la Hunedoara
unde sosise şi fostul căpitan de la Lipova, Bodo Nicolae. :La instigarea cape-
lanului Matei ~Ki.inisch, Bodo a fost arestat. Apoi de aici foştii conducători
ai cetăţii Şoinluş s-au îndreptat spre Sibiu unde s-au şi certat, pentru bani,
despărţindu-se şi pornind fiecare separat spre Buda. Gheorghe Prantner abia
a putut să-şi plătească datoria la hanul unde trăsese - pentru întreţinerea
sa şi a calului - cu ajutorul unui locuitor din Buda, Paul Poll.aeck ce se
afla în Sibiu. ~!\..ici se întrerupe scrisoarea:, doculnentul este, după CUIU aIn
lllai spus, un fragulent, şi nu ştiIn CUln s-a încheiat încercarea de justificare
a căpitanului cetăţii Şoin1uş. În ultÎluele rînduri ale fragnlentului Gheorghe
Prantner scrie că a aflat că principele este foarte supărat pe el, deşi din cele
de lnai sus reiese că el n-a avut nici o vină.
În Diplolllatariulll Aradiense se mai găseşte un docluuent cu data de
1514, 2 în care acelaşi Gheorghe Prantner încearcă o nouă justificare în faţa
stăpînului său, a lui Gheorghe de Brandenburg. Fiind scurt îl reproducelll
în întregilne: "să judece excelenta voastrăi dacă alU fost noi necredincioşi,
dacă sluj itorii (e vorba de oştenii din cetate) au procedaL CLUB nu trebuie..

1 •.. Sagt er Trzutsclzy weydcn bel inze gesagl dy kneclzt hallen lllileinander weschlossen
s ich weitter nichl zw weren ...
2 În posesiunea Arhivei lVluzeului <nu . !. \rad.
238 s. BELU 6

Noi aUl luptat şi ani respins 7 steaguri ale lui Gheorghe Secuiul chiar şi steagul
auriu al lui Ştefan Bathory 1 pe care luaiestatea sa (Koniglich Maiestet)
l-a încredinţat căpeteniei părţii de jos a acestei ţări (e vorba de Ştefan Bathory)
şi care după înfrîngerea de la Nădlac a stat trei zile în cetate ÎInpreună cu
cîţiva sluj itori (de ai lui). Într-adevăr dacă voievodul (Ioan Z~lpolya) nu i-ar
fi venit după trei zile în ajutor ei (răsculaţii) ar fi cucerit cu puterea şi rrÎlni-
şoara. El (Ştefan Bathory) a avut canI 3.500 de oallleni, acolo, pentru treaba
aceasta (zu dem 1/Verke) iar eu 11lult luai puţini, de abia 14. lVIildstenia voastră
(să) ia în considerare" etc. Inforluaţ.ia se opreşte aici şi nu ştiln dacă Gheorghe
Prantner a obţinut iertare de la st2lpînul săp, de la luargraful de Brandenburg.
Al doilea dOCU111ent care ne dă anlănunte despre predarea cetăţii Şoirnuş
este - curu aIn 111ai amintit - scrisoarea de justificare adresată tot lui
Gheorghe de Brandenburg de către al doilea 0111 al său de încredere, de capelanul
lVIatei I{iinisch (25 august 1514).
Această scrisoare de justificare pare la o prilnă vedere luai bine inforluată
şi s-ar putea crede că ar fi fost lnai bine ca relatarea întînlplărilor să se fi făcut
după date luate din ea. Ceea ce ne··a ÎInpiedecat însă şi ne-a făcut să preferănl
doculnentul cuprinzînd scrisoarea lui Gheorghe Prantner, căpitanul cetăţii
Şoimuş a fost caracterul "pro dOIIlO" al scrisorii capelanului Kiinisch. De la
început şi pînă la sfîrşit ea cuprinde acuzări la adresa celorlalţi şi caută să
scoată în evidenţă fie lneritele, fie nevinovăţia lui. Aşa bunăoară dacă n-ar
fi venit el în cetatea Şoinluş şi nu s-ar fi îngrijit ~,de toate", aceasta s-ar fi
transforillat într-un adevărat grajd de cai". 2 De 'vină că cetăţile Lipova şi
ŞOilllUŞ au fost predate atît de uşor sînt "supuşii ruilosteniei voastre (scrisoarea
e adresată lui Gheorghe de Brandenburg) - care - Il-au procedat cOnfOrll1
jurănlîntului" 3; uită că el a fost cel care a discutat cu căpitanii răsculaţilor
predarea cetăţii. Ba Illai luult, aruncă cUlnva o parte din vin~l chiar asupra
nlargrafului de Brandenburg că: ,,111ilostenia voastră ştie cui a dat în mînă
cetăţile sale" 4, adieă aceştia-s oanlenii pe care singur i-aţi ales să vă păzească
cetăţile!
Pentru ca să scape din încurcătură - aj unse şi în închisoare în tÎInpul
anchetei - caută să trezească curiozitatea nobilului său stăpîn: "eu care
sînt prea plecat lllilosteniei voastre aş vrea ~ă aduc la cunoştiinţa dOlnniei
voastre cîteva lucruri, verbal, pe eare nu le-aIn scris 5, iar lnai departe cape-
lanul, bun psiholog, cunoscînd Illulte din supărările stăpînului său, în fră­
Inîntările cu ceilalţi nobili, îi pune la dipoziţie şi oluul în1potriva căruia
să-şi verse necazul, e vorba de un posibil vrăş111aş al luargrafului. .. "să scrieţi
cît de repede... ţăranilor care aparţin de I-Iunedoara că lnilostenia voastră

1 Răscula.ţii În lupta de la Nădlac, unde St. Bâthory a fost Înfrînt, au pus lllîna pe stea-
gul auriu al acestuia, purtindu-l, acum, ei în luptă.
2 •• • do war ich aben ganczer achi iag vermandi sy ali, das sy sich 11lii geschucz wnd andern
dingen richten LUolien, IVan sy woczen nichi z,ukunftlig {al, das sy dann telen als sy das verstanden
disz hath sich LUaU yn ayne pherdt staU vergangen.
3 ••• IVa Ewer g. geschworene nicht nach lawlh yres aydes gehandelfn Izaben, was mag ich
des Ewcr Gnaden lzatlz in gewall ewiclich lnayn laib vnd {tiieU dy handell llnd thue llzii 111ir, was
vnd wy dy wiel.
4 ••• Ich hoti e. g. wăis wol wenn dy yre schlosser zu Izanden geben halh.

5 •• • ich woli dy llzuntlich etliches sac/zen vnterrichlen dy ich nichl geschrieben.

7 UN MOMENT DIN RĂSCOALA LUI DO].\. 239

sînteţi la Buda (Ofen) şi ca ei să rălnÎnă ascultători castelanului deoarece (pe

aici se ştie) că părerea lor (a ţăranilor) este să se supună voievodului (Ioan
Zapolya)." 1 Ştia şiretul capelan că la auzul acestui nUlue, al unuia dintre
fruntaşii nobililllii transilvane şi a unei aSClnenea posibilităţi, furia lllargra-
fului de Brandenburg se va făgăşui spre el uitînd de un neînselllnat sluj itor.
l'otuşi din scrisoarea lui Matei Kiinisch se po t extrage date care să C01l1-
pleteze inforlnaţiile din scrisoarea 1ui Grheorghe Prantner. Aşa bunăoară
scrisoarea aillinteşte de uciderea (tragerea în ţeapă) episcopului de Cenad.
a lui Rewazdy Petru, a lui Oros Andrei, preculu şi a altora de care însă, scrie
capelanul stăpînului său nu-i pară rău fiindcă "de la început au fosi hnpotriva
nlilosteniei voastre". 2
Apoi pe baza scrisorii lui l\latei Kiinisch putenl preciza datele eveni-
lnentelor precu1l1 şi unele alnănunte: "N cIllernicii ţărani"" spune oB1ul de
încredere al lnargrafului au atacat cetatea ~OilllUşullli de rusalii înainte de
sărbătoarea sfintei treillli, deci după 4 şi înainte de 11 iunie 3 şi luai departe:
cei 14 ostaşi din cetate au respins şaisprezece atacuri ale -ţăranilor răsculaţi,
on10rînd caIn 500 dintre ei. 4 Apoi faptele se precizează: Doja aflînd de rezis-
tenţa cetăţii a trilnis în noaptea de joi spre vineri, adică în noaptea de 8 spre
9 iunie, nişte tunuri iar vineri seara, deci în 9 iunie, au început răsculaţ,ii
să tragă cu ele. 5 Efectul bOlnbardalnentului a fost că s-a aprins "turnul în
care se afla pulberea" şi care cu mare greutate a putut fi stins.
Tot din scrisoarea capelanului l\fatei Kiinisch aflănl nU111ele întreg al
"diacului Janis" din Lipova, trÎ1nis de căpitanii iobagilor răsculaţi să pa~­
lalnenteze cu conducătorii cetăţii dar să şi instige pe oşteni împotriva lor. Se
numea Sanislău. Acest Janis, diacul, (Sanislău) i-a avertizat pe oşteni că dacă
nu se vor preda, atunc·i răsculaţii le vor lega nevestele şi copiii "în cruce la
gura tunuri lor" . 6
Socotill1 că e bine să Încercărll a Iăllluri aici pe scurt pe cine viza această
ameninţare dintre oştenii din cetate. Cele două doculllente pOIllenesc la cetatea
Soimuş de un vicecastelan Benedict şi de un voievod Ciuci printre conducători.
Doculllentui cuprinzînd scrisoarea de j ustif:ilcare a căpitanului cetăţii SOÎlllUŞ,
Prantner, luai pOlneneşte şi de un oştean nUlnit Kis J anis, care ar fi fost dispus
să lupte contra răsculaţilor chiar atunci cînd a constatai că ceilalţi apărători,

1 •• • ollch an vnderlasz deTn volk, oder J)(lllern dy Zll de/n hwnyad gehiire ernstlich schreiben
das Ewer g. Zll Ouen isi und dem Hurggrallen gehorsam sey wan ir nlaynen isi schlecht siclI deTn
Wayde zu vndergeben.
2 •• • 1\laclz dem ais iclz ken Lippa kam des selben tags spislen si denen Bischo{{ vom C/zenad,
den I-?awazdy Peter, Orrosz ..l ndras etc. vnd andere gesellen melzer dy uun anbegynn Emeren g.
widerir than haben ...
3 •• •dy pallern nic/zlern stroTnten sllluler aIn plzingstag vor Trinilatis Tnit onczelicilen lzawt{en
vnd volk kratllic/z dem Schlosz CZll litten vnd an{yngen zu stwrmen.
4 •• • do wyr yn czall niclzt neher ais l-J. werliclzer lJlan, dem tag, bey {llnlllulndert 111it geschllsz
an vnterlasz erlegten vnd sy ganez getrost uon dem Stllrm abtrieben.
5 ••• Yn der nacht wber den berg nahenth kegen lieJn schloss -nzil grosszer mengh der ver-
maledeiten pauern Zll sziindts ayn grlleben vnd vns lnil temer anI treitag kcn denl abent begrilnden
zu schyessen vnd ezunltten vns an ...
6 •• • das sy ausz dem Schlosz gyingen vnd niehl wider des krellcztelten, wo sy aber slliclzs nic/z i
thuen wolten zo solten sy wissen das gre weib vnd kyndt~ Zll Lippa getânglich angenommen Kreucz-
weysz vor das geschucz gebunden.
240 S. BELU 8

în frunte cu voievodul Ciuci vor să predea cetatea. Apoi la cetatea Lipova,

după ce căpitanul ei Bodo Nicolae a plecat luînd şi 40 de cai la care desigur
că avea nevoie de cel puţin 20-30 de oanleni, l\1atei Kiinisch ne relatează
că a lnai rălnas în cetate vicecancelarul Foriş cu vreo 5 oallleni care au plecat
însă şi ei, pînă la urInă, fiind în inlposibilitate să luai reziste. Credenl că nu
greşÎln dacă SOCOtilll pe vicecastelanul Benedict, pe Kis Janis, de la ŞOilllUŞ, pe
cei 5 oşleni de la Lipova, în frunte cu vicecastelanul Foriş ca fiind lnercenari.
De altfel şi cei doi căpitani ai cetăţ.ilor, Bodo Nicolae de la Lipova şi Gheorghe
Pranlner de la Soirnuş tot lnercenari au fost. I)entru aceştia au hnpărţit cei
doi căpitani - înainte de atacul răsculaţilor - suta de galbeni: "atît pentru
aprovizionarea ceUlţii cît şi pentru plata oştenilor" ne spune doculnentul
(auch dy knecht zu vesolden). Aeeştia erau soldaţi de lneserie aşa Clun se
aflau, în acea epocă, în Europa întreagă. Şi aceşti n1ercenari mai Inult ca
sigur că nu aveau falnilii sau dac;ă aveau nu în salele din înlprejurÎIni deci
nu lor le suna ailleninţarea cu uciderea falniliilor - neveste şi copii - adusă
de diacul Janis din partea răsculaţilor.
Ceilalţi oşteni, din cele două cetăţi, şi alnintirea în doeulnent a unui
voievod la Şoinluş, după CUill - deşi nu apare - desigur şi la,L,ipova a unuia,
ne face să credeul că aceştia erau dintre iobagii de pe moşiile lui Gheorghe
de Brandenburg care aveau şi sarcini 11lilitare atunci cînd, ca acum, se prezenta
ocazia. Ei erau urnlaşi ai celor care cu o jdlnătate de veac în urInă s-au ridicat
de atîtea ori alăluri de Iancu de l-funedoara, în desele lui războaie şi care în
lnod sigur că aveau gospodării în satele din j uruI cetăţilor. Aceşti iobagi
temîndu-se pentru viaţa nevestelor şi copiilor lor s-au predat. De altfel nu
nUlnai această alneninţare i-a făcu t pe iobagii din cele două cetăţi să capitu-
leze. Soarta lor era doar aceeaşi cu a iobagilor care s-au răsculat şi din capul
1ac uItI iei s-a II s it n ţi taI ă tur i de ră scula ţi. Lor 1e t reb li ia, a Ş acu ITI se întÎlnp Iă
în aselnenea hnprej urări, doar ceva care să-i facă să ia hotărirea la care de
IllUlt se gîndeau, aici acel ceva a fos t soarta falniliilor lor. I)in scrisoarea de
justificare a lui Gheorghe Prantner aflănl că după ce cei trei căpitani ai răseu­
laţilor au priInil capitularea "i-au pus pe oşteni să jure". Să le jure credinţă.l
Asta înseanlnă că aceşti oşteni au rălnas în cetate s-o apere aeUIn pe seanla
răsculaţilor, şi desigur că aceştia nu erau Illercenarii ci Illai degrabă iobagii
care au găsit foarte natural să păzească şi aCUIn cetatea în nunlele ţăranilor
răsculaţi.2 •

Alte precizări pe care ni le 11la:L oferă în plus scrisoarea capelanului .Matei

Kiinisch faţă de raportul lui Gheorghe Prantner sînt cîteva alnănunle: că
Bodo Nicolae la I-Iunedoara a fost arestat şi predat lui Ştefan Bathory (care
după înfrîngerea de la Nădlac se afla aici) şi că la Sibiu cei doi pribegi, Kiinisch
şi I~rantner au fosl reţinuţi o vrenle din porunca voievodului 'Transilvaniei,
Ioan Zapolya. ])up:} victoria de la I'Îlnişoara li s-a dat drulnul. Fiind certaţi,

1 ..• 1Vac/z dem furi llerr .Jlathess dU /zawbllaul in das schloss da gelublen ine alle dy in
sclzloss weren de siund ich als einer der dy sprac/z Vllild Inill nyrnu.lldt reden kundt, Sunder zw must
sehen das schloss vberzgelzen ...
2 De aceea credClll că M. G I il. c k, G. K o v a c h şi E. JJ o r Il e r în arte Contri-
buţiL .. , din Studii şi l\lat., p. 439 şi altele, greşesc cînd socotesc că toţi oştenii din cetăţi ar fi
fost lnercenari.
10 UN MOMENT DIN RĂSCOALA LUI DOJA 241

CUIB anl ulai aluintit au pornit-o separat spre Buda. Matei Kiinisch a pornit-o
pe la Hunedoara unde a fost arestat.
l'ot în DiplolnatariuIn Aradiense se ulai află un docUlnent cu data: 1514,
fără precizare de lună şi zi, care cuprinde întrebările puse la interogatoriul
luat fostului căpitan al cetăţii Lipova lui Bodo, ca şi cel luat capelanului
Matei Kiinisch. Întrebările au fost forlllulate desigur, după CUB} se constată
din doculnent, de Gheorghe de Brandenburg şi răspunsurile au importanţă
doar pentru el. Reţinelll nunlai una dintre întrebări pusă lui Bodo Nicolae
şi care sună aşa: "dacă n-a avut vreo înţelegere cu voievodul în privinţa cetăţii
şi Îlnpotriva stăpînului său" 1 şi aici regretăul că docuruentele nu pot fi Blai
precis datate. S-ar putea constata dacă această întrebare nu a fost pusă la
insinuările cuprinse în scrisoarea capelanului Matei Kiinisch şi anunle: că
prin Transilvania se vorbeşte că Gheorghe de Brandenhurg n-ar lnai fi la
Buda şi că cetatea ar intra în stăpînirea voievodului Ioan Zapolya.
Din cîteva dOCUl11ente datate'cu anul 1516 se vede că atît Matei Kiinisch
cît şi însuşi margraful Gheorgl?-e de Brandenburg aveau dreptate să bănuiască
că voievodul Ioan Zapolya urnlăreşte să pună mîna pe cele două cetăţi pe care
acum după potolirea răscoalei le şi ocupase. Neînţelegerile dintre cei doi
pretendenţi au luat chiar o amploare deosebită încît a fost nevoie de inter-
venţia împăratului gerlnan şi a celor doi regi, ai Ungariei şi Poloniei 2, pentru
a se ajunge la o îl11păcare. Împăcare însă din care nici unul din cei doi pre-
tendenţi n-au rămas stăpîni pe cetăţi. .Ele, prin cUBlpărare, şi prin uledierea
hnpăratului, au intrat în stăpînirea lui JEllleric de Peren, palatinul ţării.
Îlnpăratul Maxinlilian, nepot al nlargrafului de Brandenburg, la 20 iulie
1510, într-un document dat la Fiissen îi şi luulţulueşte acestuia pentru înţe­
legerea lui.
După aprecierea noastră socotinl că cele două doculllente, scrisoarea de
justificare a lui Gheorghe Prantner, fostul căpitan al cetăţii Şoirnuş cît şi
scrisoarea capelanului Matei Kiinisch sînt iluportante deoarece pentru prima
oară avem relatarea unui episod al răscoalei făcută de Illartori oculari. Ba
ulai luult, putelll spune făcută chiar de eroi ai întÎluplării cu un rol precis
în acest episod.
Dintre cele două doculllente scrisoarea lui Gheorghe Pranlner este, cunl
aUI mai precizat, deşi luai Silllpiu concepută, luai sinceră, Inai obiectivă.
Fostul căpitan al cetăţii ŞoiIuuş era un oln de arlne, ştia carte dar nu avea
o îndenIînare deosebită în luînuirea condeiului, ceea ce avea de spus spunea
aşa cunl şi gîndea, silnplu şi pe înţeles.
Alta era situaţia cu capelanul Matei Kiinisch. Acesta luai instruit, Illînu-
itor abil al condeiului şi în cazul de faţă şi eu un anumit interes, voia să scape
de încurcătură şi să-şi recapete locul de OIn de încredere pe lîngă lnargraful
de Brandenburg, folosea, pe lîngă un stil a:llalubicat şi un fe 1 de a reda eveni-
11lentele dacă nu denaturat, ici colo exagerat, scoţîndu-se în evidenţă pe el,
punîndu-se în lunlină bună, pentru a-şi convinge stăpînul că deşi lucrurile
au ieşit prost el totuşi a lucrat bine.

1 • .. ltelll ob er Jnit delll weyda kain versiand gehabi der Slvs halZ, {pider meinen gnedigcn
herrn.
2 1\1 a r k i S a 11 do f, Dipl. Arad... , p. 202-204 şi 1\1. G 1 li c k, G. I( o v a c h
şi E. Dor 11 e r, Contribuţii, În Stlldii şi 111at. de Ist. nledi~, voI. II, p. 447, n. 3.
242 S. BELU 12

Dar iInportanţ.a doculnentelo:r, indiferent de felul CUln au fost scrise

reiese din inforlna1jile pe care ni le dau. Scheluatic aceste informaţii sînt:
- atacul ţăranilor asupra cetăţii Şoilnuşului, cu destul de 111ulte
aUIănunte.
- apoi refuzul oştenilor de a luai lupta, şi aici este Îlnportantă infofluaţia
că purtătorulde cuvînt al iobagilor oşteni, pe lîngă căpitanul cetilţii, Prantner,
a fost chiar un conducător al lor, local, un voievod, adică un reprezentant al
păturii libere şi înstărite a ţărăninlii din care 111ulţi au decăzut pierzîndu-se
în masa iobagilor.
'Torbind de orăşenii din Lipova, doculuentele ne infornlează că aceştia
după ce au trinlis răsculaţilor o 'căruţă cu haine şi provizii s-au arătat dispuşi
şi să astupe şanţul cetăţii pentru ca ţăranii să se poată apropia de cetate.
Astăzi se ştie precis cărei pături, dintre orăşeni, le aparţineau aceia care şi aici
ca şi în alte părţi, pe unde a trecut răscoala, i-au ajutat pe ţărani. E vorba
de pătura formată din elementele plebeiene, venite de curînd în oraşe, sau chiar
11lai de mult, dar care nu au reuşit să parvină Între elementele organizate,
cel puţin în bresle, pentru că aici la Lipova nu poate fi vorba de un patriciat.
De asemenea luai sînt importante aceste docuruente şi pentru redarea
exactă a atmosferei de nelinişte, de alarmă, aşa CUlTI le-au trăit eroii hnpre-
jurărilor cuprinse în ele.
SAI3IN BELU

MOMEHT H3 BOCCTAHHSI )(O)l(H

PE310ME
B nepBoii tIaCTH pa60TbI aBTop nO,lI.qepKHBaeT HerrO,lI.rOTOBJ[eHHOCTb epeo-
,lI.aJIbHOii SHaTH K KP~CTbHHCKOMY BoccTaHHIO, a TaK}I{e TpeBo}l{HylO aTMOC-
epepy, uapHBIIlyIO B cTpaHe.
,UaJIee OH BKpaTne orrlIChIBaeT HCTOpHIO KperrocTH COHMylll, rrepeXO,11.H
saTeM K HCCJIe,lI.OBaHHIO Harra,lI.eHHH BOCCTaBllIHX KpeCTbHH Ha KperrOCTb.
B pa60Te nO,lI.p06HO aHaJIHSHpylOTcH 06a ,lI.oKyMeHTa, OITHCbIBaIOIUHe C06bI-
THH: ,lI.eKJIapanHH KanHTaHa KpenocTH I1paHTHepa H KalleJI~fIaHa MaTBeH
KIOHHIlla, ,lI.oBepeHHoro JIHua MapKrpa<1Ja feoprHH BpaH,lI.eH6yprcKoro. ABTOp
,l(eJIaeT llOllbITKy yTOtIHHTh COUHaJIlbHyIO rrplIHa,lI.JIe)KHOCTh BOHHOB, 060pOHHB-
llIHX KperrocTb - HaeMHhIX COJI,z:(aT II KperrocTHhIX - H SaKaHqHBaeT pa60Ty
conOCTaBJIeHHeM cBe,lI.eHHH ,lI.ByX ynoMHHyTblx ,lI.oKyMeHToB.

UN MOMENT DE L~IINSURRECTION DE DOJA

RESUME
Apres une breve introduction, l'auteur passe au sujet propreluent dit,
il savoir it l'assaut de la forteresse par des paysans revoltes. L'article analyse
dans le detail les deux documentsqui relatent ces faits, les d4~clarations du
capitaine de la forteresse, Prantner, et du chapel3:in Mathieu Kunisch, l'homnle
de confiance du margrave Georges de Brandenbourg. L'auteur essaye ensuite
de preciser les categories sociales dont faisaient partie les soldats charges
de la defense de la place - mercenaires et serfs - et acheve par une compa-
raison des informations recueillies dans les documents cites.