Plumb

-comentariu literar-
de George Bacovia
R1: George Bacovia este unul dintre câțiva mari poeți români din
prima jumătate a secolului XX ,remarcabil prin capacitatea de a
sintetiza aproape toate temele și modalitățile de expresie artistica ale
unui curent literar, simbolismul.
Mihail Petroveanu afirma despre poet ca este un „Compozitor în vorbe
și pictor în cuvinte”.
Poezia „Plumb” a fost inclusă în volumul „Plumb” apărut în anul 1916,
într-un context nefavorabil.Opera se încadreaza în curentul literar
simbolism.
O primă trăsătură care motivează apartenența poeziei la simbolism
este dată de temele și motivele literare specifice.
Tema principală a poeziei o constituie moartea, sugerată de câmpul
lexical dominant : ,,sicriele’’ , ,,coroanele’’ , ,,funerar
vesmânt’’.Subtema poeziei este condiția de damnat a artistului într-o
societate lipsită de aspirații.
Motivele literare ale poeziei sunt numeroase. Regăsim în cadrul operei
motive precum : plumbul, cimitirul ,cavoul ,vântul, frigul, strigătul.
O alta trăsătură specifică simbolismului este conturată prin intermediul
atmosferei apăsătoare sugerată de stări sufletești nelămurite, confuze.
Printre aceste stări sufletești se regăsește nevroza,o tulburare
nervoasă în urma unor solicitări psihice excesive.Alte stări precum ,
angoasă,spleen,anxietate sunt incluse în atmosfera apăsătoare.
O ultimă trăsătură specifică simbolismului este redată prin
muzicalitatea versurilor obținută printr-o suită de procedee.Rima este
consonantică,masculină , aliterațiile ,,mb’’ și ,,nt’’ reprezintă
claustrarea. De asemenea, utilizarea vocalelor închise ,,u’’ , ,,I’’ , ,,î’’
arată plângerea, jelirea, pustiul,sentimentul de panică.
Prozodia este specifică, poezia este alcătuită din doua catrene cu rimă
îmbrățișată, măsură de zece silabe și ritm predominant iambic.
Poezia este o elegie existențială prin tema eșecului existențial ce
reprezintă neputința de a evada din lumea ostilă și din sine și prin
pierderea definitiva a iubirii ,,cântec despre dragoste pierdută’’ (Vasile
Fanache).
Arta poetică implicită conține notele esențiale ale întregului univers
liric,oglindind viziunea artistică asupra vieții și asupra menirii
creatorului în univers. Substantivul ,,plumb’’ poate fi asociat cu plumbul
literei,tiparul. În perioada respectivă ,volumele de versuri erau gândite
ca o structură unitară ce se deschidea cu un crez poetic. Volumul poartă
titlul acestei poezii.
R2: Titlul poeziei concentrează mesajul acesteia și generează o anumită
stare de pesimism, deznădejde , disperare,angoasă. Din punct de
vedere denotativ , ,,plumb’’ reprezintă elementul chimic metalic ,moale
și greu, de culoare gri-argintie, toxic.
Din punct de vedere conotativ , plumbul devine expresie a stărilor
sufletești și indică tristețea profundă ,apăsarea sufletească, plictisul
generat de existența sufocantă ,monotonă, mediocră. Structura
fonetică a cuvântului alcătuit din patru consoane dure ce închid
vocala ,,u’’ exprimă închiderea definitivă a spațiului existențial ,fără
posibilitate de salvare.
Din punct de vedere compozițional,poezia este alcătuită din două
catrene plasate în relație de simetrie pe baza paralelismului sintactic.
Planul realității exterioare este un spațiu încremenit în timp și închis,
expresie a solitudinii totale și eterne. Este simbolizat de CAVOU.
În planul realității interioare amorul invocat nu răspunde chemării ,,
amorul meu de plumb’’. Epitetul ,,dormea întors’’ semnifică
respingerea ,moartea.Strigătul ilustrează expresia unei încercări
disperate de a se sustrage morții.
Imaginarul poetic al poeziei ,,Plumb’’ este dominat de imagini vizuale
statice ,, Dormeau adânc sicriele de plumb,/Si flori de plumb si funerar
vestmânt ‘’ , expresie a împietririi universului. Se conturează imaginea
unui topos al morții,dar și imaginea vidului interior.
Relațiile de simetrie vizează realizarea impresiei de echilibru și de
armonie la nivel compozițional, creează sugestia damnării irevocabile a
destinului uman. Repetiții verbale la începutul fiecărei strofe :
dormea(u) , stam și era , repetiții substantivale ,,flori ‘’ , ,,plumb’’ ,
repetiții adjectivale ,,singur’’.
Simetria semnelor de punctuație demonstrează faptul că poezia este
expresia efortului de cizelare îndelungata a textului. Exprimă stereotipa
existenței umane și rigiditatea lumii conturate.
R3: O primă secvență lirică se creionează în prima strofă prin
numeroasele imagini vizuale care ilustrează câmpul semantic al
morții.Imaginea auditivă ,,Scârțiau coroanele de plumb’’ aplifica starea
de angoasă resimțită de eul liric.
O altă secvență lirică relevantă se regăsește în cea de a doua strofă
unde atât sintagma ,,amorul meu de plumb’’ cât și ,, Dormea întors
amorul meu de plumb’’ moartea afectivității și pierderea oricărei
speranțe în supraviețuirea sentimentului de iubire.
George Bacovia se impune în literatura română prin ineditul
creației ,cât și prin numeroasele sale opere.