COBZARIU IOSIF FLORIN

HOINOIU TEODORA

ABILITAŢI
'wl .

· CLINICE
FUNDAMENTALE
- bază de curs -

TIMIŞOARA 2017
Coautori: Hoinoiu Bogdan CUPRINS
Avram Mihaela
TEHNICI ELEMENTARE 5
PROTOCOLUL DE PREZENTARE A UNEI TEHNICI­ 6
RECOMANDĂRI ORGANIZATORJCE 6
RECOMANDĂRI GENERALE 7
1. Norme generale de comunicare, joc de rol pe situaţii medicale
speciale.
Politeţea în contextul acordării actului medical. 11
2. Norme de igienă: igiena mâinilor şi a echipame.ntt.Îlt.!i neslcril şi
steril (mănuşi de protecţie şi chirurgica· le, eqhiparrien� steril); 14
3. Tehnici de hemostază provizorie, toaleta plăgifor,:·noduri şi suh,tri
chirurgicale, pansamente şi bandaje, imobili"zări postţraurriatice;. 22 · e,
4. Puncţia venoasă: recoltări, perfuzia endovenoasă (abordul �cnos
periferic). _ .
Injecţii: intravenoasă, intramusculară, subcutanată, intradermici\
'14 -
5. Funcţiile organismului. (,,Foaia de temperatură") �
Determinare: greutate corporală, înălţime, temperatură, respiraţia,
tensiunea arterială, pulsul, diureza, scaunul; vărsăturile, �
expectoraţia, excreţii patologice. ,,,..;
Monitorizarea funcţiilor organismului. 5'1
6. Protocoale şi/sau standarde recomandate în stopul cardio­
�
respirator: definiţii, lanţul supravieţuirii. Tehnica resuscitării
cardio-respiratorii: suportul vital de bază - tehnica respira\iei r:,
artificiale, tehnica compresiunilor toracice. Utilizarea
defibrilatorului extern.
7. DESCRIERE TEMATICĂ: ANEXA 1
69
74
o
8. TIPOLOGIA PACIENŢILOR o
ADAPTAREA IN'PERVIULUI ANAMNESTIC LA
BOLNAVUL ÎN SITUA ŢII SPECIALE: ANEXA 2 81 r=-
81
9. MODEL FOAIE DE TEMPERATURĂ
c:-�-
�
I
�

Q
�

o
Tipant la..J,np"imorin Universitari, ae f.Aedicina si FarrrJ2Ci€
vlctor Babe;· o,n Timisoara - 20 ! 7 -�·-
3
 DISCIPLINA
ABILITAŢI CLINICE FUNDAMENTALE

TEHNICI ELEMENTARE
1. Comunicare: joc de rol pe tema primirii pacientului în
spital, politeţea în spital, maniere elegant-profesionale în spital.
2. Norme de igienă: igiena mâinilor (inclusiv pentru sala
de operaţii), a echipamentului; portul mănuşilor de protecţie,
mănuşilor de examinare şi · a. mănuşilor sterile. Utilizarea
echipamentului complet steril.
· 3. Tehnici de hemostază provizorie, imobilizări
posttraumatice în prespital, toaleta de urgenţă a plăgilor, suturi
şi noduri chirurgicale, pansamente şi bandaje în urgenJă
(standard şi improvizate).
4. Puncţia venoasă, recoltarea sângelui pentru examene
paraclinice, abordul venos . periferic, injecţia intradermică,
subcutanată, intramusculară.
5. Monitorizarea funcţiilor organismului: greutatea
corporală, temperatura, · r·espiraţia, pulsul, tensiunea arterială,
diureza, scaunul, vărsăturile, expectoraţia, excreţii patologice.
6. Resuscitarea cardio-pulmonară: suportul vital de bază.
l Utilizarea defibrilatorului. extern - administrarea şocului electric
extern.

<;
PROTOCOLUL DE PREZENTARE A UNEI TEHNICI
1. De;îniţie. (D)
2. /ndicaJii. (I)
3. Contraindicaţii. Precauţii (contraindicaţii relative). (CI)... (P)
4. Material necesar_. (MN) �
5. Pregătirea administratorului:. rolul fiecărui component al echipei
medicale. (PAd)
6. Pregătirea beneficiarului (bolnav, victimă, pacient). (PBen)
7. Tehnica propriu-zisii. (modalitatea concretă de execuţie). (1)
8. Variaţii de tehnică. (VT)
9. Monitorizarea rezultatelor. Valorificarea probelor. (MR)
JO. ,,A nu seface!" (AnuF)
RECOMANDĂRI ORGANIZATORICE
L La orele de practică Vă rugăm să purtaţi un halat
(costum) alb ("de spital") şi să aduceţi un carneţel de notiţe,
mereu necesar. La începutul fiecărei întâlniri ne aşteptăm ca Dvs.
să fi citit şi asimilat cunoştinţele teoretice necesare tematicii
respective.
2. Verificarea fmală va cuprinde 6 teme: câte una din
fiecare din cele· 6 teme învăţate şi exersate de Dvs. în timpul
cursului. Supervizorii şi examinatorii Vă vor observa şi vor nota
realizăril� Dvs. într-un catalog... şi electronic. În· funcţie de
realizările Dvs. Veţi primi un calificativ final. Nu va exista o
verificare finală teoretică. Vor fi considerate numai realizările
Dvs. practice.
Demonstraţi-ne abilităţile dobândite de Dumneavoastră!
fi
RECOMANDĂRI GENERALE
pentru un comportament civilizat-adecvat şi sigur-protejat la
locurile de muncă din mediile sanitare.
3. Comportament igienic - descris amănunţit în capitolul
"Descriere tematică" - tema 1.
4. NoJiuni de comunicare - conform descrierii din
capitolul "Descriere tematică" - tema 2.
· 5. "Mâna dominantă" - în această scriere, prin mână
dominantă se înţelege mâna principală de lucru, de exemplu:
mâna dreaptă la dreptaci.
6. Material de rezervă (de schimb): este asigurat suficient
material pentru practica Dvs. (de ex. branule, feşi, comprese
sterile, etc.). Ceea ce rămâne nefolosit şi necontaminat se va
returna pentru refolosire.
7. Mănuşii Există mănuşi nesterile şi sterile.
- Cele nesterile sunt de folosit oridecâteori se
anticipează posibilitatea de contact cu corpul pacienţilor sau cu
secreţiile acestora.
- Cele sterile vor. fi purtate pentru practicile care
reclamă antisepsie (păstrarea sterilităţii): pansamente, utiiizare de
material sterile.
După utilizare mănuşile vor fi dezbrăcate cu atenţie, vor fi
răsfrânte cu faţa internă la exterior evitând contactul mâinilor cu
faţa externă. Se va evita deasemenea contactui mănuşilor folosite
cu alte materiale destinate- pacienţilor; ele vor fi depuse în
· colectorul de mănuşi.
8. Principiul "curat-murdar": la multe tehnici sunt de
folosit două "tăviţe reriale": una pentru materialul curat ce va fi
folosit la tehnică şi· cealaltă în care se vor arunca materialele
folosite. Pentru obiectele ascuţite sau tăioase (ace, lame de
bisturiu) se va lua şi utiliza un recipient special ("sharp-box").
.
9. DezinfecJia cu solu/ii alcoolizate. Este necesară înainte
de orice manevră invazivă, de ex. injecţie, puncţie, etc. A).
Compresa prepregătită (împăturită) se umezeşte cu "spirt" fără a o
atinge de gura (conul) recipientului. B). Se şterge suprafaţa
7
'
�
 :r
dinspre proximal spre distal sau în sens radial centrifug. C). S.i,l
lasă să acţioneze dezinfectantul - 30 secunde.
··
.?Î, ..
13. Reguli de comportament în cazul contactului cu II
'

l
..;;

:,1
sânge sau a înJepărilor.
NB. A uita dezinfecţia sau a dezinfecta un loc greşit, constituie o ;,
.;� 1. prim ajutor:
gravă greşeală! .,
\::·
a. măsuri în cazul contactului tegumentelor cu
f\ �
10. Tehnica "NU atinge". A). Se vor folosi instrumente în �-� sânge:

i
loc de degete (pense, sonde, mănuşi). Instrumentele şi alte obiecte ,.t1
•I
i. imediat se va spăla larg locul de contact, ;t

sanitare, curate / sterile se vor prinde doar de mânere, niciodată de

părţiie active. B). Degetele curate vor atinge doar obiecte curate;
sub jet abundent de apă şi cu săpun;
ii. se sterg cu un şervet de unică folosinţă; ;
li
niciodată nu se vor atinge obiecte "necurate": clanţe, robinete, iii. dezinfectant tegumentar abundent, se ffl
pârghia spenderului de dezinfectant; acestea vor fi acţionate cu lasă să acţioneze cel puţin 30 secunde. �

ljij
piciorul (deschiderea uşii) sau cu cotul, sau va intervene o altă b. măsuri în cazul contactuiui mucoaselor cu
persoană, de ajutor. C). Obiectele sterile se vor despacheta; nu se sânge:
vor rupe ambalajele. D). A se evita: graba, praful şi insectele i. mucoasa respectivă (ocular; bucală, etc.)
(ferestre deschise), tusea, strănutul şi vorbitul spre obiectele se va spăla abundent cu apă; se poate folosi un dezinfect�'1t ,!lii·. I·
�

li
sterile. pentru mucoase.
NE.Contaminarea obiectelor sterile, fără o reacţie adecvată c. măsu,ri în cazul rănirilor (îrzţepătitri; iăieturi}:
corectoare, constituie o gravă greşeală!
11. Utilizarea materialelor. Materialele şi instrumentele
sanitare se vor utili'.?a cu grija propriei contaminări sau răniri.
i. se lasă plaga să sângereze timp de mai
multe minute, eventual se stoarce;
ii. se dezinfectează plaga (betadină sau -
i
Recipientele colectoare (cu capac rotativ sau manipulabil cu spirt) chiar dacă doare!
piciorul) trebuie să fie etanşe. Obiectele folosite, ascuţite sau 2. de la cine provine sângele?! Este persoana bolnavă.
..
..,. tăioase, vor fi colectate în recipiente speciale, impenetrabile de hepatită B sau SIDA ??? Se va întreba medicul cutrant.

I,f
··
("Sharp-box"). '· 3. alertarea sistemelor medicale de urgenţă şi
N.B. Primejduirea pesonală sau a altcuiva cu ace, lame de tratament specific, în primele 6 ore pe cât posibil; alte măsuri
bisturiu, brar.ule, etc., colectarea lor în alte recipiente sau
reacoperirea, constituie o gravă greşeală!
terapeutice indicate.
i.Î
Ii
4. înregistrarea ca accident de muncă.
12. Reacoperirea. Prin reacoperire înţelegem reinstalarea
"capişonului de protecţie" pe un obiect ascuţit sau tăios (branulă,
ac, lamă de bisturiu). Reacoperirea presupune un mare risc de
"
rănire-contaminare. În situaţii speciale (de ex. NU există, "sharp-­ r
box") se poate practica totuşi, astfel: se aşează capişonul pe un g
-·
suport (masă, noptieră, etc.) şi se introduce obiectul ascuţit în el .,,,;1

I
<o
cu mâna dominantă, fără a folosi mâna ajutătoare care, este de
preferat a se ţine la spate. :.,.
• �
""
N. B. Reacoperirea folosind ambele mâini sau un coleg-ajutor,
:�

�
constituie o gravă greşeală! ,. jg
�
�;?�: ', �!�: I
•ff·
., I
DESCRIERE TEMATICĂ:
,---------- ---,-------------------------- --- --,-----�-�-- --- - �
TEHNICA CUNOŞTINTE ABILITĂTI APTITUDThTJ
1. Norme generale de Politeţea în spital ... Jocurile de rol Deprinderea
comunicare, joc de rol 1 - între membrii personalului sanitar, auxiliar, şi dezvoltarea
pe situa/ii medicale tehnic-administrativ; demonstraţiile posibilităţilor de
speciale. 2 - echipa medicală modernă: at1ibuţii conform practice vor comunicare în
Polite,tea în contextul competenţelor profesionale: as1gura echipa medicală.
acordării actului
�------.-A--- 1-.Q_O¾ deprinderea
ACT MEDICAL practicantului
medical, Remember
� ..........,....=rm-=� îndemânării de · pentru normele
20-30% 60-70% 5-10% civilizat la
+ anexe comportament de politeţe.
MEDIC
.
• AS. MEDICAL AUX.

.
viitorul loc de Dezvo !tarea
" - Î1'1 G RJJIRI MED. muncă: adaptabilităţii
"

.
- diagnostic
- terapie prescrisă : - terapie efectuată cabinetul practicantului la

.. ..
- terap"ie efectuată : medical. ·. diferenţele de

. .
- administraţie � -· administraţie
personalitate ale
- - manageme11t
- management . -
Fi;xarea · pacientului în

în
cunoştinţelor _· cadrul primului
3 -- comunicare· persoiial medical�pac-ient: teoretice contact verbal.
practica

L
. contactului·
iniţial cu ·
p�cientul.
'---- ---- ·---�---'----'---'�------'---·'-----'
 Iscusinţa şi Deprinderea
-------- ----'-'---------,---------------------------.---------,---'----------,
' Primul contact cu pacientul.
subtilitatea respectului
-Presupune următoarele etape preanamnestice: interviului pentru
profesional -- · aparţinător(i).
I . . Salutul de "Bun venit" adresat pacientuh1i şi aparţinătorilor

2. La primul coqtact se poate da mâna cu pacientul; în rest, din medical.

acestuia;

Adaptarea la
motive de igienă, se va evita acest obicei;
3. Prezentările - conform-regulilor bunelo·r maniere;
4. Verificarea identităţii pacientului (nume, prenume, data
diferite aspecte
comportament
naşterii): este vorba despre pacientul aşteptat? Dacă pacientul nu

ale ale
·poate comunica, se va verifica (sau se va instala) braţara cu datele

pacienţilor.
personale.
(N.B. Confuzia pacienţilor costituie o greseală gravă şi poate
conduce la erori lamentabile de tratament, recoltări, regim
alimentar, etc. !! !)
5. Prezentarea funcţiei personalului sanitar;
N 6. Explicarea situaţiei ce urmează pentru pacient: consultaţie
p'rimară, procedura de internare, examinări imediate (clinice şi
paraclinice);
7. Urmează prezentarea secţiei, a regulamentului de organizare
internă, orarului' de vizite, etc.; se conduce bolnavul în salon, se
repartizează patul (eventual la alegerea pacientului), se prezintă
celorlalţi colegi de salon (dacă există).
8. La sfârşitul primului contact se invită pacientul de a anunţa
fiecare problemă sau complicaţie apărută;
9. Adresare politicoasă · către aparţinător(i): timp de şedere,
vizite de revederi sau pentru comunicări despre situţia
internatului: cine, când, în ce ritm, unde;
10. Salutul de despărţire!
(Vezi şi Anexa 1 )

„i. .�- . -.i .......1-..-=--�·»-1

--- -----�---.._.......,,

4 - anamneza: sistematică, organizată, directă sau

indirectă (aparţinători):
- simptome
- motivele imediate ale prezentării a spital
(medic)
- situaţia de viaţă: loc de muncă, obiceiuri, etc.
• - păreri subiective despre boala (bolile)
personale
- aşteptările, dorinţele şi speranţele pacientului
- situaţie culturală şi socială
- date medicale anterioare: internări
5 - comunicare prin semne: recunoaştere şi reacţie
6 - identificarea stilulu; de viaţă şi a factorilor de
risc;
7 - comunicare şi comportament cu persoane cu
IQ redus_;·
: 8 - comunicare şi comportament cu personae
agitate;
9 - comunicare şi comportament cu personae
agresive;
10 - c;_omunicarea veştilor triste, neplăcute,
coercitive.

(Vezi şi Anexa 2)

'------
· ----------------'--------------------------'----------'-----------'
,...-----------��-----�----------------------�-----
1---------------,f-------------------------t------------------
TEHNICA CUNOSTINTE ABILITATI APTITUDINI
2. Norme de igienă: Igiena mâinilor. Practicanţii îşi Preocuparea
igiena mâinilor şi a formează pentru igiena
D: îndepărtarea impurităţilor şi a agenţilor patogeni
Spălarea mâinilor:
echipamentului îndemânarea personală şi a
nesteril şi sterir de pe suprafaţa mâinilor; mâinile personalului sanitar de a se spăla unei părţi a
(mănuşi de protecţie şi sunt principalul vector de transmitere a infecţiilor "medical" pe locului de
chirurgicale, nosocomiale. mâini. muncă.
echipament steril); I: înainte şi după executarea oricărei tehnici
medicale, sanitare sau alimentare, ce · presupune Practicanţii se Înţelegerea
contact cu pacientul, lenjeria acestuia sau lenjeria de obişnuiesc cu fenomenului
spital; se evită (se întrerupe) astfel principalul circuit comportament "igienă în
de transmitere a germenilor (inclusiv nosocomiali): ul igienic îh spital" şi
Pacient 1 - Personal .- Pacient 2 - şamd. spital. formarea
CI: nu are. P: în cazurile de alergii polimorfe sau reflexului de a o
unice. păstra.
MN: instalaţie sanitară. (simplă sau complex pentru
spălarea chirurgicală), apă şi săpun, dezinfectante Considerarea
tegumentare, comprese umede cu dezinfectante, etc. lanţului
PAd: cunoştinţe. epidemiologic şi
T: prezentată în imaginile următoare: se recomandă a realităţii
tinipii: importante a
infecţiilor
nosocomiale.

Formarea
deprinderii
standardizate
pentru
sterilizarea
tegumentelor
mâinilor
înaintea
O. utilizarea unei porţii de săpun (lichid de preferat, intervenţiilor
aprox. 30 ml) prelevarea făcându-se cu cotul pe chirurgicale.
dispenser sau utilizând o compresă curată;
1. palmă peste palmă, d(?gete alipite, se freacă una Utilizarea
pe cealaltă; mijloacelor de
2. curăţarea feţei şi a interfeţelor palmare ale protecţie_
degetelor; individuală:
3. curăţarea feţei şi a interfeţelor dorsale ale mănuşi de
degetelor; cons1Jltaţie şi de
4. curăţarea pe rând a degetelor mari (policelor); protecţie.-
5. curăţarea periunghială, a pliurilor unghiale-
eponichiu; · · Utilizarea
6. curăţarea spaţiilor subunghiale şi falangelor; .· n,1ij loacelor de
7. curăţarea pe rând a ·_articulaţiilor mâinilor; protecţie pentru
8. clătirea şi uscarea cu o compresă curată; paeienţi:. mănuşi
9. dezinfecţie: şerveţel alcoolizat sau îmbibat cu sterile şi
u__
.._______________,�_n d_ e_in
z_ e_
_:B
_ tru_!_ţ_�urnentar: spi:ay, dispenser cu�-------�------�
c_
 -
dezinfectant, etc.; Practicanţii îşi echipament
---------�-- ------ - ------------- ----···--------,--------,-----------

1 O. îmbrăcarea mănuşilor: de examinare, de formează · medical steril.

protecţie-. abilitatea de a- .
VT: ţin de utilizarea diferitelor sisteme sanitare şi de şi pregăti
scopul spălării mâinilor: bucătării, săli de operaţii, mâinilţ pentru
laboratoare, etc. sectorul
MR: fiecare cadru medical are obligaţia morală de a- chirurgical de
şi verifica eficienţa spălării mâinilor . (ex. activitate.
microbiologic) . Există şi normative de sănătate
publică referitoare la numărul de germeni a_dmişi pe
tegumentele personalului medical.
AnuF: "uitarea" sau ignorarea recomandărilor atât
pentru igiena corectă a mâinilor cât şi utilizarea
mijloacelor de protecţie a mâinilor.

Spălarea chirurgicală şi. dezinfec,tia mâinilor:

D: îndepărtarea impurităţilor şi a agenţilor patogeni
de pe suprafaţa mâinilor şi a articulaţiilor mâinilor
pînă la nivelul 1/3 proximale a antebraţului, pentru
obţinerea cvasisterilităţii acestor suprafeţe (maximum
1-2 germeni / cm2 ).
I: înainte de efectuarea oricărui act chirurgical.
CI: nu are. P: în cazurile de alergii polimorfe sau
unice.
MN: instalaţie sanitară (simplă sau complex pentru
spălarea chirurgicală) care permite spălarea fără a

atinge nict un obiect, apă sterilă şi săpun de betadină .

aflat în . dispozitive fixate pe perete ce pot fi activate
prin apăsarea cu cotul sau fotocelulă, dezinfectante
tegumentare, comprese umede cu dezinfectante, etc.
PAd: cunoştinţe.
T: se recomandă timpii:

1. echiparea cu mască (care să ac_opere cavitatea

(1. îndepărtarea ceasului, inelelor, brăţărilor, etc. :

bucală şi regiunea nazală), bonetă (care să

acopere o�ligatoriu tot părul);
2. se spală m�na şi antebraţul până la cot 2-3
min. (în cazul săpunului de betadină; în cazul
· altor preparate se respectă instrucţiunile de
utilizare), se insistă pe degete, după care se
. spală cu apă în aşa fel încât scurgerea apei să
se facă de la degete spre cot, (curăţarea ferei, a
interfeţelor palmare şi dorsale ale degetelor,
· · . · curăţarea periunghială, a pliurilor unghiale şi a
spaţiilor subunghiale);
3. se repetă ac�eaşi manevră a doua oară până la
jumătatea antebraţului; iar a treia oară până în
treimea distală a antebraţului;
4; uscarea mâinilor se face cu cornprese sterile;
5. dezinfecţia: dispozitiv cu dezinfectant acţionat
cu cotul sau fotocelulă, şerveţel alcoolizat sau
L__.:......a._________L
____c_
îmbibat tu un dezinfectant, spray, etc.;
__________--'--'----"--'--�'------'---------'-- ------·----�
 6� îmbrăGarea . mănuşilor: . -_ de . examinare, de
� - ---------,r--··--·--- ---------------------,---------,---------,

protecţie. Practicatul îşi

VT: · ţin de utilizarea diferitelor sisteme sanitare şi de formează
scopul spălării mâinilor: bucătării, săli de operaţii, abilitatea de a
· laboratoare, etc. deosebi părţile
MR.: fiecare cadru medical are obligaţia morală de a­ sterile de cele
:1 i • · verifica �ficienţa spălării· mâinilor · (ex. nesterile ale
microbiologic). Există şi normative de sănătate echipamentu�
publică :referitoare la numărul · de germerii adrnişi pe lui de spital
tegumentele personalu-lui medical. precum şi
AnuF: "uitarea" sau ignorarea recomandărilor, atât modul de
pentru igiena corectă a mâinilor cât şi utilizarea utilizare a
mijloacelor de protecţie _ a mâinilor, din mom<;mtul acestuia, cu
...... dezinfecţiei nu se mai atinge absolut nimic ! păstrarea
sterilităţii. •
00

Utilizarea halatului steril

I: intervenţii chirurgicale.
CI: nu are. P : nu are
MN: pachet cu halat steril.

T:
O. îndepărtarea ceasului, inelelor, brăţărilor, etc;
J. bonetă (care să acopere în tregime părul) şi
urechile
2. . mască care să acopere cavitatea . bucală şi

regiunea nazală;
3. . spălarea şi dezinfecţia chirurgicală a mâinilor Se formează
(descrisă anterior); abilitatea de a
4. halatul steril se desface în aşa fel încât să nu utiliza
se atingă hainele, se îmbracă pe mâneci; mijloacele de
5. un ajutor aranjează halatul complet şi leagă protecţie
şnururile la spate, în acest fel partea din faţă pentru pacient.
_ care vine în contact cu câmpul operator
rămâne sterilă.
AnuF: din ·momentul îmbrăcării halatului nu se mai
atinge absolut nimic, iar mâinile se ţin împreunate pe
torace!

, Utilizarea mănuşilor sterile.

I: multiple, de ex.: sondaje, puncţ ii, toaleta
.

plăgilor,etc „
CI: nu are. P: în cazurile de alergii polimorfe sau
unice, la talc sau la latex.
MN: pachet cu mănuşi sterile de mărime adecvată
utilizatorului şi o suprafaţă plană curată. .
T: l. îndepărtarea ceasului, inel_elor, brăţărilor, etc; .
2. spălarea şi_ dezinfecţia mâinilor (descrise
anterior); · . .
3 . alegerea mărimi i , m iţriuşi lor: conservarea
simţului tactil şi asigur':'-rea vi4 u1t,1 i între mâin j şi
m
__________________......_
__ăn_u�
1ş_i;
_,____________. -�---,---'---------'-------__..___________,
 4. îmbrăcarea mănuşilor sterile (se lucrează Se va forma
.-----------,-------------------------,--------,---------

depărtat de corp): concepţia

5. se prinde mănuşa de manşeta îndoită (pe faţa activă pentru
internă) şi se trage pe mâna stângă; considerarea
6. se prinde cealaltă mănuşă (dreaptă) pe faţa sa igienei
externă, sub manşetă şi se trage pe mân·ă, după care
reflectare în
personale, cu
se răsfrânge în acelaşi mod, manşeta primei mănuşi;
7. după îmbrăcarea ambelor mănuşi se face mediul de
aranjarea mănuşilor pe degete şi răsfrângerea lucru din
completă a manşetelor. spaţiile
medicale.

Este recomandată purtarea unui halat alb (dacă nu

Comportament igienic personal.

sunt specificate alte obligaţii sau obiceiuri

vestimentare) pentru spaţiile sanitare şi orice practică
a actului medical. Trebuie _ să fie comod şi închis:
nasturi, fermoar, scai, etc. Halatul trebuie schimbat
zilnic (pe cât posibil) sau după fiecare contaminare.
Părul - lung va fi legat la spate.
Se recomandă renunţarea la bijuteriile degetelor şi
a antebraţelor.
Unghiile se vor purta scurte, curate şi îngrijite.
Unghiile decorative sunt nedorite în profesia de cadru
medical. Lacul de unghii este discutabil; în situaţii cu
risc infec_ţios este nedorit. ,.
Se · vor evita - traumatismele minore ale

tegumentelor mâinilor, iar dacă se produc, se va evita

.. r..":'< '..,.,,... . ,.
. �t,;_ '
contactul cu mediul eventual
'•

contaminat/contaminant.

-
-

�
 TEHNICA . · CUNOSTINTE ABILITATl APTITUDINI
3. Tehnici deDEFINIŢIE: hemostaza provizorie reprezintă s:µma Familiarizarea Practicianul va
tehnicilor de oprire temporară. aunei hemoragii, p{lr;ă· c-u tehnicile de cunoaşte ş i va
hemostază provizorie,
in momentul realizării unei hemostaze definitive.
toaleta plăgilor, hemostază putea practica
noduri � suturi provizorie. tehnicile de
chirurgicale,Tehnici p'7ntru hemostaza provizorie: . . hemostază
pansamente şi . ·, . . Obţinerea unor provizorie.
bandaje, imobilizări
Hemostaza provizorie prin poziţionare.a : abilităţi
segmentului lezat.
posttraumatice. chirurgicale de Practicianul
D: flectarea-puterriică'a antebraţului-pe braţ� a gambei . bază. efectuează
pe coapsă, a .coapsei pe _abdomen, ceea ce duce la · pregătirea I
I
oprirea unei hemoragii .arteriale produsă distal de Cunoaşterea . . câmpului
-
00 plica de flexiune.· · . instrumentarul operator.
N
N I: hemoragif la nivelul membrelor. ui chirurgicae
CI: nu are. P : dacă hemoragia este localizată la Practicianul este
membrele inferioare pacientul este plasat în decubit . Însuşirea capabil să aplice
dorsal şi se ridică membrul. tehnicilor de tehnici de .
MN: comprese sterile, feşi tifon, mănuşi sterile. pansare şi sutură, să
T: - se aplică presiune directă cu ajutorul unei bandajare. efectueze toaleta
comprese la nivelul hemoragiei după care se chirurgicală a
poziţionează· membrul eventual deasupra nivelului Însuşirea unei plăgi,
inimii. tehnicilor bandaje
MR: reducerea şi oprirea hemoragiei. descrise de imobilizări
AnuF: flectarea membrului fără aplicarea presiunii imobilizări posttraumatice.
directe la nivelul hemoragiei. posttraumatice
. Hemostaza prin compresiune di2itală.
----------��----�-----------------'--------'-------
,. Practicianul este·

. . · - - ..._,_ _ _.. __,. . . . '".,_ , _.. .::·,�; - . ' -��i;;�'. ,�hfu•ţl f1

.
D: se . realizează prin · compresiunea, · de obicei cu capabil să
policele, ·pe traiectul-vasului lezat, în amonte de plaga acorde primul
vasculară. Vasul lezat se mai poate şi pensa între ajutor.
police şi index (pensa digitală).
I: toate vasele care au în subiacenţă un ţesut semidur
(cartilaj sau ligament) sau dur (osos), pe care se pot
presa hemostatic vasele. Deci: vasele scalpului, ale
gâtului, ale membrelor, şi vasele superficiale ale
toracelui.
CI: nu se aplică în cazul plăgilor arteriale şi venoase
care sângerează difuz (eficienţă nulă).
l\1N: mănuşi sterile, comprese (eventual). La nevoie
şi în urgenţă se practică doar cu protecţia
,)

executantului.
PAd: cunoştinţe anatomice şi tehnice.
PBen: pacient în decubit dorsal.
T: .. comprimarea arterei subclavii se efectuează cu
degetele 2-4 prin apăsarea ţesuturilor situate posterior
faţă de claviculă în treimea medie. Comprimarea
arterei carotide se face la nivelul regiunii cervicale
anterioare, în treimea internă pe marginea anterioară a
muşchiului sterno-cleidomastoidian. În cazul unei
hemoragii a arterei fe!Ţlurale, punctul de aplicare este
situat la mijlocul ,liniei imaginare pintre pr_oeminenţa
osului iliac (SIAS) şi muntele Venus; se palpează
____ . _p}llsul _ş·i se presează· fie cu degetele mari ale ambelor
 mâini, fie utilizând pensa digitală. Compresiunea
arterei poplitee se face prin compresiunea ţesuturilor
din fosa poplitee în poziţie semiflectată a a1ticulaţiei
genunchiului. Pentru celelalte se aplică simpla
compresiune cu policele, în amonte de plaga
vasculară (inclusiv venoasă).
MR: oprirea hemoragiei, dispariţia ptilsului distal,
paloarea tegumentului distal.
AnuF: amânarea aplicării tehnicii, în hemoragiile
mari şi cataclismice. Se recomandă atenţie la riscul
mare de infecţie.

I: hemoragiile produse prin ruptura organelor interne.

Hemostaza prin compresiune manuală.

CI: nu are.
MN: mănuşi de consultaţie sau de protecţie.
PAd: cunoştinţe anatomîce şi tehnice.
PBen: decubit dorsal sau ventral, pe un pan dur.
T: compresiunea se practică cu pumnul închis, în loja
organului lezat: hipocondrul drept pentru rupturile de
ficat, hipocondrul stâng pentru ruptura de splină,
hipogastru pentru metroragii şi lojile renale pentru
ruptura renală.
MR: chirurgii cu experienţă atestă scăderea debitului
de sângerare cu peste 50% utilizând compresiunea
manuală.

AnuF: amânarea aplicării tehnicii.

D : c01r,presiune _circulară ce se realizează cu ajutorul

Hemostaza prin compresiune circulară.

garoului, sau a bandajului compresiv; este cea mai

eficientă metodă, dar trebuie aplicată corect şi pentru
o durată de timp cât rriai scurtă.
I: hemoragii ale vaselor membrelor; -pentru vasele
capului se poate utiliza bandajul compresiv (capelina,
"praştia", "căpăstrul").
CI: pentru vasele gâtului ( ! ), abdomenului, toracelui.
P: nu se menţine mai mult de 2 ore, datorită şocului
de degarotare. Din acest motiv se indică slăbirea
garoului la fiecare 20-30 de'min. timp de 3-5 min., cu
aplicarea compresiunii digitale hemostatice.
MN: garou elastic din cauciuc, batistă, curea, banda
Esmarck, manşeta tensiometrului, alte improvizaţii.
PAd: cunoştinţe.
PBen: decubit dorsal ( de preferat) sau Trendelenburg.
T: La aplicare se vor respecta două condiţii esenţiale:
1 - poziţionarea corectă în funcţie de tipul vasului
lezat:
- venă ⇒ între extremitatea membrului şi
plaga venoasă,
- arteră ⇒ între baza membrului şi plaga
arterială,
-- ---- ----,--------------------'---------�------ -
- -'-
 - leziun_i :vascul�re mixte ⇒. se aplică
. . două
garouri sau un bandaj compresivpeste plagă. ·
2 · - se ataşează Uil bilet cu ora şi minutul aplicării
garoului (bandâjului compresiv} · pentru respectarea
timpilor de relaxare.
Garou1··se aplică cât mai aproape de plaga vasculară,
dar nu la nivelul articulaţiilor, ci doar în zonele în
care-vasul poate" -fi comprimat pe un plan dur (osos).
Trebuie să fie realizată în aşa fel încât să comprime
vasul lezat, fără a realiza doar o stază venoasă şi fără
a zdrobi ţesuturile din zona de aplicare.
MR: oprirea hemoragiei, dispariţia pulsului distal,
paloarea tegumentulor distale.
AnuF: aplicarea prea strânsă a garoului mai ales pe
braţ -► poate duce la traumatizarea nervilor şi
paralizia membrului.

•.·.· .

Toaleta c./,i,-.urgicală a pli'igilor

D: este actul chirurgical ·care cuprinde ansamblul de

măsuri care vizează aseptizarea plăgii.
I: plăgi şi leziuni diverse.
CI: nu are.
P: alergii la substanţe antiseptice.
MN: săpun de betadină, apă oxigenată, betadină, ser
fiziologic, cloramină, acid boric, casoletă, pachet cu
instrumentar steril (halat, bisturiu, 2 pense, foarfecă,
câmpuri sterile, corn prese sterîle) feşi de tifon, feşi
elastice, tăviţă renală.
PAd: cunoştinţe.
.)
PBen: pacient în decubit ·dorsal sau ve!1tn1J (astfel
°
..l
încât să existe o bună expunere a plăgii)
T: implică mai multe etape; .
pregătirea mcdicu�ui (â:,;cpsi,1 mâinilor,
îmhrăcarea halatului' s\eril; niănutjJ !:.terilr., :;ervirc.'
de către a::;1st�ntă cu im:1:r1iri1i::nte!� si �ubslanţel <',

l __ ... --- . . - -�----- -�--- I • -- -· ·-
dacă- :e.;n�nc;ct �u1at1 in�,itâ lf��:}..1�1 pr·:/ 1 ·\: .: �•: ' • , ., :t-a!
este neces::ir:-t în,k1pf1ri"T�,u11 ,sie - -, ,
delin•itarna câ•npnlH' .•-,?':'f1'v! , ,1 i'-' •. Lpî•,"H\..: ··•;
Săp\!.H. L�C ;,,.:;if•ll?�f.".� 1J,:�·a1J�jlf;. a ' :, •i ,.,_:\ '�'Ct:· " . ' ! � · " • ·
· -
zona �1r•:c1•-tii;
(1„c, l::lre. • , • ,·: ;;._ . · r.:.-i.1 t: ·�··\!
i.! ,::,t!:�.', - � ... . :� .
 - · toaleta chimic.ă a plăgilor în secvenţa: săpun de
betadină -· apă oxigenat(! - ser. fiziologic -
betadină;
protecţia plăgh: acopei;irea .plăgii cu comprese
sterile, stratul de comp1·ese trebvie să depăşească
marginile plăgii, iar grosjmţa să nu fie mai mare
(ţe 1-2 comprese . (pentru a realiza o bună
capilaritate);

N.B. În condiJii de urgenţii,: s:copul intervenţiei este acela

- pansament.

de a evita contaminarea în pl_us a plăgilor� Se va sări deci

peste etapele de halat steril, asepsie şi antisepsie (pentru
arsuri chimice eate indicată spălarea plăgilor cu apă "de
izvor"), indepărtarea pilozităţilor. Se va proteja plaga

MR: plagă aseptică la următoarea intervenţie

prin acoperire şi se va pansa.

chirurgicală.

- lipsa măsurilor de asepsie şi antisepsie;

AnuF:

- sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau

masaj ul plăgii sau regiunilor învecinate, prin aceasta
s-ar putea . provoca o diseminare a germenilor din
plagă;
- nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se
lucrează în plagă.
Nodul chirurgicO:l
D : executarea corectă a nodurilor chirurgicale este
una din problemele esenţiale ale oricărei suturi. Ele
________ _____ _______ ,,.:._ _____________________ :._..,. _.. ______ ....,�-----·--·· - · · . -·-- - -•· - · ·---➔ - - · - •-·--·•· • -- - --..··- - · · -· - ------· -· ·--·-'---·;...-·_. ·._-'-_·-'\�""'-�"'"1
.,

trebuie executate rapid, precis şi fără a deranja

operatorul. Însuşirea lor corectă necesită un
antrenament susţinut şi de durată.
I: hemostază (ligatura diverselor vase de sânge),
tehnici de sutură.
CI: nu au
MN: aţă chirurgicală, fire de sutură
PAd: cunoştinţe.
T: trebuie respectate câteva principii de bază:
- este obligatorie executarea a trei noduri
suprapuse: primul nod . este de strângere; al
doilea este nodul de sprijin, care îl menţine
pe primul şi împiedică desfacerea acestuia; al
treilea nod este cel de securitate care
garantează menţinerea primelor două;
rezistenţă la tractiune -să fie strânse în acelaşi
ax cu planul în care au fost puse şi în mod
egal pentru ambele capete;
nodurile trebuie să fie ţnversate (capătul care
trece prin buclă 1rebuie să fie schimbat de
fiecare dată; în aşa fel încât acelaşi fir să nu I

înconjoare de fiecare dată pe celălalt, în caz

contrar - nod care alunecă şi se slăbeşte
progresiv);
se execută cu firele în tensiune, în aşa fel
· încât primul- · să nu se relaxeze în timf?_•c__
e î_! .i_______ ..J....
________,
 �----·---·------,---,--,--�. -_______ __________----------,--' '---------'-r-:....,....-�-"--'--­

exe c utăm p e al d o i l ea _
să fie condus cu vârfurile degetelor;
nodurile se strâng progresiv, f'ară secuse, ceea
ce ne permite să simţim soliditatea firului pe
care îl putem strânge fără a-l rupe;

1 . Nod ul simplu chirurgica,l (fig. 2)

VT: există mai multe tipuri de noduri chirurgicale:

O<

;j
::,

Figura 2.

2. Nodul Paucbet (fig; 3)

'

.. . '

.. . - ,
r

. Ii•..._ , ,
I.
• ·.
Figura 3 . ..... ·. -.:
3. Nodul pe pensă (fig. 4) . ·I, .
\ .

.. I
l
'·-- --- --·--- -····- ···..-··· ·-·- · ·- -------·· ·- .... _ _ I__
.__ -·- . .
 Figura 4.

MR: nodul nu se desface.

AnuF: este interzisă nerespectarea principiilor de
bază.
Tehnici de sutură.

D: reprezintă totalitatea manevrelor de refacere

anatomică a continuităţii planurilor unei plăgi şi de
menţinere a lor în contact, în scopul unei cicatrizări
rapide ş i functionale a tesuturilor.

I: plăgi tăiate, contuze, chirurgicale, traumatisme etc.

CI: plăgi infectate; incizii efectuate pentru evacuarea
unor colecţii purulente, traiecte fistuloase excizate,
plăgi intens contaminate, delabrante, cu ţesuturi
devitalizate.
MN: comprese sterile, apă oxigenată, betadină, săpun
de betadină, ser fiziologic, cloramină, acid boric,
casoletă, pachete cu instrumentar steril ( pense,
foarfecă, bisturiu, portac), fire de sutură, mânuşi
sterile, material steril (câmpuri sterile), leucoplast,
feşi tifon, feşi elastice, tăviţă renală.
PAd: cunoştinţe
PBen: pacient în decubit (pentru evitarea stărilor
lipotimice sau/şi · pentru a:ne'stezie).

T: implică mai m"ulţi timpi:

- pregătirea medi�uÎui pentru sutură (asepsia
mâinilor, · îmbrăcarea halatului, mănuşi
· sterile> servire de către asistentă cu materialul
moale, cu ins�ument�· şi substanţe necesare);
- dacă regiunea _.. anatomică . lezată . prezintă
pilozitate este necesară îndepărtarea acesteia;
-· delimitarea .. câmpului operator prin
aseptizarea cu săpu'n de betadină, betadină a
regiuni_i care c:onţine zona afectată;
- izol1:Lrea ,reg.iuqii care contine zona afectată
'-----�---�--- .,· ·---�--.C...,-....,,.-'-,-'"-,---'-----�------�--------'-------�
 cu material steril;
..----------.---------------------�---�-'---�----------
- toaleta chimică a plăgilor în secveriţa: săpun
de betadină - apă oxigenată - ser fiziologic -
betadină;
- regularizarea marginilor păgii, eliminarea
ţesuturilor devitalizate;
- hemostază;
..
- apropierea marginilor tisulare - pentru ca
sutura să fie corectă şi cicatrizarea bună este
obligatoriu ca ţesuturile suturate să fie puse
în contact prin marginile lor, rară a fi
eversate, . inversate sau sub tensiune.
Afrontarea se face cu ajutorul penselor
chirurgicale;
- trecerea firului - acul cu firul prins în portac
se introduce în marginea opusă a plăgii până
ce vârful pătrunde şi apare de cealaltă parte a
plăgii;
- pătrunderea cu acul se face la distanţe egale
de marginile plăgii şi perpendicular pe
ambele margini ale plăgii;
- acul este scos cu ajutorul portacului în sensul
curburii lui;
- înnodarea firului - se execută cu coaptarea
.. . . marginilor.. plăgii pe ac,.. adică în momentul în
care acul a trecut prin ambele margini ale
�------------'-�-:---------:----"--------'-'---:---..,.--:--�----:---:--1...----�---1
r...

plăgii şi le are · încărcate pe el. Dacă această

manevră nu s-a efectuat şi acul a fost scos din
ţesuturi, marginile plăgii trebuie coaptate
înainte de a înoda firul. De obicei, nodul se
execută de către ajutorul aflat în faţa
operatorului;
nodul se plasează lateral, la nivelul orificiilor
de pătrundere a acului;
toate nodurile vor fi de aceeaşi parte a plăgii.
Se execută întotdeauna trei noduri: primul de
strângere, al doilea de sprijin, al treilea de
siguranţă.

VT: există mai multe tipuri de sutură. Mai jos sunt

prezentate tipurile de sutură cel mai frecvent _utilizate:
- sutura cu .fire separate: firul se înnoadă şi se
secţionează după fiecare trecere prin ţesuturi (trecerea
acu.iui şi a firului_ de sutură prin buzele plăgii sau · prin
marginile ţesutului secţionat, afrontarea marginilor,
I buză la buză, astfel ca planurile să se suprapună,
, înnodarea firului); ·
- .mtura surjet: efectuată pe toată lungimea plăgii, cu
un singur fir lung, fără a fi secţionat până la
. 1.ennin.area suturii (fixarea primului fir se face la unul
I ,tin unghiurile plhgii printr--un nod cu trei bucle,
- · ·· ··-·· · __ _ -- · _ -·· _ j pă'>ll'dn<l ca�tul scurt al_fi�tu ţ_p_t�;-:1_.P..:�ns,�,...�:.� . fixează__
-----------·---,----------------------�------�------�
fiecare margine a plăgii cu o pensă şi apoi se trece cu
acul, firul. urmând a fi preluat de ajutor şi ţinut în
tensiune până . când operatorul realizează o nouă
trecere prin,ţesuturi, o nouă buclă pe care ajutorul o
strânge în continuare; terminarea suturii printr-un nod
care se face cu ultima buclă ş.i cu capătul firului, care
se strânge de asemenea prin trei noduri.
J.Vlll.: marginile plăgii sunt afrontate corect, linia de
sutură lipsită de tensiune, absenţa zonelor de eversare
a buzelor plăgii.
AnuF: lipsa aseps1e1, sutură în tensiune, lipsa
afrontării regulate (estetice) a marginilor plăgii.

Pansamente.
• 1

D : reprezintă totalitatea mij loacelor şi metodelor care

realizează protecţia unui ţesut sau organ faţă de
acţiunea agresivă a diverşilor agenţi. Pansamentul
chirurgical reprezintă actul prin care se realizează şi
se menţine asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării
ei optimale.
I: pansament protector: pe plăgi care nu secretă,
pansament absorbant: pe plăgi drenate sau secretante,
pansament compresiv: pe plăgi sângerânde (scop
hemos_tatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru
reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare;

----- ----------------- --· ··-----------------·

se realizează fixare cu feşi în cadrul unui bandaj;

pansament ocluziv: pentru plăgi însoţite de leziuni
osoase (acoperirea plăgii cu comprese şi vată, peste
care se . aplică un aparat gipsat), pansament umed
(priessnitz alcoolizat, cloraminat).
CI; nu are.
MN: comprese sterile, apă oxigenată, betadină, săpun
de betadină, ser fiziologic, cloramină, acid boric, 2
pense, foarfecă, · mănuşi sterile, leucoplast, feşi tifon,
tăviţă renală.
P Ad: pregătirea medicului pentru pansament (mănuşi
sterile, servire de către asistentă cu instrumentele şi
substanţele necesare);
PBen: pacient în decubit dorsal sau în poziţie
şezândă.
T: implică mai mulţi timpi:
- dezlipirea şi îndepărtarea vechiului
pansament (cu blândeţe, eventual după
umezire . cu ser fiziolpgic);
-· curăţirea şi dezinfectarea tegumen_telor din
jurul plăgii, centrifug cu o compresă sterilă
cu betadină;
- toaleta plăgii se va face în funcţie de natura
sa şi momentu_! evoluţiei;
, - aplicarea compreselor sterile;
'----· -------�·
· ·- fixarea pansamentului: leucoplast, bandaj
 � • • •• - • ..o
· - · - .......................
.__-.�Lllloli:.

(feşi de tifon).
MR: supravegherea p ansamentului.
AnuF-: lipsa asepsiei.

Bandaie.

D: reprezintă metoda de fixar.e a pansamentului sau

de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice .
I: fixarea pansamentului la nivelul extremităţilor,
capului, articulaţiilor; fixarea pansamentelor în
regiunile supuse traumatismelor în timpul
activităţilor, fixarea pansamentelor compresive,
imobilizarea traumatismelor membrelor.
CI: nu are. P: nu are
MN: feşi de tifon, feşi elastice. PAd: cunoştinţe.
PBen: membrul sau . regiunea care unnează a fi
bandajată se aşează în poziţia care va . trebui
menţinută după pansament.
T: - rola de tifon se ţine cu mâna dreaptă, iar capătul
liber cu mâna stângă şi se bandajează de la stânga la
dreapta (în sensul acelor de ceasornic) şi de jos în
sus, fără a se desraşura tifonul în aer;
- se începe bandajarea cu 2-3 ture de faşă suprapuse
pentru fixare, iar apoi se vor aplica ture de faşă de jos
în sus, fiecare. tură acoperind jumătatea de faşa
anterioară; · · · •,.

---- -------•· •--- ---- -·-··- - · -· -------- - - - -·- --- · ---- -·-----
.
-·---.--------- -----. .

-------------.-----------�--,..---------r--------,,------'------,
- se termină tot prin 2-3 ture de faşă de fixare; fixarea ·
se realizează astfel deasupra şi dedesubtul plăgii,
niciodată pe plagă; de asemenea·legatea bandajului la
final nu se face peste plăgă;
- dacă nu este necesară re alizarea hemostazei,
bandajul nu trebuie să fie foarte strâns (compresiv).
MR: bandajul rămâne pe poziţie 24 ore, · dacă este
efectuat corect.
AnuF: bandajul va fi uniform� · compresiv (atunci
când este cazul dar nu ischerniant). ·. .

Imobilizliri posttraumatice.

Imobilizarea cervicală.' ·. ,
D: fixarea şi menţinerea·· capului în · axul ·fizio'Jogic .
\.,.)

cap-gât-torace + mică extensie a · CVC.

\O

I: orice suspiciune de traurpatisfo a CVC.

CI: nu are. P: dacă nu este' necesară hemostaza s·au ·
RCP, salvatorul _@j�, '!a n:ieriţiiw, ·cu· propriiie.:i mâîni,
fin--hipercxten:c;iv, c.aput \.'J(�tfiţiei 111 axu1 fiziologic
cap-gât�totace.
MN: inel de sigllranţă stas'sau'itrtprovizaţifdin . teren.
.. .
PAd: cunoştinţe, 5.A,. . ; · .· : · . · . .
PBen: - un salvator: de::upit dorsa:l·(I·:r', riscaxtt)
·
' ·
e t

_ _ - · .FJ���� -(��--:�� ��'.�'.�-1 .:·

v Jr
_ , - �- .D.!:!;!i?�c;�: i . 8-�
. . :y:� '.
: _: m �xt:
l

··- ... -
. · -- _ - - - .. _
. · . ··
- '.. -:, -· __ _ .. __ J . • __ --··--·· -··-·---- _J
 ,.

· - --- ·-·--·- ·· - ---· . <----···--- .. . . . ·--- · ·-----·

•F-:-.- prim ul ti mp: punerea capul l�i Îl! ax fi ziol o gi
c [ --- ·
1

al doilea t.irnp: fixarea inelului sau a 1 ,,

1

imprnvizaţiilor.
MR: supravegherea rnenţ.inerii fixării în ax.
c__ AnuF: tempo.r izarea imobilizări i; diagnosticarea
tipului de traumatism al CVC; îndepf1rtarea
. imobilizării înaintea unui diagnostic cezt negativ
pentru traumatism al CVC (Ex · Rx. + Ex.
' Neurologic). NJJ. Nimic nu ;ustifică o altfel de
.

procedură!

Imobilizarea toracică.
D: imobilizarea grilajlilui costal pentru evitarea
mişcărilor paradoxale, .lezarea pleurei +/- plămanului
complicat sau nu cu HPNO (hidropneumotorax);
temporizarea instalării insuficienţei respiratorii mixte:
h ipoxică, datorată respiraţiei paradoxale şi
hipercapnică, determinată de aerul pendular.
I: voletul costal uni sau bilateral; toracele plastic.
CI: nu are. .
MN: 3-5 m de bandă adezivă (leucoplast), lată de 5-
7-1 0 cm .
PAd: cunoştinte,_ '5A, mâini curate (fără mănuşi
latex).
PBen, · ,s,�prafaţa pe care se va aplica banda adezivă
va trebui sa fie curătată, degresată şi uscată.

T: în sens cranio-caudal, se aplică benzi adezive

succesive, pornind de la coloana vertebrală
(posterior) şi terminând pe stern (anterior); benzile se
suprapun una peste cealaltă cu 1-2 cm; suprafaţa
imobilizării trebuie să depăşească aria voletului cu 5
cm cranio-caudal; imobilizarea se practică în inspir
maximal şi aria voletului se umple cu 3-5 cm de
material moale (textile).
MR: monitorizarea SpO2 (pulsoximetrie).
· AnuF: - imobilizarea ambelor volete costale în cazul
bilateralităţii lezionale (se va imobiliza doar cel cu
aria cea mai mare);
- nu se practică imobilizarea toracică cu benzi
circulare pe torace (determină instalarea rapidă a
i nsuficienţei respiratorii acute sau, chiar, a detresei
respiratorii).

D: fixarea focarului (lor) de fractură în poziţia

Imobilizarea oaselor membrelor.

iniţială, precum şi a aiticulaţiilor proximală şi distală

a acestuia.
I: fracturile oaselor membrelor şi ale centurilor.
CI: nu are.
P: pe . cât posibil se va evita modificarea poziţiei
fragmentelor osoaseîn focarul lezional.
MN: atele Krammer, atele de vid, atele improvizate
 --- - -- ---

(scânduri, metal; plastic, crengi, celălalt membru

infedor, etc.).
PAd: cunoştinte, SA. Se va solicita ajutorul -unei alte
personae (al doilea salvator).
PBen: imediat după contactul cu . victima şi
securizarea ei salvatorul va practica o imobilizare cu
propriile mâini, menţinând focarul de fractură în
poziţia iniţială.
T: - cu fineţe, se ataşează. atela Krammer (sau atelă ·
improvizată), după ce a fost izolată cu un material de
protecţie (textile, vată, faşă tifon, etc.), astfel încât să
depăşească articulaţiile proximală şi distală focarului
de fractură; se fixează atela cu benzi de material textil
(faşă tifon); se ataşează membrul superior lezat la
torace şi membrul inferior la celalalt, sănătos.
::..
..)

'_ atelele de vid: în primul timp, cu valva deschisă,

se mulează pe focarul de fractură şi articulaţiile
indicate, atela stas corespunzătoare · segmentului
interesat şi, se fixează în această poziţie cu benzile
stas; în timpul doi, cu pompa aspira-respingătoare, se
scoate aerul din atelă până la rigidizarea acesteia; se
ajustează fixarea în poziţie finală.
- sa,lte_aua de J!Îd este ideală pentru imobilizarea
fracturilor centurii pelvine (sau atela pentru membrul
inferior poziţionată transversal).
- - pentru imobilizarea scapulei: se practică ataşarea

. membrului . superior .homolateral la torace - cu f!Şarfa

Mayer (sau orice "batic" triunghiular).
- pentru imobilzarea claviculei: . timpul · unu: se
utilizează două inele (stas sau improvizate) ceva mai
largi, decât qircumferinţa braţelor: victimei şi, se
poziţionează lcţ bazele · membrelor...._ superioare,
b ilateral; timpul doi: . se · tensionează post<.':dor cele.
două inele prin interligatură cu O' ba,J1dă textilă· (faşă
tifon).
MR: după o bună jmobflizăre, ' eurerea trebuie . să· se-·
atenueze semnificativ (nu mai • necesi-tă antalgic). · . · .
AnuF: nu se modifică poziţia iniţ-ială a focarului de •·
fractură ( de 'la contactul cu . victima.) ; ataşarea • · la.
torace nu se face cu benzi ·c irculare. .

,. . I
I ,

. . · ·:

' '. '

(
I.
_.._ _ _,_________ ·--· ---'---------�- t.------·· :._,__,._.-_________.., _______�-' ·-- · j_' ·- --- ··--�- ... '
. · ·-;�EiiFffcA·-�· ..:-.-
-
1
---· ---.-·- ---·--· ···-::cuNosi'n�-:-ii;� · · --·-·-·· ...... , . ·- -- T-AT�iiifAf1 „APTITUDINI
4:·Puuciii-;;;;;;0--;;s/T� --:_·. .-·---:-:··:-·-:--····��--pjjjvEfi..A)�gjjj'i,,_1t.�d-:-·· ... . .. . . ... ··· ····--rru�·riiliâ;izarca. Practicianu l
--

recoltări, p�rfuiia · cu tehnica efectuează

endove,noasă (abordul • D: recoltarea: -de eşantioane . de sânge pe.utru puncţiilor puncţia venoasă.
venos periferic). -efectuarea· · diferitelor •; investigaţii paraclinice de venoase.
Injecţii: intravenoasă, _. · iaborator; · injecţia •intravenoasă - introducerea Practicianul
intramusculară, substanţei direct • îri circuitul sanguin după Familiarizarea stăpâneşte
subcutanată, puncţionarea unei·vene. , · · cu tipurile de tehnica
intradermică. · I: ..: în' :scop d/agnoJ'tic se practică pentru •· explorarea injecţii. recoltării.
diagnostică a unor organe ca rinichiul (urografia,
renoscintigrama, clearance), colecistul Practicianul este
· (colecistografia), ficatul (hepatoscintigrama, capabil să
cleanince-u fhepatic) ,- plămânul (pneumoscintigrama), efectueze toate
executare de f ebografii; tipurile de
l

�· în scop- terapeutic permite introducerea de substanţe injecţii.

hipertone în- · caritifatc · mare pentn1 reechilibrarea
hidro-electrolitică· ·. şi· derivate biologice (sânge,
derivate · de -sânge, hidrolizate de proteine, lipide,
glucide), reprezentând • o cale foa11e bună pentru
reanimarea bolnavilor şocaţi. Acul poate să rămână în
venă m_ai mtilte ore1 · iâr dacă situaţia o cere se poate
introduce în ven_ă o branulă, dispozitiv de plastic cu
lumen ce permite efectuarea perfuziilor îndelungate.
În unele cazuri e necesară chiar introducerea unui
cateter în lumenuţ venelor mari, . fie prin puncţie, fie
·prin denudare venoasă, - care să rămână mll;i m,u.Ite

·-.r

zile:
CI: · nu are. P: în cazurile de alergii polimorfe sau
· unice la substanţele administrate.
MN: seringi obişnuite, ace cu lungimea de 30 - 40
mm, grosime 0,8 - I mm şi bizou scurt' flexule
substanţa injectabilă, antiseptice, tampon, leucoplast,
)

vacutainere.
PAd: montarea seringii şi adaptarea acului,
încărcarea seringii - se face respectând regulile de
asepsie şi antisepsie, se ia fiola, se dezinfectează cu
alcool şi se taie cu o pilă specială sau se rupe capul
fiolei, se introduce acul în fiolă şi se aspiră cu grijă
conţinutul, se evacuează aerul din seringă, se schimbă
acul seringii.
PBen: bolnav în decubit dorsal, cu membrul superior
. în abducţie şi antebraţul în supinaţie fixat pe un
· stativ. Pregătirea regiunii în care se · execută injecţia.
-. Tegumentul trebuie să fie indemn, ·
fără leziuni sau infecţii (dermită, foliculită).
Zona de elecţie - venele superificale de la nivelul
plicii cotului (în principiu se poate injecta în orice
venă superficială).
T: implică următoarele etape:
- se aplică garoul care să comprime numai
reţeaua venoasă superficială, încât să producă staza
venoasă. Bolnavul poate să facă mişcări de închidere
 - deschidere a pumnului (activează circulaţia de
întoarcere şi permite venei să devină şi mai
perceptibilă);
- se dezinfectează regiunea cu o compresă şi
alcool, cu policele se imobilizează vena ce
. urmează să fie puncţionată, prin glisaj
tegumentar, fără a o goli de conţinut
- . se introduce acul cu bizoul în sus, la 1-2 mm
lateral. de venă până în spaţiul subcutan - se
orientează acul spre venă în unghi ascuţit, se
pătrunde · .în venă (la trecerea acului prin
peretele venos se percepe o senzaţie de
penetrare timpanală), se aspiră uşor (sângele
pătrunde în seringă - recoltare), se înlătură
• garoul. Se recoltează eşantionul de sânge sau
se injectează substanţa, lent sau rapid. Se
scoate acul şi se _aplică o compresă fixată cu
leucoplast.
MR: aspiraţia de sânge, absenţa durerii la injectarea
substanţei.
AnuF: tehnică defectuoasă - negăsirea venei, ruperea
acului•, poziţia falsă a acului (parţial în peretele venei
sau în afara ei), lipsa asepsiei în zona de puncţie -
risc de apariţie a flegmonului postinjecţional, lipsa
evacuării aerului din seringă - embolie; injectarea
paravenoasă (tumefiere la locul injectării - soluţie

----------------- ----------- - -· -- - ------

clorurată izotonică ş i novocaină paravenos pentru a

dilua substanţa).

IN.TEC7IA INTRAMUSCULARĂ

D: constă în introducerea unor soluţii izotone,

uleioase, sau a unor soluţii coloidale în · stratul
.
muscular. Prin vascularizaţia sa bogati; muşchiul
asigură o absorbţie mai rapidă a substanţei injectate,
iar prin inervaţia .senz.itivă mai puţin dezvoltată nu
produce o durere prea mare la distensie, ceea -ce
' 1 -·.....

permite, pe lângă injectarea de soluţii, injectarea de :

substanţe uleioasţ iritante şi de suspensii'.
· -
.ţ,.
---l I: scop terapeutic.
CI: pacienţii cu tratament anticoagulant cronic.
P: îu cazurile de alergii polimorfe sau unice .
MN: seringi, ace lungi de 50 - 80 mm, grosime O, 7 -
0,8 mm şi bizou lung, substanţa injectabilă,
antiseptice, tampon, leucoplast.
PAd: montarea seringii · şi adaptarea acului,
încărcarea seringii - se face respectând regulile de
asepsie şi antisepsie, se ia fiola, se dezinfectează cu
alcool, se taie cu o pilă specială sau se rupe capul
fiolei, se introduce acul în fiolă şi se aspiră cu grijă
conţinutul, se evacuează aerul din seringă, se schimbă
I
· acul seriJwii. .' !,
J:2.:____
·---··---- · ·--·· --·•-·-�----- -·-·-- -- i._., ___ --- _____
 ·- - - ··-
! P{<'.en: bolnav !l.l decubit -d�r;aJ-sau vcn;tr�l în funcţie
1·. t.k ;�L•i11./ afop.să pentrn injectj.ln�. Tegumentul trebuie
\ ·sri rie' · i 11i..lctrn, fară · teziLJni sau infacţii (dermită,
! foliculită). · • ·, - ·
l Zoiu� de ·elecţie: ·regiunea fesieră -- ooligat0ril.i. cadran .
· superoexteni (rezultat din. îinpătţirea sa ·prin · două
. li. nii, una orizontală . ce trecr� · prin 1narginea marelui
• trohmitcr până la:· ş,1nţul interfesier şhtlta verticală, ce
trece prin jumătatea fesei), regiunea deltoidia1lă --
deasupra şanţului radial al humerusului, faţa antero­
externă a coapsei - - uttliz.at-ă mai ales la copii,
substanţa &e injectează în, cvadriceps· sau în muşchi i
vaşti externi, la 1adt1lt, · zona este cuprinsă între o
orizontală ce trece -la J, . laturi de · deget sub marele
· • - . tro.h,mter şi alta ce trece la 4 laturi de deget deasupra
ma�ginii superioare a.rotulei.
..-T·are-urn\ătoarele etape:· ' · · ·
se dezinfectează regiunea cu o compresă şi
·
alcool; ·· ·.. ·
acul ataşat · la seringă se introduce profund în
masa muscu lară · pdntr-o mişcare bruscă;
:se -aspir� puţin (pe!'1tru a verifica dacă nu s-a
.. pă'.trims într-un vas sanguin);
.
·... .
se'injectează leţit substanţa;
se retrage brusc acul;
se masează. puţin locul cu tamponul de vată,

pentx:u a strica paralelismul planu.riloL

AnuF: înţeparea nervului sciatic produce o durere vie
de-a lungul coapsei şi gambei, se scoate acul şi se
introduce în alt loc; înţeparea unui vas sanguin se
traduce prin apariţia· sângelui la aspiraţie în seringă,
se scoate acul şi se înţeapă în alt loc, deoarece
introducerea de substanţe uleioase sau suspensii în
circulaţia sanguină poate produce accidente grave
( embolii); ruperea acului se poate face prin contracţia
reflexă puternică a muşchiului, de aceea se
recomandă bolnavului să fie relaxat şi să nu contracte
muşchiul, în cazul în care acul s-a rupt acesta trebuie
extras imediat; flegmonul fesier este urmarea unor
defecte de asepsie şi a introducerii unor substanţe ce
pot prnduce necroze aseptice.

INJECJIA SUBCUTANATĂ

D: constă în introducerea· bizoului în hipoderm.

Aceasta asigură o distensie mai puţin dureroasă şi o
absorbţie rapidă a substanţei injectate. În principiu,
injecţia subcutanată se poate efectua pe toată
suprafaţa corpului cu excepţia zonelor tegumentare
care acoperă reliefuri osoase, vase mari sau trunchiuri
nervoase, faţa internă a membrelor, regiunea gâtului
şi cap ului şi zonele unde se exercită presiuni.
 •

I: scop terapeutic.
CI: infecţii locale, pacienţii cu colaps sau şoc, stări
de prăbuşire a tensiunii arteriale.
P: în cazurile de alergii polimorfe sau unice.
MN: seringi, ace cu lungimea· de 25 -· 30 mm,
grosime 0,6
- 0,8 mm şi bizou lung, substanţa injectabilă,
antiseptice, tampon, leucoplast.
PAd: montarea seringii şi adaptarea acului,
încărcarea seringii - se face respectând regulile de
asepsie şi antisepsie, se ia fiola, se dezinfectează cu
alcool, se taie cu o pilă specială sau se rupe capul
fiolei, se introduce acul în fiolă şi se . aspiră cu grijă
conţinutul, se evacuează aerul din seringă, se schimbă
acul seringii.
o
V,

PBen: bolnav în decubit dorsal. Tegumentul trebuie

să fie indemn, fără leziuni sau infecţii (dermită,
foliculită).
Zone de elecţie: faţa anteroextemă a coapsei, faţa
posterioară a braţului, faţa laterală a toracelui, perete
anterolateral abdominal (hipodermul este mai
dezvoltat şi tegumentul mai mobil pe planurile
subjacente) .
T are următoarele etape:
- se dezinfectează tegumentul;
..
- se prinde pielea cu indexul şi oolicele stâng

până-::-�
--------------,-�-----: face o cută, la baza căreia introducem
-- -----:---:-'-------:----:----.--------.-------�
acul paralel cu · suprafaţa zonei. Prin mişcări
de lateralitate verificăm dacă acul este în
hipoderm;
aspirăm apoi puţin pentru a verifica dacă
vârful acului nu a pătruns -într-un vas
hipodermic, după care injectăm lent soluţia
pentru a nu produce dureri prin distensia
brutală a tegumentului.
AnuF: înţeparea unui filet nervos, ceea ce produce
durere la locul înţepăturii, se retrage puţin· vârful
acului şi se verifică din nou poziţia acestuia;
înţeparea unui vas sangui:q, ceea ce face să .apară
sânge la aspiraţie în seringă, se retrage sau împinge
puţin acul, aspirându-se . din nou, iat la sfâ1'şit se
masează locul ceva mai mult' petJ.tnt a evita formarea
unui hematom; ruperea acului, accident foarte rar se
rezolvă prin retragerea imediată a ·acului; abcese sau
flegmoane prin lipsa de asepsie a regiunii, injectarea
de substanţe caustice sau nesterile; din acest motiv, în
derm se injectează numai· soluţii izotone.

INJEC JIA INTRADERMICĂ.

D : introducerea bizoului în derm. - · ·. · ·

L- -· --·-- - _ _ - -·- _ _ _ _ _ ____ I: - în scop diq.1Q?ostic:_i�ectf,l.rea d i vers e l or s ubstanţe__] __
. ____________ __ ·- _ . _ _L ___ ... ... _______ " .. ... _· ___
· · •

··· · · ·
J · · · ·

i
 -·-----·---- - ··-
. ·. ' suf,pf;<::te � Jj antigehe sau alergene care, în c�ntact ·cu
, . anticorpii din organism, produc o reacţie macu Io-•
papul�asă locală (intradermoreacţie), direct
I ;propo1:ti.(?nal� Cil gradul sensibiiizâriL Citirea reacţiei
.. · f;e _face 'in1:i-e 30 1_n i1;nite şi _ 72 _ore, în funcţie de
rti:1,tigcp.i1l introdus. _(tuberculină, antigen hidatlc,
. . .. difi:erîc, : etc.);. .. în ' s�op .· ierapeutic se introduc
substanfe 1:nedici!Dento�st! pentru desensibilizare sau

are. . . . .
se'începe anesteiia·tocală prin infiltrare.
ci: riu
. P: !ip9ti�iile cire p�t apă.rea la orice injecţie; s-au
semn�tat �neori necroze ale· tegume�1telor, datorită
. i1,1tensţtăţii, reacţiei antigen-anticorp; .mai rar, stări de
./l
·şoc la· pacienţi hipersensibilizaţi.•
MN: seringă de 1 ml şi ace mici şi subţiri, cu bizoul
._)

. ) .
. scurtJ substanţa .
injectabilă, antiseptice, tampon,
leu'coplast: . ' '·
. PAd: montarea seringii şi adaptarea acu I u i,
î11căi·carea . seringii' - se face respectând regulile de
aseţisie şi . antise·psie: se ia fiola, se dezinfectează cu
· alcoof, se· taie cu o pilă specială sau se rupe capul
· 'fiolei, ·se introduţe cu grijă acul în fiolă şi se aspiră
conţiriutul,.-s e evacuează aerul din seringă, se schimbă
acul seringii.
PB'eţi: bolnav . în clinostatism, . pregătirea reglunii in
.
care se execută injecţia . Tegumei1tul trebufe · �ă fie

indemn, fără leziuni sau infecţii (dermită, foliculită).

Zo ?a de elecţie: faţa anterioară a antebraţelor, fiind
ma1 accesibilă şi lipsită de foliculi piloşi.
T: după dezinfecţia tegumentului, acesta se întinde
uş �r, pătrunzând cu acul paralel cu suprafaţa pielii,
stnct mtradermic, injectând O, 1-0,3 ml.
MR: Dacă injecţia este corect efectuată la locul
injectării_ apare o mică papulă, iar tegu�entul ia
aspectul unei „coji de portocală".
AnuF: eroare tehnică - injectarea substantei
sub :u:an. !?ci ?entele şi accidentele ce pot apă;ea
_
dupa mJecţ11le mtradermic� sunt foarte l'are.
 TEHNICA CUNOSTINTE ABILITATI APTITUDINI
5. FuncJiile „Foaia de temperatură" = parte integrantă a foii de Practicantul Determinarea
organismului. (,,Foaia observaţie clinică (FOC), document medical, ştiinţific învaţă şi se corectă şi
de temperatură") şi medico-legal. Este completată de asistent medical obişnuieşte cu necesară a
Determinare: greutate sau/şi medic (responsabilitatea complexă a datelor utilizarea funcţiilor
corporală, înălţime, înscrise). Cuprinde · obligatoriu: date personale + documentelor organismului.
temperatură, respiraţia, CNP, data internării, nr. F(:)C, nr. salon/pat, Dg. la medicale, între
tensiunea arterială, internare şi externare. În foaie se monitorizează care, foaia de Monitorizarea
pulsul, diureza, obligatoriu (la indicaţia medicului sau conform temperatură corectă a
scaunul, vărsăturile, standardelor): respiraţie, tensiune arterială, puls, este deosebit funcţiilor
expectoraţia, excreţii temperatură, lichide ingerate, diureză, scaune, dieta - de importantă. organismului.
patologice. pe zile şi date de la internare. Facultativ se pot
monitoriza ş1 alte date, de ex. greutate, excreţii
Monitorizarea
pat?logice, stare uter, etc. (Vezi Anexa 3 )
• Interpretarea
funcţiilor evolutiv-clinică
organismului. a modificărilor
Studentul funcţiilor
I: - aprecierea stării de nutriţie, a indicelui· de masă deprinde organismului.
Greutatea corporală.

corporală (lMC) tehnicile de

- stabilirea dozelor de medicamente determinare şi
- stabilirea necesarului caloric zilnic monitorizare a Dezvoltarea
- instituirea regimului alimentar greutăţii capacităţii de
- este factor de monitorizare a evoluţiei corporale, cu observare
- urmărirea evolutiei ponderale (în pediatrie) interpretări discretă a
MN: balanţa antropometrică sau cântar electronic şisemnificaţii funcţiei
(modem şi sensibilitate mare), cântar pediatric, etc.. medicale. respiratorii
T: . - este adaptată .necesităţilor (vezi indicaţii). (pentru a

Cântărirea pacienţilor se va face dimineaţa, înainte de elimina

mâncare şi după defecaţie şi micţiune. influenţa
- pacienţii nemobilizabili vor fi cântăriţi în pat; autocontrolului
- pacienţii cu deficit de mobilizare vor fi ajutaţi să pacientului).
ajungă pe cântar şi vor fi supravegheaţi continuu pe
toată durata cântăririi; · · Familiarizarea
- greutatea constatată se scrie în "foaia de practică cu
temperatură". -·
modaliţăţi de
determinare şi
Practicianul apreciere fizică
I: - evaluare la internare· cu ·-calculul IMC
!nălţimea.
deprinde a organismului
tehnicile de
m (Gr) (kg)
IMC (kg/m } � • . -----.
mă . sur-are a
taliei şi
2

1/ {I2) (m 2)
· calculul
/)
/)

·Indicelui de
Valorile IMC ajută Ia 'incadiarea pacientului în stati1s Masă
pond.erai, după cuni um1ează: · Corporală.
f] 1 8,49 sau mai puţin -· Subpomleral
rJ între ·J 8;so · si 24,99 ....:. Greutate 1I°o rina1ă · ·
U între 25,00 si 29,99 - Su p r�ponderal ·
O între 30,00 si 34,99 - Ob�zitate (gr. I)
O între 35,00 si 39,99 •·- Obezh�te·(gr; II) ,
O 40,00 sau mai mult --- Obezitate morbidă
MN: taliometru{(t:ijă vertkafa, ;,erpendir.u Jară. pe sol,
, . ._•pe_--�..�.�� _.::�:':.i:�'�a�---t�_11_ -�!!..�S?t;. j1_«:_di'!_!!!tlr 1:d (i,lQ)eab· :_�---•__'.�_-_.:____:-�---- ___. __ _ .. .. . -···
.
 Sindrom febril = febră + stare generală alterată,
astenie, inapetenţă, sete, limbă uscată, congestia feţei,
cefalee, dureri musculare, tahicardie, tahipnee,
oligurie cu unm concentrate, tulburări nervoase
(uneori până la delir febril).
Notare: pe ordonata graficului sunt înscrise valori ale
temperaturii . între 36 °C şi 42 ° C, fiecare grad fiind
subdivizat în spaţii de 0,2 °C; pe abscisă sunt înscrise
zilele de spitalizare, fiecare cu două rubrici:
dimineaţa (D) şî · seara (S). Coroborând tamperatura
măsurată cu data şi momentul zilei se obţine un
punct. Din unirea punctelor ( cu culoare neagră)
rezultă diagrama termică (curba de temperatură):
febra continuă (pneumonie), febra remi tentă
(septicemii, bronhopneumonii, tbc gravă), febra
intermitentă (septicemii), febra recurentă (sdr. febril
prelungit, neo.), febra ondulantă (bruceloză), febra de
tip invers (tbc. gravă), febra neregulată
(nesistematizată).

Familiarizarea
Asigură {I.portul de oxigen necesar proceselor vitale practică cu
Respiraţia. (R)

ale organismului. -· tehnica

Etape:· - pulmonară - aer distribuit în plămâni (în evaluării şi
alveole)· monitorizării
- sanguină - schimb de gaze între alveole şi respiraţiei şi a

capilare (hematoza) modificărilor

- circulatorie -- transportul 02 la ţesuturi ⇒ acestei
SaO2 şi PaO2 modalităţi de
- tisulară - extragere 02 din sânge spre ţesuturi · exprimare a
şi CO2 invers. funcţiei
Monitorizarea se referă doar la etapa pulmonară organismului
(mişcările cutiei toracice) şi ·cea · · · circulatorie de aport şi
(pulsoximetria--SaO2) . schimb de
Etapa pulmonară. Dilatarea cutiei toracice + gaze.
pătnmderea aerului = inspir. Revenirea cutiei toracice
+ ieşirea aerului = expir. Inspir +expir = respiraţie.
Respiraţia normală: 16-20 / minut ⇒ aport de 02
aproximativ l O O O cm3 /rriinut; la dÎspoziţia
organismului.
Tehnica: observaţie (palpare) a mişcărilor cutiei ·
toracice + numărare, timp de 1 minut, discret, de câte
ori este nevoie (minim 2x pc zi).
Tipul respirator: - femei - - diatn. ant.--post: ·:⇒ costal ·
superior
- bărb}Jţi ..:: dia.m. lrn11svers => costal
inferior
copii ţ:i seniori ... cliM1. 1oJ.Jgitudinai" :

' .

.. ..
 t.r.u , ataşat
· I gridm şi :.i:., c.:� 1rwr c ·, •�nPsl:n�tj), . l:aliome .
· ------
· ::. ....'.. _:: ....-·. . ., .. :_�---· --'----,--------.....,.....
-···-·· .. ... ... ___ -·· ······· · · ·--·-····- ·- ...-·-·- · · ' · -- �·--��- -- ·· .c: .. :...�. _,

cânt�relor, . �aliotţ1ct_;·u St�gmenllJl demon tabil (pentru

·
.măsural'�a. t11-l iei în pat.,· la orizGnta\ă). ·
T: .. se conducr.: pacierytul. pe· tal.iometru; este invitat a
se _poz,iţiona erect; se-_ coboarij cur�orul pe vertexul
(punctul cel mai înalt al ·craniul ui) ·pacientului; se
cites{e v�loarea de pe ·grilă; · · ·
- · măsurarea taliei · -se . poate . face . · simultan cu ·
determinarea . . grfutăţii da,că. tija - taliome.trică este
ataşată balanţei_ antroporpetrice;
.. sugarul (copilul mic) se culcă în jgheabul
pedion1efrului, se menţine. poziţi<J. decubit dorsal cu
regiunea. calcarieană la ii1ditaţia O a grilei; se
culisează cursorul până l� nivelul vertex ului; se
citeşte valoare.a· de pe grilă; . , · ..
- detem1inarea taliei în pat (cu · taliometrul
seginentat): se montează taliometrul paralel cu
pacientul în decubit dorsal, st poziţionează cursorul
bazal în dreptul regiunii -calcaneene; se pune cursorul
apical în dreptul vertexului; -se citeste . gradaţia
cursorului apical.

Familiarizarea
Normală (în axilă): 36-37 C. Temperatura centrală: practică cu
Temper.atura. (T)
tehnica
°

până la 3 8° e Orele . de referinţă pentru măsurare: 6-7

am. şi 1 8- 1 9 pm. Există în mod ,,normal, remisia evaluării ş i

' }'

matinală şi exacerbarea v�sperală. monitorizării

Hipotermie < 3 5•e; temperaturii şi
St. 1 : hipotermie uşoară: excitaţie; J = 33-35 ° e a modificărilor
St. 2: hipotermie medie: epuizare, adinamie, toni­ acestei
citate musculară · crescută, depresie respiratorie modalităţi
centrală; T = 30-33 °e particulare de
St. 3 : hipotermie severă: stadiu paralitic, rigiditate exprimare a
musculară, vigilenţă scăzută, hiporeflexie; T = 27-30 homeostaziei
oe organismului.
St. 4: moarte clinică: FV sau asistolie; T < 27 °e

Hipertermie > 3 7 ° C; - subfebrilitate - 37-38°e

• (în axilă) - febră moderată - 3 8-39° e
- febră înaltă - 3 9-40° e
- pirexie - 40-4 1 °e
- hiperpirexie - 41-42°e şi >.

Măsurarea temperaturii.
Instrumente: termometru maximal, cutanat, auricular,
electric, electronic.
Locaţii de măsurare: regiune frontală, axilară,
inghinală, în cavitatea bucală, în conductul auditiv
extern (temperatura periferică), în rect, în vagin
(temperatura centrală).
Ritmul de măsurare: de 2 ori pe zi, între orele de
referinţă.
 decât în pozi �Ît!
---- . -- - ---·-······ --······ ·- ··-·· . -· - �)�;,iţi (d��l�iliii---=· -�(�;r ;-��;uă,
e
es1t
şczândă sau în pi�ioare), activitate fizică (ne� �
·
mai mult 02 ), temperatura med iului (tem pera tura mai
de căldu ră),
ridicată ⇒ polip nee pentru ·pie1·dere
starea de veghe sau somn (îu somn diminuă). .
Jnregistrare: cu creion albastru, pe ordonată fond
între 10-35 resp/min.
la
Ritmul: nor.mal este regulat = in5pir şi expir
intervale constante.
Modificări patologice ale respira/iei dispnee.
i,
- tahipnee (poli pnee) -- creşterea frecvenţe
=

scăderea amplitudinii,
ritm regulat;
- bradipnee - scăd e rea frecvenţei, creşterea ..
ainplih1dinii, ritm
'.l\
::,

regulat;
- dispnee insp iratorie --- inspir greu, anevoios ,
forţat, conştient; plus
cornaj şi tiraj (OACAS,
BPOC ); . . t,
- ·dispnee expiratorie -- expir greu, peni bil, forţa
conştient (astm).
o
- dispneea paroxistică - accese repetate rara
cauză aparentă.
ă
- dispneea · accidentală - apare brusc; cu cauz
evidentă (infarct

• ·.• "

pulmonar, pneumotorax, erup difteric, alergie,

intoxicaţii, etc.):
- dispnee cu perturbare ritmică şi periodică:
:. Cheyne-Stokes - cicluri de respiraţie
accelerată şi progresiv profundă alternante cu
perioade de apnee;
- - Klissmaul - bradipnee accentuată ( 1 0-
8/min), inspir profund, zgomotos, lung - pauză lungă
- expir lung;
- Bouchut - inspir foa1te lung + expir
foarte scurt, brusc;
- Biot - mişcări respiratorii normale
despărţite de pauze mai lu�gi de 1 0-30 secunde.
- după condiţiile de producere, dispneea este:
- de efort
- de repaus
- de decubit
Familiarizarea
Presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali practică cu
Tensiunea arterială. (TA)

= TA. Este influenţată de foiţa de contracţie a inimii, tehnica

elasticitatea pereţilor vasculari, calibrul vascular şi evaluării şi
vâscozitatea sângelui. monitorizării
I: TA - sistolică (S) (maximă) - valoarea cea mai tensiunii
mare (în mmHg) arteriale şi a
- diastolică (D) (minimă) - valoarea cea mai modificărilor
mică (în mmHe:) acestei
 P: prezenţa unui şunt al1:erio-venos la dializaţi, modalităţi de
edemul membrului respectiv sau pareza acestuia - pot exprimare a
da valori eronate ale TA. funcţiei
MN: tensiometru, stetoscop, pix, FOC. organismului
Pben: bolnav în repaus ( decubit); condiţii generale de circulaţie
înainte de măsurare: - nicotină (fumat) < 3 0 minute sanguină.
- cofeină < 2 orc .-
- alcool < 8 ore
- efort fizic, stres psihic < 1 oră
T: Măsurarea TA. Metoda neinvazivă Riva-Rocci: se
instalează manşeta de presiune la nivelul braţului gol,
2,5-3 cm proxima! de cot (cotul sprij init cu braţul la
nivelul inimii); se localizează şi palpează pulsul la
radiala aceluiaşi membru; s.e umflă manşeta până
dispare pulsul; se evacuează lent (2 mmHg/s) aerul
l\
..)

din manşetă până la apariţia primei unde de puls; se

notează valoarea indicată în • acel moment de
manometrul tensiometrului ⇒ TA sistolică.

utilizarea unui stetoscop; după dispariţia pulsului se

VT: Metoda Korotkov: asociază precedentei

aplică stetoscopul pe traiectul arterei brahiale, imediat

sub manşetă; se decomprimă lent manşeta; primul ton
arterial marchează TA sistolică; când tonurile
arteriale succesive se tranformă într-un suflu continuu
se notează TA diastolică.
Monitorizarea -TA: TA se -notează în foaia de
L-----------�::.::.:..:..:..:...::..:..;.:��--__;,-----------------'--------'----------__,
---·---

---- -1 ---:___:-:-___-:-::----r------..-----·---­
-.1:--:d;re
,-- - te::m::p::e=r=
;:: a::-
tur ă-
:-::; s u-:.b::-:;fi;:o-:-rm
, :: a-
::-:--::- u-
nu ptun gh i p arale1 cu
ordonata: latura inferioară reprezintă TA diastolică
iar cea superioară TA sistolică; dreptunghiul este lat
cât o jumătate de zi şi se poate haşura. Valorile TA se
notează şi cifric d_easupra şi sub dreptuQghi. Pe
ordonată se regăsesc valorile TA între 5 0 mni}:Ig . şi
3. Q0 mmHg , două linii subţiri marcând l 0_ minHg.. .
A nu F: - nerespectarea condiţiilor-de Pben sau/şi a
P; . -�
- introducerea stetoscopului �ub· manşeta
pneumatică. .
�ivelul TA variază în raport . cu sexul (femei .cu- 5 :- 10
mmHg n'lai mică), activitatea dium_ă, yârsta,. cond-iţii
patologice (hipertensiune, hipotensiune).
Clasificarea TA (în mmHg.):
- normală: TAS < 1 20 şi TAD < 80 .
.
- pre - HTA: . TAS 1 20 - 1 3 9 sau TAD. 80 - 89 .
- HTA I: TAS 1 40 - 1. 59 sa·u TAD 90 - 99
- HTA II: TAS ;;:: 1 ?0 sau TAD ;;:: 1 00

Pulsul. (P) Familiarizan;:a

Palparea pulsului - pe oric_ai·e art�ră care: poate fi practică cu
comprimată pe un plaQ dur (osos). sau semidur tehnir,a · ,
(tendinos): temporală superficial_ă, carotidă, l;>rahi_ală, ·�vahl.ă.rii ş:
- radială; femurală; 'tibială, pedfoasă: · ·Obişnuit: pulsul · .' . · i;i 1 orntor;zlin :· . f. . : .
radial = puls periferic şi , ulsul _caro"t idir111_ _ =�_1n�ls . _ puls.u lui � '.- :i. . .
· ţ .
. -· � . .
 - · · ;��\il 1-;·;�-J :·\;�ii�: :;(��a·:�·,; .face cu t_ _
_c __e'-- -- -
-- - ___ - _ __s_ modifica- �-- _r_,.----- --·----·-----
-·- ; ·· r__
ei degţt ( in d e x , m e d iu ri l o
1 }! im:.far), timp (k: 1 minut (saH, odată cu experienţa:
acestei -
·I � 2 rr:;1Lx:2,
1 :
:Jf. l tt· ;
1,; , min.x4), minim ·de două ori pe zi modalităţi de
·, sat1 la: rrJvok exprimare a
Frecvenfa jit.dsului vanaza în funcţie .de : sex (la funcţiei
femei• mai · c;reso.ut cu ·7-8 bătăi), vârstă (NN=130- organismului
140/miri; S=r00-120/min, ' A=60-80/min), poziţia de circulaţie
' c{>rpului, efort, emoţii, · stări fiziologice sau sanguină.
flatologice. · ' - · - ·-·
Înregistrarea pulsului: pe ordonată sunt trecute valori.
îri.tre 60 şi 180 b/min (linii marcate din 20 în 20 iar
întfe e·le · sµaţii · de câte 4 .b/min}, iar pe. abscisă datel e
· (cu D şi S). Unind punctr.::le determinate cu culoare
roşie, se obţine· diagrama pulsului.
'Variaţii"ale pulsului: ·-
- frecvenţă: - tahicardie > 80 b/min. Există
paroxisme. -
·� bradicardie < 60 b/min.
- - ritmicitate: - ritmic sau aritmic (neregulat)
� amplitudin�: -· arnplu (nonnal scade către periferie)
„ mic (redus): simetric sau asimertic
. - filiform (abia perceptibil).
-- tensiune: - dur (h.ipertrofie de ventricul stâng)
- moale (insuficienţă cardiacă)
- celeritate (iuţeală de formare şi dispariţie): - celer
(insuf: aortică)

tard
(arterioscl��oză)

Diureza. Familiarizarea
În legătură cu emisia de urină se vor monitoriza _ .practică cu
următoarele aspecte: tehnica
J. Tulburările de emisiune urinară (micţiune). Nr. evaluării şi
normal de micţiuni pe zi: 5-6 lil, bărbaţi şi 4-5 la monitorizării
femei; noaptea sunt reduse (maxim 25% din excreţiei
cantitatea totală pe zi). urinare şi a
- polakiuria = frecvenţa .anonnal crescută a modificărilor
micţiunilor cu cantitate de urină scăzută, nonnală sau acestei
crescută; modalităţi de
- ischuria (retenţia de urină) = incapacitatea vezicii exprimare a
urinare de a-şi evacua conţinutul ⇒ globul vezical; funcţiei
- anuria = lipsa secreţiei de urină -t vezica urinară organismului
r_ ămâne goală; de excreţie şi
- nicturia = inversarea raportului micţional diurn purificare.
cu cel nocturn;
- disuria = micţiuni dificile sau dureroase,
penibile;
- incontinenţa urinară = micţiuni involuntare şi
inconştiente; la copii poate fi fără o cauză organică -t
enureză nocturnă.
2. Determinarea cantităţii de urină emisă in 24 ore.
Scop dublu: determinarea diurezei şi efectuarea unor
 analize din cantitatea totală. Colectarea se face în
urinare - vase gradate, cu gât larg şi ermetic închise.
Diureza normală: aprox. 1500 mV24ore.
Notarea în foaia de temperatură: jos, rând separat, pe
zile.
- poliurie = cantitate mai mare decât normal
- o ligurie = cantiţate mai rnică decât normal ..
- anurie = secreţie urinară absentă.
3 . Caracterele calitative (macroscopice) ale urinii.
- culoarea: normală - galben-deschis (galben-pai);
este modificată de lichidele ingerate, alimentaţie,
medicaţie, entităţi patologice;
- aspectul: normal - limpede, clar;
. . .
- mirosul: imediat - asemănător bulionului; apoi -
ainoniacal;
- reacţia: normal: acidă (pH = 6,5) imediat; apoi -
alcalină.
Scaunul. Deprinderea
Dacă trebuie păstrat sau prezentat se va recolta în practică de
ploscă. monitorizare a
_
Normal: 1 scaun pe zi, emisiune (defecaţie) făra_ emisiei de
efo1turi' fecale cu· m iros de putrefacţie, fără gaze. Se materii fecale:
notează în rubrica specia -
· 1a. ritm de
Parametrii ce trebuie urmăriţi: evacuare,
1. Frecvenţa: - crescută = diaree; scaune de dificultăţi în .
consistenţă scăzută,
� --------1����
- � păstoase,
�� semilichide
�--"--- sau -lichide;
--'-'-- evacuar
-- e --
şi ___,________

conţ ine resturi alim entare nedigerate;

calitatea
- scăzută = constipaţie; un scaun la 2-4
zile, de aspect nom1al, fără resturi alimentar macroscopică
e a·materiilor
nedigerate, volu m redus;
fecale.
- ileus = absenţa elim inări i scaunelor (şi
a gazelor).
2. -cantitatea: nu este constantă, depinzând
de
cantitatea de alimente.
3 . Consistenţa: normală - păstoasă, omogenă; scăz
ută
în diaree; crescută (aspect de coproliţi) în cons
tipaţie.
4. Forma: normală - cilindrică, cu diametru
de 3-5
cm, de lung ime variabilă;
5 . Culoarea: normală - brună;

Evacuarea prin orifi ciul bucal a conţinutului

Vărsăturile.
gastri_c . Fam iliar izarea
Se notează în foaia de temperatură cu
· ur;i cerc. practică cu
Parametrii:
l . Frecvenţa: unice, mul tiple sau incoercibile. tehnica
2. Orar ul: ·· matinale - dim ineaţa pe stomac evaluării şi
gol; monitorizării
- postprandiale - imediat după alimentare
(sau în timp ul mesei); vărsăturilo r şi ·
a mod ifică�ilo�
- tardive - la 2�6 ore postpran dial: .
acestei �-
· . 3. Cantitatea: concordantă cu alimentele inge
mare în stenoza pilodcă. ·
rate; _ mai . modalităţi cte·
. : · · . expnmare a
---·····-·-·--·- ______ ..... _ ·--·-·1 4. Co1�Jii1 ut: _-__alirnentai· - alimentele consummate; . : ..____ funcţi ei · ____
..
• . I
----- · ... -----------···· .. ..... l
- -i-�-:,_�- -

, -,
-�=: :- =-,� �
'
�������iC�;fl����a:;��-; - -��\f����ui- - --

_ fecaloid _ în _ ocluzie intestinală (şi

mirbs fecaloid);
- -- -1
I
· - purulent - abces deschis în stoma� ;
atemeză - conţin
· · . - sanguinolent - hem
sânge proaspăt.

. .,

TEHNICA CUNOSTINTE ABILITATI APTITUDINI

6. ;Protocoale şi/sau Studentul - Practicantul va
standarde
SCR. Resuscitare cardio-pulmonară.
practicant va fi eliberat de
recomandate irz stopul Definiţie: RCP = o serie de tehnici prin care trebuie deprunde spaima de abord
cardio-respirator: să se asigure aportul unei minime cantităţi - de oxigen tehnica de · a SCR.
definiţii, lanţul pentru a întreţine viata în axul vital central: cord­ recunoaştere
supravieţuirii. Tehnica (sau doar de - Practicantul va
resuscitării cardio­
pu!mon-creier.
Lanţul supravieţuirii = standard de acţiune pentru o suspiciune) a fi scutit de
respiratorii: suportul stopului teama de
vital de bază - tehnica
' I �:� I � I
economie de timp eficace:

respiraţiei artificiale, DEFI II SVA I cardio­

respirator şi
malpraxis.

tehnica compresiunilor cerebral. - Practicantul va

toracice. Utilizarea putea aborda
defibrilatorului
Iniţial se proce_dează la diagnosticarea stopului
orice victimă a
extern.
cardio-respirator şi .alarmarea sistemelor medicale de
urgenţă (SMU) (veriga 1 ) pentru a sosi cât mai repede SCR,
cu defibrilarea precoce (veriga 3) şi suportul vital familiarizat fiind
avansat (veriga 4); până la sosirea SMU, cu tehnicile
salvatorul(ii) execută resuscitarea de bază (veriga 2). RCP, dar şi cu
Etapele Verigii 1: aspectele etice şi
ASIGURARE - VERIFÎCAREA STĂRll DE legale ale RCP.
CONŞTIENŢĂ - AJUTOOOOR! -
- Practicantul,
neezitant, va
VERJFICAREA RESPIRAŢIEI - VERIFICAREA
CIRCULAŢIEI - +/- POZIŢIA LATERALĂ DE
SIGURANŢĂ - ALARMARE ( I 1 2). acţiona
conştient­
stereotipic,
 Veriga a 2-a: Studentul va realizând

Respira/ia artificială - tehnica:

SVB - tehnica: deprinde economia de
tehnica timp în interesul
- et. I - tripla m anevră Saffar: execuţiei victimei.
1 . hiperextensia capului respiraţiei
2. subluxaţia mandibulei (+/-) artificiale şi a
3 . pensarea narin�lor circulaţiei - Abilitatea de a
- et. II - · 1 . inspir la capacitatea pulmonară a artificiale (a aborda
salvatorului compresiunilor profesional-
2. ocluzie perfectă a orificiului de toracice). uman moartea
comunicare cu victima clinică.

- 2 secunde
3 .a. exhalare (insuflaţie) cu glota deschisă

b. pauză (pt. expirul pasiv) - 4 secunde

- PRICEPEREA
o
-._) de a face . . . nu
c. a doua insuflaţie - 2 secunde. de a "contempla
compasional"
Circulafia artificială - tehnica:
⇒ 2 x 1000 cm 3 aer administrat victimei.
doar, o situaţie
Unde? - pe mijlocul sternului; critică.
Cum? - A: două mâini suprapuse, promontoriul
uneia în contact cu. sternul, coate întinse; (Q - cu o Studentul va
mână; S+NN - cu două degete sau două police) putea aprecia
Profunzime? :- A: . 4-5 cm; C : 3-4 cm; S+NN: 2-3 logic şi
cm; fundamentat
Frecvenţa? - A: l 00 cpr./min; C,S,NN: 120 ştiinţific o serie
cpr./min. de aspecte ale
⇒ 1 CT eficace ⇒ se palpează unda de puls protocoalelor

carotidian actuale de
⇒ una CT durează . 0,6 sec. pt. adult şi 0,5 sec. resuscitare care,
pt. C,S,NN
Rata ventilaţii I c0111p resbmi târacice.:
. . . pun limite
Studentul va creşterii
Adult 2 / 3 0 ·
Copil 1 I 5 - un salvator,
cunoaşte supravieţuirii în
realitatea cazul SCR.
2 I l 5 ·- doi salvatori raportului
Sugar şi NN I / 3 . ventilaţie/com
N B. Cuantifiq1rea aritmetică a duratei ciclului 2/30 presiune
conduce la incertituclinea respectării defin iţiei toracică ·
resuscitării. Comentarii !!
i
Utilizarea· def brilato�·u lui extern: Şocul Electric Studentul va
Extern (SEE) . practica
I: - defibrilare: stop . cardio-respirntor (SCR) şi administrarea
cerebral reală (pe
- conversie electrică: TV sa11 TSV (FA sau FIA) manechin) a
rezistente la antiai·itmi,ce Lv.; ·
NB. Prec:<,citatea este mama fnfelepr.iunii !
· adtn inistrării
SEE.
MN: de:fi brillator (auto·mat,semiautomat}, gel
e � ectroconductor; sursă. de oxig�n, bal_on şi mască,
pipă Guedel .
PAd.: spălare pe mr,i"� i_ =:> curate, degrcs�te. ·
Pben..: - decubit - dorsat c.1.1 bu:,rn( 1r,d. ,;one
(parasternal superior drepl şi regiune" ·B !)exiană) i
---·------··--·-·--- ��!:.�!::;--d�gr�?�!t-J__ .. .. ·······-·--·· ... - . - .. .. ·- . ·-· -·· ..l._.a - - . . -· ----- .. _____ l___ _ --- -- - ·- -·-·-·- - .
• ;
' I
 ,. .. " "

. · · ·· it1conştic1_1t: 02--t.t! rnpk� p� ma�că, · · · · · '

··- - -·--- ---- . ·-·--· --···-· ·---- , -- ---·- -··- --------···· - . .. . · - · -··- - - . . -· --·--·--· - -- -··---�-- ·--···- - · - --- -- --·· -· . -·· . . ·- - ·-·-- 1

- _constl�frţ . ·· AbVP (C) + anti. aritmice i.v .;

. ..
. 02-terapie pe mască;
- :t· şe9arc ()¼edazepam -- l f, i.v).
.
T: 1. se ·stabileşte indica·ţia apentru SEE: conversie
s·au TVFP, FV . .
�- se aplică electr?iii sau padelele pe zonele de
mai sus
3 . activarea defibrilatorului
4. se stabileşte nivelul energetic al şocului: 50-
100-180-3 60 kj
5. "Atenţie voi da şoc ! ! ! Eliberaţi victima! ! !
6 . "Atenţie defibrilatorul se încarcă! ! ! La trei voi
da şoc ! ! ! " + se porneşte încărcarea defibrilatorului
,7. "UNU, eu sunt gata ! ! !"
8 . "DOI, tu eşti gata ! ! !"
9. ·"TREI, noi suntem gata! DAU ŞOC! ! ! "
VT: la defibrilatoare automate, comenzile se dau
concomitent cu reacţia aparatului. Sunt şi aparate care
comandă ele însele.
MR: defibrilatoarele moderne au monitor propriu şi
înregistrează automat ritmul cardiac post-şoc.
Monitorizarea nu îo.cetează decât la spital, la indicaţia
medicului cardiolog sau ATI-st.
A nu F: - administrare în BRADI-ASISTOLIE şi
ACTIVITATE ELECTRICĂ FĂRĂ PULS

comentarii ?? ! ! ??
- adm�ri�strare în vehicole sanitare (izolare?)
....... .. �·.
�
. - admm1strare în med ii umede (ceaţă, ploa ie
mosoare, etc.) · '
- padele uscate (defavorizează şocul
şi
favorizează arsurile)
-
 DESCRIERE TEMATICĂ: ANEXA strict la actul medical (să nu intrăm în discuţii asupra calită
ţii lui). T0::1e
PRECIZĂRI SUGESTIV-POLITICOASE la Tema I . lipsurile le vor suplini - cine aiţii? - aparţinătorii.
Aparţinător Putem să vorbim la nesfârşit de principii: nu da şpag
ă, nu accept1
Nu căutaţi acest cuvânt în dicţionar, încă nu a ajuns acolo, deşi şi-ar impoliteţea şi tratamentul incorect, · eşti plătitor de
taxe, cere-:::.
merita locul. El s-a născut în spitalul românesc, mai întâi în jargonul drepturile, eşti cetăţean, comportă-te ca atare. Dar oame
nii sistem uit,;
personalului medical, apoi şi-a făcut loc pe anunţuri oficiale şi I-am medical au o marfă inestimabilă şi sunt conştienţi de asta.
Au în miir.ile
auzit chiar şi în declaraţii la televizor. A apărut din nevoie de a defini lor sănătatea şi chiar viaţa celor dragi . De · la porta
r şi până :.:-.
uşor o situaţie, dar cred că este n� este concept care să definească mai brancardier şi până în biroul medicuiui toţi ştiu asta
ş.i se comportă ca
· bine slăbiciunea medicinii româneşti, mizeria materială şi umană, atare, unii mai bine, aiţii mai rău, dar cinismul este preze
nt orii mde îi.
prejudecăţile, în fond lipsa de umanitate care înconjoară prea des actul atmosfera spitalului. Şi pentru că îţi pasă, pentru că n-ai
de -aies, pentru
medical. Aparţintorul este cel ce, în nemernicia lui, însoţeşte bolnavul că nu poţi să te joci cu cţea ce pentru ei e marfă şi pentr
u tine vhţă.
intrat în îngrijirea spitalului. Teoretic este un om. Practic . . . · accepţi. Aştepţi cu orele la uşî în faţa cărora ,nimănui nu i-a .păs3
·plaseze un scaun, te strecori umil pe colidoare, te înţele t să
· În spital aparţinătorul este echivalentul civilului în armată. Este un gi Cli portarul şi
intrus enervant care nu înţelege cum merg lucrurile şi cât de importanţi infirmiera, plăteşti ce e de piătif; fie că sunt. medicamente
sau mâncare,
sunt cei ce binevoiesc a avea grijă de bolnavul de care, ca orice alt fie că sunt bancnote plasate în buzunarele nelipsite şi plasa
te coavenab1 J
obiect, aparţine. Este în principiu nedorit, în practică tolerat atunci pe halate. Fiec.are contribuie după posibilităţi, în timp ce
cifrele trec d:n
când contribuie la ungerea rotiţelor sistemului. gură în gură, în şoaptă, printre aparţinătorii tăc!,lţi. Princ
ipiile sunt lăsate
Spitalul românesc respinge din principiu prezenţa rudelor şi prietenilor pentru alte vremuri, mai bune. Cetăţenii devin aparţinăto
ri.
bolnayilor · alături de aceştia. S-ar zice că în filozofia medicinii Nu ştiu câte ·s-au mai schimb"!,t în spitalul . românesc
într-un an şi
·autohtone dragostea, compasiunea şi ajutor1.1l nu�şi găsesc locul în jumătate, · de ultima dată când mi-am jucat ·•cu stoic
ism rolul de
procesul de vindecare. De la intrare şi până îri ultimul colţ spitalul este aparţinător. Mă pregătesc să afl , dar irn am aşteptări
':1 mari. Va trece şi
. :agresiv cu ap,arţinătorii. Accesul este interzis cam peste tot, orele de asta, doar trăim în R6mâriia. Deşi banii au apărut ades�
a în rândurile de
vizitare sunt meschine şi aşezate imposibil în programul zilnic, nu sunt mai sus, nu e vorba · de ei. Nu ţ vorba_ de· resurs�,
de l�gi sau de
săli cie aşteptare, nu sunt puncte de informare, nu există pic de politicieni. Este despre oameni. ·
amabilitate. Aparţinătorul este enervant şi trebuie gonit. Nu lipsa banilor face să · nu existe lucruri mărunte�
precum săli de
Lucrurile se nunaţează în practică, pentru că - nu-i aşa? - toţi• suntem aştept1:U"e şi scaune pentru rude. Nu lips� banilor
îi alungă pe cei
oameni şi trebuie să trăim. Încă nu am întâlnit un spital în care să nu apropiaţi de lângă b9lnav aturici când are mai inare
nevoie de ei. Nu
poţi să intri la orice oră cu câţiva lei daţi paznicului. Brancardieri şi lipsa banilor crează regulile duşmănoase şi anunţurile
�ogante şi nu
infirmiere te pot descurca în labirintul nemarcat al holurilor, dacă vor lipsa banilor perpetuează sistemul paralel în care toată
lumea ignură
sau dacă cotizezi. Orice informaţie devine disponibilă cu una sau câteva regulile şi anunţurile. Nu lipsa banilor elimină: amab
ilitate, politeţea,
bancnote discret plasate în buzunarul. unei asistente. Carantina şi umanismul. Nu lipsa banilor croieşte halatele cu buzu
nar şi tarifele
accesul interzis capătă sensuri noi, .relativizate, în urma · unui proces transmise în şoaptă de Ia unul · fa altul. Nu lipsa banilor
crează legătura
asemănător. Din duşman, aparţinătorul devine tolerat, d.ar să nu-şi uite· directă între calitatea serviciului şi suma plătită info
rmat Nu lipsa
locul: să se comporte umil şi binevoitor, să suporte calm apostrof'arile banilor a inventat cuvântul aparţinător. Toate acestea
Ie-au făcut nişte
personalului spitalului. oameni, unii din ei buni specialişit, dar care prea
des uită că sunt
Sistemul de sănătate duce lipsă de resurse. De cele mai multe ori nu are oameni.
medicamente, de la cele mai banale la cele mai scumpe, sau dacă are le
distribuie atent. Mâncarea pe care o dă bolnavilor stârneşte neîncredere.
Nu oferă celor suferinzi nimic în planul psihologic, nicio vorbă bună,
nicio alinare (dimpotrivă, nici măcar politeţe nu oferă), se limitează
74
i :"
75
/V
 "Adevărata politeţe c să arăţi oalllenilor bunăvoinţa." (J.J. Rousseau)
"Adevărata politeţe este sinceră . " (Samuel Smiles)
"A vorbi asa, ca sa răneşti o persoană oarecare din jurul tău, este dovada
cea mai mare de necuviinţă." (Swift)
''Bună-cuviinţa se poate forma prin obisnuinţa de a te purta frumos cu
cei dinjur." (J.. Locke)
''Bună-cuviinţa înseamnă corectitudinea în ţinuta şi î� · atitudinea
exterioară, în cuvânt ş i faptă, respectarea1mnelor maniere ş i a formelor
sociale, amabilitate. În manifestare, ea variază după condiţii impuse de
r. timp, loc ş· i societate, dar satisface totdeauna pretenţiile corectitudinii
fireşti. Ca virtute creştină, bună-cuviinţa înseamna evitarea a tot ce
• poate constitui pentru persoana proprie şi pentru alţii motiv de aţâţare
senzuaiă. "Ci fiecare din noi sa i se facă plăcut aproapelui sau în ceea ce
-. ;;ste hun spre z;dire." (Rem. 1 5, 2) Desigur, bună-cuviinţa să nu fie
fc> isă şi, artificială, ci reală, sm_erită, plină de iubire faţă de aproape, de
respect şi ascultare faţă de conducători, deci condusă de principiile
moralei creştine. Acest fel de bunăvoinţă este podoaba creştinului şi
temei pentru înflorţrea celei mai frumoase dintre virtuţi: castitatea
rrnpească şi sufletească." ("Teologia Morala Ortodoxa")
·•Bunele maniere preced faptele( bune şi le comandă. Morala este ·
1�-
� poi.iteţe sufletească, un fel de-a f al fiinţei în sine (chiar când este vorba
oe ur: altul), o · 'etiehetă. a vieţii · interioare, un cod ai datoriilor, · un
cer.emo11iar at esenţei. în· schimb politeţea apare ca · o morală a corpqlui,
::: ·eticii. pur comporta.'1'1entală, un cod al vieţii sociale, un ceremonial al
::.parer.ţelor. "Ba-1i de hârtie", ,spune Kant, care oricum valorează mai'
· muit;- decât n imic şi pe �are ar fi absurd s&-.i s<:oţi din uz sau să-i iei
drept aur veritabil." (Andre Cornte-Sponville.) . _
. '',::ea mai bună politeţe este onestitatea." (prav. american)
"Cu politeţea fi;.ă şi de\icată - �i se J:rec cu-"vederea mtJlte· cusururi, ş i
ll
, · î�1suşirile bune ale noastre sunt _ a,�tate . mai pregnant. Cei cărora_ le
"lipsesc m anierele bune au . mai multă nevoie de însuşir_i ţemeinicţ, ş i
, reputaţia lor se formează înce( În_ sfârşit, pdliteţea costă puţin şi_;aduce
· -- servicii multe." (M-me de Lambert)
'.'Dac_ă devenim morali - şi acest lucru este necesar pentru ca morala ş i
. ale manierelor rele." (Swift)
.chiar imotalitatea să fie posibile � aceaşta se întâmplă deci n u datorită
·_. virtuţii, ci educaţiei, nu prin n1orală, ci prin politeţe, nu prin respect al
valorilor, ci al uzantelor." (Andre Comte-Spcnville)
. .
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi! " (N_
3teinh21·dt, Jurnalul fericirii")
76
"l)uc/1 pc 111111c 11-ar li politc�c, oalllc11ii 11u ar veni în contncl înlrc tlfinşii
decât pentru a se lua de păr." (anonim)
"De ce e nepoliticos a fixa ochii pe cineva Îară să-i spui nimic? Pentru
.
că aceast.ţ înseamnă a-l întreba, fără ca să poată să-ţi răspundă. De aici
vine faptul că cea dintâi mişcare a celui privit astfel este de-a întreba ce
se cere din parte-i . Ochii pot întreba, precum pot şi răspunde. Ei fac
dovada sufletului pe care-l reflectă." (De Bonald)
"Diferenţele, demnităţile, · eticheta, protocolul sunt demodate. Ne
scufundărri în omogenitatea lui "tu", iar "tu" evoluează semantic spre
"nimeni". Nu ne-ar strica un pic de staif. Nu ne-ar prinde rău o scurtă
epidemie de politeţe." (Andrei Pl�su)
"Florii i se cere parfum ş i omului politeţe." (proverb indi an)
"Iubirea _ nu este suficientă pentru creşterea copiilor, nici pentru a-i face
la rândul lor plăcuţi şi iubitori. Nici politeţea nu ajunge; de altfel, este
nevoie de amândouă, întregul proces de educaţie familială se petrece
aici, între cea mai măruntă dintre virtuţi, care nu este încă morală, şi cea
mai importantă dintre ele, care este deja mai mult decât morala." (Andre
Comte-Sponville)
"În cazul unei fiinţe grosolane putem pune totul pe seama unei traume
suferite în copilărie, ,de exemplu, sau a eşecului social. Nu însa şi când
avem de a face cu o fiinţă politicoasă. Bunele maniere sunt, în acest
caz, circumstanţe agravante, care acuză personajul respectiv, insul sau
poporul; societatea întreagă poate fi acuzată nu pentru esecuri, care ar
putea constitui tot atatea scuze, ci pentru asa-zisele reusite." (Andre
Comte-Sponville)
"Mai bine să fii p_re·a onest pentru a fi politicos decât prea politicos
pentru a fi onest!" (Andre Comte-Sponville)
"Manierele. bune nu sunt un lucru de puţină însemnătate, ci rodul unei
firi nobile şi-al unui spirit cinstit." (Emerson)
"Manierele bune sunt scrisori de recomandare." (Lubbock)
"Manierele sunt podoaba faptei. Este un fel anume de a rosti un cuvânt
bun sau de-a să'-\ârşi ceva îndatoritor, care le ridică mult preţul." (S.
Smiles)
"Mândria, un rău caracter şi lipsa de bun simţ sunt cele trei mari izvoare
"Morala începe cât se poate de jos - prin politeţe, şi chiar asta şi trebuie:
să înceapă. Nicio virtute nu este naturală, trebuie deci să devii virtuos.
Dar cum să devii, dacă nu eşti deja? "Lucrurile pe care trebuie să înveţi
să le faci", explica Aristotel, "le înveţi făcându-le!"." (Andre Comte­
Sponville)
77

"Mult mai bine ar fi, se înţelege, bunul simţ de-ar ţine loc de lege! " (La
Fontaine)
"Neruşinarea este proprie păcătosului, ruşinea e proprie celui ce e
vrednic, drept şi .plin de virtute, iar incapabil să simtă ruşinea, dar ş i
incapabil de neruşinare este cel ce n u are putinţă nici de a înţelege, nici
de a consimţi. Cel ce n-a primit înţelegerea binelui şi a răului nu poate
fi n·ici neruşinat, dar nici nu se poate ruşina." (Philon din Alexandria)
"Politeţea adevărată este modestă, ş i cum ea caută să placă, ştie că
mijloacele ·pentru a reuşi în acest scop sunt de-a lăsa impresia că nu pe
punem mai presus de ceilalţi, că-i avem în primul rând în stima
noastră." (M-me de Lambert)
"Politeţea, dacă este luată prea în serios, devine contrariul autenticităţii.
Aceşti oameni "hon chic bon genre" sunt ca nişte copii mari, excesiv de
cuminţi, prizonieri ai regulilor, înşelaţi de uzante şi de conveniente."
(Andre Comte-Sponville)
"Politeţea este calitatea omului bine crescut." (proverb romanesc)
"Politeţea este icoana blândă a bunătăţii, şi această bunătate ne e
scumpă tuturor. " (Voltaire)
"Politeţea este o floare a umanităţii." (J. Joubert)
"Politeţea este o monedă care îmbogăţeşte pe cel ce-o cheltuieşte."
(zicatoare persana)
"Politeţea este pentru oameni ceea ce căldura este pentru ceară . "
(Schopenhauer)
"Politeţea este pentru spirit ceea ce este frumuseţea pentru obraz: o
icoană a bunătăţii de spirit." (Voltaire)
"Politeţea. este sora iubirii." (Se Francisc de Assisi)
"Politeţea este un amestec de discreţie, de omenie, de bunăvoinţă şi de
atenţie, însoţite de-o voioşie în tot ce zicem sau facem." (Saint­
Evremond)
"Politeţea este un artificiu, iar oamenii se feresc de artificii. Este o
podoabă, iar lumea nu crede în pod_oabe. Diderot evocă undeva
"politeţea insultătoare" a celor mari, şi ar trebui să o amintim şi pe
aceea slugarnică a celor mici. Ar fi de preferat dispreţul rară cuvinte şi
obedienţă lipsită de maniere." (Andre Comte-Sponville)
"Politeţea nu este decât o gimnastică a expresiei, o artă a semnelor."
· prin chiar acest vid. Politeţea piină de ea însăşi, o politeţe care se ia în
(Alain)
"Politeţea nu este o virtute, ci o calitate pur formală. Luată în ea însăşi,
politeţea este secundară, derizorie, aproape nesemnificativă; comparată
cu virtutea sau cu inteligenţa, ea nu înseamnă nimic, dar, cu rezerva
care i se impune, ea trebuie să ştie să le exprime şi pe acestea. Este
78
.
limpede că fiinţele intţ-Iigente. ş· i vi1tuoase nu sunt scutite de · a fi şi
.
politicoase. -Nici ·chiar . iu.biri1 . nu' i se ·. _permite încăicarea totală - a
fot:rnelor.· Acest lu'cr� trehuie'să:l înv,eţe"copiii de. ia părinţi, acei părinţi .:
care î_1 · iub.esc. a_tât_ . de mult _. :::: deşi �neori prea mult sa·u . �âteodată ·;n
dezavantajul lor ': şi care riu încetează totuşi · să te găsească cusururi,•!lH ·
în - fond (căci cine ar îndraini să spună propriului său copil: "Nu mă
iuţ)eşti desh.111 "); ci'în formă. Filosofii se _ vor întreba dată for!1Ja primară ·
nu reprezint? în realitat�-fotul şi dacă distincţi_a intre mqrală şi poiiteţe .
nu este doar o· iluzie. _S�ar pµtea _ca totul să nu ţină· decât de uzante şi· de
respectarea uzantelor. S-ar putea ca toate acestea să nu Insemrie altceva . ·
decât politeţe. Politeţea iru este · totul, ea este · aproape .n. irŢ1ic. Dar şi
omul este aproape un animal." (Andre Comte-Sponville) .
"Politetea nu este o virtute morală, ci o calitate; aceasta P..U înseamnă că
ea este ,mai puţin necesară oinului virtuos." (Andre Comt��Sponville)
"Politeţea . nu presupune_ întotdeauna bunătate, dreptate, milă, ·
_
gratitudine; ea dă un minimum de aparenţe, face exterio'rul omului să
pară şsa cum ar trebui să fie el în interior." (La Bruyere) · .
"Politeţea mi te costă nimic, şi totuşi cu ea cumperi tot, uneori chiar
lucruri pe care cu bani nu le-ai putea dobândi." (Lady Montagne) ,·
"Politeţea precede morala şi o face p0sibilă. "Parada, . spune Kant, dar
moralizatoare". Este vorba de a-ţi însi:,şi mai întâi bunele rnaniere, nu
pentru a te mulţumi cu ele, desigur, ci pentru a ajunge, prţn in�ermediu!
lor. Ia ceea ce ele imită - virtutea - şi cc1.re nu e tangibilă decât imitând."
(Andre Comte-Sponville)
"Putem să ·fim de nesuferit, chiar _cu virtutea, cu competenţa şi cu buna
purtare a noastră. Manierele pe care le neglijăm în lucrurile mărunte
sunt adesea acelea'· care fae pe oa�eni· s� emita aprecieri in bine sau in
rau despre noi:" (L� Bruyere) ·
.
"Ruşinarea e un semn al politeţii." (proverb românesc)
"Şi tine minte, Sancho Panza, că politeţea este moneda care circulă în
I urnea întreagă." ( Cervantes)
"Ştiinţa viefii nu este însăşi viaţa, politeţea nu. este totuna cu morala,
dar înseamnă totuşi cţva. Politeţea este ceva mic, care pregăteşte însă.
lucruri mari. Este un ritual, dar fără Dumnezeu, un ceremonial lipsit de
religie, un cult al etichetei de curte rară monarh. Fonna vidă, vaioroasă
serios, este o politeţe înşelată de propriile-i maniere şi care încalcă
astfel regulile pe care ea însăşi le recomandă. Politeţea nu este
suficientă, dar se poate spune că este nepoliticos să fii infatuat." (.l\ndre
Comte-Sponville)
· 79
 "Trebuie să ne purtăm întotdeauna _cuviincios, ca şi cum ar fi de'· faţă
Domi1ul." (Clement Aiexandrinul)
"Una din condiţiunile indispensabile ale manierelor bune e de a fi ANEXA 2
punctuali, ca timp, în toa:te acţiuniie noastre faţă de alţii." (Swift) TIPOLOGIA PACIENŢILOR
/
, ''Unde se întâlnesc_ .doi, trei · sau mai mulţi oameni, ori vieţuiesc ADAPTAREA INTERVIULUI ANAMNESTIC LA
împreună, este neyesară buna-cuviinţă.în vorbire, în gesturi şi în fapte." �OLNAVUL ÎN SITUAŢII SPECIALE
i_t'r. n1.
uf,eorgne Paschiaj
''Un m�memic politicos ·nu este mai puţin ticălos decât altul, ba _c hiar
.
,,"ţ,;: 1 -� • ..,·

Intervievarea pacientului ar putea precipitq anumite tipuri de

dimpotrivă! Să fie vorba de _ipocrizie? E îndoielnic, căci politeţea nu se comportament şi ar putea induce situa/ii.neplăcute, atât pentru pacient,
pretinde morala. Pe de altă ·parte, nemernicul politicos este în mod voit cât şi pentru medicul care intervievează. Abilitatea_ de a gestiona astfel
· cin.ic, fără ca prin aceasta să fie lipsit de politeţe, dar nici de răutate." de situa/ii vafi îmbunătăţită de-a lungul anilor, prin practica medicală.
,- nare
'A ' c··omte��ponv11
,.., ·' 1 I e) . Este important să vă amintifi întotdeauna să ascultaţi problemele
''Un tânâr se cade să fie plin de cuviinţă." (Plant) pacienfilor'şi să îi ajutafi în clarificarea anumitor temeri!

1. PACIENTUL TĂCUT
Medicii debutanţi sunt adeseori incomfortabili cu perioadele de tăcere
întâlnite în timpul interviurilor cu pacienţii şi se simt obligaţi să
continue discuţiile. Perioadele de tăcere au însă anumite semnificaţii şi
numeroase motivaţii _ Pacienţii adesea prezintă perioade de tăcere pentru
a-şi pune ordine în gânduri, pentru a-şi aminti anumite detalii sau pentru
�

a decide dacă i se · pot încredinţa medicului anumite detalii

informaţionale. Perioadele de tăcere · par mult mai lungi pentru medicul
examinator decât .pentru pacient-în aceste situaţii, clinicianul trebuie să
pară atent şi să ofere încurajări scurte pentru continu.area interviului,
atunci când consideră că este necesar. Pe parcursul perioadelor de tăcere
clinicianul trebuie să observe detaliile non-verbale în comportamentul
pacientului, cum ar fi dificultatea de a-şi stăpâni emoţiile.
Uneori, perioadele de tăcere apărute în timpul interviului cu pacientul se
pot datora modalităţii de adresare a întrebărilor. Modalitatea de
abordare:
nu se adresează întrebări scurte în succesiune rapidă
pacientul nu trebuie ofensat prin semne de dezaprobare sau prin
critici directe
se încearcă iniţial recunoaşterea simptomelor majore care pot
duce la astfel de situaţii, cum ar fi durerea sau dispneea
în cazul în care interviul a fost efectuat corect şi apar. astfel de
situaţii, pacientul trebuie abordat direct: ,,Păreţi foarte tăcut.
Am făcut ceva. care v-a supărat?"
Pacienţii care prezintă depresie · sau demenţă pot să îşi piardă
spontaneitatea normală de exprimare, vor da răspunsuri scurte la
01
întrebările propuse, după care vor avea lungi perioade de tăcere.
Modalitatea de abordare:
se încearcă rememorarea evenimentelor recente / descrierea
unei zile obişnuite
orientarea întrebărilor spre evidenţierea simptomelor depresiei
se începe investigarea exploratorie a statusuh.fr mental
2. PACIENTUL (PREA) VORBĂREŢ
Pacienţii vorbăreţi pot fi la fel de dificili ca cei tăcuţi sau confuzi.
Datorită limitei de timp şi necesităţii de a afla cât mai multe detalii,
clinicianul se poate impacienta sau poate deveni exasperat de cantitatea
discursului pacientului. Cu toate că această problemă nu are o soluţie
perfectă, există anumite tehnici conversaţionale· utile pentru
surmontarea acestei probleme. Modalitatea de abordare:
daţi libertate conversaţională deplină pacientului pentru primele
5-1 O minute ale interviului, ascultând cu atenţie conversaţia
. - este posibil ca pacientul să aibă nevoie doar de un
ascultător atent pentru exprimarea anumitor probleme /
pacientul este genul „povestitor"
- se notează gradul de detaliere a povestirii
- se observă gradul de nelinişte al pacientului
. - se notează existenţa fugii de idei sau a gândirii
dezorganizate, care poate sugera o tulburare de gândire
- se notează prezenţa confabulaţiei
clinicianul trebuie să se focuseze asupra aspectelor importante
pentru pacient; interesul trebuie manifestat prin adresarea de
întrebări cu privire la aceste aspecte
pacientul este întrerupt doar atunci când este necesar, lucru care
, se face cu atenţie
clinicianul trebuie să reţină că sarcina lui este aceea de a aduna
informaţii importante în legătură cu sănătatea pacientului
din timp în timp, informaţiile trebu ie sumarizate, ceea ce va da
posibilitatea clinicianului de a schimba subiectul: ,,Aş vrea să
fiu sigur că am înţeles bine. Aţi descris o multitudine de
probleme. În mod special, am înţeles că aveţi două tipuri
diferite de durere - pe partea stângă, relativ recentă, care
iradiază spre hipogastru şi la nivel abdominal superior, care
apare post-prandial şi care a apărut în urmă cu câteva luni. Să
ne concentrăm asupra durerii de pe partea stângă. Puteţi să îmi
descrieţi cum este?"
82
la final, nu daţi semne de nelinişte; dacă aţi epuizat tim�
acordat şi problema medicală nu este acută, stabiliii o d
ulterioară pentru un nou consult: ,,Ştiu că mai aveţi multe a1
lucruri să îmi spuneţi! Aţi putea, veni din nou săptămâl
viitoare? Vom avea încă o oră de conversaţie atunci,"
3. PACJENTUL NERVOS (AGITAT)
Mulţi dintre pacienţii nervoşi au motive întemeiate pentru a se i:;o:npo:
în acest fel: sunt bolnavi, au suferit o pierdere, nu mai au controii
normal asupra vieţilor proprii şi se simt neputincioşi în sistemui
sănătate. Este posibil ca furia acestora să fie direcţionată asup1
clinicianuluL Este posibil ca ostilitatea să fie motivată de atitudi;,
clinicianului - întârzierea faţă de ora programată, · atitudine ostil
insensibilă, nervozitate. Acestea pot fi asumate şi corectate. Cel ml
adesea pacienţii îşi manifestă nervozitatea faţă de clinician ca o -reflex!
a durerii sau a frustrării. Modalitatea de abordare:
acceptarea sentimentelor de nervozitate din partea pacienţilo1
pacienţilor trebuie să ii se permită exprimarea acestor emo·
fără a induce nervozitate din partea clinicianului 1
trebuie evitată consonanţa dinicianului cu furia pacientului fa
de altă clinică, spital, ait coleg medic, chiar dacă sentimente!
interioare ale clinicianului sunt în concordanţă cu acestea
sentimentele de ostilitate ale pacientului pot fi susţinute tără .a
de acord cu raţionamentul acestora: "Înţeleg că vă simţi
frustrat de aşteptarea prelungită şi de faptul că trebuie i
răspundeţi din nou la aceleaşi întrebări. Sistemul nostru d
sănătate poate părea foarte complicat şi nesuportiv atunci cânl
nu sunteţi în cea mai bună stare de sănătate."
după ce pacientul este calm, încercaţi să evitaţi astfel de situa(
pe parcursul interviului
nu există întotdeauna soluţii raţionale la problemele emoţionali
• ale pacienţilor� iar rezolvarea acestora necesită timp
Pacienţii nervoşi şi furioşi pot deveni agitaţi şi gălăgioşi, astfel încât ui
număr mic de pacienţi de acest fel vor perturba un întreg departame
clinic, mai repede decât pacienţii care sunt doar furioşi, beligeranţi sai
incontrolabili. Înainte de a aborda un astfel de pacient alertaţi serviciJ
de securitate al clinicii, deoarece menţinerea unui climat sigur î1i săliJi
de aşteptare / consult este responsabilitatea clinicianului. Modaii.tatea d:
abordare:
păstraţi o atitudine calmă, daţi impresia că acceptaţi situaţia
evitaţi o confruntare directă
83
 menţineţi o postură relaxată şi neaîIJţninţătoare, cu mâinile
relaxate, în poziţie deschisă .-,
iniţial nu încercaţi să îi spuneţi pactentalui agitat să coboare
tonul vocal sau să se oprească dacă se adresează direct
personaluiui medical sau clinicianului
ascultaţi cu cţtenţie; încercaţi să înţelegeţi ceea ce spune
după stabilirea raportului dintre pacienţ şi clinician, încercaţi să
mutaţi pacientul într-un loc privat
Comunicarea cu pacienţii cu surditate prezintă aceleaşi provocări ·.ca în
4. PACIENTUL CU TULBURARE AUDITIVĂ
I
Istoricul activităţii sexuale este de asemenea important '- informaţii
despre sarcinile anterioare, boli cu transmitere sexuală.
Dacă sunteţi nesiguri asupra nivelului intelectual, încercaţi translaţia
discretă spre evaluarea statusului mental prin testarea vocabularului,
memoriei, gândirii abstracte, capacităţii de a face calcule simple,
Pacienţii cu retard mental sever necesită intervievarea 1nembrilor
familiei sau a asistenţilor sociali pentru obţinerea unui istoric medical
adecvat. Modalitatea de abordare: ·
identificarea persoanei care însoţeşte pacientul, dar men'ţinerea
atenţiei în principal asupra pacientului
stabilirea unei conexiuni cu pacientul, prin menţlr.e,eu

cazul comunicării cu pacienţi care vorbesc o altă limbă. Însă def}citul contactului vizual şi iniţierea unei conversaţii simple
auditiv poate prezenta mari variaţii. Dacă pacientul prezintă un în cazul pacienţilor pediatrici, evitaţi comportamentul afectat 51
dispozitiv auditiv, trebuie identificat gradul de utilizare şi condescendent; pacientul, membrii familiei sau asistenţii sociâlt
funcţionalitatea acestuia. În cazul pacienţilor cu tieficit auditiv vor aprecia respectul de care daţi dovadă
unilateral, păstraţi o poziţie care să vizeze partea sănătoasă. Este posibil
ca o persoană cu deficit auditiv să nu fie conştientă de problema
aceasta, pe care clinicianul trbuie să o abordeze cu tact. Modalitatea de
abordare:' · ·
elimiarea zgomotului de fond (televizor, radio, conversaţia altor
pacienţi)
folosiţi vorbirea cu intensitate şi frecvenţă normale şi nu folosiţi
tonuri înalte spre finalul propoziţiilor
nu vă acoperiţi gura şi nu vă uitaţi în jos în timpul conversaţiei
--"

(pacienţii pot citi pe buze)

rngaţi pacienţii să repete ceea ce le in<;iicaţi pentru a fi siguri că
au înţeles
la finalul consultului, notaţi toate indicaţiile date pacientului-

5. PACIENTUL CU NIVEL INTELECTUAL LIMITAT

Pacienţii cu nivel intelectual moderat pot oferi clinicianului detalii
suficiente asupra istoricului medical. Uneori acest deficit intelectual
poate trece neobservat la evaluarea iniţială. Dacă suspectaţi probleme
de a_cest gen, trebuie acordată atenţie suplimentară nivelului de instruire
al pacientului şi capacităţii sale de a funcţiona independent:
care este ultimul nivel de instruire absolvit
care este motivul pentru care nu au absolvit
! 1'

ce fel de discipline a studiat

locuiesc singuri / au nevoie de asistenţă pentru activităţi uzuale ,;

(transport, cumpărături) ·

.. .. ,
84