9.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferenţial se face cu:

 Coxa congenitală la care dimensiunea unghiului cervico-diafizar al

femurului este sub 115°, normal 120°;

 Luxaţia traumatică de şold în care apare durerea, hematom, poziţie

vicioasă a membrului;

 Luxaţii patologice de şold (tuberculoză osoasă, osteomielita, poliomielita)

 Fractură de col femural;

10.Tratament

Atitudinea depinde de :

 tipul dislocării (luxaţie teratologică sau displazie);

 vârsta pacientului;

 gradul de deplasare a capului femural din acetabul;

 în funcţie de vârsta pacientului avem 5 grupe:

a. nou-născut până la 6 luni

 aparat abductor Frayka, Pavlîk (în poziţie

de 40-60° care reprezintă poziţia de
siguranţă) ;

 dacă semnele de displazie persistă 6-8

săptămâni planul terapeutic trebuie
completat cu tracţiune la pat
 Aparat abductor Pavlîk
aplicat

 reducere închisă sau deschisă şi apoi imobilizare (poziţia de imobilizare cea

mai frecventă,ce favorizează fixarea capului femural în cotii,este de flexie
din şold de 90-95° şi adducţie de 45° şi se realizează prin tracţiune sau
tenotomie pentru muşchii adductori şi psoas iliac);

 pe perioada imobilizării se recomandă efectuarea unei radiografii în aparat

abductor pentru a se vizualiza centrarea capului femural;

b. de la 6 luni până la 18 luni:

Tratament de electie:

 tracţiune eficientă preoperatorie (alungirea musculaturii ce se opune

reducerii) ;

 în spital se aplică tehnica Somerville timp de cel puţin 2 săptămâni, până la 6

săptămâni;

 tracţiunea este urmată de tenotomia adductorilor, apoi reducere ortopedică

(dacă reducerea nu se poate obţine este necesară reducerea chirurgicală);

 reducerea deschisă a luxaţiei se incizează sub forma literei "T" pe faţa

anterioară a articulaţiei după care se execută rotaţia externă a membrului
inferior afectat;

după reducere deschisă are loc imobilizarea în poziţie de maximă corecţie şi

 maximă siguranţă; O atenţie deosebită se acordă presiunii pe capul femural, că

oricare ischemie se anunţă prin durere şi este ireversibilă în perioada sechelară

 luxaţia teratologică este mult mai greu de tratat, dă un număr mai mare de
insuccese decât în cazul displaziilor şi mult mai multe complicaţii;
Complicaţii:

 epifizită postreducţională care duce la necroza capului femural;

 coxa vara ;

 artrite septice ;

de la 18 luni până la 3 ani:

 reducere sângerândă;

 diferite osteotomii de bazin;

 diferite osteotomii de femur de relaxare;

 obligatoriu imobilizare gipsată;

d. de la 3 ani până la 8 ani:

 reducere sângerândă;

 osteotomii de derotare, varizare şi scurtare de femur;

 plastii de sprânceană acetabulară;

 osteotomie de bazin;

Complicaţii:

 necroza capului femural;

 suprainfecţie care duce la artrite septice;

 redori strânse;

 incapacitate de reducere;