Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Preda Laurentia Partial - ORGANIZAREA ȘI MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Preda Laurentia Partial - ORGANIZAREA ȘI MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Răspuns:
1. Organizațiile sunt un grup de persoane fizice, juridice sau de stat având o organizare
de sine stătătoare, un patrimoniu propriu (în vederea realizării unui scop) și
personalitate juridică (instituție, întreprindere). Instituțiile sunt seturi de reguli care
structurează interacțiunile sociale în moduri particulare. Pentru ca un set de reguli să
fie instituție cunoașterea acestor reguli trebuie să fie împărtășite de o parte relevantă a
comunității sau societății.
2.
În funcţie de natura acţiunii sociale pe care o mediază, instituţiile pot fi:
- politico-administrative;
- economice;
- juridice;
- militare;
- de învăţamânt;
- de cultură;
- de cercetare ştiinţifică;
- de ocrotire a sănătăţii;
- de cult;
- bancare;
- financiare;
- comerciale; etc. (Buzărnescu, 2003).
6. Rolurile manageriale
Mintzberg (1973 apud Johns, 1998) a identificat 10 roluri manageriale care pot fi
grupate în 3 domenii: interpersonal, informaţional şi decizional.
1. rolurile interpersonale:
- rol de reprezentare (promoţional): managerul reprezintă organizaţia în relaţiile cu partenerii;
- rol de conducere: managerul defineşte relaţia dintre lider şi subalterni; ghidează şi motivează
subordonaţii;
- rol de legătură între organizaţie şi comunitatea externă acesteia: managerul stabileşte relaţii
interpersonale cu colaboratorii.
2. rolurile informaţionale
- rol de monitor: managerul adună informaţiile relevante din mediile interne şi externe
organizaţiei şi este în permanenţă la curent cu ceea ce se întâmplă în cadrul structurilor
organizaţiei;
- rol de difuzor: managerul transmite informaţii către organizaţie sau în interiorul acesteia, de
la un nivel la altul;
- rol de purtător de cuvânt, când managerul reprezintă organizaţia în diferite medii sau
instanţe oficiale.
3. rolurile decizionale
- antrepenor (administrator): managerul iniţiază schimbarea, selectează strategiile şi
obiectivele, gestionează problemele organizaţiei şi propune strategii şi mijloace de rezolvare a
acestora;
- factor de soluţionare a perturbărilor: managerul are rol de moderator, el gestionează şi
soluţionează situaţiile conflictuale dintre subordonaţi, situaţiile de criză apărute în cadrul
organizaţiei sau între organizaţie şi mediul extern;
- factor de alocare a resurselor: managerul distribuie departamentelor organizaţiei resursele
umane, materiale, financiare necesare pentru desfăşurarea activităţii;
- negociator: managerul alege decizia optimă în situaţiile cu mai multe alternative.
Un alt model al rolurilor şi competenţelor manageriale este cel prezentat de Quinn et
al. (1990 apud Neamţu, 2003) (vezi tabelul 2).
În toate aceste roluri, informaţia este crucială, managerul fiind cel care stabileşte
priorităţile informaţionale.
7.Funcţiile managementului
Funcţiile managementului sunt acele funcţii pe care le îndeplinesc managerii pentru a
atinge obiectivele organizaţiei lor, prin utilizarea diferitelor tipuri de resurse. În acest sens,
Henri Fayol a identificat următoarele funcţii:
- planificare;
- organizare;
- conducere;
- coordonare;
- control.
Controlul
Funcţia de control poate fi definită ca “ansamblul proceselor prin care performanţele
firmei, subsistemelor şi componenţilor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi
standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării abaterilor
pozitive” (Nicolescu, Verboncu, 1996, p.48).
Controlul presupune monitorizarea şi evaluarea performanţei, scopul fiind
îmbunătăţirea calităţii continue. Controlul implică stabilirea unor standarde şi compararea
rezultatelor obţinute cu aceste standarde. Taylor (apud Dragomirişteanu, 2000) a văzut
controlul ca pe un proces continuu, care cuprinde următoarele elemente:
- stabilirea de standarde pentru timp, calitate şi cantitate;
- măsurarea rezultatelor;
- compararea rezultatelor cu standardele;
- adoptarea modificărilor necesare.
Funcţia de control implică respectarea unor cerinţe esenţiale:
- pentru că reprezintă reversul planificării, controlul trebuie să urmărească modul de
îndeplinire a unor planuri stabilite anterior; dacă planurile sunt clare, detaliate şi integrate la
nivelul organizaţiei, atunci controlul va fi mai eficient;
- controlul presupune existenţa unei structuri organizatorice clare, cu precizarea explicită a
sarcinilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor pentru fiecare salariat în parte;
- controlul trebuie să aibă un caracter continuu, să se desfăşoare permanent şi să vizeze
întreaga activitate a organizaţiei;
- controlul trebuie să fie flexibil, adaptat la particularităţile fiecărei organizaţii;
- controlul trebuie să aibă un caracter corector, prin stabilirea corecţiilor necesare;
- controlul trebuie să cuprindă sancţiuni pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială şi/sau
defectuoasă a sarcinilor de serviciu (Nicola, 2003).