Raport de cercetare asupra

fenomenului de percepție numărul magic al lui Miller memoria de scurtă durată

Universitatea Naţională de Stiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti

Centrul Universitar Piteşti

Facultatea de Stiinţe ale Educaţiei, Stiinţe Sociale şi Psihologie

Student: Ilie Emilia

Specializarea: Psihologie, Anul I

Profesor coordonator: Lect. Univ. Dr. Ioana Dumitru

1
 CUPRINS

Rezumat
Introducere
CAPITOLUL I: Delimitări conceptuale
CAPITOLUL II: Metode, tehnici şi resurse utilizate
CAPITOLUL III: Analiza datelor
CAPITOLUL IV: Analiza psihologică a datelor
CAPITOLUL V: CONCLUZII SI APRECIERI FINALE
Bibliografie

2
 Rezumat

Această cercetare examinează capacitatea memoriei de scurtă durată prin replicarea

experimentului „The Magical Number Seven, Plus or Minus Two” realizat de George A. Miller.

Scopul este să evaluăm numărul mediu de cuvinte pe care subiecții le pot reține într-o perioadă

limitată și să investigăm variațiile individuale în capacitatea memoriei de scurtă durată.

Experimentul a implicat prezentarea de cuvinte unui eșantion de 20 de participanţi, studenţi în

anul I la Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie, din cadrul Universităţii

Naţionale de Stiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, Centrul Universitar Piteşti.

3
Introducere

Memoria este un proces psihologic fundamental care permite organizarea temporală a

experiențelor și cunoștințelor noastre. Această cercetare se concentrează pe memoria de scurtă

durată, investigând capacitatea sa de a reține o listă de cuvinte. Experimentul se bazează pe teoria

lui George A. Miller, care sugerează că memoria de scurtă durată poate gestiona aproximativ 7

unități de informație, plus sau minus două.

4
 CAPITOLUL I

Delimitări conceptuale

Memoria și Tipurile Sale

Memoria este o funcție psihică fundamentală ce permite fixarea, conservarea, recunoașterea și
reproducerea informațiilor și trăirilor noastre, fiind implicată în toate procesele psihice. Se poate
descrie ca procesul prin care informația este asimilată, stocată și reprodusă ulterior. Memoria umană
este un mecanism psihic complex, legând situații și evenimente separate în timp, contribuind la
reglarea comportamentului uman.
Memoria funcționează ca un sistem dinamic și se desfășoară în trei faze principale: encodarea
(transformarea informației într-un cod specific), stocarea (menținerea informațiilor în timp) și
recuperarea (reproducerea informațiilor memorate). Encodarea poate fi automată (neintenționată)
sau intenționată (voluntară), fiecare tip având propriile mecanisme și factori facilitatori.
Factorii ce influențează memoria includ particularitățile materialului de memorat și caracteristicile
subiectului, precum gradul de implicare și nivelul de activitate al sistemului nervos. De asemenea,
repetiția și organizarea materialului sunt esențiale pentru o memorare eficientă. Stocarea memoriei
este un proces activ, influențat de profunzimea și durata engramărilor, precum și de scopul și
frecvența actualizării informațiilor.
Recuperarea memoriei implică readucerea în conștiință a informațiilor stocate. Aceasta poate fi:
- Spontană (prin vise sau amintiri neintenționate, ex. amintirea spontană a informațiilor uitate
inițial).
- Deliberată (controlată voluntar pentru îndeplinirea unor sarcini specifice).
Formele memoriei:
 Memoria imediată: Stocaj senzorial pe termen foarte scurt (0,25-0,50 secunde).
 Memoria de scurtă durată: Păstrează informații până la 18 secunde, limitată la 7±2
elemente.
 Memoria de lungă durată: Capacitate nelimitată, stochează informații pe termen lung,
inclusiv cunoștințe și experiențe personale.
Formele memoriei
M. Golu clasifică memoria după patru criterii:
1. Intenție și control voluntar:
5
 o Memorie involuntară.
o Memorie voluntară.
2. Înțelegerea legăturilor dintre elemente:
o Memorie mecanică.
o Memorie logică.
3. Aferența dominantă:
o Memorie vizuală.
o Memorie auditivă.
o Memorie kinestezică.
o Memorie mixtă.
4. Factorul timp:
o Memorie imediată (senzorială).
o Memorie de scurtă durată.
o Memorie de lungă durată.
Memoria imediată (senzorială)
 Este stocajul senzorial care durează 0,25-0,50 secunde, fiind diferită în funcție de inerția
fiecărui analizator (olfactiv, gustativ, vizual, auditiv). Această formă este esențială pentru
realizarea celorlalte tipuri de memorie.
Memoria de scurtă durată (MSD)
 Păstrează informațiile până la 18 secunde, fiind afectată de factori perturbatori. Este limitată
la 7±2 elemente, conform lui G. Miller. Informațiile din MSD trec în memoria de lungă
durată prin repetare sau asociație.
Memoria de lungă durată (MLD)
Cuprinde totalitatea informațiilor pe termen lung, având capacitate nelimitată și fiind esențială
pentru înțelegerea cuvintelor și formarea cunoștințelor. Este structurată în sisteme fonetice, de
imagini și semantic-sintactice.

Capacitatea Memoriei de Scurtă Durată

Studiile arată că Memoria de Scurtă Durată poate reține în medie 7 unități de informație, variind

de la 5 la 9 unități. Această capacitate poate fi extinsă prin tehnici de îmbunătățire, precum

chunking-ul, procedeul de îmbunătățire a memoriei care implică organizarea sau gruparea

6
informațiilor în unități mai mari și mai semnificative, atribui sens unui obiect, pentru a-l retine mai

usor, astfel ca poti retine pe loc si numarul de telefon mobil daca iei primele trei cifre drept simbolul

retelei de telefonie mobila, ele devenind un singur obiect.

Memoria umană pe termen scurt este semnificativ limitată. Deși existența unor astfel de limite

este incontestabilă, natura lor reprezintă subiectul multor dezbateri. Miller a descris posibilitatea

creșterii capacității de stocare prin gruparea articolelor împreună sau „chunking-ul” acestora. El a

susținut că durata atenției ar putea consta în aproximativ șapte informații.

Experimente care au precedat studiul lui Miller

Experimentele clasice despre „prehensiune”” lui Jacobs (1887)

Unul dintre primele experimente care au investigat capacitatea memoriei de scurtă durată a fost

realizat de Joseph Jacobs. Cercetătorul a citit o scurtă secvență de cifre, litere sau silabe fără sens ca

stimuli. Participanții au fost apoi rugați să-și amintească verbal această secvență în ordinea corectă.

Acest proces se repetă și lungimea secvenței crește cu fiecare încercare, până când participantul nu

își mai poate aminti corect secvența. Cercetătorul notează intervalul de cifre al participantului.

Jacobs a descoperit faptul că intervalul mediu a fost cel mai mare pentru cifre și cel mai mic pentru

silabele fără sens.

Experimentele lui Ebbinghaus (1885)

Hermann Ebbinghaus a fost un pionier în studiul memoriei, folosind liste de silabe fără sens

pentru a investiga cât de mult poate fi reținut și pentru cât timp. Descoperirile sale au contribuit la

înțelegerea principiilor uitării și memorării, evidențiind faptul că reținerea este influențată de

repetare și de structura informației.

7
 Studiile lui Broadbent (1958)

Donald Broadbent a contribuit la dezvoltarea teoriei filtrelor în atenție, propunând că informația

este procesată în etape și că există o capacitate limitată a sistemului cognitiv de a procesa simultan

multiple fluxuri de informații. Acest lucru a evidențiat necesitatea de a înțelege cum sunt gestionate

și structurate informațiile în memoria de scurtă durată.

8
 CAPITOLUL II

Metode, tehnici şi resurse utilizate

Obiectivul Experimentului

Evaluarea capacității memoriei de scurtă durată prin măsurarea numărului de cuvinte reținute de

subiecți într-o perioadă limitată. Obiectivul nostru este să replicăm și să extindem aceste

descoperiri, evaluând capacitatea memoriei de scurtă durată și variabilitatea individuală în

procesarea informațiilor, prin utilizarea unei liste de cuvinte și a tehnicii de chunking. Această

cercetare va contribui la înțelegerea continuă a limitelor și potențialului memoriei umane.

Ipoteza

Memoria de scurtă durată poate reține în medie 7±2 cuvinte pentru aproximativ 20-30 de

secunde.

Variabilele Experimentului

Variabila independentă: Lista de 10 cuvinte prezentate subiecților.

Variabila dependentă: Numărul de cuvinte reținute de subiecți.

Procedura

Subiecții primesc o listă de 10 cuvinte și au un timp limitat pentru memorare.

După perioada de memorare, subiecții trebuie să reproducă cuvintele într-un timp limitat.

Fiecare cuvânt corect reținut este bifat, iar media cuvintelor reținute este calculată.

Participanți

9
20 de subiecți aleși aleatoriu, fără probleme cognitive cunoscute, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de

ani.

CAPITOLUL III

Analiza datelor

Datele Experimentului
Subiect Cuvinte reținute
1 7 cuv.
2 8 cuv.
3 8 cuv.
4 8 cuv.
5 7 cuv.
6 8 cuv.
7 6 cuv.
8 8 cuv.
9 7 cuv.
10 8 cuv.
11 6 cuv.
12 5 cuv.
13 9 cuv.
14 6 cuv.
15 8 cuv.
16 6 cuv.
17 6 cuv.
18 9 cuv.
19 7 cuv.
20 6 cuv.

Analiza Statistică

Suma cuvintelor reținute: 139

Număr de subiecți: 20

Media cuvintelor reținute: 139 / 20 = 6.95

Observații

Valorile reținute variază între 5 și 9 cuvinte.

10
 Majoritatea subiecților (16 din 20) au reținut între 6 și 8 cuvinte.

CAPITOLUL IV

Analiza psihologică a datelor

Conformitate cu Ipoteza lui Miller

Rezultatele experimentului susțin ipoteza lui George A. Miller, conform căreia capacitatea medie a

memoriei de scurtă durată se încadrează în intervalul 7±2 cuvinte. Media de 6.95 cuvinte reținute și

variația între 5 și 9 cuvinte reflectă limitele propuse de Miller.

Diferențe Individuale

Variația în numărul de cuvinte reținute sugerează diferențe individuale în capacitatea de procesare a

informației. Aceste diferențe pot fi atribuite diverselor strategii de memorare, nivelului de atenție și

alte variabile cognitive personale.

Implicații pentru Memoria de Scurtă Durată

Rezultatele experimentului evidențiază importanța tehnicilor de îmbunătățire a memoriei, cum ar fi

chunking-ul, pentru maximizarea capacității de reținere. În plus, acestea subliniază necesitatea de a

ține cont de limitele memoriei de scurtă durată în procesele educaționale și de proiectare a

informației.

11
 CAPITOLUL V

CONCLUZII SI APRECIERI FINALE

Capacitatea medie a memoriei de scurtă durată umană este de aproximativ 7 unități de

informație, în concordanță cu ipoteza lui Miller.

Variațiile individuale se încadrează în intervalul 5-9 unități de informație, confirmând teoria

numărului magic 7.

Strategiile de memorare, precum chunking-ul, pot îmbunătăți performanța memoriei de scurtă

durată.

Studiul nostru confirmă importanța teoriei lui George A. Miller pentru înțelegerea limitelor

memoriei de scurtă durată. Aceste constatări sunt relevante pentru domenii precum educația,

psihologia cognitivă și designul informațional, sugerând necesitatea de a adapta metodele de

predare și prezentare a informației pentru a se alinia capacităților cognitive umane.

12
BIBLIOGRAFIE

1. Miller, G. A. (1956). The Magical Number Seven, Plus or Minus Two: Some Limits on Our

Capacity for Processing Information. Psychological Review, 63(2), 81-97

2. Mihai Aniţei, Psihologie experimentală, 2007, Editura Polirom

3. Mihai Aniţei, Curs Psihologie experimentală, Modul I Bazele psihologiei experimentale,

Universitatea Bucureşti, Ed. Credis

4. Geanina Cucu Ciuhan, (2003), Introducere in cercetarea psihologica, Bucuresti, Editura SYLVI

5. https://www.scirp.org/reference/referencespapers?referenceid=1944048 Broadbent, D. E. (1958).

Perception and Communication. Oxford: Pergamon Press.

6. https://support.gorilla.sc/support/educational-resources/behavioural-science/digit-span

13