Medfam Part6

1174 Rezidentiat 2004 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA a VI a
Tema nr. 39
Sindromul nefritic acut
BIBLIOGRAFIE:
1. Harrison - Principii de medicina interna, Editia 14, Editura Teora, 2001 sau 2003
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
G1239001. Glomerulonefrita poststreptococica este indusa prin:

A. anticorpi anti-membrana bazala glomerulara
B. complexe imune
C. limfocite sensibilizate
D. anticorpi anti-citoplasma neutrofilelor (ANCA)
E. factor nefritic C3
(pag. 1693)
G1239002. In diagnosticul hemoragiei pulmonare din sindromul Goodpasture, o examinare cu valoare

ridicata este:
A. radiografia toracica
B. dozarea sideremiei
C. determinarea capacitatii de difuziune alveolara a CO2
D. hemograma
E. computer tomografia toracica
(pag. 1695)
G1239003. In evolutia glomerulonefritei poststreptococice, normalizarea complementemiei se observa

dupa:
A. 1-2 saptamini
B. 6-8 saptamini
C. 3 luni
D. 6 luni
E. 1 an
(pag. 1693)
G1239004. In glomerulonefrita poststreptococica, de regula, evolutia este:

A. cronica continua
B. rezolutiva in mod spontan
C. rezolutiva postterapeutic
D. cronica cu perioade de reactivare si remisiune
E. imprevizibila
(pag. 1694)
G1239005. La imunofluorescenta, depozitele imune glomerulare din nefrita prin anticorpi anti-
membrana bazala glomerulara au caracter:
A. granular
B. linear
C. pauciimun
D. nodular
E. segmental
(pag. 1695)
1174 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
G1239006. Aparitia autoanticorpilor anti-membrana bazala glomerulara determina:

A. glomerulonefrita endocapilara
B. glomerulonefrita cu semilune
C. glomerulonefrita membranoproliferativa
D. nefropatie cu IgA
E. glomeruloscleroza focala si segmentala
(pag. 1694)
G1239007. Edemul din sindromul nefritic acut este consecinta:

A. hipoalbuminemiei
B. hipertensiunii arteriale
C. reducerii acute a filtrarii glomerulare antrenind reabsorbtie tubulara crescuta de apa si sare
D. cresterii permeabilitatii capilare
E. hipovolemiei
(pag. 1692)
G1439008. Cati dintre pacientii cu glomeronefrita poststreptococica dezvolta proteinurie cu nivel

nefrotic ?
A. sub 10%
B. sub 50%
C. sub 5%
D. sub 15%
E. sub 20%
(pag. 1693)
G1439009. In glomerura nefrita proliferativa focala pot fi afectati:

A. sub 50% din glomeruli.
B. peste 50% din glomeruli.
C. sub 75% din glomeruli.
D. peste 75% din glomeruli.
E. toti glomeruli sunt afectati.
(pag. 1692)
G1439010. Pentru diagnosticul sindromului nefritic acut "metoda de aur" este:

A. Ecografia renala.
B. Scintigrafia renala.
C. Biopsia renala.
D. Artereografia renala.
E. Tomografia computerizata renala.
(pag. 1692)
G1439011. Sindromul nefritic acut este:

A. Reprezentarea clinica a inflamatiei interstitiului renal.
B. Reprezentarea clinica a inflamatiei glomerulare acute.
C. Reprezentarea clinica a infectiei glomerulare acute.
D. Reprezentatrea clinica a infectiei si inflamatiei interstitiului renal.
E. Reprezentarea clinica a infectiei pielocaliciale.
(pag. 1692)
G1539012. Glomerulonefritele pauci-imune au urmatorul element comun:

A. Sindromul nefritic acut
B. Prezenta anticorpilor anti-membrana bazala glomerulara
C. Complement seric C3 scazut

D. HLA DRw2
E. Prezenta anticorpilor ANCA circulanti la majoritatea pacientilor
(pag. 1695-1692)
G1539013. in glomerulonefrita cu anticorpi anti-membrana bazala glomerulara, una din urmatoarele

manifestari este rara:
A. Hematuria
B. Hemoptizia
C. Hipertensiunea
D. Proteinuria subnefrotica
E. Evolutia rapida spre insuficienta renala
(pag. 1694)
G1539014. in glomerulonefrita poststreptococica exista in mod obisnuit:

A. C3 seric seric normal
B. CH50 seric crescut
C. C4 normal
D. Hipogamaglobulinemie
E. Formare de semilune
(pag. 1693)
G1539015. in sindromul nefritic acut apar in urina in mod tipic:

A. Cilindri leucocitari
B. Cilindri hialini
C. Cilindri epiteliali
D. Cilindri hematici
E. Depozite de hemoglobina
(pag. 1692)
G1539016. Sindromul nefritic acut este consecinta clinica a:

A. Hipertensiunii arteriale maligne
B. Infectiei corticalei renale
C. Inflamatiei glomerulare acute
D. Reacţiilor imune faţa de cantitaţi mici de antigen la indivizii presensibilizaţi
E. Afectarii renale in diabetul zaharat
(pag. 1692)
G1539017. Sindromul nefritic acut se coreleaza morfopatologic clasic cu:

A. Glomerulonefrita proliferativa
B. Glomeruloscleroza focala si segmentara cu hialinoza
C. Glomerulonefrita membranoproliferativa
D. Glomerulonefrita cu anticorpi anti-membrana bazala glomerulara
E. Glomerulonefrita membranoasa
(pag. 1692, 1697, 1698, 1699)
G1639018. Alegeti situatiile in care glomerulonefrita poststreptococica epidemica este mai comuna
(frecventa).
A. la copii intre 2 si 6 ani
B. la adolescenti
C. la adulti
D. la virstnici
E. la gravide
(pag. 1693)
G1639019. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt corecte

A. in sindromul nefritic acut debutul insuficientei renale acute este lent (in luni de zile)
B. in sindromul nefritic acut edemul si hipertensiunea se dezvolta din cauza afectarii ratei filtrarii glomerulare
(RFG) si reducerii reabsorbtiei tubulare de apa
C. in glomerulonefrita proliferativa focala sunt afectati peste 50% din glomeruli
D. in sindromul nefritic acut debutul oliguriei (< 400 ml urina/zi) este brusc
E. in sindromul nefritic acut hematuria este mai frecvent microscopica
(pag. 1692)
G1639020. Precizati care este doza/zi de administrare a ciclophosfamidei in tratamentul

glomerulonefritei rapid progresive (nefrita cu anticorpi anti - MBG).
A. 1 mg/Kg/zi
B. 2 mg/zi
C. 5-10 mg/zi
D. 2-3 mg/zi
E. 2-3 mg/Kg/zi
(pag. 1695)
G1639021. Precizati care este intervalul in care dupa o infectie faringiana (faringita) poate sa se
dezvolte glomerulonefrita acuta poststreptococica.
A. imediat dupa debutul faringitei
B. in medie dupa 10 zile
C. dupa 3 saptamini
D. dupa 2-6 ani
E. dupa 2-6 luni
(pag. 1693)
G1639022. Precizati care poate fi cauza durerilor din flancurile abdominale din cursul evolutiei unei
glomerulonefrite poststreptococice.
A. proliferarea endocapilara
B. depunerea de fibrina in spatiul capsulei Bowman
C. distensia capsulei renale
D. oliguria
E. hipervolemia
(pag. 1693)
G1639023. Precizati intervalul in care titrul anticorpilor circulanti impotriva unor exoenzime
streptococice atinge niveluri maxime (“un virf”) dupa infectie
A. dupa 3-4 luni
B. in mod obisnuit in primele 6-8 saptamini
C. in primele 2 saptamini
D. la circa 1 luna
E. dupa 7 zile
(pag. 1693)
G2239024. Precizati corectitudinea afirmatiilor de mai jos: Boala anticorpilor anti-MBG

A. este o nefrita clasica initiata prin interactiunea autoanticorpilor cu antigenul intrinsec glomerular
B. prezinta antigenul Goodpasture negativ
C. este cea mai frecventa nefropatie, anticorpii fiind de tip Ig G
D. nu include glomerulonefrita poststreptococica si nefrita lupica
E. este o afectiune rara si cu o evolutie favorabila in 90% din cazuri

(pag. 1684-1695)
G2239025. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la glomerulonefrita poststreptococica sunt

adevarate ?
A. glomerulonefrita se dezvolta in medie dupa 3 saptamani de la o faringita
B. glomerulonefrita se dezvolta in medie dupa 10 zile de la o faringita sau 2 saptamani de la o infectie
cutanata cu o tulpina nefritigena din grupul A al streptococului β-hemolitic
C. glomerulonefrita se dezvolta in medie dupa 6 saptamani de la o faringita
D. glomerulonefrita se dezvolta in medie dupa 7 zile de la infectie cutanta cu o tulpina nefritigena din grupul A
al streptococului β-hemolitic
E. glomerulonefrita se dezvolta dupa 2 saptamani de la o faringita si dupa 10 zile de la o infectie cutanata cu
o tulpina nefritigena din grupul A al streptococului β-hemolitic.
(pag. 1684-1695)
G2239026. Aparitia glomerulonefritei poststreptococice epidemice este mai comuna la:

A. copiii de varsta cuprinsa intre 2 si 6 ani cu infectii faringiene
B. copiii de varsta cuprinsa intre 10-15 ani cu infectii faringiene
C. copiii de varsta cuprinsa intre 5-7ani cu infectii cutanate
D. adultii cu infectii faringiene
E. varstnicii cu infectii cutanate.
(pag. 1684-1695)
G2239027. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la diagnosticul de boala anti-membrana bazala
glomerulara (anti – MBG) este adevarata ?
A. biopsia renala este metoda standard de baza pentru diagnosticul nefritei anti-MBG
B. diagnosticul se bazeaza pe determinarea nivelurilor de complement
C. prezenta sindromului nefritic acut este suficient pentru diagnostic
D. pacientii cu nefrita anti-MBG au intotdeauna ANCA citoplasmatici pozitivi
E. diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei hemoptizii care de obicei succede nefritei cu saptamani sau luni.
(pag. 1684-1695)
G2239028. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la boala anti-membrana bazala glomerulara este
adevarata ?
A. hipertensiunea este neobisnuita si apare la mai putin de 20% din cazuri
B. hipertensiunea este frecventa si apare la mai mult de 20% din cazuri
C. hipertensiunea este intotdeauna prezenta
D. boala se manifesta obisnuit cu sindrom nefrotic
E. cand apare hemoragia pulmonara de obicei aceasta succede nefritei.
(pag. 1684-1695)
G2239029. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hematuria din glomerulonefrita

poststreptococica este adevarata ?
A. hematuria microscopica poate persista pana la un an de la episodul acut, dar in final se remite
B. hematuria microscopica poate persista pana la 3 saptamani de la episodul acut
C. hematuria microscopica poate persista pana la 6 luni de la episodul acut
D. hematuria microscopica poate persista pana la 3 luni de la episodul acut
E. hematuria microscopica se remite obligatoriu in primele 3 saptamani de la episodul acut.
(pag. 1684-1695)
G2239030. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la glomerulonefrita poststreptococica este

adevarata ?
A. glomerulonefrita postreptococica are un prognostic excelent si duce rar la boala renala terminala
B. glomerulonefrita postreptococica are un prognostic rezervat
C. glomerulonefrita postreptococica are un prognostic infaust

D. glomerulonefrita postreptococica duce frecvent la boala renala terminala
E. glomerulonefrita postreptococica are un prognostic rezervat deoarece duce frecvent la boala renala
terminala
(pag. 1684-1695)
G2239031. Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la hematuria din cadrul sindromului nefritic
acut este corecta ?
A. hematuria este frecvent microscopica
B. hematuria este frecvent macroscopica
C. hematuria este caracteristic insotita de cristale de acid uric
D. hematuria este caracteristic insotita de cilindri epiteliali
E. hematuria este caracterisitic insotita de cristale de exalat de calciu.
(pag. 1684-1695)
G2239032. Care dintre urmatoarele cauze intervine in dezvoltarea expansiunii lichidului extracelular,
edemului si hipertensiunii in cadrul sinromului nefritic acut ?
A. scaderea ratei filtrarii glomerulare si cresterii reabsorbtiei tubulare de apa si sare
B. cresterea ratei filtrarii glomerulare
C. scaderea reabsorbtiei tubulare de apa si sare
D. cresterea ratei filtrarii glomerulare si saderea reabsorbtiei tubulare de apa si sare
E. vasodilatatia intrarenala.
(pag. 1684-1695)
G2239033. Sindromul nefritic acut este reprezentarea clinica a:

A. inflamatiei glomerulare acute
B. inflamatiei glomerulare cronice
C. infectiei urinare joase
D. litiazei renale
E. hipertrofiei benigne de prostata.
(pag. 1684-1695)
G2239034. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare ala glomerulonefrita rapid progresiva este
adevarata ?
A. pacientii dezvolta insuficienta renala in saptamani-luni in asociere cu un sediment urinar nefritic si oligurie
variabila
B. pacientii dezvolta insuficienta renala in 10-15 ani
C. pacientii prezinta sindrom nefrotic
D. pacientii prezinta poliurie
E. pacientii dezvolta insuficienta renala in luni- ani in asociere cu un sindrom nefrotic.
(pag. 1684-1695)
G2239035. Leziunile glomerulare focale au ca si caracteristica:

A. afectarea a > 30 % dintre glomeruli
B. afectarea a > 50 % dintre glomeruli
C. afectarea a< 30 % dintre glomeruli
D. afectarea a < 50 % dintre glomeruli
E. afectarea a < 50 % dar >30 dintre glomeruli
(pag. 1684-1695)
G2239036. Leziunile glomerulare difuze au ca si caracteristica:

A. afectarea a > 30 % dintre glomeruli
B. afectarea a ≥ 50 % dintre glomeruli
C. afectarea a< 30 % dintre glomeruli

D. afectarea a < 50 % dintre glomeruli
E. afectarea a < 50 % dar ≥30 dintre glomeruli
(pag. 1684-1695)
G2239037. Leziunile segmentare glomerulare se descriu:

A. ca leziuni ce implica tot glomerulul
B. ca leziuni ce implica o mare parte din glomerul
C. ca leziuni ce implica o parte din glomerul
D. ca leziuni ce ating atat corticala cat si medulara renala
E. ca leziuni ce afecteaza jonctiunea cortico-medulara
(pag. 1684-1695)
G2239038. Proliferarea celulelor glomerulare propriu-zise este:

A. intracapilara sau endocapilara, cand intereseaza celulele endoteliale sau mezangiale
B. intracapilara sau endocapilara, cand intereseaza celulele endoteliilor venulare
C. intracapilara sau endocapilara, cand intereseaza celulele din spatiul Bowman
D. intracapilara sau endocapilara, cand intereseaza celulele atat celulele endoteliilor venulare cat si celulele
din spatiul Bowman
E. nici un raspuns nu este corect
(pag. 1684-1695)
G2239039. Manifestarea patologica clasica a lezarii celulei epiteliale parietale este:

A. depunerea de colagen
B. depunerea de colagen
C. trombozele din microvascularizatia renala
D. formarea de semilune
E. nici un raspuns nu este corect
(pag. 1684-1695)
G2239040. Precizati care dintre afirmatiile de mai jos este incorecta:

A. glomerulonefrita acuta poststreptococica se rezolva in general spontan si total la copii
B. glomerulonefrita acuta poststreptococica se rezolva in general spontan si total la copii, in timp ce adultii
raman frecvent cu sechele
C. faza de rezolutie a majoritatii glomerulopatiilor inflamatorii la adult se termina cu cicatrizarea glomerulara
D. severitatea leziunii tubulointerstitiale se coreleaza in general cu deteriorarea functiilor renale pe o perioada
lunga de timp
E. glomerulopatia cu semilune are prognosticul cel mai bun, procentajul de vindecare fiind ridicat
(pag. 1684-1695)
G2339041. Complicatia renala cel mai frecvent asociata endocarditei infectioase este:
A. tromboza de vena renala
B. abcesul renal
C. glomerulonefrita proliferativa difuza cu complexe imune
D. pielonefrita acuta
E. insuficienta renala cronica
(pag. 1692)
G2339042. Definirea sindromului nefritic implica urmatoarele afirmatii:

A. sediment urinar cu prezenta hematiilor, cilindrilor hematici, leucocitelor si a proteinuriei > 3g/ zi
B. existenta hipoalbuminemiei si a edemelor consecutive acesteia
C. asociere cu hiperlipidemie si lipidurie
D. sediment urinar cu prezenta leucocitelor, hematiilor, cilindrilor hematici si a proteinuriei < 3g / zi
E. asocierea clinico- patologica obligatorie cu glomerulopatia membranoasa si glomeruloscleroza focala si

segmentara
(pag. 1685)
G2339043. Caracteristicile serologice intalnite in glomerulonefrita post-streptococica:

A. niveluri serice ale C3 si CH50 sunt crescute
B. anticorpi ANCA crescuti
C. titrul ASLO redus
D. anticorpi circulanti anti-dezoxiribonucleaza B (anti-AND-aza)
E. titrul anticorpilor circulanti impotriva exoenzimelor streptococice tinde sa creasca dupa 21 zile
(postinfectie), revenind la normal dupa doua luni de la episodul infectios
(pag. 1693)
G2339044. Etiologiile cele mai frecvente ale glomerulonefritei rapid progresive (GN cu semilune) sunt
A. medicamente ce induc nefrita interstitiala
B. HIV
C. amiloidoza
D. nefropatia diabetica
E. nici una
(pag. 1686)
G2339045. Glomerulonefrita acuta poststreptococica

A. evolueaza cel mai frecvent spre insuficienta renala cronica
B. este o afectiune cu prognostic sever
C. vindecarea cestei boli la copii este exceptionala
D. la adult afectarea renala reziduala este posibila
E. in faza acuta, hemodializa de urgenta este indispensabila
(pag. 1686)
G2339046. Mecanismul de inducere al glomerulopatiei prin virusul imunodeficientei umane este

A. elaborare de nefrotoxine (verotoxina)
B. infectarea directa a celulelor glomerulare
C. stimularea depunerilor intraglomerulare de crioglobuline
D. depunerea de amiloid
E. nici una
(pag. 1691)
G2539047. Sindromul nefritic acut nu include:

A. hematurie;
B. proteinurie;
C. creşterea titrului ASLO;
D. retenţie renală de apă şi sare;
E. azotemia.
(pag. HPIM, p. 1692)
G2539048. Boala anti-membrană bazală glomerulară se mai numeşte:

A. Wegener;
B. Goodpasture;
C. Moscowitz
D. Berger
E. Kahler
(pag. HPIM, p 1694)
G2539049. Care din afirmaţiile următoare referitoare la GNA poststreptococică este falsă:
A. este dată de streptococi de grup A
B. tulpinile nefritigene includ tipurile M 1,2,4,12,18,25,49,55,57,60
C. imunitatea nu are specificitate de tip
D. infecţia faringiană precede adesea GNA
E. poate fi determinată şi de infecţii cutanate
(pag. HPIM, p 1693)
G2539050. GNA poststreptococică secundară infecţiei cutanate are următoarele caracteristici, cu

excepţia uneia:
A. asociere cu igiena personală precară
B. perioadă de latenţă de 2 săptămâni
C. de obicei este dată de impetigo cutanat
D. este determinată de streptococul alfa hemolitic
E. poate fi determinată şi de suprainfectarea cu streptococ a unei alte boli cutanate
(pag. HPIM, p 1693)
G2539051. Cum caracterizaţi histologic GNA poststreptococică:

A. glomerulonefrită proliferativă difuză
B. glomerulonefrită membrano-proliferativă (mezangiocapilară)
C. glomerulonefrită mezangio-proliferativă
D. glomerulonefrită membranoasă
E. glomerulonefrită cu leziuni minime
(pag. HPIM, p 1693)
G2539052. În glomerulonefrita poststreptococica exista în mod obisnuit:

C. C4 normal
(pag. 1693)
G2539053. Glomerulonefritele pauci-imune au urmatorul element comun:

A. Sindromul nefrotic
B. Prezenta anticorpilor anti-membrana bazala glomerulara
C. Complement seric C3 scazut
D. HLA DRw2
E. Prezenta anticorpilor ANCA circulanti la majoritatea pacientilor
(pag. 1695-1692)
G2539054. În sindromul nefritic acut apar în urina în mod tipic:

A. Cilindri leucocitari
B. Cilindri hialini
C. Cilindri epiteliali
D. Cilindri hematici
E. Depozite de hemoglobina
(pag. 1692)
G2539055. În glomerulonefrita poststreptococica exista în mod obisnuit:

C. C4 normal
(pag. 1693)
G2639056. Urmatoarele sunt mecanisme incriminate în producerea durerilor abdominale recurente, cu

EXCEPTIA:
A. Distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoasede
B. Hipotonia musculaturii netede a organelor abdominale
C. Leziuni inflamatorii care coboara pragul durerii
D. Compresia si deplasarea unor organe abdominale
E. Ischemia viscerala
(pag. 345)
G2639057. Urmatoarele afirmatii despre durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt
adevarate, cu EXCEPTIA:
A. Sunt mai frecvente decît durerile abdominale de cauza organica
B. Apare la copiii în vârsta de 5-10 ani
C. Durerile îsi schimba sediul
D. Trezesc copilul din somn
E. Au iradiere bizara
(pag. 346)
G2639058. Investigatii de rutina ce se impun în durerile abdominale recurente sunt urmatoarele, cu

EXCEPTIA:
A. Hemoleucograma
B. Examen de urina
C. VSH
D. Proteina C reactiva
E. Examen coproparazitologic
(pag. 345)
G2639059. Urmatoarele reprezinta cauze de durere abdominala recurenta de cauza digestiva la copil,
cu EXCEPTIA:
A. Ulcerul gastro-duodenal
B. Megacolonul congenital
C. Parazitozele intestinale
D. Epilepsia abdominala
E. Tumorile abdominale maligne
(pag. 345-346)
G2639060. Urmatoarele reprezinta cauze metabolice de durere abdominala la copil, cu EXCEPTIA:

A. Tetania
B. Hiperlipemia idiopatica familiala tip I
C. Acidoza diabetica
D. Hiponatremia
E. Hipoglicemia
(pag. 346)
G2639061. Care din urmatoarele boli, cauza de durere abdominala recurenta la copil se manifesta prin
modificarea starii generale, simptome articulare, cutanate, oculare, semen biologice de inflamatie,
rectoragii, modificari caracteristice la endoscopia digestiva inferioara?
A. Ulcerul gastro-duodenal
B. Apendicita cronica
C. Megacolonul congenital
D. Boala Crohn
E. Parazitoza intestinala
(pag. 345 - 346)
G2639062. Durerea abdominala recurenta consta în aparitia a trei sau mai multe episoade dureroase
într-un interval de:
A. 5 luni
B. 3 luni
C. 2 luni
D. 6 luni
E. 1 luna
(pag. 344)
G2639063. În cadrul durerilor abdominale recurente, când copilul prezinta manifestari functionale, sunt
suficiente câteva investigatii, cu o exceptie:
A. hemoleucograma
B. examenul sumar de urina
C. examen coproparazitologic
D. ecografie abdominala
E. VSH
(pag. 344)
G2639064. În situatia în care contextual clnic initial sugereaza o cauza organica a durerilor abdominale
recurente, una dintre examinarile urmatoare are o contributie pretioasa la stabilirea diagnosticului
etiologic:
A. radiografia abdominala nativa
B. urografia intravenoasa
C. ecografia abdominala
D. retrocistografia mictionala
E. radioscopie
(pag. 344)
G2639065. Ulcerul la copil, este de obicei duodenal si mai rara gastric si are urmatoarele caracteristici,
cu o exceptie:
A. apare la copiii proveniti din familii cu istoric de boala ulceroasa
B. se constata dureri epigastrice
C. la copilul mai mic durerile sunt periombilicale sau imposibil de localizat
D. periodicitatea orara este mai putin evidenta decât la adult
E. etiologia cu Helicobacter pylori este rara la copil
(pag. 345)
G2639066. În boala Crohn se întâlnesc si simptome extradigestive:

A. articulare
B. cardiace
C. cutanate
D. respiratorii
E. oculare
(pag. 345)
G2639067. Litiaza biliara apare mai ales ca o complicatie în:

A. anemiile hemolitice cronice
B. fibroza chistica
C. anemiile aplastice
D. boala Wilson
E. boala ulceroasa
(pag. 345)
G2639068. Chistul de coledoc este usor de diagnosticat prin una dintre urmatoarele examinari
paraclinice:
A. radiografia abdominala nativa
B. irigografie
C. ecografie abdominala
D. endoscopie digestiva
E. radioscopie
(pag. 344)
G2639069. Cauzele renourinare ale durerilor abdominale recurente sunt urmatoarele, cu o exceptie:
A. enurezis nocturn
B. infectiile urinare recidivante
C. obstructia tractului urinar cu hidronefroza
D. litiaza renourinara
E. tumori renale
(pag. 346)
G2639070. Cauzele metabolice ale durerilor abdominale recurente sunt urmatoarele, cu o exceptie:
A. tetania
B. acidoza diabetica
C. hipovitaminoza A
D. porfiria
E. hipoglicemia
(pag. 346)
G2639071. Cel mai frecvent debut ganglionar în boala Hodgkin este?

A. la nivelul gâtului şi zonei supraclaviculare
B. la nivelul ganglionilor paraaortici
C. la nivelul ganglionilor epitrohleari
D. la nivelul ganglionilor celiaci
E. la nivelul ganglionilor din hilul nsplenic
(pag. 777)
G2639072. Pentru stadiul I a bolii Hodgkin, sunt caracteristice următoarele:

A. Afectarea a doi ganglioni sau mai mulţi ganglioni de aceeaşi parte a diafragmului
B. Afectarea ganglionilor de ambele părţi ale diafragmului
C. Afectarea măduvei osoase
D. Interesarea unei regiuni extraganglionare
E. Afectarea unui singur ganglion
(pag. 769)
G2639073. Afectarea ficatului în boala Hodgkin aparţine următorului stadiu?

A. Std. I
B. Std. II
C. Std. IV
D. Std. III1
E. Std. III2
(pag. 769)
G2639074. Anomaliile imunologice întîlnite în boala Hodgkin sunt următoarele, cu excepţia?

A. Deficienţa imunităţii mediate celular
B. Anergie la testele cutanate
C. Deficienţa imunităţii umorale
D. Inversiune a raportului CD4/CD8
E. Scăderea numărului de celule CD4 pozitive
(pag. 779)
G2639075. Căte cicluri de chimioterapie sunt necesare pentru majoritatea pacienţilor în std. IIIA, III B şi
IV ale bolii Hodgkin?
A. 4
B. 7
C. 9
D. 6
E. 8
(pag. 781)
G2639076. Identificaţi care dintre următorii factori nu sunt indicatori de prognostic nefavorabil pentru
pacienţii cu stadii avansate de boală Hodgkin ?
A. Boala în stadiul IV
B. Sexul feminin
C. Mase mediastinale mari
D. Anemia
E. Simptome de tip B
(pag. 780)
G2639077. Alegeti situatiile in care glomerulonefrita poststreptococica epidemica este mai comuna
(frecventa):
A. la copii intre 2 si 6 ani, cu infectii faringiene
B. la adolescenti
C. la copii intre 7-14 ani, cu infectii streptococice
D. la virstnici
E. la gravide
(pag. 1693)
G2639078. Precizati care este intervalul in care dupa o infectie faringiana (faringita) poate sa se
dezvolte glomerulonefrita acuta poststreptococica.
A. imediat dupa debutul faringitei
B. in medie dupa 10 zile
C. dupa 2 saptamini
D. dupa 2-6 ani
E. dupa 2-6 luni
(pag. 1692)
G2639079. Precizati care poate fi cauza durerilor din flancurile abdominale din cursul evolutiei unei
glomerulonefrite poststreptococice.
A. proliferarea endocapilara
B. depunerea de fibrina in spatiul capsulei Bowman
C. distensia capsulei renale
D. distensia bazinetului renal
E. obstructia cailor urinare

(pag. 1693)
G2639080. Precizati intervalul in care titrul anticorpilor circulanti impotriva unor exoenzime
streptococice atinge niveluri maxime (“un virf”) dupa infectie:
A. dupa 3-4 luni
B. in mod obisnuit in primele 6-8 saptamini
C. in primele 2 saptamini
D. la circa 1 luna
E. dupa 5 luni
(pag. 1693)
G2639081. Precizati care este doza/zi de administrare a ciclophosfamidei in tratamentul

glomerulonefritei rapid progresive (nefrita cu anticorpi anti – MBG):
A. 1 mg/Kg/zi
B. 5 mg/kgc/zi
C. 5-10 mg/zi
D. 2-3 mg/zi
E. 2-3 mg/Kg/zi
(pag. 1695)
G2639082. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

A. in sindromul nefritic acut debutul insuficientei renale acute este lent (in luni de zile)
B. in sindromul nefritic acut edemul si hipertensiunea se dezvolta din cauza afectarii ratei filtrarii glomerulare
(RFG) si reducerii reabsorbtiei tubulare de apa
C. in glomerulonefrita proliferativa focala sunt afectati peste 80% din glomeruli
D. in sindromul nefritic acut debutul oliguriei (< 400 ml urina/zi) este brusc
E. in sindromul nefritic acut hematuria este mai frecvent microscopica
(pag. 1692)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
G1239083. Glomerulonefrita poststreptococica poate sa survina dupa:

A. faringite
B. endocardite
C. pneumonii
D. impetigo
E. enterocolite
(pag. 1692-1693)
G1239084. Hemoragia pulmonara alveolara din sindromul Goodpasture poate fi favorizata de:
A. proteinuria masiva
B. fumat
C. administrarea de glucocorticoizi
D. infectii respiratorii
E. expunerea la solventi volatili
(pag. 1694)
G1239085. In singele pacientilor cu glomerulonefrita poststreptococica se pot observa:

A. scaderea fractiunii C4 a complementului
B. scaderea fractiunii C3 a complementului
C. cresterea titrului ASLO

D. anticorpi anti-citoplasma neutrofilelor (ANCA)
E. scaderea creatininei
(pag. 1693)
G1239086. In tratamentul nefritei prin anticorpi anti-membrana bazala glomerulara se utilizeaza:

A. lavamisolul
B. plasmafereza
C. glucocorticoizii
D. metotrexatul
E. ciclofosfamida
(pag. 1695)
G1239087. Printre cauzele de sindrom reno-pulmonar se numara:

A. sindromul Goodpasture
B. sindromul nefrotic
C. granulomatoza Wegener
D. lupusul eritematos sistemic
E. pielonefrita cronica
(pag. 1695)
G1239088. Proliferarea extracapilara din glomerulonefrita rapid progresiva se produce pe seama:

A. mezangiului
B. celulelor epiteliale parietale
C. celulelor endoteliale
D. infiltratului cu monocite
E. podocitelor
(pag. 1692)
G1239089. Sedimentul urinar in sindromul nefritic acut se caracterizeaza prin:

A. hematii deformate
B. cilindri hematici
C. proteinurie nefrotica
D. cristalurie
E. lipidurie
(pag. 1692)
G1239090. Tratamentul glomerulonefritei poststrptococice se sprijina pe:

A. antibiotice
B. ciclofosfamida
C. masuri suportive
D. ciclosporina
E. glucocorticoizi
(pag. 1694)
G1439091. Ca urmare a lezarii peretelui capilarelor glomerulare, din sindromul nefritic in sumarul de
urina apar:
A. Cilindii hematici.
B. Hematii intacte.
C. Leucocite.
D. Proteinurie subnefrotica.
E. Cristale de oxalat de calciu.
(pag. 1692)
G1439092. Glomerula nefrita poststreptococica se dezvolta in medie:

A. dupa 14 zile de la o faringita.
B. dupa 10 zile de la o faringita.
C. dupa 14 zile de la o infectie cutanata (impetigo)
D. dupa 21 de zile de la o infectie cutanata (impetigo)
E. dupa 28 de zile de la o infectie cutanata (impetigo)
(pag. 1692-1693)
G1439093. In sindromul nefritic acut, fluxul sanguin renal si filtratrea glomerulara sunt:
A. Scazute datorita obstructiei lumenului capilarului glomerular.
B. Crescute datorita vasoconstrictiei intrarenale.
C. Scazute datorita obstructiei ca rezultat al proliferari celulelor mezangiale.
D. Crescute datorita dezechilibrului local intre substantele vasoconstrictuare si vasodilatatoare.
E. Crescute datorita hipertesiunii arteriale.
(pag. 1692)
G1439094. Pacientii cu glomerulonefrita poststreptococica prezinta:

A. Hematurie macroscopica.
B. Cefalee.
C. Greturi si varsaturi.
D. Anorexie.
E. Poliuria.
(pag. 1693)
G1439095. Pacientii cu glomerulonefrita poststreptococica prezinta:

A. Nivelul seric al complementului C 3 crescut.
B. Nivelul seric al complementului C 3 scazut.
C. Nivelul complemnetului revine la normal in 6-8 saptamini.
D. Majoritatea pacientilor au hipergamaglobulinemie.
E. Peste 90% din pacienti au anticorpi circulanti impotriva unor exoenzime stafilococice.
(pag. 1693)
G1439096. Prognosticul glomerulonefritei poststreptococice este:

A. Excelent.
B. Duce frecvent la boala renala terminala.
C. Vindecarea este regula la copii.
D. Adultii pot ramine uneori cu afectare renala reziduala.
E. Nefavorabil
(pag. 1694)
G1539097. Caracteristicile histologice ale glomerulonefritei acute poststreptococice sunt:

A. Depozite glomerulare de imunoglobuline G si C3 la examenul in imunofluorescenta, cu aspect de "cer
instelat"
B. Depozite voluminoase, electronodense, situate subendotelial, subepitelial si mezangial
C. Depozite liniare "in banda" de imunoglobuline G de-a lungul membranei bazale glomerulare
D. Prezenţa semilunelor, in absenţa depozitelor imune
E. Depozite proeminente de imunoglobuline G de-a lungul membranei bazale tubulare si inflamatie
tubulointerstitiala
(pag. 1693, 1695)
G1539098. Cele mai sensibile teste pentru decelarea infectiei streptococice cu punct de plecare
cutanat sunt:
A. Anticorpii antistreptolizina O
B. Anticorpii antihialuronidaza
C. Anticorpii anti-dezoxi-ribonucleaza B
D. Anticorpii antistreptokinaza
E. Anticorpii anti-nicotinil-adenil-dinucleotidaza
(pag. 1693)
G1539099. Glomerulonefritele acute prin complexe imune se produc in urmatoarele boli:

A. Lupus eritematos
B. Purpura Henoch Schonlein
C. Sindromul Goodpasture
D. Endocardita bacteriana subacuta
E. Crioglobulinemie
(pag. 1692)
G1539100. Glomerulonefritele cu anticorpi anti-membrana bazala glomerulara se caracterizeaza prin:

A. Prezenta ANCA in 90% din cazuri
B. Complement seric normal
C. Anticorpi anti-dezoxiribonucleaza B
D. Cresterea capacitaţii de difuzie membranara a CO2
E. Formare de semilune, asociata cu leziuni necrozante focale si glomerulonefrita proliferativa, in mai mult de
50% din glomeruli
(pag. 1694, 1695)
G1539101. Scaderea fractiei serice C3 a complementului, absenta ANCA si anticorpilor anti-membrana

bazala glomerulara caracterizeaza:
A. Glomerulonefritele poststreptococice
B. Endocardita bacteriana
C. Nefrita de sunt
D. Boala Wegener
E. Poliarterita nodoasa microscopica
(pag. 1692, 1693, 1695)
G1539102. Sindromul nefritic acut tipic se caracterizeaza prin:

A. Hematurie macroscopica
B. Edeme
C. Proteinurie nefrotica
D. Oligurie
E. Hipertensiune
(pag. 1692)
G1539103. Sindromul reno-pulmonar (insuficienta renala asociata cu hemoragii pulmonare) apare in:
A. Insuficienta cardiaca severa, cu edem pulmonar si azotemie prerenala
B. Boala legionarilor
D. Sindromul de detresa respiratorie a adultului
E. Purpura Henoch-Schonlein
(pag. 1695)
G1539104. Tratamentul glomerulonefritei acute poststreptococice include:

A. Corticoterapie
B. Antibiotice
C. Repaus la pat
D. Diuretice
E. Transplant renal
(pag. 1694)
G1539105. Tratamentul glomerulonefritei prin anticorpi anti-membrana bazala include:

A. Corticoterapie
B. Plasmafereza
C. Imunomodulatoare
D. Azatioprina
E. Ciclofosfamida
(pag. 1695)
G1639106. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu glomerulonefrita poststreptococica

A. nivelurile serice ale fractiunii C4 a complementului sunt caracteristic normale
B. majoritatea pacientilor prezinta hipo-gamaglobulinemie tranzitorie
C. nivelurile serice ale C3 si CH50 sunt crescute in primele doua saptamini de boala
D. vindecarea este frecventa la adulti
E. in timpul fazei de inflamatie acuta se recomanda repaus la pat
(pag. 1692)
G1639107. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu principalii markeri serologici din sindromul nefritic
si glomerulonefrita rapid progresiva (GNRP)
A. pacientii cu boala anti-MBG au niveluri serice ale complementului tipic scazute
B. la pacientii cu boala anti-MBG, de obicei, nu se deceleaza anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA)
C. majoritatea pacientilor cu glomerulonefrita pauci-imuna prezinta anticorpi citoplasmatici anti-neurotrofilici
(ANCA)
D. pacientii cu boala anti-MBG au niveluri serice ale complementului tipic normale
E. in glomerulonefritele cu complexe imune in 90% din cazuri nivelul seric al complementului este normal
(pag. 1692)
G1639108. In forma severa, sindromul nefritic acut se asociaza cu:

A. inflamatia acuta a majoritatii glomerulilor
B. aspect histologic de glomerulonefrita proliferativa focala
C. afectarea a sub 50% din glomeruli
D. aspect histologic de glomerulonefrita proliferativa acuta difuza
E. proliferare celulara limitata la mezangiu
(pag. 1692)
G1639109. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt intilnite in glomerulonefrita cu semilune
idiopatica limitata renal
A. este mai frecventa la pacientii de virsta medie si inaintata
B. pacientii prezinta deseori sindrom nefritic
C. nivelurile fractiunii C3 a complementului sunt tipic scazute
D. sunt detectati anticorpi anti-MBG
E. nivelurile fractiunii C3 a complementului sunt tipic normale
(pag. 1695)
G1639110. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt valabile intr-o glomerulonefrita rapid
progresiva (GNRP)
A. GNRP reprezinta o inflamatie glomerulara subacuta
B. semilunele sunt datorate proliferarii celulelor endoteliale si infiltratului interstitial monocitar
C. GNRP este o glomerulonefrita proliferativa mediata imun

D. GNRP reprezinta un raspuns imun acut la o incarcare mare cu antigen
E. din punct de vedere histologic este o glomerulonefrita proliferativa extracapilara
(pag. 161692)
G1639111. Precizati care din afirmatiile privitoare la examenul microscopic in imunofluorescenta sunt
corecte in sindromul nefritic acut si glomerulonefrita rapid progresiva (GNRP)
A. depozitele granulare de imunoglobuline sunt caracteristice glomerulonefritelor cu complexe imune
B. depozitele lineare de imunoglobuline sunt caracteristice glomerulonefritei pauci-imune
C. depozitele granulare de imunoglobuline sunt caracteristice bolii anti-MBG
D. reducerea sau absenta imunoglobulinelor sunt tipice pentru glomerulonefrita pauci-imune
E. depozitele lineare de imunoglobuline de-a lungul membranei bazele glomerulare (MBG) sunt caracteristice
bolii anti-MBG
(pag. 1692)
G1639112. Precizati care din afirmatiile referitoare la sindromul nefritic acut sunt corecte
A. fluxul sanguin renal scade ca rezultat al obstructiei spatiului de filtrare al capsulei Bowman
B. rata filtrarii glomerulare (RFG) este compromisa datorita vasoconstrictiei intrarenale
C. examenul urinii evidentiaza mai frecvent proteinurie nefrotica (peste 3,5 g/24 ore)
D. hematuria este mai frecvent macroscopica
E. examenul urinii evidentiaza in mod caracteristic cilindrii hematici si hematii deformate
(pag. 1692)
G1639113. Precizati care din anticorpii circulanti sunt mai caracteristici (sensibili) pentru infectia
streptococica cutanata
A. anti-nicotil adenin dinucleotidaza (ANAD-aza)
B. antihialuronidaza (AH-aza)
C. anti-dezoxiribonucleaza (ADN-aza)
D. antistreptolizina 0 (ASLO)
E. antistreptokinaza (ASK-aza)
(pag. 1693)
G1639114. Precizati care din entitatile enumerate evolueaza ca si glomerulonefrite pauci-imune

A. glomerulonefrita postrstreptococica
B. poliarterita nodoasa microscopica
C. glomerulonefritele postinfectioase nestreptococice
D. glomerulonefrita cu semilune idiopatica limitata renal
E. granulomatoza Wegener
(pag. 1695)
G2239115. Glomerulonefrita postinfectioasa se caracterizeaza prin:

A. formarea rapida si extensiva a complexelor imune pretutindeni in peretele capilar glomerular
B. formarea lenta dar sustinuta, a complexelor imune limitate considerabil mezangial
C. aparitia frecventa a insuficientei renale acute
D. insuficienta renala progresiva in decurs de 10-20 ani
E. formarea rapida a complexelor imune, dar limitata considerabil mezangial.
(pag. 1684-1695)
G2239116. Reducerea dezvoltarii glomerulosclerozei si a insuficientei renale se poate obtine prin:

A. manevre ce scad presiunea intraglomerulara
B. manevre ce cresc presiunea intraglomerulara
C. dieta saraca in proteine
D. dieta bogata in proteine
E. tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

(pag. 1684-1695)
G2239117. Care dintre urmatorii factori pot actiona ca stimuli potentiali pentru glomeruloscleroza?
A. hipertrofia glomerulara
B. hipotrofia glomerulara
C. microtrombii intracapilari
D. acumularea macrofagelor
E. hiperlipidemia.
(pag. 1684-1695)
G2239118. Care dintre urmatoarele cauze scad fluxul sanguin renal si rata filtrarii glomerulare in
sindromul nefritic acut ?
A. obstructia lumenului capilarului glomerular
B. vasoconstrictia intrarenale
C. contractia celulelor mezangiale
D. vasodilatatia intrarenale
E. hipertensiunea arteriala.
(pag. 1684-1695)
G2239119. Care dintre urmatoarele elemente ale sumarului de urina sunt caracteristice pentru
sindromul nefritic acut ?
A. cilindrii hematici
B. cristale de oxalati de calciu
C. hematii deformate
D. leucocite
E. proteinurie subnefrotica < 3,5 gr./24 ore.
(pag. 1684-1695)
G2239120. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul glomerulonefritei

poststreptococice sunt adevarate ?
A. pacientilor li se recomanda odihna la pat in timpul fazei inflamatiei acute
B. diureticele si agentii antihipertensivi sunt folositi pentru controlul volumului extracelular si al tensiunii
arteriale
C. dializa este rar necesara pentru controlul hipervolemiei si a sindromului uremic
D. dializa este obligatorie pentru controlul hipervolemiei si a sindromului uremic
E. dializa este frecvent necesara pentru controlul hipervolemiei si a sindromului uremic.
(pag. 1684-1695)
G2239121. Pe care dintre urmatorii factori se sprijina tratamentul glomerulonefritei poststreptococice ?

A. eliminarea infectiei streptococice cu antibiotice
B. eliminarea infectiei stafilococice cu antibiotice
C. asigurarea unei terapii suportive pana la rezolutia spontana a inflamatiei glomerulare
D. pacientilor li se recomanda odihna la pat in timpul fazei inflamatiei acute
E. pacientilor li se recomanda mobilizarea activa in timpul fazei inflamatiei acute.
(pag. 1684-1695)
G2239122. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la vindecarea glomerulonefritei

poststreptococice sunt adevarate ?
A. vindecarea este regula la copii
B. adultii pot ramane uneori cu afectare renala reziduala
C. vindecarea este regula la adulti
D. copiii pot ramane uneori cu afectare renala reziduala
E. atat copiii cat si adultii raman de regula cu afectare renala reziduala.

(pag. 1684-1695)
G2239123. Boala anti-mambrana bazala glomerulara se prezinta obisnuit cu:

A. hematurie
B. sediment urinar nefritic
C. proteinurie subnefrotica
D. insuficienta renala rapid progresiva in saptamani
E. sindrom nefrotic.
(pag. 1684-1695)
G2239124. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la diagnosticul de boala anti-membrana bazala
glomerulara (boala anti – MBG) sunt adevarate ?
A. markerul serologic al diagnosticului este reprezentat de anticorpii circulanti anti-MBG cu specificitate
pentru portiunea NCI al lantului α 3 al colagenului tip IV
B. anticorpii anti-membrana bazala glomerulara sunt detectati in serul a peste 90% din pacientii cu nefrita anti-
MBG prin tehnici specifice radioimune
C. anticorpii circulanti anti-MBG pot fi detectati la 60-80% din pacienti prin imunofluorescenta indirecta
D. nivelurile de complement sunt normale
E. nivelurile de complement sunt crescute.
(pag. 1684-1695)
G2239125. Pacientii cu boala anti-membrana bazala glomerulara care prezinta si afectare pulmonara au
frecvent:
A. anemie microcitara, hipocroma, hiposideremica
B. opacitati anormale bilaterale, hilare si bazale interstitiale pe radiografia toracica
C. anemie macrocitara, hipocroma
D. poliglobulie
E. anemie microcitara, normocroma, normosideremica.
(pag. 1684-1695)
G2239126. Care dintre urmatoarele efecte le exercita inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei la
pacientii cu nefropatie diabetica ?
A. scad presiunea intraglomerulara
B. cresc presiunea intraglomerulara
C. reduc progresia nefropatiei diabetice
D. cresc proteinuria
E. accentueaza progresia nefropatiei diabetice.
(pag. 1684-1695)
G2239127. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la nefropatia diabetica sunt adevarate ?
A. nefropatia diabetica complica aproximativ 30% din cazurile cu diabet zaharat tip I
B. nefropatia diabetica complica aproximativ 20% din cazurile de diabet zaharat tip II
C. nefropatia diabetica este caracterizata clinic prin proteinurie si insuficienta renala progresiva
D. in nefropatia diabetica afectarea glomerulara caracteristica este glomeruloscleroza
E. in nefropatia diabetica afectarea glomerulara caracteristica este glomerulonefrita.
(pag. 1684-1695)
G2239128. In hipertensiunea arteriala maligna stresul hemodinamic cauzeaza:

A. necroza fibrinoida masiva a arteriolelor aferente si glomerulilor
B. microangiopatie trombotica
C. insuficienta renala acuta
D. sediment urinar nefritic
E. sediment urinar nefrotic.

(pag. 1684-1695)
G2239129. Antigenele strǎine organismului pot provoca formarea autoanticorpilor nefritigeni prin
cateva mecanisme:
A. un antigen strain cu structurǎasemanatoare cu a antigenul propriu glomerular poate stimula productia de
anticorpi ce reactioneazǎ incrucisat cu antigenul intrinsec glomerular
B. un antigen strain cu structurǎdiferitǎ cu a antigenul propriu glomerular poate stimula productia de anticorpi
ce reactioneazǎ incrucisat cu antigenul intrinsec glomerular
C. antigenul strain poate declansa exprimarea aberantǎa moleculelor sistemului major de hipercompatibilitate
clasa a II –a de pe celulele glomerulare care prezintǎanterior autoantigene ‚invizibile’ pentru limfocitele T
D. antigenul strain poate declansa activarea policlonalǎa limfocitelor B
E. antigenul strain poate declansa activarea policlonalǎa limfocitelor T
(pag. 1684-1695)
G2239130. Glomerulonefritele primare sunt caracterizate prin:

A. reprezinta procese patologice limitate strict renal
B. sunt sau nu acompaniate de efecte sistemice
C. efectele sistemice sunt consecinta directa a disfunctiei renale
D. pot fi insotite de sindrom uremic
E. sunt parte a afectarii multisistemice
(pag. 1684-1695)
G2239131. In privinta duratei de aparitie a leziunii glomerulare, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. termenul de acut se refera la lezare glomerulara aparuta in zile sau saptamani
B. termenul de subacut se refera la leziuni aparute in interval de saptamani sau cateva luni de zile
C. termenul de cronic defineste lezarea glomerulara aparuta in mai multe luni sau ani
D. termenul de rapid progresiv se refera la leziuni aparute in interval de saptamani sau cateva luni de zile
E. nu exista limite temporale pentru definirea unui tip de leziune glomerulara
(pag. 1684-1695)
G2239132. Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. glomerulonefrita rapid progresiva este similara termenului de glomerulonefrita cu semilune
B. glomerulonefrita membranoasa consta din expansiunea membranei bazale glomerulare
C. scleroza presupune o crestere de material omogen, nefibrilar, extracelular
D. fibroza implica depunerea de colagen tip I si III, fiind un proces reparativ
E. nici unul dintre raspunsuri nu este corect
(pag. 1684-1695)
G2239133. Glomerulopatiile inflamatorii majore sunt urmatoarele:

A. glomerulonefritele focal proliferative
B. glomerulonefritele mezangial proliferative
C. glomerulonefritele proliferative difuze
D. bolile glomerulare de depozitare
E. glomerulonefritele cu semilune
(pag. 1684-1695)
G2239134. Sedimentul urinar in afectiunile de tip nefritic este caracterizat prin:

A. prezenta hematiilor
B. prezenta cilindrilor hematici
C. prezenta leucocitelor
D. prezenta puroiului si a florei microbiene
E. proteinurie subnefrotica de <3 g/zi
(pag. 1684-1695)
G2239135. Sindromul nefrotic apare in:

A. glomerulopatia membranoasa
B. boala cu modificari minime
C. glomeruloscleroza focala
D. glomeruloscleroza segmentara
E. in nici una dintre situatiile mentionate
(pag. 1684-1695)
G2239136. Glomerulopatiile cu afectare a barierei de filtrare glomerulara sunt caracterizate prin:

A. proteinurie de tip nefrotic
B. sediment cu cateva hematii, leucocite
C. proteinurie >3 g/zi
D. sediment cu cateva hematii, leucocite sau cilindrii leucocitari
E. proteinurie <3 g/zi
(pag. 1684-1695)
G2239137. Afectiunile cele mai frecvente care induc afectarea primara a glomerulului sunt:
A. diabetul zaharat
B. malformatiile congenitale
C. hipertensiunea
D. colagenozele majore
E. atac imun
(pag. 1684-1695)
G2239138. Principalele urmari ale leziunii endoteliale si subendoteliale ale MBG sunt:
A. recrutarea leucocitelor cu producerea de glomerulonefrita inflamatorie
B. perturbarea hemostazei
C. microangiopatii trombotice
D. vasoconstrictia si contractia celulei mezangiale
E. nici un raspuns corect
(pag. 1684-1695)
G2239139. Glomerulonefritele cu complexe imune pot :

A. fi idiopatice
B. reprezenta un raspuns la un stimul antigenic cunoscut (glomerulonefritele postinfectioase)
C. fi primare sau secundare
D. reprezenta o manifestare a unei boli multisistemice cu complexe imune
E. mai rar sa se complice cu sindrom nefrotic
(pag. 1684-1695)
G2239140. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte ?

A. terapia imunosupresiva a ameliorat prognosticul la pacientii cu nefrita anti-MBG
B. folosirea precoce si agresiva a plasmaferezei, glucocorticoizilor, ciclofosfamidei si azatioprinei, a
inbunatatit semnificativ supravietuirea pacientilor renali
C. prednisonul este rezervat cazurilor nonresponsive la terapia combinata: ciclofosfamida cu azatioprina
D. plasmafereza de urgenta se efectueaza zilnic sau in zile alternative pana cand anticorpii anti-MBG nu mai
sunt detectati in circulatie
E. dializa este unica modalitate de recapatare a functiei renale in cazul pacientilor care necesita dializa in
momentul prezentarii la medic
(pag. 1684-1695)
G2239141. Terapia combinata, utila in inhibarea sintezei de noi anticorpi anti-MBG este:
A. prednison 1 mg/kg/zi + azatioprina 1-2 mg/kg/zi
B. prednison 1 mg/kg/zi + azatioprina 1-2 mg/kg/zi + ciclofosfamida 2-3 mg/kg/zi
C. prednison 1 mg/kg/zi + azatioprina 1-2 mg/kg/zi sau prednison 1 mg/kg/zi + ciclofosfamida 2-3 mg/kg/zi
D. prednison 1 mg/kg/zi + ciclofosfamida 2-3 mg/kg/zi
E. toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 1684-1695)
G2239142. Selectati afirmatiile corecte:

A. supravietuirea renala la un an se apropie de 90% daca tratamentul este inceput inainte ca nivelul
creatininei serice sa depaseasca 442 micromoli/l (5 ml/dl)
B. supravietuirea renala la un an scade la cca. 10% daca insuficienta renala este mai avansata
C. la pacientii cu boala renala terminala transplantul renal este o optiune de tratament
D. recurenta nefritei anti-MBG pe o allogrefa este frecventa
E. dializa este unica modalitate de recapatare a functiei renale in cazul pacientilor care necesita dializa in
momentul prezentarii la medic
(pag. 1684-1695)
G2239143. Principalele glomerulonefrite pauci-imune sunt:

A. glomerulonefrita cu semilune idiopatica limitata renal
B. granulomatoza Wegener
C. poliarterita nodoasa microscopica
D. boala complexelor imune
E. nici una dintre formele mentionate
(pag. 1684-1695)
G2239144. Caracteristicile principale ale glomerulonefrita cu semilune idiopatica limitata renal sunt:
A. e mai frecventa la pacientii de varsta medie si inaintata
B. are o usoara preponderenta la sexul masculin
C. pacientii prezinta tipic GNRP, mai rar sindrom nefritic
D. depozitele imune sunt frecvente
E. prezinta frecvent semilune la microscopia optica
(pag. 1684-1695)
G2239145. Markerii serologici care dau indicii importante pentru microscopia imunofluorescenta in
sindromul nefritic si GNRP sunt:
A. nivelul C3 seric
B. titrul anticorpilor anti-MBG
C. nivelul fibrinogenului
D. anticorpii citoplasmatici antineutrofilici (ANCA)
E. nivelulPCR
(pag. 1684-1695)
G2239146. Precizati care dintre afirmatiile de mai jos sunt inexacte:

A. glomerulonefrita poststreptococica este prototipul GN postinfectioase
B. glomerulonefrita poststreptococica este o cauza principala a sindromului nefritic acut
C. glomerulonefrita poststreptococica este frecventa aparand in mod epidemic
D. glomerulonefrita poststreptococica se dezvolta concomitent cu o faringita acuta streptococica sau cu o
infectie cutanata (impetigo) cu o tulpina nefritigena din grupul A al streptococului beta hemolitic
E. toate afirmatiile sunt adevarate
(pag. 1684-1695)
G2239147. Tabloul clasic al glomerulonefritei poststreptococice este sindromul nefritic clasic cu :
A. insuficienta renala acuta oligurica

B. hematurie macroscopica
C. fenomene generale reduse, minima hematurie microscopica
D. simptome generale: anorexie, greata, varsaturi stare de rau
E. cefalee
(pag. 1684-1695)
G2339148. In etiologia GN proliferative difuze sunt implicate:

A. lupusul eritematos sistemic
B. purpura Henoch- Schonlein
C. amiloidoza
D. medicamente ce induc nefrita interstitiala
E. crioglobulinemia
(pag. 1686)
G2339149. Glomerulopatiile induse de virusul imunodeficientei umane se caracterizeaza histologic

prin:
A. glomeruloscleroza focal segmentara
B. ingrosare difuza a membranei bazale glomerulare, cu proeminente subepiteliale ("spicul") in jurul
depozitelor imune
C. dilatatie microchistica tubulara
D. "semilune" in spatiul Bowman
E. fibroza interstitiala
(pag. 1686,1691)
G2339150. Sindromul Goodpasture se caracterizeaza prin

A. sindrom nefrotic
B. insuficienta renala rapid progresiva
C. coafectare renala si oculara
D. aspect normal al glomerulului in microscopia optica
E. hemoragii pulmonare
(pag. 1687, 1689)
G2339151. Factorii implicati in etiologia glomerulopatiilor toxice sunt:

A. iradierea
B. AINS
C. rifampicina
D. depuneri de fier
E. interferonul alfa
(pag. 1690)
G2339152. Urmatorii markeri serologici sunt esentiali pentru diagnosticul diferential al

glomerulonefritei rapid progresive:
A. anticorpii antinucleari
B. anticorpii anti-membrana bazala glomerulara
C. anticorpii ANCA
D. anticorpii anti- AND dublu catenari
E. fractia C3 a complementului
(pag. 1688)
G2339153. In glomerulonefrita poststreptococica, urmatoarele aspecte sunt utile pentru stabilirea

diagnosticului:
A. evidentierea prin microscopia cu imunofluorescenta a depozitelor granulare de Ig G si C3 - dand aspectul
de "cer instelat"
B. prezenta "semilunelor" epiteliale
C. aspectul de "ghirlanda" - dat de existenta depozitelor de imunoglobuline in peretele capilarelor glomerulare
D. titrul anticorpilor ANCA crescut
E. titrul ASLO crescut
(pag. 1693)
G2339154. Afectarea glomerulara caracteristica nefropatiei diabetice implica actiunea urmatorilor

factori:
A. hipertensiunea glomerulara
B. produsii finali ai glicozilarii avansate (rezultati din glicozilarea non- enzimatica a proteinelor)
C. hiperlipidemia
D. insulinoterapia
E. factorul de crestere insulin- like 1
(pag. 1689, 1690)
G2339155. Sindromul pulmo-renal (insuficienta renala acuta si hemoragie pulmonara) se intalneste in:
A. sindromul nefrotic
B. granulomatoza Wegener
C. sindromul Goodpasture
D. glomerulonefrita acuta post-streptococica
E. nefropatia cu Ig A
(pag. 1690)
G2339156. Glomerulonefrita rapid progresiva se defineste prin urmatoarele aspecte:

A. hematii si cilindri hematici in sedimentul urinar
B. proteinurie > 3.5g/ 24h
C. evolutie subacuta spre insuficienta renala in saptamani - luni
D. aparitia de regula dupa administrarea de antibiotice nefrotoxice
E. formare de "semilune" in spatiul Bowman
(pag. 1692)
G2339157. Definirea sindromului Goodpasture implica urmatoarele afirmatii adevarate:

A. afectiune autoimuna, in care Ag tinta este portiunea necolagenica a lantului alfa-3 al colagenului de tip IV
B. evolutie lenta spre insuficienta renala (in ani)
C. Glomerulonefrita proliferativa necrotizanta, cu ruptura peretelui capilarelor glomerulare, atragerea fibrinei in
spatiul Bowman si formare de "semilune"
D. afecteaza preponderent pacienti de sex feminin
E. se asociaza cu hemoragie pulmonara (care precede nefrita cu saptamani - luni)
(pag. 1694)
G2339158. Granulomatoza Wegener se caracterizeaza prin:

A. aparitia la varste precoce
B. Anticorpi anti- membrana bazala glomerulara prezenti
C. aspect de glomerulonefrita necrozanta cu prezenta de semilune, afecatand > 50% din glomeruli
D. Anticorpi ANCA prezenti
E. titrul C3 mult crescut
(pag. 1695)
G2339159. Afectarea pulmonara intalnita in sindromul Goodpasture implica urmatoarele consecinte

clinico-morforlogice:
A. anemie microcitara, hipocroma, hiposideremica
B. hemoragie alveolara
C. rupturi ale septurilor alveolare

D. opacitati bilaterale hilare si bazale interstitiale pe radiografia toracica
E. depuneri granulare de Ig A de-a lungul membranei bazale capilare alveolare (la biopsia pulmonara)
(pag. 1695)
G2339160. Care din urmatoarele forme de glomerulonefrite se asociaza cu hipocomplementemia

A. nefropatia lupica
B. glomerulonefrita din endocardita bacteriana
C. glomerulonefrita din crioglobulinemia asociata infectiei cu virusul hepatitic C
D. glomerulonefrita din granulomatoza Wegener
E. nefropatia cu Ig A
(pag. 1685)
G2339161. Sindromul nefritic acut este caracterizat prin urmatoarele aspecte:

A. existenta hipoalbuminemiei si a hipercolesterolemiei
B. proteinurie < 3g/ zi
C. prezenta hematiilor, a cilindrilor hematici in sedimentul urinar
D. hiperlipidemie si lipidurie
E. implica asocierea clinico- morfopatologica cu glomerulonefrita focal proliferativa, GN proliferativa difuza si
GN cu semilune
(pag. 1685)
G2539162. Care boli multisistemice se pot complica cu glomerulonefrită cu complexe imune:

A. lupusul eritematos sistemic;
B. purpura Henoch-Schonlein
C. sarcoidoza;
D. endocardita bacteriană;
E. diabetul zaharat.
(pag. HPIM, p. 1692)
G2539163. Nu se asociază cu sindrom nefritic sau glomerulonefrită rapid progresivă :

A. purpura Henoch-Schonlein;
B. sindromul Chediak-Higashi;
C. sindromul Demon Meig’s;
D. sindromul Goodpasture;
E. granulomatoza Wegener;
(pag. HPIM, p. 1692, 1694, 1695)
G2539164. Reabsorbţia crescută de sare şi apă din GNA se asociază cu:

A. Edeme;
B. Hematurie;
C. Hipertensiune;
D. Proteinurie;
E. Expansiunea lichidului extracelular.
(pag. (HPIM, p 1692)
G2539165. Alegeţi caracteristicile sumarului de urină din sindromul nefritic acut

A. Hematuria macroscopică este o regulă obligatorie
B. Cilindrii hematici sunt prezenţi
C. Leucocituria este caracteristic mai importantă ca hematuria
D. Hematiile din sedimentul urinar sunt mici, deformate, fragmentate
E. Proteinuria nefrotică.
(pag. HPIM, p 1692, 1693)
G2539166. Din punct de vedere clinic, care din următoarele afirmaţii privitoare la GNAD
poststreptococică sunt false:
A. Biopsia renală este întotdeauna necesară;
B. Urina este roşie sau fumurie;
C. Febra reumatică este frecventă;
D. Proteinuria nefrotică apare la 50% din pacienţi;
E. Boala apare la 180 de zile după o faringită.
(pag. HPIM, p 1692, 1693)
G2539167. Modificările bioumorale întâlnite în glomerulonefrita acută postreptococică sunt

următoarele:
A. hipergamaglobulinemie;
B. anticorpi himerici anti TNF cu valori crescute;
C. limfocitoză;
D. Niveluri normale ale C4;
E. creatinină serică crescută.
(pag. HPIM, p 1693)
G2539168. Alegeţi care din următoarele date paraclinice nu concordă cu diagnosticul de GNA
poststreptococică:
A. Complement seric C3 scăzut
B. Hipergamaglobulinemie
C. Crioglobulinemie
D. Coproporfirinurie peste 0,35 mg/zi
E. Lanţuri kappa în urină
(pag. HPIM, p 1693)
G2539169. Care din următoarele infecţii nu se asociază cu sindrom nefritic şi GNRP:

A. Endocardita infecţioasă;
B. Holera;
C. Febra tifoidă;
D. Abcese viscerale;
E. Infecţiile şunturilor ventriculoatriale.
(pag. HPIM, p 1694)
G2539170. Care din următoarele criterii nu servesc la diagnosticul pozitiv al GNA poststreptococice:
A. tulpină nefritigenă de streptococ beta-hemolitic
B. prezenţa anticorpilor circulanţi împotriva unor exoenzime streptococice
C. Hiperlipidemia
D. scăderea C3
E. prezenţa anticorpilor ANCA
(pag. HPIM, p 1693)
G2539171. Care elemente histologice nu pot aparţine de obicei GNA poststreptococice:

A. depozite granulare difuze de IgG şi C3
B. prezenţa spiculilor de-a lungul membranei bazale
C. depozite mari electronodense subendotelial, subepitelial şi mezangial
D. îngroşarea uniformă a membranei bazale, fără depozite imune
E. formare de semilune sufocante
(pag. HPIM, p 1693)
G2539172. Care din măsurile de mai jos nu sunt folosite de obicei în tratamentul GNA
poststreptococice
A. Corticoterapia
B. Dializa
C. repaus la pat
D. Diuretice
E. Antihipertensive
(pag. HPIM, p 1694)
G2539173. O tânără de 19 de ani se prezintă cu TA 190/100 mmHg, hematurie, edeme şi proteinurie de

2,5 g/zi. Care din următoarele explorări nu sunt necesare ca investigaţii de primă intenţie pentru
diagnostic:
A. dozarea fracţiunii C3 a complementului
B. titrul ASLO
C. cercetarea proteinelor termosensibile în urină
D. testul Farr
E. biopsia renală
(pag. HPIM, p 1693)
G2539174. Glomerulonefrita acută cu complement normal apare în următoarele situaţii clinice:

A. Glomerulonefrita acută poststreptococică;
B. Abcese viscerale;
C. Glomerulonefrita cu semilune idiopatică limitată renal;
D. Nefropatia lupică;
E. Sindromul Goodpasture.
(pag. HPIM, p 1693, 1694, 1695)
G2539175. În care din următoarele glomerulonefrite sunt întâlniţi anticorpi anti-citoplasmă neutrofilă
(ANCA):
A. Granulomatoza Wegener
B. Poliarteita nodoasă microscopică
D. Glomerulonefrita cu semilune idiopatică limitată renal;
E. Endocardita infecţioasă subacută
(pag. HPIM, p 1694, 1695)
G2539176. Caracteristicile histologice ale glomerulonefritei acute poststreptococice exclud:

A. Depozite glomerulare de imunoglobuline G si C3 la examenul în imunofluorescenta, cu aspect de "cer
înstelat"
B. Depozite voluminoase, electronodense, situate subendotelial, subepitelial si mezangial
C. Depozite liniare "în banda" de imunoglobuline G de-a lungul membranei bazale glomerulare
D. Prezenta semilunelor, în absenta depozitelor imune
E. Depozite proeminente de imunoglobuline G de-a lungul membranei bazale tubulare si inflamatie
tubulointerstitiala
(pag. HPIM, p 1693)
G2539177. Tratamentul glomerulonefritei acute poststreptococice include:

A. Corticoterapie
B. Antibiotice
C. Repaus la pat
D. Diuretice
E. Transplant renal
(pag. 1694)
G2539178. Cele mai sensibile teste pentru decelarea infectiei streptococice cu punct de plecare
faringian sunt:
A. Anticorpii antistreptolizina O
B. Anticorpii antihialuronidaza
C. Anticorpii anti-dezoxi-ribonucleaza B
D. Anticorpii antistreptokinaza
E. Anticorpii anti-nicotinil-adenil-dinucleotidaza
(pag. 1693)
G2539179. Tratamentul glomerulonefritei prin anticorpi anti-membrana bazala exclude:

A. Corticoterapie
B. Plasmafereza
C. Imunomodulatoare
D. Anticorpii himerici anti-TNF
E. Ciclofosfamida
(pag. 1695)
G2539180. Scaderea fractiei serice C3 a complementului, absenta ANCA si anticorpilor anti-membrana

bazala glomerulara lipsesc în:
A. Glomerulonefritele poststreptococice
B. Endocardita bacteriana
C. Nefrita de sunt
D. Boala Wegener
E. Poliarterita nodoasa microscopica
(pag. 1692, 1693, 1695)
G2539181. Sindromul reno-pulmonar (insuficienta renala asociata cu hemoragii pulmonare) apare în:
A. Insuficienta cardiaca severa, cu edem pulmonar si azotemie prerenala
B. Boala legionarilor
D. Sindromul de detresa respiratorie a adultului
E. Purpura Henoch-Schonlein
(pag. 1695)
G2539182. Glomerulonefritele cu anticorpi anti-membrana bazala glomerulara se caracterizeaza prin:

A. Prezenta ANCA în 90% din cazuri
B. Complement seric normal
C. Anticorpi anti-dezoxiribonucleaza B
D. Cresterea capacitatii de difuzie membranara a CO2
E. Formare de semilune, asociata cu leziuni necrozante focale si glomerulonefrita proliferativa, în mai mult de
50% din glomeruli
(pag. 1694, 1695)
G2639183. Care din urmatoarele sunt caracteristice ale “durerii” în durerea abdominala recurenta la
copil?
A. Localizare periombilicala
B. Durerile pot fi permanente, de intensitate medie
C. Sunt numai nocturne
D. Pot sau nu sa fie ritmate de alimentatie
E. Pot avea caracter colicativ
(pag. 344)
G2639184. Semnele si simptomele digestive asociate ale durerii abdominale recurente sunt:
A. Disfagie
B. Constipatie
C. Diaree
D. Varsaturi
E. Masa abdominala palpabila
(pag. 344)
G2639185. Copii cu durere abdominala recurenta de origine psihogena prezinta:

A. Transpiratii reci
B. Cianoza
C. Paloare
D. Cefalee
E. Anorexie
(pag. 346)
G2639186. Care din urmatoarele sunt investigatii ce se efectueaza în durerile abdominale recurente la
copil?
A. Ex. Faringian
B. Ex. Coproparazitologic
C. VSH
D. ASLO
E. Hemoleucograma
(pag. 345)
G2639187. Care din urmatoarele sunt cauze de durere abdominala recurenta de cauza extradigestiva la
copil?
A. Chistul ovarian
B. Litiaza reno-urinara
C. Tetania
D. Dismenorea
E. Parazitozele
(pag. 346)
G2639188. Care din urmatoarele afirmatii sunt caracteristice durerilor din ulcerul gastro-duodenal la
copil?
A. Dureri recurente epigastrice
B. Durerile se accentueaza dupa administrarea de lapte sau alte alimente.
C. Durerile devin mai intense dupa mese
D. Periodicitatea orara este mai putin exprimata la copil ca la adult
E. Diagnosticul este usor de stabilit de la început.
(pag. 346)
G2639189. Care din urmatoarele NU reprezinta cauze de durere abdominala recurenta de cauze
genitale la copil?
A. Chistul ovarian
B. Fibromul uterin
C. Hematocolposul
D. Dismenoreea
E. Mola
(pag. 346)
G2639190. Care din urmatoarele acuze NU le prezinta copii cu durere abdominala recurenta de origine
psihogena ?
A. Cianoza
B. Paloare
C. Transpiratii reci
D. Somn linistit
E. Anxietate
(pag. 346)
G2639191. Care din urmatoarele mecanisme sunt incriminate în producerea durerilor abdominale la
copil?
A. Spasmul musculaturii netede a organelor abdominale
B. Ischemia viscerala
C. Distensia organelor cavitare
D. Hipotonia musculaturii netede a organelor abdominale
E. Compresia si deplasarea unor organe abdominale
(pag. 344)
G2639192. Au fost descries mai multe mecanisme în patogenia durerii abdominale recurente:
A. spasm al musculaturii netede a organelor abdominale
B. distensia organelor cavitare sau a capsulei organelor parenchimatoase
C. actiunea directa a germenilor microbieni asupra mucoasei tubului digestiv
D. compresia si deplasarea unor organe abdomianle
E. ischemia viscerala, prin eliberarea unor metaboliti tisulari în apropierea terminatiilor nervoase
(pag. 344)
G2639193. Semnele si simptomele digestive asociate abdomenului dureros recurrent la copil pot fi:
A. varsaturi
B. diaree
C. constipatie
D. polifagie
E. hemoragii intestinale
(pag. 344)
G2639194. Semnele si simptomele extradigetsive asociate durerilor abdominale recurente pot fi:
A. urinare: disurie, polachiurie, enurezis, orientând spre o infectie urinara
B. masa pelviana sugerând o tumora ovariana sau hematocolpos
C. ORL – sensibilitate otica bilaterala sugerând o otita
D. neurologice: semne clinice de hipertensiune intracraniana, crize epileptice
E. probleme psihologice: tulburarea relatiei mama-copil sau parinti-copii, depresie mascata
(pag. 344-345)
G2639195. Examenul obiectiv abdominal în durerile abdominale recurente ale copilului poate evidentia:
A. o cicatrice postoperatorie
B. circulatie colaterala
C. meteorism abdominal
D. tegumente abdominale marmoarte
E. unde peristaltice vizibile
(pag. 345)
G2639196. În colonul iritabil se întâlnesc urmatoarele aspecte clinice:

A. diareea este intermitenta sau alterneaza cu constipatia
B. cadrul colic este sensibil
C. varsaturile sunt principalul semne de boala

D. durerile abdominale se amelireaza dupa emisia de scaun si gaze
E. cefaleea însoteste durerea abdominala
(pag. 344)
G2639197. Megacolonul congenital aganglionar sau boala Hirschprung se caracterizeaza prin:

A. diaree cronica
B. constipatie cronica
C. marirea de volum a abdomenului
D. asocierea cu ulcerul duodenal
E. peristaltism exagerat, vizibil
(pag. 345)
G2639198. În litiaza biliara exista urmatoarele simptome cu o exceptie:

A. dureri în hipocondrul drept
B. alternanta dearee/constipatie
C. greata
D. varsaturi
E. pusee icterice
(pag. 345)
G2639199. Chistul de coledoc se caracterizeaza prin:

A. durere
B. icter
C. palparea unei formatiuni tumorale în hipocondrul drept
D. prurit tegumentar
E. constipatie
(pag. 344)
G2639200. Cauzele genitale ale durerilor arecurente sunt:

A. chistul ovarian
B. uterul bicorn
C. hematocolposul
D. retroversia uterina
E. dismenoreea
(pag. 346)
G2639201. În tetanie, durerile abdominale recurente sunt însotite de.

A. febra
B. contracturi ale musculaturii striate
C. varsaturi
D. paloare
E. hematurie
(pag. 346)
G2639202. Porfiria este o tulburare a metabolismului hemului caracterizata prin dureri abdominale
difuze, colicative, însotite de:
A. varsaturi
B. diaree
C. leziuni cutanate sugestive
D. urini colorate în rosu
E. dispnee expiratorie
(pag. 346)
G2639203. În hiperlipemia idiopatica familiala tip I, durerile abdomianle sunt însotite de:
A. varsaturi
B. constipatie
C. hepatosplenomegalie
D. disurie
E. xantoame cutanate
(pag. 346)
G2639204. În drepanocitoza, durerea abdominala are urmatoarele caractere:

A. este intensa
B. este uneori însotita de febra, stare de soc
C. este superficiala
D. se amelioreaza dupa varsatura
E. dispare dupa emisia de scaun ori gaze
(pag. 346)
G2639205. Epilepsia abdomianla este suspectata atunci când durerile abdomianle colicative cu
localizare periombilicala sau epigastrica au urmatoareele caractere:
A. debut brusc
B. dureaza câteva minute
C. sunt însotite de tulburari de consistenta si urmate de somnolenta postcritica
D. sunt ritmate de alimentatie
E. nu sunt însotite de modificari EEG
(pag. 346)
G2639206. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena au urmatoarele caractere:

A. sunt mai frecvente decât durerile abdominale de cauza organica digestiva sau extradigestiva
B. durerile nu îsi schimba sediul
C. sunt legate de situatii stresante
D. au iradiere bizara
E. trezesc copilul din somn
(pag. 346)
G2639207. Durerile abdominale recurente de cauza psihogena sunt însotite de:

A. paloare
B. transpiratii reci
C. cefalee
D. hemoragii intestinale
E. marirea de volum a abdomenului si peristaltism exagerat
(pag. 346)
G2639208. Care sunt formele clasice histopatologice întîlnite în boala Hodgkin?

A. Forma bogat limfocitară
B. Forma mixtă celulară
C. Forma nodular-sclerozantă
D. Forma foliculară
E. Forma sărac limfocitară
(pag. 778)
G2639209. Boală Hodgkin-Scleroză nodulară are următoarele caracteristici:

A. Apare mai frecvent la adolescenţi
B. Predomină la femeile tinere

C. Predomină la vârstnici
D. Este de obicei diseminată
E. Se caracterizează cu masă mediastinală mare
(pag. 779)
G2639210. Diagnosticul diferenţiat în boala Hodgkin se face cu ?

A. limfoamele nehodgkiniene
B. cord pulmonar cronic
C. cancer nazofaringian
D. fibroza pulmonară
E. mononucleoza infecţioasă
(pag. 777)
G2639211. În ce stadiu a bolii Hodgkin poate apărea afectarea a 2 sau mai mulţi ganglioni?
A. std. I
B. std.II
C. std. III
D. std. 0
E. std. IV
(pag. 769)
G2639212. Alegeţi care dintre următoarele elemente sunt caracteristice celulei Reed-Sternberg din
boala Hodgkin?
A. Celula Reed-Sternberg este o celulă de talie medie
B. Are nucleoli foarte bine vizibili
C. Are nucleu bi- sau multiobat
D. Ocazional poate apărea şi în limfomul non-Hodgkin
E. Este o celulă mare
(pag. 778)
G2639213. Care din următoarele modificări de laborator se descriu în boala Hodgkin?

A. Viteza de sedimentare a hematiilor crescută
B. Bazofilie marcată
C. Anemie macrocitară
D. Eozinofilie moderată
E. Sideremie crescută
(pag. 778)
G2639214. Care dintre următoarele se numără printre complicaţile tardive ale iradierii?
A. Astenia
B. Pneumonita de iradiere
C. Fibroza pulmonară
D. Faringită
E. Revărsat pericardic
(pag. 781)
G2639215. În care stadii ale bolii Hodgkin, radioterapia este baza terapiei?
A. Std. III
B. Std. I
C. Std. II
D. Std.IV
E. Std.0
(pag. 779)
G2639216. Care sunt efectele adverse ale curei citostatice MOPP, aplicate în boala Hodgkin?
A. Infertilitate
B. Risc de leucemie acută
C. Toxicitate pulomonară fatală
D. Cardiotoxicitate
E. Supresie medulară
(pag. 780)
G2639217. Precizati care din anticorpii circulanti sunt mai caracteristici (sensibili) pentru infectia
streptococica cutanata
A. anti-nicotil adenin dinucleotidaza (ANAD-aza)
B. antihialuronidaza (AH-aza)
C. anti-dezoxiribonucleaza (ADN-aza)
D. antistreptolizina 0 (ASLO)
E. anticorpi anti factor nefritic C3
(pag. 1693)
G2639218. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt intilnite in glomerulonefrita cu semilune
idiopatica limitata renal:
A. este mai frecventa la pacientii de virsta medie si inaintata
B. pacientii prezinta rareori ANCA de tip IgG
C. nivelurile fractiunii C3 a complementului sunt tipic scazute
D. sunt detectati anticorpi anti-MBG
E. nivelurile fractiunii C3 a complementului sunt tipic normale
(pag. 1695)
G2639219. Precizati care din entitatile enumerate evolueaza ca si glomerulonefrite pauci-imune:

A. glomerulonefrita postrstreptococica
B. poliarterita nodoasa microscopica
C. glomerulonefritele postinfectioase stafilococice
D. glomerulonefrita cu semilune idiopatica limitata renal
E. granulomatoza Wegener
(pag. 1693,1695)
G2639220. Precizati care din afirmatiile referitoare la sindromul nefritic acut sunt corecte
A. fluxul sanguin renal scade ca rezultat al obstructiei spatiului de filtrare al capsulei Bowman
B. rata filtrarii glomerulare (RFG) este compromisa datorita vasoconstrictiei intrarenale
C. examenul urinii evidentiaza mai frecvent proteinurie nefrotica (peste 3,5 g/24 ore)
D. hematuria este mai frecvent macroscopica, iar hematiile deformate
E. examenul urinii evidentiaza in mod caracteristic cilindrii hematici
(pag. 1692)
G2639221. In forma severa, sindromul nefritic acut se asociaza cu:

A. inflamatia acuta a majoritatii glomerulilor si proliferare endocapilara
B. aspect histologic de glomerulonefrita proliferativa focala
C. afectarea a sub 50% din glomeruli
D. aspect histologic de glomerulonefrita proliferativa acuta difuza
E. proliferare celulara limitata la mezangiu
(pag. 1692)
G2639222. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt valabile intr-o glomerulonefrita rapid
progresiva (GNRP):
A. GNRP reprezinta o inflamatie glomerulara subacuta
B. semilunele sunt datorate proliferarii celulelor endoteliale si infiltratului interstitial monocitar
C. GNRP este o glomerulonefrita proliferativa mediata imun
D. GNRP reprezinta un raspuns imun acut la o incarcare mare cu anticorpi
E. din punct de vedere histologic este o glomerulonefrita proliferativa extracapilara
(pag. 1692)
G2639223. Precizati care din afirmatiile privitoare la examenul microscopic in imunofluorescenta sunt
corecte in sindromul nefritic acut si glomerulonefrita rapid progresiva (GNRP)
A. depozitele granulare de imunoglobuline de-a lungul MBG sunt caracteristice glomerulonefritelor cu
complexe imune
B. depozitele lineare de imunoglobuline de-a lungul MBG sunt caracteristice glomerulonefritelor pauci-imune
C. depozitele granulare de imunoglobuline sunt caracteristice bolii anti-MBG
D. reducerea sau absenta imunoglobulinelor sunt tipice pentru glomerulonefrita pauci-imune
E. depozitele lineare de imunoglobuline de-a lungul membranei bazele glomerulare (MBG) sunt caracteristice
bolii anti-MBG
(pag. 1692)
G2639224. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu principalii markeri serologici din sindromul nefritic
si glomerulonefrita rapid progresiva (GNRP)
A. pacientii cu boala anti-MBG au niveluri serice ale complementului tipic scazute si de obicei anticorpi
citoplasmatici antineutrofilici (ANCA)
B. la pacientii cu boala anti-MBG, de obicei, nu se deceleaza anticorpi citoplasmatici antineutrofilici (ANCA)
C. majoritatea pacientilor cu glomerulonefrita pauci-imuna prezinta anticorpi citoplasmatici antineurotrofilici
(ANCA)
D. pacientii cu boala anti-MBG au niveluri serice ale complementului tipic normale
E. in glomerulonefritele cu complexe imune in 90% din cazuri nivelul seric al complementului este normal
(pag. 1692)
G2639225. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu glomerulonefrita poststreptococica

A. nivelurile serice ale fractiunii C3 a complementului seric sunt scazute in primele doua saptamani in 90%
din cazuri
B. majoritatea pacientilor prezinta hipo-gamaglobulinemie tranzitorie
C. nivelurile serice ale C3 si CH50 sunt crescute in primele doua saptamini de boala, in 90% din cazuri
D. vindecarea este frecventa la adulti
E. in perioda de stare se recomanda repaus la pat
(pag. 1693, 1694)
G2939226. Sumarul de urina din sindromul nefritic se caracterizeaza prin

A. cilindrii leucocitari
B. hematii deformate
C. piurie sterila
D. cilindrii hematici
E. Proteinurie
(pag. 1692)
G2939227. Sindromul nefrotic se caracterizează prin:

A. Edem
B. afectare interstitiala
C. Hematurie frecvent microscopica
D. Hematurie frecvent macroscopica
E. Hipotensiune arteriala
(pag. 1692)
G2939228. Refeeritor la GNRP este adevarat

A. prezenta sedimentului urinar nefritic
B. prezenta semilunelor
C. prezenta semilunelor ca si complicatie si in GN membranoase
D. nu faceparet dintre glomerulonefritele mediate imun
E. pacientii dezvolta insuficienta renala in luni, ani
(pag. 1692)
G2939229. Diagnosticul GNRP se bazeaza pe

A. biopsia renala
B. depozite granulare difuze IgG, C3
C. Atc antiMBG
D. nivelul C3 seric
E. anticorpi ANCA
(pag. 1692)
G2939230. Tratamentul GNRP se face cu

A. plasmafereza
B. prednison 1mg/kg/zi
C. prednison 2mg/kg/zi
D. ciclofosfamida 0,5-1 mg/kg/zi
E. azatioprina 2mg/kg/zi
(pag. 1695)
Tema nr. 40
Sindromul nefrotic
BIBLIOGRAFIE:
G1140001. Anemia sindromului nefrotic este caracterizata de:

A. anemie normocroma
B. anemie microcitara
C. anemie regenerativa
D. raspuns prompt la administrarea de fier per os
E. necesita acidifiere gastrica suplimentara
(pag. 1696)
G1140002. Tratamentul edemului din sindromul nefrotic se face cu:

A. aport de sare pentru corectarea hiponatremiei
B. diuretice economisitoare de potasiu
C. inhibitori ai enzimei de conversie
D. diuretice de ansa
E. diuretice osmotice
(pag. 1699)
G1240003. Boala cu modificari minime (“minimal change disease”) este:

A. Cel mai frecvent substrat de sindrom nefrotic la adult
B. Cel mai frecvent tip de sindrom nefrotic la copii
C. Intalnita in proportii asemanatoare la copii si adulti
D. Rara atat la copii cat si la adulti
E. La fel de frecventa ca si nefropatia diabetica, atat la adulti cat si la copii
(pag. 1696)
G1240004. Boala cu modificari minime (“minimal change disease”) poate apare, in mod secundar, in:
A. Boala Hodgkin
B. Cardiopatia ischemica
C. Insuficienta cardiaca
D. Insuficienta hepatica
E. Urma infectiilor streptococice
(pag. 1696)
G1240005. Depozitele imune din glomerulonefrita membranoproliferativa tip I sunt situate:

A. Subepiteliale
B. Subendoteliale si mezangiale
C. Intramembranare
D. Endoluminale
E. Periglomerulare
(pag. 1698-1699)
G1240006. Elementul cel mai important in diagnosticul sindromului nefrotic este:

A. Hematuria
B. Hipocalcemia
C. Proteinuria masiva, de peste 1.5 g/24 h
D. Proteinuria masiva, de peste 3.5 g/24 h
E. Hipertensiunea arteriala
(pag. 1695)
G1240007. Glomerulonefrita membranoproliferativa de tip II se caracterizeaza imunoserologic prin:

A. Fractiunea C3 a complementului normala
B. Cresterea imunoglobulinei G
C. Prezenta factorului nefritic C3
D. Prezenta ANCA
E. Prezenta anticorpilor antinucleari
(pag. 1699)
G1240008. In glomerulonefrita membranoasa depozitele imune sint situate:

A. subendotelial
B. intramembranar
C. in mezangiu
D. subepitelial
E. in lumenul capilarelor glomerulare
(pag. 1698)
G1240009. In sindromul nefrotic din boala cu leziuni minime,ca terapie de prima intentie se recomanda:
A. ciclofosfamida
B. prednisonul
C. ciclosporina
D. azatioprina
E. prednison asociat cu un imunosupresor
(pag. 1697)
G1240010. Care dintre urmatoarele medicamente au efect antiproteinuric:

A. Anticalcicele
B. Diureticele
C. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
D. Digoxinul
E. Betalactaminele
(pag. 1699)
G1340011. Anemia din sindromul nefrotic are urmatoarele caracteristici:

A. anemie macrocitara prin deficit de B12
B. anemie inflamatorie
C. anemie hipocroma microcitara rezistenta la fier
D. anemie hemolitica
E. anemie feripriva
(pag. 1696)
G1340012. Factorii care pot indica un prognostic prost in cazul glomerulonefritei membranoase sunt:
A. sexul feminin
B. varsta tanara
C. proteinuria severa
D. absenta hiperlipidemiei
E. absenta alterarii functiei renale la debut
(pag. 1698)
G1340013. Glomerulonefrita cu leziuni minime:

A. este adesea corticorezistenta
B. remisiunile in cazurile adulte sunt exceptionale
C. recidiva se intalneste la 50% din pacienti dupa incetarea terapiei cu glucocorticoizi
D. prognosticul pe termen lung este rezervat
E. ciclosporina nu si-a dovedit eficacitatea in tratamentul acestei boli
(pag. 1697)
G1340014. Glomerulonefrita cu leziuni minime:

A. este o entitate mai frecventa la adulti
B. asociaza frecvent HTA
C. scaderea RFG este regula
D. se manifesta clinic prin sindrom nefritic acut
E. ME releva estomparea difuza a podocitelor celulelor epiteliale viscerale
(pag. 1696)
G1340015. Pentru a nu produce risc de azotemie prerenala, tratamentul cu diuretice in sindromul

nefrotic trebuie abordat cu precautie si scaderea in greutate ar trebui sa fie:
A. > 2 kg/zi
B. > 1.5 kg/zi
C. < 1 kg/zi
D. < 500 mg/zi
E. > 2.5 kg/zi
(pag. 1699)
G1340016. Proteinuria anormala este mai mare de:

A. 500 mg/zi
B. 150 mg/zi
C. 30 mg/zi
D. 3.5 gr/zi
E. 1 gr/zi
(pag. 1696)
G1440017. Proteinuria tubulara nu depaseste:

A. 1g/24h
B. 2g/24h
C. 3g/24h
D. 4g/24h
E. 5g/24h
(pag. 1696)
G1440018. Restrictia sodata, in tratamentul sindromului nefrotic, trebuie sa cuprinda:

A. 0,5-1 g sare/zi
B. 1-2 g sare/zi
C. 2-3 g sare/zi
D. 3-4 g sare/zi
E. 4-5 g sare/zi
(pag. 1699)
G1440019. Sindromul nefrotic se caracterizeaza prin:

A. Proteinurie >3,5g/1,73m2/24 h.
B. Proteinemie >3,5g/l.
C. Proteinurie >3,5mg/1,73m2/24 h.
D. Proteinurie >35g/1,73m2/24 h.
E. Proteinemie >35g/l.
(pag. 1695)
G1440020. Tomboza acuta de vena renala se caracterizeaza prin:

A. Leucociturie
B. Varicocel drept
C. Scaderea proteinuriei
D. Durere abdominala
E. Ileus mecanic
(pag. 1696)
G1540021. Anemia din sindromul nefrotic se datoreaza:

A. Pierderii urinare de transferina
B. Scaderii sintezei de eritropoietina
C. Inflamatiei cronice
D. Hemolizei intravasculare
E. Turnoverului crescut al acidului folic
(pag. 1696)
G1540022. Elementul caracteristic al sindromului nefrotic este:

A. Hipoalbuminemia
B. Edemul
C. Proteinuria mai mare de 3-3,5 g / 24 ore
D. Retenţia renala primara de apa si sare
E. Leziunile de glomerulonefrita proliferativa
(pag. 1695)
G1540023. intrucat rata de raspuns terapeutic este excelenta, prima optiune in sindromul nefrotic cu
leziuni minime este:
A. Ciclosporina
B. Azatioprina
C. Ciclofosfamida
D. Prednisonul
E. Clorambucilul
(pag. 1697)
G1540024. La bolnavii cu sindrom nefrotic, prezenta edemelor in conditiile expandarii volumului

plasmatic si inhibitiei axei renina-angiotensina-aldosteron se explica prin:
A. Eliberare de hormon antidiuretic
B. Retentie primara de apa si sare la nivel renal
C. Cresterea presiunii hidrostatice capilare
D. Cresterea sintezei factorului natriuretic atrial
E. Scaderea presiunii coloidosmotice tisulare
(pag. 1696)
G1540025. Sindromul nefrotic cu leziuni minime la copil este cel mai frecvent de cauza:
A. Diabetica
B. Indus de interferon alfa
C. Asociat infectiei HIV
D. Metabolica (boala Fabry)

E. Idiopatic
(pag. 1696)
G1540026. Sindromul nefrotic idiopatic al adultului se produce cel mai frecvent prin:
A. Glomerulonefrita membranoproliferativa
B. Glomerulonefrita membranoasa
C. Glomerulonefrita mezangioproliferativa
D. Glomeruloscleroza focala si segmentara cu hialinoza
E. Leziuni minime
(pag. 1698)
G1640027. Alegeti afirmatiile corecte referitoare in proteinurie

A. proteinuria normala (fiziologica) nu depaseste 300 mg / 24 ore
B. proteinuria tubulara (de tip tubular) rezulta din insuficienta reabsorbtiei proteinelor filtrate in mod normal
C. proteinuria glomerulara rezulta prin filtrarea proteinelor plasmatice prezente in exces in circulatie la nivel
glomerular
D. proteinuria tubulara nu depaseste 5 g/24 ore
E. cind valoarea proteinuriei tubulare depaseste 3,5g / 24ore determina sindrom nefrotic
(pag. 1696)
G1640028. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni
glomerulare minime)
A. apare la 80% din cazurile de sindrom nefrotic la copii sub 16 ani
B. tipic se prezinta ca un sindrom nefrotic, cu sediment urinar bogat (malign)
C. in marea majoritate a cazurilor boala este secundara
D. la copii proteinuria este cel mai frecvent neselectiva
E. evolueaza frecvent spre insuficienta renala
(pag. 1696)
G1640029. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomeruloscleroza focala si segmentara (GSFS)

A. leziunea morfologica patognomonica este scleroza cu hialinoza focala
B. GSFS poate complica hipotensiunea capilara secundara pierderii de nefroni
C. in majoritatea cazurilor proteinuria este neselectiva
D. examenul microscopic in imunofluorescenta este de obicei pozitiv
E. remisiunea spontana in GSFS primara este rara si prognosticul renal este relativ sever
(pag. 1697)
G1640030. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la modificarile observate la examenul in microscopie

electronica a biopunctatului renal
A. trasatura patognomonica din glomerulopatia cu leziuni minime consta in proliferarea mezangiala
B. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) este evidenta in glomerulonefrita membrano-proliferativa
tip.I
C. stergerea (estomparea) podocitelor si trecerea catre celule spumoase este prezenta in nefropatia
membranoasa
D. depozitele hialine si scleroza caracteristice glomerulopatiei cu leziuni minime este initiata de formarea
complexelor electrono-dense
E. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) celulelor epiteliale vicerale (pedocitelor) dind impresia
fuzionarii pedicelelor este patognomonica glomerulopatiei cu leziuni minime
(pag. 1696)
G1640031. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la sindromul nefrotic

A. proteinuria depaseste 2,5 g/24 ore
B. anemia apare ca o consecinta a pierderii urinare a proteinei care leaga calciferolul

C. sindromul nefrotic poate complica orice boala care perturba incarcatura electronegativa a membranei
bazale glomerulare (MBG)
D. biopsia renala este indicata la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
E. boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni glomerulare minime) nu raspunde la glucocorticoizi
(pag. 1696)
G1640032. Alegeti criteriile obligatorii care pot defini prezenta unui sindrom nefrotic (SN)
A. prezenta cilindrilor celulari sau granulosi
B. proteinuria peste 3,5 mg / 1,73 mp suprafata corporala / 24 ore
C. proteinurie cu continut in albumine de peste 3,5 g / 1,73 mp suprafata corporala
D. prezenta unui proteinurii peste 3,5 g / 1,73 mp suprafata corporala / 24 ore
E. prezenta edemelor si hipoalbuminemiei
(pag. 1694)
G1640033. Alegeti ordinea in care se succed diferite modificari fiziopatologice care participa la
formarea edemelor in sindromul nefrotic
A. proteinurie - hipoalbuminemie - scaderea presiunii oncotice a plasmei - hipovolemia - activarea sistemului
venos simpatic, retentia de Na si apa - edeme
B. paraproteinuria - hipoalbuminemia - migrarea lichidului extracelular din spatiul vascular, activarea
sistemului renina-angiotensina aldosteron, cresterea secretiei de vasopresina (ADH) - retentia de Na si
apa - edeme
C. proteinuria, hipoalbuminemia, scaderea presiunii oncotice a plasmei, migrarea lichidului din spatiu
intravascular, hipovolemia, activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron, retentie de sare si apa,
edeme
D. proteinuria - hipoalbuminemie, migrarea lichidului intravascular, hipovolemia, stimularea sistemului nervos
simpatic, supresia (inhibitia) petidului natriuretic atrial, retentie de Na si apa, edeme
E. proteinurie - hipoalbuminemie - scaderea presiunii oncotice plasmatice - migrarea lichidului extracelular din
spatiu intravascular in interstitiu - hipovolemia, activarea sistemului renina-angiotensina-aldosterona,
stimularea sistemului nervos simpatic, cresterea secretiei de vasopresiune, supresia (inhibitia) peptidului
natriuretic atrial - retentie de Na si apa - edeme
(pag. 1696)
G2340034. La copii, cele mai multe cazuri de sindrom nefrotic se datoreaza:

A. glomerulosclerozei focale si segmentare (GSFS)
B. glomerulopatiei membranoase
C. amiloidozei
D. bolii cu leziuni minime (BLM)
E. nefropatiei diabetice
(pag. 1696)
G2340035. Boala cu leziuni minime se caracterizeaza prin:

A. este o cauza rara de sindrom nefrotic la copil
B. microscopia optica releva ingrosarea membranei bazale
C. microscopia electronica evidentiaza estomparea difuza a podocitelor
D. proteinurie neselectiva
E. frecvent, hipertensiune arteriala si insuficienta renala
(pag. 1696)
G2340036. In glomerulonefrita membranoasa microscopia optica arata:

A. noduli mezangiali
B. ingrosarea dufuza a MBG
C. inflamatie
D. proliferare celulara
E. fuziunea podocitelor
(pag. 1698)
G2340037. Tratamentul edemelor din sindromul nefrotic se face cu:

A. diuretice de ansa
B. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
C. AINS
D. albumina desodata
E. corticosteroizi
(pag. 1699)
G2540038. Singurul element al diagnosticului de certitudine al sindromul nefrotic este:

A. hematuria
B. hipocalcemia
C. proteinuria
D. Hiperlipemia
E. hipertensiunea arteriala
(pag. 1695)
G2540039. Anemia din sindromul nefrotic are urmatoarea caracteristică:

A. este o anemie produsă prin deficit de B12
B. este o anemie datorată hemolizei intravasculare
C. este o anemie hipocroma microcitara rezistenta la fier
D. este o anemie prin deficit de acid folic
E. este o anemie feripriva
(pag. 1696)
G2540040. Sindromul nefrotic cu leziuni minime la copil este cel mai frecvent de cauza:
A. Diabetica
B. Indus de interferon alfa
C. Asociat infectiei HIV
D. Metabolica (boala Fabry)
E. Idiopatic
(pag. .....)
G2540041. Întrucât rata de raspuns terapeutic este excelenta, prima optiune în sindromul nefrotic cu
leziuni minime este:
A. Ciclosporina
B. Azatioprina
C. Ciclofosfamida
D. Prednisonul
E. Clorambucilul
(pag. 1697)
G2540042. La bolnavii cu sindrom nefrotic, prezenta edemelor în conditiile expandarii volumului

plasmatic si inhibitiei axei renina-angiotensina-aldosteron se explica prin:
A. Eliberare de hormon antidiuretic
B. Retentie primara de apa si sare la nivel renal
C. Cresterea presiunii hidrostatice capilare
D. Cresterea sintezei factorului natriuretic atrial
E. Scaderea presiunii coloidosmotice tisulare
(pag. 1696)
G2540043. Anemia din sindromul nefrotic se datoreaza:

A. Pierderii urinare de transferina
B. Scaderii sintezei de eritropoietina
C. Inflamatiei cronice
D. Hemolizei intravasculare
E. Turnoverului crescut al acidului folic
(pag. 1696)
G2540044. Sindromul nefrotic idiopatic al adultului se produce cel mai frecvent prin:
A. Glomerulonefrita membranoproliferativa
B. Glomerulonefrita membranoasa
C. Glomerulonefrita mezangioproliferativa
D. Glomeruloscleroza focala si segmentara cu hialinoza
E. Leziuni minime
(pag. 1698)
G2640045. Urmatoarele sunt semne ale malnutritiei protein-energetice gr. II, cu EXCEPTIA:
A. Deficit ponderal de 25-40%
B. IN = 0,90-0,81
C. IP = 0,75 – 0, 60
D. Tesut adipos disparut pe torace si abdomen
E. Sugar foarte slab
(pag. 89)
G2640046. Urmatoarele sunt modificari tegumentare în malnutritia gr. III, cu EXCEPTIA:

A. Piele zbârcita
B. Fese cu aspecte de punga tabagica
C. Tegumente cianotice
D. D. Tegumente cenusii
E. E. Piele pre larga
(pag. 89)
G2640047. Malnutritia protein-energetica gradul II. are un IP de:

A. 0,90-0,76
B. < 0,70
C. 0,80-0,71
D. 0,75-0,60
E. 0,90-0,81
(pag. 89)
G2640048. Urmatoarele reprezinta semne ale recuperarii nutritionale, cu EXCEPTIA:

A. Normalizarea aspectului scaunului
B. Curba ponderala se reia rapid în 2-3 zile
C. Redresare imunologica dupa 25-30 zile de la initierea terapiei dietetice
D. Curba ponderala se reia lent dupa 2-3 saptamâni de la refacerea tolerantei digestive
E. Normalizarea histochimica a mucoasei intestinale dupa 3-4 luni.
(pag. 94)
G2640049. Semnele metabolismului de înfometare sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Hipotermie
B. Scaderea metabolismului bazal
C. Insuficienta circulatorie
D. Tahicardie
E. Scaderea consumului de oxigen
(pag. 90-91)
G2640050. Care din urmatorii NU sunt factori determinanti alimentari implicati în aparitia malnutritiei
protein-energetice:
A. Hipogalactia materna
B. Diversificarea precoce
C. Realimentari repetate si diate restrictive
D. Carenta de glucide
E. Varsaturi cornice
(pag. 86)
G2640051. Precizaţi care este calea cea mai frecventă de acces a bacteriilor spre parenchimul renal
A. ascensiunea bacteriilor din vezica urinară
B. calea limfatică
C. calea hematogenă
D. prin contact direct de la alte organe
E. direct, prin contiguitate
(pag. 900)
G2640052. Precizaţi procentul în care femeile însărcinate cu bacteriurie asimptomatică vor dezvolta
ulterior pielonefrita
A. 2-8%
B. 20-30%
C. 8-10%
D. 40-50%
E. 50-60%
(pag. 900)
G2640053. Precizaţi care din datele de laborator enumerate nu sunt sugestive pentru diagnosticul de
pielonefrită acută
A. leucocitoza semnificativă
B. piuria la examenul sumar de urină
C. cilindrii leucocitari în sedimentul urinar
D. persisitenţaa hematuriei după ameliorarea manifestărilor acute ale bolii
E. prezenţa de bacterii în urina necentrifugată
(pag. 902)
G2640054. Alegeţi afirmaţiile incorecte referitoare la tratamentul pielonefritei

A. o durată de 14 ziile a terpaiei este considerată adecvată
B. întrucât în majoritatea cazurilor agentul microbian este Excheria coli alegeerea combinaţiei trimetoprim-
sulfametoxazol sau a unei cefalosporine de generaţţia a treia este adecvată
C. ampicilina şi amoxicilina se pot utiliza cu succes ca terapie iniţială
D. în unele zone geografice peste 20% dintre tulpinele de Excherichia coli sunt rezistente la trimetoprim-
sulfametoxazol
E. pacienţii cu simptome uşoare pot fi trataţi cu antibiotice pe cale orală
(pag. 904)
G2640055. Precizaţi care din afirmaţiile în legaăătură cu infecţiile complicate ale tractului urinar
superior sunt incorecte:
A. sunt datorate în mod caracteristic (obişnuit) unor bacterii dobândite în spital
B. flora bacteriană dobândită în spital include: Escherichiia coli, Klebsiella Proteus, Serratia, Pseudomonas,
enterococi şi stafilococi
C. frecvent tulpinile infectante sunt rezistente la antibiotic
D. terapia antibiotică empirică (fără antibiogramă) trebuie efectuată cu antimicrobiene cu spectru larg
E. în caz de simptome minime terapia per orală cu fluorochinolone este adecvată înaintea rezultatului
antibiogramei
(pag. 904)
G2640056. Alegeţi antimicrobienle urinare permise în sarcină:

A. amoxicilina, cefalosporinele
B. fluorochinonele
C. aminoglicozidele
D. cloramfenicolul
E. macrolidele
(pag. 904)
G2640057. Alegeti criteriile obligatorii care pot defini prezenta unui sindrom nefrotic (SN):
A. prezenta cilindrilor celulari sau granulosi si hematuriei
B. proteinuria peste 3,5 mg / 1,73 mp suprafata corporala / 24 ore
C. proteinurie cu continut in albumine de peste 3,5 g / 1,73 mp suprafata corporala
D. prezenta unui proteinurii peste 3,5 g / 1,73 mp suprafata corporala / 24 ore
E. prezenta edemelor si hipoalbuminemiei
(pag. 1648, 1695)
G2640058. Alegeti ordinea in care se succed diferite modificari fiziopatologice care participa la
formarea edemelor in sindromul nefrotic
A. proteinurie - hipoalbuminemie - scaderea presiunii oncotice a plasmei - hipovolemia - activarea sistemului
venos simpatic, retentia de Na si apa - edeme
B. paraproteinuria - hipoalbuminemia - migrarea lichidului extracelular din spatiul vascular, activarea
sistemului renina-angiotensina aldosteron, cresterea secretiei de vasopresina (ADH) - retentia de Na si
apa - edeme
C. proteinuria, hipoalbuminemia, scaderea presiunii oncotice a plasmei, migrarea lichidului din spatiu
intravascular, hipovolemia, activarea sistemului renina-angiotensina-aldosteron, retentie de sare si apa,
edeme
simpatic, supresia (inhibitia) petidului natriuretic atrial, retentie de Na si apa, edeme
E. proteinurie - hipoalbuminemie - scaderea presiunii oncotice plasmatice - migrarea lichidului extracelular din
spatiu intravascular in interstitiu - hipovolemia, activarea sistemului renina-angiotensina-aldosterona,
stimularea sistemului nervos simpatic, cresterea secretiei de vasopresiune, supresia (inhibitia) peptidului
natriuretic atrial - retentie de Na si apa – edeme
(pag. 1695, 1696)
G2640059. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la proteinurie:

A. proteinuria normala (fiziologica) nu depaseste 500 mg / 24 ore
B. proteinuria tubulara (de tip tubular) rezulta din insuficienta reabsorbtiei tubulare a proteinelor plasmatice,
cu greutate moleculara mica care sunt filtrate in mod normal la nivel glomerular si apoi reabsorbite
C. proteinuria glomerulara rezulta prin filtrarea proteinelor plasmatice prezente in exces in circulatie
D. proteinuria tubulara nu depaseste 5 g/24 ore
E. cind valoarea proteinuriei tubulare depaseste 3,5g / 24ore determina sindrom nefrotic
(pag. 1696)
G2640060. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la sindromul nefrotic:

A. proteinuria depaseste 2,5 g/24 ore si este mai frecvent neselectiva
B. anemia apare ca o consecinta a pierderii urinare a proteinei care leaga calciferolul
C. sindromul nefrotic poate complica orice boala care perturba incarcatura electronegativa a membranei
D. biopsia renala este indicata la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic corticosensibil

E. boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni glomerulare minime) nu raspunde la glucocorticoizi
(pag. 1696)
G2640061. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni
glomerulare minime):
B. tipic se prezinta ca un sindrom nefrotic, cu sediment urinar bogat (malign) in eritrocite, leucocite si cilindrii
C. in marea majoritate a cazurilor boala este secundara unor boli sistemice
D. la copii proteinuria este cel mai frecvent neselectiva
E. evolueaza frecvent spre insuficienta renala terminala
(pag. 1696)
G2640062. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la modificarile observate la examenul in microscopie

electronica a biopunctatului renal
A. trasatura patognomonica din glomerulopatia cu leziuni minime consta in proliferarea mezangiala si
depunerae de IgA
B. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) este evidenta in glomerulonefrita membrano-proliferativa
tip.I
C. stergerea (estomparea) podocitelor si trecerea catre celule spumoase este prezenta in nefropatia
membranoasa
D. depozitele hialine si scleroza caracteristice glomerulopatiei cu leziuni minime este initiata de formarea
E. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) celulelor epiteliale viscerale (podocitelor) dand impresia
fuzionarii pedicelelor este patognomonica glomerulopatiei cu leziuni minime
(pag. 1697)
G2840063. Glomerulonefrita membranoproliferativa se mai numeste:

A. glomerulonefrita mezangiocapilara
B. glomerulonefrita fibrilara-imunotactoida
C. glomerulonefritamezangiala proliferativa
D. nefrita interstitiala
E. nefroza lipoidica
(pag. 1698)
G1140064. Anticoagularea an sindromul nefrotic se face daca:

A. edemul este generalizat cu anasarca
B. sunt semne de tromboza venoasa profunda
C. sunt semne de tromboza arteriala
D. apare tromboembolismul pulmonar
E. exista semne de insuficienta renala cronica
(pag. 1699+1700)
G1140065. Care din urmatoarele afirmatii despre terapia sindromului nefrotic in boala cu leziuni
minime sunt adevarate:
A. tratamentul se face cu corticoterapie cu prednison 1-1,5mg/Kgc.zi 4 saptamani urmat de 1mg/Kgc.zi in zile
alternative 4 saptamani
B. agentii alchilanti se folosesc de la inceput in doza de 2-3 mg/Kgc.zi pentru 8-12 saptamani
C. de regula se asociaza initial corticoterapiei (prednison 1-2mg/Kgc.zi) cu agentii alchilanti (ciclofosfamida 2-
3mg/Kgc.zi) pentru 4-8 saptamani
D. corticoterapia prelungita (20-24 de saptamani) duce la rate ale remisiunii de pina la 90%
E. recidiva sindromului nefrotic la oprirea corticoterapiei este rara

(pag. 1697)
G1140066. Elementele morfologice ale glomerulopatiei (bolii) cu leziuni minime sunt:

A. imunofluorescenta pozitiva pentru C3 si negativa pentru imunoglobuline
B. proliferare mesangiala bogata cu depozite de IgA
C. arhitectura glomerulara optic normala
D. estomparea podocitelor celulelor epiteliale viscerale (podocite) in microscopia electronica
E. colaps glomerular si depozite de hialin in microscopia electronica
(pag. 1696)
G1140067. Formele etiopatogenicede glomerulonefrita membrano-proliferativa sunt:

A. idiopatica tip I cu depozite imune subendoteliale si mesangiale
B. idiopatica tip II cu depozite dense intramembranoase si factor nefritic C3
C. idiopatica tip II cu proliferare mesangiala si endoteliala, cu depozite granulare subepiteliale
D. secundara in colagenoze, hepatita cronica, endocardita bacteriana
E. secundara in angina acuta eritematopultacee si scarlatina
(pag. 1699)
G1140068. Glomerulonefrita memebranoasa produce un sindrom nefrotic care:

A. are freceventa maxima la tineri, similar egala cu boala cu leziuni minime
B. este cea mai frecventa cauza de sindrom nefrotic idiopatic al adultului
C. are o incidenta mai mare la barbati (barbati / femei = 2/1)
D. se remite spontan si complet in 40% din cazuri
E. evolueaza spre insuficienta renala cronica in cel mult 5 ani
(pag. 1698)
G1140069. Hiperlipemia pacientilor cu sindrom nefrotic este caracterizata de:

A. cresterea trigliceridelor
B. cresterea colesterolului
C. cresterea lipoproteinelor cu densitate joasa (LDL)
D. cresterea lipoproteinelor cu densitate foarte joasa (VLDL)
E. cresterea semnificativa a chilomicronilor
(pag. 1696)
G1140070. Mecanismele edemului nefrotic sunt:

A. retentia primara de apa si sare
B. secretia primara de ADH, aldosteron sau supresia secretiei factorului natriuretic atrial
C. reducerea presiunii coloid oncotice a plasmei prin hipoalbuminemie
D. activarea secundara a sistemului nervos simpatic si a sistemului renina-angiotensina-aldosteron
E. secretia reflexa de vasopresina si supresia secretiei de peptid natriuretic atrial
(pag. 1696)
G1140071. Principalele elemente diagnostice ale sindromului nefrotic sunt:

A. proteinurie > 3,5 g/24ore si 1,73 mp
B. HTA
C. hipoalbuminemia
D. hiperlipemia
E. hipercoagulabilitatea
(pag. 1695)
G1140072. Selectati elementele urinare ce definesc sindromul nefrotic:
A. proteinurie peste 3,5g / 1,73 mp si 24ore

B. lipiduria
C. hematuria
D. cilindruria cu cilindri granulosi
E. osmolaritate urinara < 350 mOsm/L
(pag. 1695)
G1140073. Sindromul nefrotic al adultului recunoaste drept cele mai frecvente cauze renale:
A. boala cu leziuni minime
B. boala Berger
C. glomeruloscleroza focala si segmentara
D. glomerulopatia membranoasa
E. glomerulonefrita membranoproliferativa
(pag. 1696)
G1140074. Sindromul nefrotic din boala cu leziuni minime este caracterizat de:
A. raspuns foarte bun la corticosteroizi
B. necesita de la inceput agenti alchilanti
C. remisiunea apare spontan in 30-40% din cazuri
D. recidivele sunt rare
E. recidivele apar la 50% din pacienti dupa oprirea corticoterapiei
(pag. 1697)
G1140075. Sindromul nefrotic in GSFS - glomeruloscleroza focala si segmentara, se caracterizeaza

prin:
A. HTA
B. insuficienta renala usoara
C. leziuni cutanate
D. leucociturie si hematurie
E. proteinurie glomerulara inalt selectiva
(pag. 1697)
G1140076. Tratamentul proteinuriei in sindromul nefrotic se face cu:

A. tratament imunosupresiv
B. dieta cu 2-3 mg/Kgc.zi proteine
C. inhibitori ai enzimei de conversie
D. dieta cu restricţie proteica
E. duretice de ansa
(pag. 1699)
G1140077. Trombozele periferice arteriale si venoase in sindromul nefrotic sunt expresia

hipercoagulabilitatii definite prin:
A. cresterea agregarii plachetare
B. valori normale ale fibrinogenului
C. pierdere urinara de antitrombina III
D. activitate redusa a proteinelor S si C
E. fibrinoliza inadecvata
(pag. 1696)
G1240078. Biopsia renala, in sindromul nefrotic:

A. trebuie evitata din cauza tulburarilor de coagulare
B. este o metoda valoroasa la adultii cu sindrom nefrotic pentru precizarea diagnosticului, orientarea
tratamentului si formularea prognosticului
C. este necesara la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic

D. nu este necesara la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
E. nu este necesara la adultii cu sindrom nefrotic
(pag. 1696)
G1240079. Formarea edemelor in sindromul nefrotic este explicata prin:

A. scaderea presiunii oncotice plasmatice
B. activarea sistemului renina angiotensina aldosteron
C. crestere secretiei de vasopresina
D. instalarea trombozei de vena renala
E. retentia primara renala de apa si sare, in unele cazuri
(pag. 1995-1996)
G1240080. Frecvent,sindromul nefrotic la adulti este determinat de:

A. nefropatia diabetica
B. glomeruloscleroza focala si segmentala
C. nefroangioscleroza benigna
D. pielonefrita cronica
E. glomerulonefrita membranoasa
(pag. 1696)
G1240081. In sindromul nefrotic, boala cu leziuni minime arata urmatoarele modificari ale materialului
extras prin biopsie renala:
A. hipercelularitate extracapilara cu celule normale, in microscopia optica
B. dimensiuni si arhitectura normala a glomeulilor, in microscopia optica
C. Imunofluorescenta negativa pentru imunglobuline si complement
D. Arhitectura si dimensiuni normale in microscopia electronica
E. Estomparea difuza a podocitelor celulelor epiteliale viscerale
(pag. 1696)
G1240082. Printre consecintele sindromului nefrotic se numara:

A. diateza hemoragica
B. hiperlipidemia
C. deficitul de antitrombina III
D. hipercalcemia
E. embolismul pulmonar
(pag. 1696)
G1240083. Proteinuria din sindromul nefrotic poate fi consecinta:

A. scaderii reabsorbtiei tubulare de proteine filtrate la nivel glomerular
B. alterarii incarcaturii electronegative a membranei bazale glomerulare
C. concentratiei plasmatice excesive de lanturi usoare de imunoglobuline
D. alterarilor structurale ale membranei bazale glomerulare
E. modificarii arhitecturii podocitelor
(pag. 1694)
G1240084. Tratamentul edemelor in sindromul nefrotic:

A. necesita restrictie moderata de sodiu( 1-2g/zi)
B. necesita doze mari de diuretice de ansa pentru a reduce edemele cat mai rapid
C. necesita administrarea, intotdeauna, de albumina desodata pentru a creste presiunea oncotica a plasmei
D. trebuie sa evite indepartarea unei cantitati mai mari decat 1 Kg de edem/zi
E. necesita administrarea doar a diureticelor anialdosteronice
(pag. 1699)
G1340085. Factorii de prognostic negativ in cazurile de GSFS sunt:

A. HTA
B. anomalii ale functiei renale
C. rasa alba
D. proteinuria severa persistenta
E. hematuria macroscopica
(pag. 1698)
G1340086. in tratamentul edemelor nefrotice sunt indicate:

A. diureticele tiazidice
B. spironolactona
C. restrictia sodata 1-2 g/zi
D. administrarea albuminei desodate
E. diureticele de ansa
(pag. 1699)
G1340087. Masurile nespecifice antiproteinurice includ:

A. dieta hipoproteica
B. diureticele tiazidice
C. inhibitorii enzimei de conversie
D. dieta hiposodata
E. AINS
(pag. 1699)
G1340088. Mecanismele hipercoagulabilitatii din sindromul nefrotic sunt:

A. hipofibrinogenemia
B. pierderea urinara de AT III
C. leucocitoza
D. cresterea agregarii plachetare
E. fibrinoliza inadecvata
(pag. 1696)
G1340089. Riscurile administrarii agentilor citotoxici in tratamentul nefropatiilor glomerulare sunt:

A. alopecia
B. cistita hemoragica
C. diabetul secundar
D. infertilitatea
E. infectii si neoplazii secundare
(pag. 1697)
G1340090. Riscurile tratamentului cu AINS ca antiproteinurice in sindromul nefrotic sunt:

A. hipopotasemia
B. insuficienta renala acuta
C. depletia hidrosodata
D. hipoalbuminemia
E. retentia hidrosodata
(pag. 1699)
G1340091. Tromboza de vena renala este o complicatie mai frecventa a sindromului nefrotic din:
A. GN membranoasa
B. GN cu leziuni minime
C. amiloidoza renala
D. GN cu IgA
E. GN membrano-proliferativa
(pag. 1696)
G1340092. Urmatoarele afirmatii privind glomerulonefrita membranoasa (GNM) sunt adevarate:

A. GNM este cea mai comuna cauza de SN la adult
B. GNM se manifesta cel mai frecvent ca GN rapid progresiva
C. HTA este prezenta la 10 - 30% din pacienti la debut
D. GNM este mai frecventa la femei
E. GNM idiopatica asociaza frecvent hipocomplementemie si anticorpi anti MBG
(pag. 1698)
G1340093. Urmatoarele entitati de nefropatie glomerulara se pot manifesta sub forma sindromului
nefrotic:
A. GN cu leziuni minime
B. glomeruloscleroza focala si segmentala
C. GN membranoasa
D. GN crescentica
E. nefropatia diabetica
(pag. 1696)
G1440094. Anticoagularea este indicata in sindromul nefrotic la pacientii cu:

A. Tromboza venoasa profunda
B. Tromboza arteriala si embolism pulmonar
C. Poliglobulie
D. Hiperlipemie
E. Hiperfibrinogenemie
(pag. 1699-1700)
G1440095. Complicatiile metabolice ale sindromului nefrotic sunt:

A. Malnutritia.
B. Anemia hipocroma, microcitara, corectabila prin administrare de fier.
C. Hipocalcemia.
D. Hipercalcemia.
E. Cresterea tiroxinemiei.
(pag. 1696)
G1440096. Fiziopatologia edemului din sindromul nefrotic implica:

A. Scaderea presiunii oncotice plasmatice.
B. Cresterea volumului plasmatic intravascular.
C. Cresterea secretiei de vasopresina.
D. Cresterea secretiei peptidului natriuretic renal.
E. Scaderea secretiei peptidului natriuretic renal.
(pag. 1695)
G1440097. Hipercoagulabilitatea din sindromul nefrotic este determinata de:

A. Pierderea urinara de antitrombina III
B. Activitatea alterata a proteinelor G si S
C. Hiperfibrinogenemie.
D. Cresterea agregarii plachetare.
E. Hipofibrinogenemie.
(pag. 1696)
G1440098. Masurile nespecifice care pot reduce proteinuria in sindromul nefrotic sunt:
A. Dieta hipoproteica.
B. Dieta hiposodata.
C. Inhibitorii enzimei de conversie (ECA).
D. Antiinflamatoriile nesteroidiene (AINS).
E. Corticoterapia.
(pag. 1699)

A. Hiperalbuminemie
B. Hiperlipemie
C. Lipidurie
D. Hipocoagulabilitate
E. Hipercoagulabilitate
(pag. 1695)
G1540100. Complicatiile sindromului nefrotic includ:

A. Hipoparatiroidismul secundar
B. Hiperlipemia
C. Trombozele venoase
D. Hipotiroidia
E. Diabetul insulinonecesitant
(pag. 1696)
G1540101. Edemul nefrotic se produce prin:

A. Scaderea presiunii oncotice
B. Hiperaldosteronism
C. Cresterea presiunii hidrostatice
D. Stimularea secreţiei de vasopresina
E. Scaderea secretiei factorului natriuretic atrial
(pag. 1695)
G1540102. Glomerulonefrita membranoasa se caracterizeaza prin:

A. Anticorpi anti-membrana bazala glomerulara
B. Complement scazut
C. ingrosarea difuza a membranei bazale la coloratia PAS
D. Crioglobulinemie
E. Prezenta de spiculi de-a lungul membranei bazale la coloratia prin impregnare argentica
(pag. 1698)
G1540103. Glomerulonefrita membranoproliferativa de tip II se caracterizeaza prin:

A. Depozite subendoteliale si mezangiale de C3, IgG si IgM
B. Prezenta factorului nefritic C3
C. Tumefactia si detasarea podocitelor de pe membrana bazala cu stergerea pedicelelor
D. Depozite electronodense in grosimea membranei bazale glomerulare si in alte membrane renale
E. Aspect de glomerulopatie fibrilara
(pag. 1698, 1699)
G1540104. Hipercoagulabilitatea din sindromul nefrotic se datoreaza:
A. Trombocitozei
B. Pierderii urinare de antitrombina III
C. Stazei venoase
D. Alterarii activitaţii proteinelor C si S
E. Cresterii agregabilitatii plachetare
(pag. 1696)
G1540105. in sindromul nefrotic se pierd in urina:

A. Ciancobalamina
B. Antitrombina III
C. Hemosiderina
D. Transferina
E. Tromboplastina
(pag. 1696)
G1540106. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au eficienta terapeutica dovedita in:

A. Sindromul nefrotic cu leziuni minime
B. Sindromul nefrotic din glomerulonefrita membranoasa
C. Sindromul nefrotic din glomerulonefrita membranoproliferativa
D. Sindromul nefrotic din nefropatia diabetica
E. Sindromul nefrotic din glomeruloscleroza cu hialinoza focala si segmentara
(pag. 1699)
G1540107. O proteinurie de peste 150 mg / 24 ore poate fi:

A. Determinata de leziuni ale membranei bazale glomerulare
B. Fiziologica
C. Produsa prin mecanism tubular
D. Asociata mielomului multiplu
E. intalnita in amiloidoza
(pag. 1696)
G1540108. Tromboza acuta a venei renale in sindromul nefrotic se caracterizeaza prin:

A. Durere abdominala
B. Accentuarea proteinuriei
C. Varicocel stang
D. Hipertensiune arteriala
E. Ascita hemoragica
(pag. 1696)
G1640109. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoasa (nefropatia

membranoasa)
A. este cea mai comuna (frecventa) cauza de sindrom nefrotic la copii
B. este mai frecventa la femei
C. proteinuria este de obicei neselectiva
D. anticorpii anti-MBG sunt prezenti in forma idiopatica
E. aproximativ o treime din nefropatiile membranoase ale adultului pot aparea in asociere cu boli sistemice
(pag. 1698)

membranoasa)
A. transplantul renal este o optiune buna de tratament pentru bolnavii in stadiu de boala renala terminala (IRC
terminala)
B. tratamentul cu penicilamina si saruri de aur pot cauza nefropatie membranoasa
C. administrarea glucocorticoizilor duc la scaderea evidenta a proteinuriei

D. prezenta hiperlipidemiei severe nu influenteaza prognosticul bolii
E. ciclosporina reduce proteinuria si/sau declinul ratei filtrarii glomerulare (RFG)
(pag. 1698)
G1640111. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoproliferativa (GNMP)

A. in majoritatea cazurilor este o boala secundara
B. incidenta bolii este egala la cele doua sexe
C. GNMP tip I se caracterizeaza electrono-microscopic prin depozite dense intramembranoase de
imunoglobuline
D. GNMP tip II se caracterizeaza electrono-microscopic prin depozite imune subendoteliale si mezangiale
E. tipul II de GNMP este o boala autoimuna in serul pacientilor fiind prezent un autoanticorp de tip IgG
denumit factor nefritic C3 (C3 nefritic factor)
(pag. 1699)
G1640112. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulonefrita mezangio-proliferativa

A. proteinuria nefrotica nu semnifica un prognostic prost
B. cei mai multi dintre pacienti nu evolueaza spre insuficienta renala terminala
C. terapia imunosupresiva da rezultate bune
D. biopsia renala arata o crestere difuza a celularitatii glomerulare predominant prin proliferarea celulelor
mezangiale endoteliale
E. in imunofluorescenta se evidentiaza depozite variabile ce includ IgA, IgM, IgG si / sau complement
(pag. 1699)
G1640113. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulopatiile fibrilare si imunotactoide

A. proteinuria este constanta
B. in peste 50% din cazuri evolueaza cu sindrom nefrotic
C. insuficienta renala este rara
D. varianta imunotactoida se asociaza frecvent cu boli maligne limfoproliferative
E. reprezinta o entitate clinico-patologica frecventa, dar neglijata
(pag. 1699)
G1640114. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la sindromul nefrotic (SN)

A. principala modificare este proteinuria datorata alterarii barierei glomerulare de filtrare pentru proteine
B. hipoalbuminemia este urmata de hipercatabolism si sinteza scazuta de albumine la nivel hepatic
C. in lipsa hipoalbuminemiei nu putem stabili diagnosticul de SN
D. administrarea antiinflamatoarelor nesteroidice (AINS) este insotita de riscul inducerii insuficientei renale
acute, hiperpotasemiei si retentiei hidrosaline
E. administrarea vitaminei D este recomandata la pacientii la care exista dovezi clinice sau biochimice ale
deficitului de vitamina D
(pag. 1700)
G1640115. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia sindromului nefrotic (SN)

A. tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) urmareste reducerea proteinuriei si
a ratei de progresie a insuficientei renale
B. dieta restrictiva proteica si inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) scad presiunea
intraglomerulara si previn astfel dezvoltarea glomerulosclerozei focale si segmentare
C. valoarea medicatiei hipolipemiante in SN a fost demonstrata
D. anticoagularea este obligatorie in toate cazurile pentru a preveni complicatiile SN
E. antiinflamatoarele nesteroidice (AINS) reduc proteinuria la unii pacienti cu SN
(pag. 1699)
G1640116. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tratamentul glomerulosclerozei segmentare si focale

(GSFS)
A. proteinuria nu se remite la tratamentul cu glucocorticosteroizi

B. ciclofosfamida poate induce remisiuni complete sau partiale la pacientii sensibili la corticosteroizi
C. transplantul renal nu se complica cu recurente in allogrefele renale
D. intervalul scurt intre debutul GSFS si instalarea bolii renale terminale (IRC terminala) reprezinta un factor
de risc crescut pentru recurenta pe richiul transplantat
E. ciclosporina poate induce remisiuni complete la pacientii rezistenti la steroizi
(pag. 1698)
G2340117. Trasaturile caracteristice cele mai importante ale sindromului nefrotic sunt:
A. proteinuria de 1 g/1,73 m2/24h
B. hipoalbuminemia
C. hipolipidemia
D. edemul
E. lipiduria
(pag. 1695)
G2340118. La retentia renala de apa si sare din sindromul nefrotic contribuie:

A. estrogenii
B. sistemul renina-angiotensina-aldosteron
C. sistemul nervos simpatic
D. vasopresina
E. supresia peptidului natriuretic atrial
(pag. 1695)
G2340119. Hiperlipidemia din sindromul nefrotic

A. este consecinta lipiduriei
B. este consecinta sintezei hepatice crescute de lipoproteine
C. se caracterizeaza prin colesterol crescut la majoritatea pacientilor
D. poate accelera ateroscleroza
E. poate accelera evolutia bolii renale
(pag. 1696)
G2340120. La hipercoagulabilitatea caracteristica sindromului nefrotic pot contribui:

A. pierderea urinara crescuta de antitrombina III
B. nivelurile si/sau activitatea alterata a proteinelor C si S
C. hiperfibrinogenemia
D. fibrinoliza inadecvata
E. scaderea agregarii plachetare
(pag. 1696)
G2340121. Caracteristicile clinice care sugereaza tromboza acuta a venei renale includ:
A. durere acuta abdominala sau in flanc
B. hematurie macroscopica
C. hipertensiune arteriala
D. scaderea brusca a proteinuriei
E. varicocel drept
(pag. 1696)
G2340122. Printre complicatiile sindromului nefrotic se numara

A. malnutritia proteica
B. anemia
C. cresterea susceptibilitatii la infectii
D. tromboza venei renale

E. hipercalcemia
(pag. 1696)
G2340123. Printre cauzele de sindrom nefrotic cu leziuni minime se numara:

A. boala Hodgkin
B. boala Fabry
C. infectia HIV
D. ciroza hepatica
E. amiloidoza
(pag. 1696)
G2340124. Sindromul nefrotic cu leziuni minime:

A. este rezistent la tratamentul cu corticosteroizi
B. se poate remite spontan
C. are un prognostic excelent pe termen lung
D. poate recidiva la 50% dintre pacienti dupa intreruperea steroizilor
E. necesita intotdeauna tratament cu agenti alkilanti la copii
(pag. 1697)
G2340125. Glomeruloscleroza focala si segmentara se caracterizeaza prin:

A. proteinurie selectiva in majoritatea cazurilor
B. hipertensiune arteriala
C. insuficienta renala
D. hematurie
E. sindrom nefrotic sau proteinurie non-nefrotica
(pag. 1697)
G2340126. Agentii citotoxici alkilanti prezinta risc de:

A. nefrotoxicitate
B. infertilitate
C. alopecie
D. infectii
E. neoplasme
(pag. 1697)
G2340127. Factorii de prognostic nefavorabil in glomeruloscleroza focala si segmentara sunt:

A. hipertensiunea arteriala
B. anomalii ale functiei renale
C. hematuria
D. proteinuria persistenta severa
E. rasa neagra
(pag. 1698)

A. este cea mai frecventa cauza de sindrom nefrotic la copil
B. sindrom nefrotic la majoritatea pacientilor
C. proteinurie de obicei neselectiva
D. hipertensiune arteriala la majoritatea pacientilor la debut
E. prezenta de anticorpi ANCA in titru crescut in forma idiopatica
(pag. 1698)
G2340129. Glomerulopatia membranoasa se poate asocia cu:

A. hepatita C
B. endocardita
C. LES
D. neoplasme
E. nefropatia de reflux
(pag. 1698)
G2340130. Glomerulonefrita membrano-proliferativa tip I se caracterizeaza prin:

A. proteinurie severa sau sindrom nefrotic
B. sediment urinar activ
C. RFG normala sau usor modificata
D. nivel C3 de obicei scazut
E. este o glomerulonefrita cu anticorpi anti-MBG
(pag. 1699)
G2340131. Masurile nespecifice care pot reduce proteinuria in sindromul nefrotic sunt:
A. diureticele de ansa
B. dieta cu restrictia proteinelor
C. anticoagulantele
D. AINS
E. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
(pag. 1699)
G2340132. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot avea urmatoarele efecte adverse:

A. inducerea unei insuficiente renale acute
B. retentie hidrosalina
C. cistita
D. hiperlipidemie
E. hiperpotasemie
(pag. 1699)
G2540133. Sindromul nefrotic în glomeruloscleroza focala si segmentara este asociat cu:

A. diabet zaharat
B. insuficienta renala uşoară
C. sindrom Zollinger Ellison
D. HTA
E. proteinurie glomerulara neselectivă
(pag. 1697)
G2540134. Glomerulonefrita memebranoasa are următoarele caracteristici:

A. se asociază cu hepatita B
B. este cea mai frecventa cauza de sindrom nefrotic idiopatic al adultului
C. determină anemie hemolitică microangiopatică
D. uneori se poate remite spontan si complet
E. este deteminată de virusul West Nile
(pag. 1698)
G2540135. Formele etiopatogenicemajore de glomerulonefrita membrano-proliferativa sunt:

A. tip I cu depozite imune subendoteliale si mesangiale
B. tip II cu depozite dense intramembranoase si factor nefritic C3
C. tip III cu proliferare mesangiala si endoteliala, cu depozite granulare subepiteliale
D. tipul IVcu semilune

E. tipul V, cu leziuni minime
(pag. 1699)
G2540136. Complicaţiile sindromului nefrotic care necesită tratament sunt:

A. Hiperlipidemia
B. Scăderea limfocitelor CD4
C. Edemul
D. Tromboembolismul
E. Sindromul de detresă respiratorie
(pag. 1699)
G2540137. Anticoagularea în sindromul nefrotic este indicată pentru:

A. combaterea hiperviscozităţii sanguine
B. combaterea trombozei venoase profunde
C. combaterea edemului
D. tromboembolismul pulmonar
E. combaterea hiperlipemiei
(pag. 1699, 1700)
G2540138. Se recomandă în tratamentul edemului din sindromul nefrotic:

A. restricţie sodată
B. repaus la pat
C. albumină
E. plasmafrereză
(pag. 1699)
G2540139. Consecintele sindromului nefrotic nu includ:

A. neuropatia
B. hiperlipidemia
C. scădrea antitrombinei III
D. anemia
E. hiperuricemia
(pag. 1696)
G2540140. Proteinuria din sindromul nefrotic se datorează:

A. creşterii secreţiei de imunoglobuline la nivel glomerular
B. anomaliilor cromozomului Ph21
C. creşterii presiunii coloidosmotice la nivel glomerular
D. alterarilor structurale ale membranei bazale glomerulare
E. modificarii arhitecturii podocitelor
(pag. 1696)
G2540141. Boala cu leziuni minime se poate datora:

A. complicaţiilor diabetului
B. bolilor limfoproliferative
C. hipertensiunii arteriale
D. deficitului de alfa-1 antitripsină
E. infestării cu toxoplasma gondii
(pag. 1696)
G2540142. In glomerulonefrita membranoasa aspectul caracteristic este:

A. tromboza venulelor mezangiale
B. hipertrofia nefronilor restanţi
C. prezenţa spiculilor
D. depozite imune subepiteliale
E. aspect de piecemeal nefrosis
(pag. 1698)
G2540143. Glomeruloscleroza focală şi segmentară apare în următoarele cazuri:

A. Boala Wilson
B. Boala Fabry
C. Boala Charcot Marie
D. Boala Lenagre
E. Consumul de heroină
(pag. 1698)
G2540144. Care dintre urmăroarele boli infecţioase nu se asociază clasic cu glomerulonefrită

membranoproliferativă:
A. Hepatita B
B. Hepatita C
C. Varicela
D. Febra hemoragică
E. Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane
(pag. 1699)
G2540145. Care condiţii sunt asociate cu glomerulopatia membranoasă:

A. Sifilisul
B. Hidatidoza
C. Amoebiaza
D. Malaria
E. Antraxul
(pag. 1698)
G2540146. Elementele caracteristice ale sindromului nefrotic sunt:

A. Hipoalbuminemia
B. Edemul
C. Proteinuria mai mare de 3-3,5 g / 24 ore
D. Hematuria
E. Osteoporoza
(pag. 1695)
G2540147. Edemul nefrotic se produce prin:

A. Scaderea presiunii oncotice
B. Hiperaldosteronism
C. Cresterea presiunii hidrostatice
D. Stimularea secretiei de vasopresina
E. Scaderea secretiei factorului natriuretic atrial
(pag. 1695)
G2540148. Hipercoagulabilitatea din sindromul nefrotic se datoreaza:

A. Trombocitozei
B. Pierderii urinare de antitrombina III
C. Stazei venoase
D. Alterarii activitatii proteinelor C si S
E. Cresterii agregabilitatii plachetare
(pag. 1696)
G2540149. O proteinurie de peste 150 mg / 24 ore poate fi:

A. Determinata de leziuni ale membranei bazale glomerulare
B. Fiziologica
C. Produsa prin mecanism tubular
D. Asociata mielomului multiplu
E. Întâlnita în amiloidoza
(pag. 1696)

A. Anticorpi anti-membrana bazala glomerulara
B. Complement scazut
C. Îngrosarea difuza a membranei bazale la coloratia PAS
D. Crioglobulinemie
E. Prezenta de spiculi de-a lungul membranei bazale la coloratia prin impregnare argentica
(pag. 1698)
G2540151. Glomerulonefrita membranoproliferativa de tip II se caracterizeaza prin:

A. Depozite subendoteliale si mezangiale de C3, IgG si IgM
B. Prezenta factorului nefritic C3
C. Tumefactia si detasarea podocitelor de pe membrana bazala cu stergerea pedicelelor
D. Depozite electronodense în grosimea membranei bazale glomerulare si în alte membrane renale
E. Aspect de glomerulopatie fibrilara
(pag. 1698, 1699)
G2540152. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au eficienta terapeutica dovedita în:

A. Sindromul nefrotic cu leziuni minime
B. Sindromul nefrotic din glomerulonefrita membranoasa
C. Sindromul nefrotic din glomerulonefrita membranoproliferativa
D. Sindromul nefrotic din nefropatia diabetica
E. Sindromul nefrotic din glomeruloscleroza cu hialinoza focala si segmentara
(pag. 1699)
G2540153. Complicatiile sindromului nefrotic includ:

A. Hipoparatiroidismul secundar
B. Hiperlipemia
C. Trombozele venoase
D. Hipotiroidia
E. Diabetul insulinonecesitant
(pag. 1696)
G2540154. În sindromul nefrotic se pierd în urina:

A. Ciancobalamina
B. Antitrombina III
C. Hemosiderina
D. Transferina
E. Tromboplastina
(pag. 1696)
G2540155. Tromboza acuta a venei renale în sindromul nefrotic se caracterizeaza prin:

A. Durere abdominala
B. Accentuarea proteinuriei
C. Varicocel stâng
D. Hipertensiune arteriala
E. Ascita hemoragica
(pag. 1696)
G2640156. Urmatoarele constituie semne ale malnutritiei protein-energetice gr.I, cu EXCEPTIA:

A. Curba ponderala descendenta în trepte
B. Deficit ponderal < 25%
C. IP > 0,75
D. Rezistenta la infectii usor scazuta
E. Hipotonie musculara
(pag. 89)
G2640157. Care din urmatoarele constituie semne ale malnutritiei protein-energe-tice gr. II?
A. IN: 0,80-0,71
B. Rezistenta la infectii scazuta
C. Toleranta digestiva ”compromisa” (a-pare diareea infectioasa).
D. IP < 0,60
E. Pliu cutanat abdominal de 0,5 cm.
(pag. 89)
G2640158. Urmatoarele sunt caracteristice MPE severe (gradul 3, marasmul nutri-tional):

A. Deficit ponderal important (> 40% din greutatea ideala a vârstei)
B. Indice ponderal < 0,60
C. Indice nutritional > 0,70
D. Rezistenta la infectii buna
E. Toleranta digestiva nemodificata
(pag. 89)
G2640159. Care din urmatoarele componente ale dietei sunt tolerate în realimentarea sugarului si
copilului cu MPE severa?
A. Proteinele
B. Lipidele
C. Lactoza
D. Fructoza
E. Glucoza
(pag. 94)
G2640160. Care dintre urmatorii reprezinta factori determinanti ai malnutritiei:

A. Greutate mica la nastere
B. Ex. Alimentatione
C. Vârsta mica la debut
D. Ex. Curatione
E. Ex. Infectione
(pag. 86)
G2640161. Urmatoarele NU sunt semne ale malnutritiei protein-energetice gr. I:

A. Ip = 0,90-0,76
B. IP = 0,75-0,60
C. Talia normala
D. Tesut adipos diminuat pe abdomen si torace
E. Curba ponderala continuu descendenta
(pag. 89)
G2640162. Urmatoarele reprezinta semne ale metabolismului de înfometare:

A. Tahicardia
B. Bradicardia
C. Hiperpirexia
D. Hipotermie
E. Convulsii
(pag. 90-91)
G2640163. Care din urmatorii reprezinta factori favorizanti ai malnutritiei protein-energetice?

A. Ex. Alimentatione
B. Greutate mica la nastere
C. Vârsta mica la debut
D. Ex. Infectione
E. Conditii nefavorabile de mediu social
(pag. 86)
G2640164. Aspectul clinic al sugarului cu malnutritie protein-energetica cuprinde:

A. Sugar usor mai slab
B. Fata triunghiulara
C. Sant nazogenian adânc
D. Privire vioaie, în contrast cu starea generala
E. Abdomen destins
(pag. 86-87)
G2640165. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte

A. fimbria P mediazăă ataşarea Excheriei coli de eritrocitele P-pozitive
B. fimbria P este prezentă la un număr mic de tulpini ce determină pielonefrita acută necomplicată
C. indivizii cu grup sanguin P-negativ au risc crescut pentru pielonefrită
D. indivizii nesecretori de antigene de grup sanguin au un risc scăzut de infecţii urinare recurente
E. predispoziţţia pentru infecţii urinare recurente nu este legată de glicolipidele prezente pe uroepiteliu
(pag. 901)
G2640166. Alegeţi testele de laborator sensibile (utile) pentru precizarea diagnosticului de infecţie a
tractului urinar superior (pielonefrită)
A. creşşterea semnificativă a titrului anticorpilor serici împotriva antigenului O a tulpinii infectate
B. prezenţa cilindrilor hematici în sedimentul urinar
C. dovada afectării funcţţiei de concentare a urinii (hipostenurie)
D. scăăderea titrului de anticorpi serici împotriva antigenelor tulpinilor infectante
E. prezenţa şi/sau creşterea concentraţiei în sânge a proteinei C reactive
(pag. 901)
G2640167. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la pielonefrita acută:

A. în general simptomele se dezvoltă rapid, în decurs de câteva ore
B. starea generală nu este alterată
C. pacientul prezintă febră (peste 39°C)
D. nu prezintă dureri lombare sau abdominale
E. hematuria poate fi prezentă în timpul fazei acute
(pag. 902)
G2640168. Examenul fizic în pielonefrita acută relevă:

A. bradicardie
B. sensibilitate marcat la palpare profundă lombară sau abdominală
C. semnul Romberg pozitiv
D. stare subfebrilă (sub 38°C)
E. sensibilitate musculară generalizată (mialgii la palpare)
(pag. 902)
G2640169. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la tratamentul pielonefritei acute

A. manifestările clinice răspund, de obicei în 48-72 de ore de tratament
B. bacteriuria persistă numai în perioada simptomatică
C. piuria poate persista şi după dispariţia simptomelor
D. deşi în pielonefrita severă bacteriuria dispare mai tardiv nu există corespondenţă clinică
E. în pielonefrita severă febra scade mai încet după ce s-a instituit un tratament adecvat
(pag. 902)
G2640170. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos reprezintă principii de bază ale tratamentului
infecţiilor tractului urinar:
A. practicarea uroculturii cantitative înaintea iniţierii tratamentului
B. precizarea factorilor ce predispun la infecţie şi corectarea lor dacă este posibil
C. ameliorarea simptomelor clinice indică totdeauna vindecarea
D. în infecţiile tractului urinar superior terapia trebuie să fie prelungită
E. recurenţa infecţiei la mai mult de două săptămâni după oprirea terapiei reprezintă aproape totdeauna o
reinfecţie cu aceeaşi tulpină
(pag. 903)
G2640171. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la pielonefrita hematogenă:

A. survine cel mai frecvent la pacienţii debilitaţi
B. survine cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu antihipertensive
C. survine cel mai frecvent la pacienţii care suferă de o boală cronică
D. survine cel mai frecvent la pacienţii sub tratament imunosupresiv
E. survine cel mai frecvent la pacienţii cu boli acute
(pag. 900)
G2640172. Precizaţi factorii predispozanţi pentru infecţiile tractului urinar în timpul sarcinii:
A. creşterea tonusului ureteral
B. scăderea peristaltismului ureteral
C. disfuncţia temporară a valvelor (sfincterelor) vezicoureterale
D. cateterizarea frecventă a vezicii urinare
E. toxemia gravidică
(pag. 901)
G2640173. Precizaţi care din afirmaţiile referitoare la virulenţa tulpinilor de Escherichia coli care
produc pielonefrită (tulpini pielonefritigene) la pacienţii cu tract urinar normal anatomic sunt adevărate:
A. posedă un pil (fimbrie) special care mediază ataşarea la uroepiteliu
B. nu produc hemoliză
C. sunt rezistente la activitatea bactericidă a serului uman
D. nu posedă siderofor (aerobactin) cu rol în eliminarea fierului
E. psedă antigene care declanşează factori antirinichi
(pag. 901)
G2640174. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomeruloscleroza focala si segmentara (GSFS):

A. leziunea morfologica patognomonica este scleroza cu hialinoza unor portiuni ale glomerulului (unor anse
capilare)
B. GSFS poate complica hipotensiunea capilara secundara pierderii de nefroni
C. in majoritatea cazurilor de GSFS idiopatica proteinuria este neselectiva
D. examenul microscopic in imunofluorescenta este de obicei pozitiv
E. remisiunea spontana in GSFS primara este rara si prognosticul renal este relativ sever
(pag. 1697, 1698)
G2640175. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tratamentul glomerulosclerozei segmentare si focale

(GSFS)
A. proteinuria nu se remite la tratamentul cu glucocorticosteroizi, timp de 8 saptamani
B. ciclofosfamida poate induce remisiuni complete sau partiale la pacientii sensibili la corticosteroizi, in 50-
60% a cazurilor
C. transplantul renal nu se complica cu recurente in allogrefele renale
D. intervalul scurt intre debutul GSFS si instalarea bolii renale terminale (IRC terminala) reprezinta un factor
de risc crescut pentru recurenta pe richiul transplantat
E. ciclosporina poate induce remisiuni complete la pacientii rezistenti la steroizi
(pag. 1698)

membranoasa):
A. este cea mai comuna (frecventa) cauza de sindrom nefrotic la copii
B. este mai frecventa la femei, raportul femei/barbati fiind de 1/2
C. proteinuria este de obicei neselectiva, continand sub 80% albumine
D. anticorpii anti-MBG sunt prezenti in forma idiopatica
E. aproximativ o treime din nefropatiile membranoase ale adultului pot aparea in asociere cu boli sistemice,
ca LES, etc.
(pag. 1698)

membranoasa):
A. transplantul renal este o optiune buna de tratament pentru bolnavii in stadiu de boala renala terminala (IRC
terminala)
B. tratamentul cu penicilamina si saruri de aur pot cauza nefropatie membranoasa
C. administrarea glucocorticoizilor duc la scaderea evidenta a proteinuriei si confera protectie renala
D. prezenta hiperlipidemiei severe nu influenteaza prognosticul bolii
E. ciclosporina reduce proteinuria si/sau declinul ratei filtrarii glomerulare
(pag. 1698)
G2640178. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoproliferativa (GNMP):

A. in majoritatea cazurilor beneficiaza de o terapie specifica, eficienta
B. incidenta bolii este egala la cele doua sexe, mai mare la rasa alba
C. GNMP tip I se caracterizeaza electrono-microscopic prin depozite dense intramembranoase de
imunoglobuline
D. GNMP tip II se caracterizeaza electrono-microscopic prin depozite imune subendoteliale si mezangiale
E. tipul II de GNMP este o boala autoimuna in serul pacientilor fiind prezent un autoanticorp de tip IgG
(pag. 1699)
G2640179. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulopatiile fibrilare si imunotactoide

A. proteinuria este constanta, majoritate cazurilor evoluand spre insuficienta renala
B. in peste 50% din cazuri evolueaza cu sindrom nefrotic
C. insuficienta renala este rara
D. varianta imunotactoida se asociaza frecvent cu boli maligne limfoproliferative

E. reprezinta o entitate clinico-patologica frecventa, dar neglijata
(pag. 1699)
G2640180. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la glomerulonefrita mezangiala proliferativa:

A. proteinuria nefrotica nu semnifica un prognostic prost
B. cei mai multi dintre pacienti nu evolueaza spre insuficienta renala terminala
C. terapia imunosupresiva da rezultate bune
D. biopsia renala arata o crestere difuza a celularitatii glomerulare predominant prin proliferarea celulelor
mezangiale endoteliale si infiltrarii cu monocite
E. in imunofluorescenta se evidentiaza depozite variabile de IgA, IgM, IgG si / sau complement
(pag. 1699)
G2640181. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia sindromului nefrotic (SN)

A. tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) urmareste reducerea proteinuriei si
a ratei de progresie a insuficientei renale
B. dieta restrictiva proteica si inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) scad presiunea
intraglomerulara si previn astfel dezvoltarea glomerulosclerozei focale si segmentare
C. valoarea medicatiei hipolipemiante in SN a fost demonstrata
D. anticoagularea este obligatorie in toate cazurile pentru a preveni complicatiile SN
E. antiinflamatoarele nesteroidice (AINS) reduc proteinuria la unii pacienti cu SN
(pag. 1699)
G2640182. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la sindromul nefrotic (SN):

A. principala modificare este proteinuria datorata alterarii barierei glomerulare de filtrare pentru proteine
B. hipoalbuminemia este urmata de hipercatabolism si sinteza scazuta de albumine la nivel hepatic
C. in lipsa hipoalbuminemiei nu putem stabili diagnosticul de SN
D. administrarea antiinflamatoarelor nesteroidice (AINS) este insotita de riscul inducerii insuficientei renale
acute, hiperpotasemiei si retentiei hidrosaline
E. inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei au eficienta mai crescuta in SN cu proteinurie masiva fara
hipoalbuminemie severa
(pag. 1695, 1699-1700)

A. proteinurie peste 6,5 g/ 24h
B. hiperalbuminemie.
C. proteinurie peste 3-3,5 g/ 24h
D. hiperlipidemie.
E. edem
(pag. 1695)
G2840184. Tulburarile de hemostaza din sindromul nefrotic se datoreaza:

A. deficitului de vitamina K
B. pierderii urinare crescute de antitrombina III
C. nivelului alterat de proteina C si S
D. hiperfibrinogenemiei
E. fibrinolizei inadecvate
(pag. 1696)
G2840185. In sindromul nefrotic apar:

A. poliglobulie
B. anemie microcitara rezistenta la fier
C. hipocalcemie
D. scaderea nivelurilor tiroxinei

E. hipercalcemie
(pag. 1696)
G2840186. Boala cu leziuni minime se mai numeste:

A. boalaX
B. boala nula
C. nefroza lipoidica
D. boala podocitelor
E. hialinoza
(pag. 1696)
G2840187. Boala cu leziuni minime are urmatorul prognostic:

A. rezervat
B. excelent
C. raspunde foarte bine la antiinflamatoare nesteroidiene
D. raspunde foarte bine la corticosteroizi
E. la 30-40% din copii apare remisiune spontana
(pag. 1697)
G2840188. Glomerulonefrita membranoasa se asociaza cu:

A. hepatita B
B. boala hidatica
C. spondilita anchilozanta
D. tratamentul cu captopril
E. streptococul beta hemolitic
(pag. 1698)
G2840189. Tratamentul edemului din sindromul nefrotic cuprinde:

A. restrictie sodata severa
B. restrictie sodata moderata
C. diuretice de ansa pentru a indeparta >2 kg de edem pe zi
D. diuretuce de ansa pentru a indeparta <1 kg de edem pe zi
E. albumina desodata
(pag. 1699)
G2940190. Proteinuria din sindromul nefrotic este

A. >3,5g/1,73m2/24h
B. <3,5g/1,73m2/24h
C. >3-3,5g/24h
D. <3,5g/1,73m2/24h
E. <1g/1,73m2/24h
(pag. 1695)
G2940191. vSindromul nefrotic se caracterizeaza prin

A. hipoalbulinemie
B. hiperlipidemie
C. lipidurie
D. hipocoagulabilitate
E. hipercoagulabilitate
(pag. 1695)
G2940192. Referitor la biopsia renala din sindromul nefrotic este adevarat

A. este valoroasa pentru stabilirea diagnosticului de certitudine
B. este utila pentru orientarea tratamentului si formulerea diagnosticului
C. este contraindicata la adulti cu sindrom nefrotic
D. este necesara la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
E. nu este necesara la majoritatea copiilor cu sdr.nefrotic
(pag. 1696)
G2940193. Proteinuria din sdr.nefrotic este

A. glomerulara
B. tubulara
C. exclusiv glomerulara
D. glomerulara si tubulara
E. exclusiv tubulara
(pag. 1696)
G2940194. Hiperlipidemia din sdr.nefrotic este

A. consecinta sintezei hepatice crescute de lipoproteine
B. lipoproteinele cu densitate foarte joasa,TG cresc in forme usoare
C. lipoproteinele cu densitate foarte joasa,colesterolul cresc la majoritatea pacientilor
D. lipoproteinele cu densitate foarte joasa,colesterolul cresc doar in forme severe
E. pierdere urinara de proteine ce regleaza homeostazia lipidelor
(pag. 1696)
Tema nr. 41
Insuficienta renala cronica
BIBLIOGRAFIE:
G1141001. Care din urmatoarele limiteaza raspunsul terapeutic la EPO in uremie:

A. calciul
B. fosforul
C. cuprul
D. aluminiul
E. sodiul
(pag. 1416)
G1141002. Care din urmatoarele modificari ale maduvei se observa in cursul uremiei:
A. fibrozare
B. metaplazie mieloida
C. aplazie
D. megaloblastoza
E. hiperplazie megacariocitara
(pag. 1416)
G1141003. Cat reprezinta procentual ureea din totalul azotului excretat in urina?
A. 0 - 20%
B. 20 - 40%
C. 60 - 80%
D. 80% sau mai mult
E. nimic
(pag. 1411)
G1141004. Esuarea tratamentului cu EPO la bolnavii cu insuficienta renala cronica este determinata de
deficienta de:
A. aluminiu
B. fier
C. fosfor
D. calciu
E. sodiu
(pag. 1416)
G1141005. In insuficienta renala cronica anomaliile hemostazei sunt provocate de:

A. inhibitia factorului V von Wilebrand
B. deficitului anticorpilor antifosfolipidici
C. anomaliilor factorului III plachetar
D. excesului de antitrombina III
E. deficitului factorului IX hemofilic
(pag. 1416)
G1141006. La ce nivel al ratei de filtrare glomerulare din normal apare azotemia?
A. 80 - 90%
B. 60 - 80%
C. 35 - 60%
D. 20 - 35%
E. 5 - 20%
(pag. 1411)
G1241007. Caracteristica obisnuita a insuficientei renale cronice este

A. anuria
B. semne si simptome de uremie instalate precoce
C. reducerea dimensiunilor rinichilor la ecografie, radiografie renala pe gol
D. cresterea dimensiunilor rinichilor
E. poliglobulie
(pag. 1669)
G1241008. Hipertensiunea arteriala la pacientii cu insuficienta renala cronica-uremie are drept cauza
principala
A. hipertensiunea arteriala maligna
B. supraincarcarea lichidiana
C. hiperreninemia severa
D. infectia urinara
E. secretia excesiva de catecolamine
(pag. 1671)
G1241009. Termenul de uremie desemneaza in general

A. concentratia ureei in plasma
B. concentratia ureei in sange
C. tabloul clinic care corespunde cresterii ureei in sange
D. sindromul clinic care rezulta din pierderea marcata a functiei renale
E. cresterea acidului uric in sange
(pag. 1667)
G1241010. In insuficienta renala cronica leziunile renale sunt °

A. deseori reversibile ducand la recastigarea functiei renale
B. deseori ireversibile, conducand la distructia progresiva a masei nefronilor
C. totdeauna vasculare
D. totdeauna tubulare
E. unilaterale
(pag. 1667)
G1341011. Aportul caloric la pacientii dializati adecvat ar trebui mentinut la:

A. 15 kcal/kg/zi
B. 25 kcal/kg/zi
C. 35 kcal/kg/zi
D. 50 kcal/kg/zi
E. 60 kcal/kg/zi
(pag. 1668)
G1341012. Care dintre factorii de mai jos nu contribuie la intoleranta la glucoza din insuficienta renala
cronica ?
A. rezistenta periferica la actiunea insulinei
B. nivelul crescut al glucagonului
C. cresterea concentratiei potasiului intracelular

D. excesul de catecolamine
E. acidoza metabolica
(pag. 1668)
G1341013. Care dintre factorii de mai jos nu se numara printre cauzele precipitarii sau agravarii
hiperkaliemiei la pacientii cu insuficienta renala cronica:
A. sindromul Fanconi
B. hemoliza
C. traumatismele
D. tratamentul cu betablocanti
E. tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(pag. 1670)
G1341014. Cauza principala a anemiei la pacientii cu insuficienta renala cronica este:

A. diminuarea sintezei de eritropoietina
B. prezenta inhibitorilor eritropietinei
C. hemoliza
D. pierderile sangvine gastro-intestinale
E. deficitul de acid folic si de vitamina B12
(pag. 1672)
G1341015. La pacientii uremici, hiperuricemia, daca se asociaza cu guta, trebuie tratata cu:
A. hidroclorotiazida
B. blocanti alfa-adrenergici
C. spironolactona
D. calcitriol
E. allopurinol
(pag. 1674)
G1341016. Principala cauza a hipertensiunii arteriale din uremie este:

A. hiperreninemia
B. supraincarcarea lichidiana
C. tratamentul cu eritropoietina
D. hipertrofia ventriculara stinga
E. endotelina
(pag. 1671)
G1441017. Hemodializa reprezinta:

A. Procesul de difuziune printr-o membrana semipermeabila in vederea indepartarii substantelor toxice din
sange si introducerea componentelor necesare.
B. O metoda terapeutica de prima intentie in insuficienta renala cronica cu valori ale creatininei sanguine de
peste 1,2 mg%.
C. Un mijloc de diagnosticare precoce a insuficientei renale acute.
D. O metoda terapeutica in insuficienţa cardiaca.
E. O metoda terapeutica in ciroza hepatica cu encefalopatie portala.
(pag. 1675)
G1441018. Intoleranta la glucoza din uremie este rezultatul:

A. Regimului alimentar hiperglucidic.
B. Hemodializei.
C. Probabil al rezistentei periferice la actiunea insulinei.
D. Tratamentului cu diuretice.
E. Tulburarilor hematologice.
(pag. 1668)
G1441019. Tratamentul anemiei la pacientii cu insuficienta renala cronica se face cu:

A. Eritropoietina umana combinata.
B. Ciclosporina.
C. Prostaglandina.
D. sedinţe de hemofiltrare.
E. Inhibitori ai enzimei de conversie.
(pag. 1672)
G1541020. Alterarea metabolismului carbohidratilor in insuficienta renala cronica se manifesta prin:

A. Scaderea insulinei circulante
B. Hipoglicemie
C. Accelerarea curbei de scadere a glucozei sanguine dupa incarcare orala
D. Rata scazuta de utilizare a glucozei de catre ţesuturile periferice
E. Necesar crescut de insulina la pacientii diabetici
(pag. 1668, 1669)
G1541021. Bolnavii cu insuficienta renala cronica, mai ales cei cu rinichi polichistic au o incidenta
crescuta a:
A. Infectiei cu Helicobacter Pylori
B. Pancreatitei
C. Pruritului uremic
D. Gastrinoamelor
E. Diverticulozei
(pag. 1673)
G1541022. Care din urmatorii hormoni se comporta ca o "toxina uremica":

A. Prolactina
B. Glucagonul
C. Insulina
D. Hormonul paratiroidian
E. Hormonul luteinizant
(pag. 1668)
G1541023. Hipokaliemia poate fi produsa iatrogen in insuficienta renala cronica de catre:

A. Tiazide
B. Spironolactona
C. Trimetoprim
D. Beta-blocante
E. Ciclosporina
(pag. 1670)
G1541024. in insuficienta renala cronica exista:

A. Scaderea trigliceridelor
B. Cresterea HDL-colesterol
C. Scaderea nivelului plasmatic al antigenului lipoproteinei A
D. Scaderea lipogenezei datorita insulinei
E. Colesterol seric normal
(pag. 1669)
G1541025. in pericardita uremica se evita:

A. Dializa
B. Pericardocenteza
C. Pericardectomia
D. Anticoagularea
E. Instilarea de glucocorticoizi intrapericardic
(pag. 1671)
G1641026. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu homeostazia potasiului in insuficienta renala

cronica
A. cei mai multi pacienti prezinta hiperpotasemie inca din stadiile incipiente
B. efectele hiperpotasemiei asupra cordului sunt neglijabile
C. triamterenul nu influenteaza nivelul seric al potasiului
D. beta-blocantele pot scadea potasemia
E. perturbarile echilibrului potasiului sunt responsabile de simptomele clinice doar daca rata filtrarii
glomerulare (RFG) scade sub 10 ml/min
(pag. 1670)
G1641027. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la hipertensiunea arteriala (HTA) din stadiu final al
bolii renale
A. reninemia este de obicei normala
B. restrictia de apa nu amelioreaza HTA
C. in nefropatiile cu pierdere de sare HTA poate lipsi
D. HTA nu se amelioreaza prin dializa
E. nitropusiatul administrat i.v. nu controleaza in general HTA
(pag. 1671)
G1641028. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la osteodistrofia renala

A. osteomalacia indusa de aluminiu este legata de depozitarea aluminiului la nivelul osteoidului frontal
B. osteomalacia indusa de aluminiu implica un turnover osos crescut
C. simptomele clinice ale osteodistrofiei renale sunt prezente la majoritatea pacientilor cu insuficienta renala
cronica avansata
D. osteita fibroasa chistica este mai frecventa la adulti decit la copii
E. hiperparatiroidismul secundar se instaleaza mai frecvent brusc
(pag. 1670)
G1641029. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la pericardita uremica

A. revarsatul pericardic este de obicei serocitrin
B. anticoagulantele sistemice sunt recomandate in toate cazurile
C. aparitia pericarditei nu este evitata prin dializa timpurie
D. pericardiocenteza si instilarea de glucocorticoizi pot fi eficiente in tamponada pericardica
E. pericardita uremica continua sa fie o complicatie obisnuita (comuna, frecventa)
(pag. 1671)
G1641030. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia hiperkalemiei in insuficienta renala cronica
A. kayexalatul este utilizat in controlul pe termen scurt al hiperkalemiei
B. sulfonat polistirenul de sodiu se utilizeaza in asociere cu administrarea sorbitolului
C. administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ECA) poate scadea hiperpotasemia
D. administrarea pentamidinei este utila (recomandata)
E. corectia cu bicarbonat de sodiu este tratamentul de electie in hiperkalemia indusa de acidoza
(pag. 1670)
G1641031. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tratamentul hiperparatiroidismului secundar din
uremie
A. administrarea de antiacizi ce contin citrati este indicata
B. administrarea agentilor orali ce leaga fosfatul este utila
C. nu se asociaza administrarea hidroxidului de aluminiu cu carbonatul de calciu
D. se urmareste reducerea nivelului Pt sub 120 pg/ml
E. administrarea de corticoizi este contraindicata
(pag. 1671)
G2341032. Care sunt efectele uremiei asupra metabolismului ?

A. hipotermie
B. deteriorarea capacitatii de metabolizare a glucozei
C. ateroscleroza prematura
D. toate
E. niciunul
(pag. 1668-9)
G2341033. Care manifestari sunt considerate anomalii clinice in uremie?

A. paloarea tegumentara
B. varsaturi
C. crize epileptice
D. toate
E. niciunul
(pag. 1669)
G2341034. Afectarea osoasa in IRC cuprinde

A. osteita fibroasa chistica
B. osteomalacia
C. boala osoasa adinamica
D. toate
E. niciunul
(pag. 1670)
G2341035. Tratamentul hiperparatiroidismului secundar din IRC se poate face prin:

A. dieta cu restrictie de fosfati
B. carbonat de calciu
C. calcitriol
D. toate
E. nici unul
(pag. 1671)
G2341036. Pacientii cu IRC pot avea tensiunea arteriala normala in urmatoarele situatii:
A. terapie antihipertensiva
B. deshidratare
C. pierdere renala de sare
D. toate
E. nici unul
(pag. 1671)
G2341037. Care este cel mai important factor implicat in aparitia anemiei renale:
A. hemoliza
B. pierderi sangvine gastro-intestinale
C. diminuarea biosintezei de eritropietina
D. inhibitori de eritropoietina
E. heparina
(pag. 1672)
G2541038. Care din următoarele anomalii clinice din uremie sunt induse doar după iniţierea dializei
A. Amenoreea
B. Hipotermia
C. Sindromul picioarelor neliniştite
D. Hipocomplementemia
E. Limfocitopenia
(pag. 1669)
G2541039. La pacientii cu insuficienta renala cronica, hipotermia poate fi dată de toxinele uremice prin:
A. creşterea enzimei de conversie a angiotensinei
B. scăderea lipoprotein-lipazei
C. acumularea tetrahidrofolatului
D. inhibiţia pompei de sodiu
E. creşterea fosfolipazei A2
(pag. 1668)
G2541040. În insuficienta renala cronica funcţia renală este suficientă pentru a menţine pacientul fără
simptome atunci când rata filtrării glomerulare este redusă la:
A. 35-50% din normal
B. 25-30% din normal
C. 15-20% din normal
D. 5-10% din normal
E. sub 5% din normal
(pag. 1667)
G2541041. Administrarea eritropoietinei în însuficienţa renală cronică determină:

A. Hemocromatoză
B. creşterea producţiei de endotelină
C. Hemoliza
D. supresia eritropoiezei
E. fibroză medulară
(pag. 1672)
G2541042. Bolnavii cu insuficienta renala cronica, mai ales cei cu rinichi polichistic au o incidenta
crescuta a:
A. Infectiei cu Helicobacter Pylori
B. Pancreatitei
C. Pruritului uremic
D. Gastrinoamelor
E. Diverticulozei
(pag. 1673)
G2541043. Care din urmatorii hormoni se comporta ca o "toxina uremica":

A. Prolactina
B. Glucagonul
C. Insulina
D. Hormonul paratiroidian
E. Hormonul luteinizant
(pag. 1668)
G2541044. Alterarea metabolismului carbohidratilor în insuficienta renala cronica se manifesta prin:

A. Scaderea insulinei circulante
B. Hipoglicemie
C. Accelerarea curbei de scadere a glucozei sanguine dupa încarcare orala
D. Rata scazuta de utilizare a glucozei de catre tesuturile periferice
E. Necesar crescut de insulina la pacientii diabetici
(pag. 1668, 1669)
G2541045. În insuficienta renala cronica exista:

A. Scaderea trigliceridelor
B. Cresterea HDL-colesterol
C. Scaderea nivelului plasmatic al antigenului lipoproteinei A
D. Scaderea lipogenezei datorita insulinei
E. Colesterol seric normal
(pag. 1669)
G2541046. Hipokaliemia poate fi produsa iatrogen în insuficienta renala cronica de catre:

A. Tiazide
B. Spironolactona
C. Trimetoprim
D. Beta-blocante
E. Ciclosporina
(pag. 1670)
G2541047. În pericardita uremica se evita:

A. Dializa
B. Pericardocenteza
C. Pericardectomia
D. Anticoagularea
E. Instilarea de glucocorticoizi intrapericardic
(pag. 1671)
G2641048. Nevoile zilnice de vitamina D sunt:

A. 200 UI
B. 400 - 800 UI
C. 1500 UI
D. 1000 UI
E. 50 UI.
(pag. 95)
G2641049. Sindromul biologic din rahitism cuprinde urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Hiperparatiroidism secundar
B. Calcemie scazuta sau normala
C. Fosfatemia scade remarcabil
D. Fosfatazele alcaline cresc foarte mult
E. Fosfatazele alcaline scad
(pag. 97-98)
G2641050. Urmatoarele sunt modificari radiologice osoase caracteristice rahitismului carential, cu

EXCEPTIA:
A. Cartilajele de crestere sunt deformate în forma de cupa
B. Cartilajele de crestere sunt latite

C. Cartilajele de crestere sunt înguste
D. Linia metafizo-epifizara este franjurata
E. Întârzierea de osificare a nucleilor de crestere
(pag. 97-98)
G2641051. Urmatoarele sunt manifestari clinice caracteristice rahitismului carential, cu EXCEPTIA:

A. Craniotabes
B. Sant Harrison
C. Bratari rahitice
D. Matanii costale
E. Crestere accentuata
(pag. 97-98)
G2641052. Doza de calciu ce se poate administra în rahitismul carential este de:

A. 10 mg/kg/zi
B. 20 mg/kg/zi
C. 400 mg/kg/zi
D. 50 mg/kg/zi
E. 5 mg/kg/zi
(pag. 100)
G2641053. Care din urmatoarele semne radiologice sunt caracteristice vindecarii rahitismului?
A. Cartilaje de crestere latite
B. Deformare în cupa a cartilajelor de crestere
C. Linia de doliu
D. Întârzierea osificarii nucleilor de crestere
E. Franjurarea liniei metafizo-epifizare.
(pag. 101)
G2641054. Alegeţi criteriile obligatorii care pot defini prezenţa unui sindrom nefrotic (SN)
A. prezenţa cilindrilor celulari sau granuloşi
B. proteinuria peste 3,5 mg / 1,73 mp suprafaţa corporală / 24 ore
C. proteinurie cu conţinut în albumine de peste 3,5 g / 1,73 mp suprafaţă corporală
D. prezenţa unui proteinurii peste 3,5 g / 1,73 mp suprafaţă corporală / 24 ore
E. prezenţa edemelor şi hipoalbuminemiei
(pag. 1695)
G2641055. Alegeţi ordinea în care se succed diferite modificări fiziopatologice care participă la
formarea edemelor în sindromul nefrotic
A. proteinurie - hipoalbuminemie - scăderea presiunii oncotice a plasmei - hipovolemia - activarea sistemului
venos simpatic, retenţia de Na şi apă - edeme
B. paraproteinuria - hipoalbuminemia - migrarea lichidului extracelular din spaţiul vascular, activarea
sistemului renină-angiotensină aldosteron, creşterea secreţiei de vasopresină (ADH) - retenţia de Na şi
apă - edeme
C. proteinuria, hipoalbuminemia, scăderea presiunii oncotice a plasmei, migrarea lichidului din spaţiu
intravascular, hipovolemia, activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, retenţie de sare şi apă,
edeme
simpatic, supresia (inhibiţia) petidului natriuretic atrial, retenţie de Na şi apă, edeme
E. proteinurie - hipoalbuminemie - scăderea presiunii oncotice plasmatice - migrarea lichidului extracelular din
spaţiu intravascular în interstiţiu - hipovolemia, activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteronă,
stimularea sistemului nervos simpatic, creşterea secreţiei de vasopresiune, supresia (inhibiţia) peptidului
natriuretic atrial - retenţie de Na şi apă - edeme
(pag. 1695.1696)
G2641056. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare în proteinurie

A. proteinuria normală (fiziologică) nu depăşeşte 300 mg / 24 ore
B. proteinuria tubulară (de tip tubular) rezultă din insuficienţa reabsorbţiei proteinelor filtrate în mod normal la
nivel glomerular
C. proteinuria glomerulară rezultă prin filtrarea proteinelor plasmatice prezente în exces în circulaţie
D. proteinuria tubulară nu depăşeşte 5 g/24 ore
E. cînd valoarea proteinuriei tubulare depăşeşte 3,5g / 24ore determină sindrom nefrotic
(pag. 1696)
G2641057. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sindromul nefrotic

A. proteinuria depăşeşte 2,5 g/24 ore
B. anemia apare ca o consecinţă a pierderii urinare a proteinei care leagă calciferolul
C. sindromul nefrotic poate complica orice boală care perturbă încărcătura electronegativă a membranei
D. biopsia renală este indicată la majoritatea copiilor cu sindrom nefrotic
E. boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni glomerulare minime) nu răspunde la glucocorticoizi
(pag. 1696)
G2641058. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la boala cu leziuni minime (nefropatia cu leziuni
glomerulare minime)
B. tipic se prezintă ca un sindrom nefrotic, cu sediment urinar bogat (malign)
C. în marea majoritate a cazurilor boala este secundară
D. la copii proteinuria este cel mai frecvent neselectivă
E. evoluează frecvent spre insuficienţă renală
(pag. 1696)
G2641059. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la modificările observate la examenul în microscopie

electronică a biopunctatului renal
A. trăsătura patognomonică din glomerulopatia cu leziuni minime constă în proliferarea mezangială
B. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) este evidentă în glomerulonefrita membrano-proliferativă
tip.I
C. ştergerea (estomparea) podocitelor şi trecerea către celule spumoase este prezentă în nefropatia
membranoasă
D. depozitele hialine şi scleroza caracteristice glomerulopatiei cu leziuni minime este iniţiată de formarea
E. estomparea pedicelelor (proceselor pediculate) celulelor epiteliale vicerale (pedocitelor) dînd impresia
fuzionării pedicelelor este patognomonică glomerulopatiei cu leziuni minime
(pag. 1697)
G2641060. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la osteodistrofia renala

A. osteomalacia indusa de aluminiu este legata de depozitarea aluminiului la nivelul osteoidului frontal
B. osteomalacia indusa de aluminiu implica un turnover osos crescut
C. simptomele clinice ale osteodistrofiei renale sunt prezente la majoritatea pacientilor cu insuficienta renala
cronica avansata
D. osteita fibroasa chistica este mai frecventa la adulti decit la copii
E. hiperparatiroidismul secundar si osteita fibroasa chistica sunt mai frecvente la adulti decat la copil
(pag. 1670)
G2641061. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tratamentul hiperparatiroidismului secundar din

uremie:
A. este indicata administrarea de antiacizi ce contin citrati
B. este utila administrarea agentilor orali ce leaga fosfatul

C. nu se asociaza administrarea hidroxidului de aluminiu cu carbonatul de calciu
D. se urmareste reducerea nivelului Pţ sub 120 pg/ml
E. administrarea de corticoizi este contraindicata
(pag. 1671)
G2641062. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la hipertensiunea arteriala (HTA) din stadiu final al
bolii renale:
A. reninemia este de obicei normala sau scazuta
B. restrictia de apa nu amelioreaza HTA
C. in nefropatiile cu pierdere de sare HTA poate lipsi
D. HTA nu se amelioreaza prin dializa
E. nitroprusiatul administrat i.v. nu controleaza in general HTA secundara
(pag. 1671)
G2641063. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la pericardita uremica:

A. revarsatul pericardic este de obicei serocitrin, rareori hemoragic
B. anticoagulantele sistemice sunt recomandate in toate cazurile
C. aparitia pericarditei nu este evitata prin dializa timpurie
D. pericardiocenteza si instilarea de glucocorticoizi pot fi eficiente in tamponada pericardica
E. pericardita uremica continua sa fie o complicatie obisnuita (comuna, frecventa) datorita initierii precoce a
dializei
(pag. 1671)
G2641064. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia hiperkalemiei din insuficienta renala cronica:
A. kayexalatul este utilizat in controlul pe termen scurt al hiperkalemiei indusa de acidoza
B. sulfonat polistirenul de sodiu se utilizeaza in asociere cu administrarea sorbitolului
C. administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (ECA) poate scadea hiperpotasemia
D. administrarea pentamidinei este utila (recomandata)
E. corectia cu bicarbonat de sodiu este tratamentul de electie in hiperkalemia indusa de acidoza
(pag. 1670)
G2641065. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu homeostazia potasiului in insuficienta renala

cronica:
A. cei mai multi pacienti prezinta hiperpotasemie inca din stadiile incipiente
B. efectele hiperpotasemiei asupra cordului sunt neglijabile
C. triamterenul nu influenteaza nivelul seric al potasiului
D. administrarea de albuterol sub forma nebulizanta nu scade potasemia
E. perturbarile echilibrului potasiului sunt responsabile de simptomele clinice doar daca rata filtrarii
glomerulare (RFG) scade sub 10 ml/min
(pag. 1670)
G1141066. Care din urmatoarele pot provoca anemie in insuficienta renala cronica?
A. hemoliza
B. pierderile de sange
C. intoxicatia cu aluminiu
D. deficitul de factor intrinsec
E. lipsa de raspuns la vitamina B6
(pag. 1416)
G1141067. Care din urmatoarele sunt incorecte in ionograma serica a unui bolnav cu insuficienta
renala cronica?
A. hipomagneziemie
B. hiperpotasemie
C. hipouricemie
D. hipofosfatemie
E. hipocalcemie
(pag. 1414)
G1141068. Care dintre urmatoarele contribuie la boala osoasa in uremie?

A. acidoza metabolica
B. pierderile intestinale de calciu
C. hipoparatiroidismul
D. hipertiroidismul
E. alcaloza metabolica
(pag. 1414)
G1141069. Care dintre urmatoarele diuretice nu trebuie sa fie folosite in cursul uremiei?
A. furosemidul
B. spironolactona
C. triamterenul
D. amiloridul
E. manitolul
(pag. 1417)
G1141070. Care dintre urmatoarele medicamente administrate iv contribuie la scaderea potasiului seric
in uremie?
A. glucoza
B. insulina
C. bicarbonatul de sodiu
D. calciul
E. fosforul
(pag. 1413)
G1141071. Care dintre urmatoarele medicamente pot agrava hiperpotasemia in uremie?

A. clonidina
B. inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
C. furosemidul
D. beta - blocantii
E. blocantii canalelor de calciu
(pag. 1413)
G1141072. Care sunt cauzele care conduc in prezent la insuficienta renala cronica?
A. boala polichistica autozomal dominanta
B. diabetul zaharat
C. glomerulonefrita poststreptococica
D. hipertensiunea arteriala
E. nefropatia IgA
(pag. 1411)
G1141073. Care sunt cauzele osteomalaciei in insuficienta renala cronica?

A. disponibilitate scazuta a 1,25(OH)2D
B. alcaloza metabolica
C. depozitarea aluminiului in zonele calcificarii
D. hiperpotasemia
E. corticosteroizii
(pag. 1415)
G1141074. Tulburarile osteoarticulare din uremie constau in urmatoarele:

A. hipocratism digital
B. depunere articulara de amiloid
C. calcificari extraosoase
D. necroza aseptica de cap femural
E. microgeode falangiene
(pag. 1415)
G1241075. Amiloidoza legata de dializa cuprinde:

A. rahitism de tip renal
B. sindrom de tunel carpian
C. osteita fibroasa chistica
D. osteomalacia
E. artropatia umarului
(pag. 1670)
G1241076. Anemia din insuficienta renala cronica este:

A. hipocroma, microcitara
B. normocroma, normocitara
C. consecinta diminuarii biosintezei de eritropoetina de catre rinichiul bolnav
D. consecinta unei hemolize masive
E. o anomalie care apare in mod regulat si contribuie la simptomatologia IRC
(pag. 1672)
G1241077. Care dintre urmatoarele tulburari ale fluidelor si electrolitilor care se intalnesc, obisnuit, in
uremie:
A. Expansiunea si contractarea volemica
B. Acidoza metabolica
C. Hiperkalemia
D. Hipofosfatemia
E. Hipercalcemia
(pag. 1669)
G1241078. In insuficienta renala cronica, terapia conservatoare( nondializa, nontransplant), instituita

timpuriu:
A. inlatura definitiv nevoia tratamentului de substitutie a functiilor renale
B. contrtoleaza simptomele si minimalizeaza complicatiile
C. incetineste progresiunea insuficientei renale
D. nu influentaza evolutia IRC
E. trebuie sa mentina debitul urinar la un nivel convenabil
(pag. 1673)
G1241079. In insuficienta renala cronica, neuropatia periferica

A. apare precoce in evolutie
B. este obisnuita in IRC avansata
C. este o indicatie ferma de initiere a dializei sau transplantului renal
D. initial implicarea nervilor motori depaseste implicarea nervilor sensitivi

E. initial implicarea nervilor sensitivi o depaseste implicarea nervilor motori
(pag. 1672)
G1241080. In tratamentul conservator (nondializa, nontransplant) al insuficientei renale cronice, dieta

hipoproteica:
A. este obligatorie, avand un beneficiu clinic incontestabil
B. Poate reduce, daca este intiata timpuriu anorexia, greata si varsaturile
C. Poate fi eficienta, daca se initiaza timpuriu, in incetinirea progresiei bolii renale
D. Trebuie aplicata cu atat mai restrictiv(cantitate de proteine mai reduse) cu cat insuficienta renala este mai
severa
E. Nu trebuie aplicata in insuficienta renala, fiind o masura terapeutica depasita
(pag. 1673)
G1241081. La pacientii cu insuficienta renala cronica, asimptomatici, care dintre factorii de mai jos pot
compromite functia renala si mai mult conducand la simptome si semne de uremie evidenta
A. administrarea de medicamente nefrotoxice
B. deshidratarea
C. o obstructie de tract urinar
D. o infectie intercurenta
E. o stare de stres nervos
(pag. 1667)
G1241082. Osteodistrofia renala si afectarea osoasa metabolica includ:

A. sindromul de tunel carpian
B. spondilartropatia cervicala
C. osteita fibroasa chistica
D. osteomalacia
E. osteoscleroza
(pag. 1670)
G1241083. Principalele trei cauze care produc insuficienta renala cronica sunt:
A. rinichii polichistici de tip autosomal dominant
B. diabetul zaharat
C. glomerulopatiile
E. litiaza renourinara
(pag. 1667)
G1241084. Tratamentul anemiei din insuficienta renala cronica:

A. se efectueaza, de preferinta, cu transuzie de masa eritrocitara
B. se efectueaza, de preferinta, prin administrarea de eritropoetina
C. Trebuie instituit la toti pacientii cu IRC
D. Se instituie daca hematocritul este mai mic de 30%
E. Imbunatateste functa cardiaca
(pag. 1672)
G1241085. Tratamentul hiperkalemiei la pacientii cu insuficienta renala cronica cuprinde administrarea

de:
A. Spironolactona
B. Bicarbonat de sodiu
C. Sare fara sodiu
D. Diuretice (furosemid)
E. Glucoza si insulina administrate intravenos

(pag. 1670)
G1341086. Anemiile osoase ce se pot intilni in insuficienta renala cronica sunt:

A. osteita fibroasa chistica
B. osteomielofibroza
C. osteomalacia
D. osteoscleroza
E. boala osoasa adinamica
(pag. 1670)
G1341087. Cauzele principale ale insuficientei renale cronice sunt actualmente:

A. glomerulonefritele
B. diabetul zaharat
C. rinichiul polichistic
D. nefropatiile obstructive
E. hipertensiunea arteriala
(pag. 1667)
G1341088. in tratamentul hiprekaliemiei din insuficienta renala cronica se folosesc:

A. triamteren
B. bicarbonat de sodiu
C. sulfonat polistiren de sodiu
D. albuterol
E. insulina si glucoza
(pag. 1670)
G1341089. Modificarile adaptative, compensatorii ale nefronilor restanti in insuficienta renala cronica
sunt:
A. distructia progresiva
B. reducerea masei renale
C. hipertrofia structurala si functionala
D. hiperfiltrarea
E. scleroza
(pag. 1667)
G1341090. Printre "toxinele uremice" se numara:

A. ureea
B. creatinina
C. acidul guanidino-succinic
D. carbohidratii
E. hormonul paratiroidian
(pag. 1667)
G1341091. Tulburarile cardiovasculare ce pot fi corectate sau ameliorate prin dializa sunt:
A. hipertensiunea arteriala
B. edemul pulmonar
C. pericardita
D. ateroscleroza
E. hipotensiunea arteriala
(pag. 1669, tabel 271-2)
G1341092. Tulburarile hidro-electrolitice caracteristice insuficientei renale cronice sunt:

A. expansiunea volemica
B. hiponatremia
C. hiperkaliemia
D. hipocalcemia
E. hipofosfatemia
(pag. 1669, tabel 271-2)
G1341093. Tulburarile metabolismului lipidic din uremie se caracterizeaza de obicei prin:

A. hipertrigliceridemie
B. scaderea HDL-colesterolului
C. cresterea colesterolului total
D. cresterea lipoproteinei (a)
E. cresterea epurarii trigliceridelor din circulatie prin lipoproteinlipaza
(pag. 1669)
G1341094. Un rol benefic in incetinirea progresiei insuficientei renale cronice il au:

A. restrictia proteica
B. triamterenul
C. inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
D. aspirina
E. eritropoietina
(pag. 1673)
G1441095. Anemia din insuficienta renala cronica este:

A. Normocroma si normocitara.
B. Datorata eritropoiezei deprimate.
C. Megaloblastica.
D. Datorata deficitului de fier din alimentaţie.
E. Usor corectabila prin tratament.
(pag. 1672)
G1441096. Care din anomaliile clinice de mai jos se regasesc in cadrul tulburarilor cardiovasculare si
pulmonare din insuficienta renala cronica:
A. Hipertensiunea arteriala.
B. Pericardita.
C. Plamanul uremic.
D. Amenoreea.
E. Ulcerul peptic.
(pag. 1669)
G1441097. Care din cele de mai jos reprezinta contraindicatii absolute ale transplantului renal:
A. Afectarea renala ireversibila.
B. Infectia activa.
C. Sensibilizarea anterioara la tesutul donatorului.
D. Oxalaza.
E. Varsta.
(pag. 1675)
G1441098. Care din cele de mai jos reprezinta contraindicatii relative ale transplantului renal:
A. Problemele psihiatrice.
B. Boala ocluziva iliofemurala.
C. Glomerulonefrita activa.
D. Oxalaza.
E. Varsta.
(pag. 1675)
G1441099. Corelatia simptomelor uremice cu functia renala variaza de la pacient la pacient, depinzand
de:
A. Cauza bolii renale.
B. Masa musculara.
C. Prezenta anomaliilor cromozomiale.
D. Varsta.
E. Statusul nutritional.
(pag. 1674)
G1441100. Hiperparatiroidismul secundar din insuficienta renala cronica este tratat cel mai bine prin:
A. Reducerea concentratiei serice de fosfat in cursul utilizarii unei diete cu restrictie de fosfat.
B. Reducerea concentratiei serice de fosfat prin utilizarea agentilor orali ce leaga fosfatul.
C. Imunosupresie.
D. Corticoterapie.
E. Chimioterapie.
(pag. 1671)
G1441101. Hipertensiunea arteriala din insuficienta renala cronica este:

A. Un indice de gravitate al bolii renale cronice.
B. O complicatie frecventa a stadiului final al bolii renale.
C. Datorata supraincarcarii lichidiene.
D. Caracterizata doar prin cresterea valorilor diastolice peste 110mmHg.
E. Consecinta hemodializei.
(pag. 1671)
G1441102. in cadrul anomaliilor gastrointestinale din insuficienta renala cronica:

A. Anorexia si greata sunt manifestari obisnuite.
B. Sughitul si varsaturile sunt manifestari obisnuite.
C. Boala ulceroasa este foarte rar intalnita.
D. Pancreatita si angiodisplazia intestinului gros cu sangerare cronica sunt mai frecvente la pacienţii dializaţi.
E. Ulceratiile mucoasei conduc la pierderi sanguine.
(pag. 1673)
G1441103. in insuficienta renala cronica corectia hiperkaliemiei indusa de acidoza se face cu

bicarbonat de sodiu si:
A. Este tratamentul de electie.
B. Poate fi combinat cu utilizarea diureticelor.
C. Este recomandat numai in stadiile incipiente ale insuficientei renale cronice.
D. Este contraindicat la persoanele obeze.
E. Se prefera numai forma de administrare orala.
(pag. 1670)
G1441104. in insuficienta renala cronica pielea prezinta:

A. Paloare.
B. Echimoze si hematoame.
C. Prurit.
D. Exfoliaţii.
E. Cianoza.
(pag. 1673)
G1441105. in insuficienta renala cronica se produc urmatoarele tulburari ale fluidelor si electrolitilor:
A. Expansiunea si contractarea volemica.
B. Acidoza metabolica.
C. Hipercalcemia.
D. Hipofosfatemia.
E. Hiperuricemia.
(pag. 1669)
G1441106. in insuficienta renala cronica:

A. Nivelurile ureei si creatininei sanguine se coreleaza grosier cu simptomele.
B. Cleareance-ul creatininei tinde sa supraestimeze rata filtrarii glomerulare .
C. Cleareance-ul ureei subestimeaza rata filtrarii glomerulare.
D. Nu se impun restricţii ale ingestiei de sodiu.
E. Reducerea continutului de proteine in dieta reduce anorexia, greata si varsaturile.
(pag. 1673)
G1441107. Ingestia excesiva de sare si apa in insuficienta renala cronica are urmatoarele consecinte:
A. Poate agrava insuficienta cardiaca congestiva.
B. Poate agrava hipertensiunea arteriala.
C. Este un mijloc terapeutic eficient in scaderea retentiei azotate.
D. Poate agrava ascita si edemele.
E. Poate reduce valorile hiperpotasemiei.
(pag. 1669)
G1441108. Metabolismul lipidelor in insuficienta renala cronica este modificat in sensul:

A. Hipertrigliceridemiei.
B. Cresterii HDL-colesterolului.
C. Diminuarii ratei de epurare a trigliceridelor din circulatie.
D. Cresterii lipogenezei prin insulina.
E. Scaderii sintezei de trigliceride.
(pag. 1669)
G1441109. Osteodistrofia renala si afectarea osoasa metabolica din insuficienta renala cronica include:
A. Osteomalacia.
B. Osteita fibroasa chistica.
C. Osteoscleroza.
D. Diminuarea cresterii osoase la copii.
E. Paradontoza.
(pag. 1671)
G1441110. Pericardita din insuficienta renala cronica:

A. Reprezinta o complicatie rar intalnita.
B. Actualmente este putin frecventa datorita initierii timpurii a dializei.
C. Aparitia ei la pacientii corect dializati este datorata de obicei infectiilor virale, bolilor sistemice, infarctului
miocardic transmural sau chirurgiei cardiace.
D. Este o complicaţie obisnuita.
E. Are un tablou clinic in general asemanator celui din pericarditele cu alte etiologii nonuremice, cu exceptia
faptului ca revarsatul este de obicei hemoragic.
(pag. 1671)
G1441111. Perturbarile clinice si paraclinice din uremie poate evidentia:

A. Reducerea dimensiunilor rinichiului la ecografie.
B. Reducerea debitului urinar.
C. Cresterea debitului urinar.
D. Hematurie macroscopica.
E. Piurie.
(pag. 1669)
G1441112. Tulburarile neurologice aparute la pacientii cu dializa cronica sunt:

A. Dementa de dializa.
B. Paraplegia.
C. Hemisectiunea de maduva.
D. Dezechilibrul de dializa.
E. Hidrocefalia.
(pag. 1672)
G1541113. Anemia normocroma, normocitara din insuficienta renala cronica se datoreaza:

A. Deficitului de transferina
B. Hemolizei
C. Pierderii de acid folic
D. Pierderilor gastrointestinale
E. Scaderii biosintezei de eritropoietina
(pag. 1672)
G1541114. Anomaliile factorului III plachetar in insuficienta renala cronica au urmatoarele

particularitati:
A. Se datoreaza prezentei antitrombinei III
B. Se coreleaza cu nivelul plasmatic al acidului guanidinosuccinic
C. Se corecteaza prin administrarea de globulina antihemofilica
D. Se corecteaza prin dializa
E. Sunt determinante in pericardita uremica la dializati
(pag. 1671, 1672)
G1541115. Care din urmatoarele manifestari cutanate sunt frecvente in insuficienta renala cronica la
pacientii dializati:
A. Pruritul
B. Echimozele
C. Paloarea
D. Hemocromatoza
E. Uscaciunea mucoaselor
(pag. 1670)
G1541116. Hipertensiunea din insuficienta renala cronica este consecinta:

A. Supraincarcarii lichidiene
B. Excesului de catecolamine
C. Excesului de glucocorticoizi
D. Excesului de insulina
E. Excesului de renina
(pag. 1671)
G1541117. Hipokaliemia prin pierderea primara a potasiului in urina apare in insuficienta renala cronica
in urmatoarele conditii:
A. Glomerulonefrite
B. Diabet zaharat
C. Sindrom Fanconi
D. Hipertensiune arteriala esenţiala
E. Acidoza tubulara renala
(pag. 1670)
G1541118. in insuficienta renala cronica, tulburarile neurologice specifice dializei cronice sunt:
A. Sindromul Alzheimer
B. Sindromul Korsakoff
C. Sindromul Munchaussen
D. Sindromul demenţei de dializa
E. Sindromul dezechilibrului de dializa
(pag. 1672)
G1541119. Produsii finali ai metabolismului acizilor aromatici cu rol de "toxine uremice" in insuficienta
renala cronica sunt:
A. Creatinina
B. Triptofanul
C. Acidul guanidinosuccinic
D. Tirozina
E. Fenilalanina
(pag. 1668)
G1541120. Reducerea rapida a nivelului potasiului seric in insuficienta renala cronica se poate obtine
cu:
A. Rasini schimbatoare de ioni
B. Insulina
C. Glucoza
D. Albuterol
E. Fludrocortizon
(pag. 1670)
G1541121. Tratamentul osteomalaciei induse de aluminiu consta in:

A. Terapie fizicala
B. Desferoxamina
C. Corticoizi
D. Antiinflamatoare nesteroidiene
E. Dializa cu flux crescut
(pag. 1671)
G1641122. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu sindromul insuficientei renale cronice (IRC)
A. IRC implica scaderea ratei filtrarii glomerulare (RFG) pe o perioada de cel putin 3 la 6 luni
B. prezenta cilindrilor hematici in sedimentul urinar este specifica pentru IRC
C. cresterea diametrului cilindrilor granulosi reflecta hipertrofia nefronilor functionali
D. in stadiu final al oricarei nefropatii tubulointerstitiale urina contine multe proteine si numerosi cilindri chiar
daca s-a instalat IRC
E. indiferent de cauza, IRC este rezultatul distructiei progresive si ireversibile a nefronilor
(pag. 1648)
G1641123. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la anomaliile (tulburarile) neuromusculare din uremie
A. incapacitatea de concentrare, somnolenta si insomnia sunt simptome timpurii
B. miocloniile apar in uremia terminala
C. neuropatia periferica este obisnuita in fazele precoce ale insuficientei renale

D. in cadrul neuropatiilor periferice membrele superioare sunt afectate mai mult decit cele inferioare
E. anomaliile electroencefalografice nespecifice pot persista si dupa aplicarea tratamentului prin dializa
(pag. 1672)
G1641124. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la anomaliile hematologice la bolnavii cu uremie

A. hemoliza este o cauza importanta de anemie
B. pierderile de singe sunt exagerate la pacientii hemodializati
C. tratamentul cu eritropoetina trebuie instituit daca hematocritul este mai mic de 30%
D. terapia parenterala sau orala cu fier este contraindicata
E. hemocromatoza este o complicatie obisnuita la pacientii dializati si tratati cu eritropoetina (EPO)
(pag. 1672)
G1641125. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia conservatoare a insuficientei renale

progresive
A. dieta cu continut scazut in proteine initiata timpuriu (la o RFG peste 40-50 ml/min) nu incetineste progresia
bolii renale
B. scaderea presiunii sanguine sub o valoare medie de aproximativ 95 mm Hg incetineste progresia bolii
renale
C. hiperuricemia trebuie tratata cu allopurinol numai daca se asociaza guta
D. tratamentul timpuriu al hiperparatiroidismului secundar nu previne instalarea osteodistrofiei renale la
pacientii uremici
E. pentru evitarea calcificarilor viscerale produsul calciu-fosfor trebuie mentinut peste 70
(pag. 1674)
G1641126. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tulburarile metabolismului carbohidratilor din cursul
uremiei
A. hiperglicemia severa este neobisnuita
B. nivelurile glicemiei dupa infometare sunt de obicei ridicate
C. rata utilizarii glucozei in tesuturile periferice este diminuata
D. nivelul glicogenului este scazut
E. la diabeticii insulino-dependenti necesarul de insulina creste paralel cu azotemia progresiva
(pag. 1668)
G1641127. Alegeti anormalitatile (manifestarile) clinice si biologice declansate de cresterea ureei

sanguine in insuficienta renala cronica (IRC)
A. anorexia
B. deteriorarea functiei plachetare
C. voma
D. hipocalcemia
E. cefaleea
(pag. 1667)
G1641128. Alegeti care din tulburarile neuromusculare ale unui bolnav uremic persista in ciuda unui
program optim de
A. tulburarile de somn
B. letargia
C. miocloniile
D. crampele musculare
E. sindromul picioarelor nelinistite
(pag. 1669)
G1641129. Precizati care sunt semnele malnutritiei protein-calorice la bolnavii cu uremie
A. hiperhidratarea osmotica a celulelor

B. hipertermia
C. astenia
D. pierderea masei corporale proteice si a depozitelor adipoase
E. scaderea ponderala
(pag. 1668)
G1641130. Precizati produsii rezultati din metabolismul proteinelor si aminoacizilor

A. produsi finali avansati de glicozilare
B. metilguanidina
C. creatinina
D. fenilalanina
E. glucoronoconjugatii si agliconii
(pag. 1668)
G2341131. Terapia conservatoare a insuficientei renale cronice cuprinde:

A. dializa
B. controlul HTA
C. evitarea medicamentelor nefrotoxice
D. utilizarea agentilor radio-opaci
E. corectarea stenozei de artere renale
(pag. 1673)
G2341132. Dieta pacientului cu insuficienta renala cronica cuprinde:

A. restrictia ingestiei de sodiu
B. alimente bogate in fosfor
C. alimente bogate in potasiu
D. reducerea continutului de proteine
E. aport liber de proteine
(pag. 1674)
G2341133. Care dintre urmatoarele substante sunt considerate toxine uremice?

A. creatinina
B. acidul guanidinosuccinic
C. fenilalanina
D. peptidul natriuretic atrial
E. triptofanul
(pag. 1667-8)
G2341134. Care sunt efectele uremiei asupra compoziţiei organismului?

A. cresterea concentratiei intracelulare de sodiu
B. scaderea concentratiei intracelulare de sodiu
C. scaderea concentratiei de K intracelular
D. malnutritie protein-calorica
E. retentie de apa si sare
(pag. 1668)
G2341135. Deficitul concentratiei de K intracelular in IRC rezulta din:

A. dieta bogata in potasiu
B. restrictie impusa de postasiu de catre medic
C. diuretice
D. varsaturi
E. diaree
(pag. 1668)
G2341136. Hiperkaliemia in IRC poate fi indusa de:

A. acidoza
B. inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
C. beta-blocante
E. hipoaldosteronism hiporeninemic
(pag. 1669)
G2341137. Tratamentul hiperkaliemiei din IRC se poate face cu:

A. bicarbonat de sodiu
B. rasini schimbatoare de ioni
C. glucagon
D. glucoza
E. albuterol
(pag. 1670)
G2341138. Anomaliile radiologice in IRC la pacientii nedializati sunt urmatoarele:

A. ingustarea marginilor de crestere ale oaselor
B. resorbtie osoasa osteoclastica
C. eroziuni subperiostale
D. osteoscleroza
E. fracturi costale
(pag. 1670)
G2341139. In patogenia osteitei fibrochistice sunt implicate urmatoarele mecanisme:

A. cresterea fosfatilor serici
B. cresterea calciului seric
C. cresterea secretiei parathormonului
D. scaderea 1,25 (OH)2 D3
E. alterarea functiei receptorului 1,25 (OH)2 D3 in os si intestin
(pag. 1671)
G2341140. Etiologia pericarditelor la pacientii cu insuficienta renala cronica poate fi:

A. uremica
B. virala
C. boala sistemica
D. infarct miocardic transmural
E. hiperparatiroidism
(pag. 1671)
G2341141. Administrarea eritropoietinei umane combinate pentru tratamentul anemiei la pacientii cu

insuficienta renala cronica se poate face:
A. inainte de initierea dializei
B. dupa initierea dializei
C. daca hematocritul este < 30%
D. doza este de 25 – 50U/ Kg greutate corporala administrata subcutanat
E. administrarea eritropoietinei se face si intramuscular
(pag. 1672)
G2341142. Rezistenta la terapia cu eritropoietina umana combinata se poate datora:

A. deficitului de fier
B. hipertensiunii arteriale
C. hiperparatiroidismului
D. inflamatiei cronice
E. bolilor hematologice primare
(pag. 1672)
G2341143. Care tulburari endocrino-metabolice pot fi intalnite in insuficienta renala cronica:

A. hiperparatiroidism
B. amenoree
C. impotenta
D. malnutritie
E. nici una
(pag. 1673)
G2341144. Rata de filtrare glomerulara poate fi estimata cu acuratete buna prin:

A. clearance uree
B. clearance creatinina
C. media determinarilor simultane ale clearance-urilor creatininei si ureei
D. tehnica clearance-ului iothalamatului
E. nici una
(pag. 1673)
G2541145. În stadiile iniţiale ale insuficienţei renale cronice modificările caracteristice sunt:
A. Hipertensiunea
B. Uremia
C. distrucţia progresivă a masei nefronilor
D. Hematuria
E. hipertrofia structurală a nefronilor restanţi
(pag. 1667)
G2541146. Cauzele rare de insuficienţă renala cronica sunt:

A. mielomul multiplu
B. diabetul zaharat
C. hiperuricemia
E. Amiloidoza
(pag. 1667)
G2541147. Care din elementele de mai jos nu sunt prezente totdeauna în insuficienţa renală cronică
A. reducerea debitului urinar
B. creşterea concentraţiilor serice ale ureei şi creatininei
C. reducerea dimensiunilor rinichilor la ecografie, radiografie pe gol sau urografie
D. Hipernatremia
E. Hiperpotasemia
(pag. 1669)
G2541148. Hipertensiunea arteriala la pacientii cu insuficienta lipseşte în:

A. cardiomiopatia dilatativă
B. boala polichistică renală
C. deshidratare
D. bolile de colagen
E. afecţiunile tubulointerstiţiale
(pag. 1671)
G2541149. Care dintre urmatorii hormoni au niveluri crescute în mod obişnuit în insuficienţa renală
cronică:
A. Prolactina
B. Insulina
C. Noradrenalina
D. Eritropoietina
E. Pt
(pag. 1667)
G2541150. Creatinina poate cauza efecte adverse în insuficienţa renală cronică după convertirea în:
A. Ciclopentanperhidrofenantren
B. acid etilendiaminotetraacetic
C. Sarcozină
D. Hidroxitriptamină
E. Metilguanidină
(pag. 1667)
G2541151. Care dintre următoarele tulburări gastrointestinale din insuficienţa renală cronică se
ameliorează după un program optim de dializă şi tratamentul asociat
A. Ascita idiopatică
B. Hepatita
C. Anorexia
D. Greaţa şi vărsăturile
E. Halena uremică
(pag. 1669)
G2541152. Care din următoarele medicamente trebuie folosite cu precauţie în insuficienta renala
cronica datorită riscului hiperkalemiei:
A. Ciclosporina
B. Albuterol
C. Trimetoprim
D. carbonat de calciu
E. amilorid
(pag. 1670)
G2541153. Administrarea eritropoietinei la bolnavii cu în insuficienta renala cronica nu se asociază cu:

A. riscul de hemosideroză
B. creşterea severităţii hipertensiunii
C. activarea cascadei complementului
D. ameliorarea coagulopatiei
E. creşterea riscului de infecţie
(pag. 1672)
G2541154. Care anomalii hidroelectrolitice sunt rare în insuficienta renala cronica:

A. Hipernatremia
B. Hipokalemia
C. Hipermagneziemia
D. Hiperhidratarea osmotică a celulelor
E. Acidoza metabolică
(pag. 1668, 1669, 1670, 1671)
G2541155. Neuropatia periferica din insuficienta renala cronica:

A. afectează predominant nervii senzitivi
B. afectează predominant membrele superioare
C. este obisnuita in IRC avansata
D. este o indicatie ferma de initiere a dializei sau transplantului renal
E. se poate solda cu tetraplegie flască
(pag. 1672)
G2541156. Anemia normocroma, normocitara din insuficienta renala cronica se datoreaza:

A. Deficitului de transferina
B. Hemolizei
C. Pierderii de acid folic
D. Pierderilor gastrointestinale
E. Scaderii biosintezei de eritropoietina
(pag. 1672)
G2541157. Reducerea rapida a nivelului potasiului seric în insuficienta renala cronica se poate obtine
cu:
A. Rasini schimbatoare de ioni
B. Insulina
C. Glucoza
D. Albuterol
E. Fludrocortizon
(pag. 1670)
G2541158. Hipokaliemia prin pierderea primara a potasiului în urina apare în insuficienta renala cronica
în urmatoarele conditii:
A. Glomerulonefrite
B. Diabet zaharat
C. Sindrom Fanconi
D. Hipertensiune arteriala esentiala
E. Acidoza tubulara renala
(pag. 1670)
G2541159. Hipertensiunea din insuficienta renala cronica este consecinta:

A. Supraîncarcarii lichidiene
B. Excesului de catecolamine
C. Excesului de glucocorticoizi
D. Excesului de insulina
E. Excesului de renina
(pag. 1671)
G2541160. Anomaliile factorului III plachetar în insuficienta renala cronica au urmatoarele

particularitati:
A. Se datoreaza prezentei antitrombinei III
B. Se coreleaza cu nivelul plasmatic al acidului guanidinosuccinic
C. Se corecteaza prin administrarea de globulina antihemofilica
D. Se corecteaza prin dializa
E. Sunt determinante în pericardita uremica la dializati
(pag. 1671, 1672)
G2541161. În insuficienta renala cronica, tulburarile neurologice specifice dializei cronice sunt:
A. Sindromul Alzheimer
B. Sindromul Korsakoff
C. Sindromul Munchaussen
D. Sindromul dementei de dializa
E. Sindromul dezechilibrului de dializa
(pag. 1672)
G2541162. Produsii finali ai metabolismului acizilor aromatici cu rol de "toxine uremice" în insuficienta
renala cronica sunt:
A. Creatinina
B. Triptofanul
C. Acidul guanidinosuccinic
D. Tirozina
E. Fenilalanina
(pag. 1668)
G2541163. Tratamentul osteomalaciei induse de aluminiu consta în:

A. Terapie fizicala
B. Desferoxamina
C. Corticoizi
D. Antiinflamatoare nesteroidiene
E. Dializa cu flux crescut
(pag. 1671)
G2541164. Care din urmatoarele manifestari cutanate sunt frecvente în insuficienta renala cronica la
pacientii dializati:
A. Pruritul
B. Echimozele
C. Paloarea
D. Hemocromatoza
E. Uscaciunea mucoaselor
(pag. 1670)
G2641165. Care din urmatoarele anomalii biochimice sunt caracteristice rahitis-mului carential comun?
A. Calcemia are valori scazute sau normale
B. Fosforul anorganic este semnificativ scazut
C. Fosfaturia este crescuta
D. Fosfatazele alcaline serice au valori normale sau scazute, în absenta hipoproteinemiei concomitente.
E. Calciuria este mult crescuta.
(pag. 96-97)
G2641166. Simptomele de hipervitaminoza D includ toate datele urmatoare, cu EXCEPTIA:

A. Anorexie rebela
B. Diaree
C. Hipercalcemie
D. Hipocalcemie
E. Hipotonie
(pag. 101)
G2641167. Semnele precoce de rahitism (la copilul < 3 luni) sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:
A. Craniotabesul occipital
B. Bratarile rahitice
C. Mataniile rahitice
D. Craniotabesul parietal
E. Anomaliile coloanei vertebrale.
(pag. 97)
G2641168. Care dintre urmatorii reprezinta factori favorizanti ai rahitismului carential la copil?
A. Vârsta mica sub 2 ani
B. Prematuritatea
C. Anotimpul rece si zona temperata
D. Expunerea la soare
E. Insuficienta renala acuta
(pag. 95-96)
G2641169. Care din schemele urmatoare se poate folosi în tratamentul curativ al rahitismului carential?
A. Trei doze i.m. de 100000 UI D2 sau D3, administrate la interval de 3 zile si apoi o noua doza de 200000 UI
dupa 1 luna.
B. 5000-10000 UI oral zilnic 6-8 sapt.
C. Administrarea unei singure doze de 600000 UI
D. 2000-3000 UI oral zilnic 6-8 saptamâni
E. 10000-20000 UI oral 3 saptamâni
(pag. 100-101)
G2641170. Care din urmatoarele NU sunt manifestari caracteristice craniului la copilul rahitic?
A. Craniotabes
B. Sant Harisson
C. Plagiocefalie
D. Bose frontale
E. Batari rahitice
(pag. 97)
G2641171. Care din urmatoarele afirmatii despre vindecarea radiologica a osului în rahitismul carential
sunt adevarate?
A. Vindecarea radiologica începe dupa 2-3 luni
B. Vindecarea radiologica începe dupa 2-3 saptamâni
C. Apare o deformare în forma de cupa
D. Apare o linie de calcificare numita linie de doliu
E. Cartilajele de crestere se latesc
(pag. 101)
G2641172. Când se impune adaosul de calciu în tratamentul rahitismului?

A. La toti copii rahitici
B. La prematuri
C. La sugarii eutrofici
D. La copii care primesc sub 400 ml lapte/zi
E. La copii care primesc peste 400 ml lapte/zi
(pag. 100-101)
G2641173. Care din urmatoarele sunt simptome ale hipervitaminozei D la copil?

A. Anorexie
B. Hipertonie
C. Diaree
D. Constipatie
E. Paloare
(pag. 101)
G2641174. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomeruloscleroza focală şi segmentară (GSFS)

A. leziunea morfologică patognomonică este scleroza cu hialinoza focală
B. GSFS poate complica hipotensiunea capilară secundară pierderii de nefroni
C. în majoritatea cazurilor proteinuria este neselectivă
D. examenul microscopic în imunofluorescenţă este de obicei pozitiv
E. remisiunea spontană în GSFS primară este rară şi prognosticul renal este relativ sever
(pag. 1697.1698)
G2641175. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la tratamentul glomerulosclerozei segmentare şi focale

(GSFS)
A. proteinuria nu se remite la tratamentul cu glucocorticosteroizi
B. ciclofosfamida poate induce remisiuni complete sau parţiale la pacienţii sensibili la corticosteroizi
C. transplantul renal nu se complică cu recurenţe în allogrefele renale
D. intervalul scurt între debutul GSFS şi instalarea bolii renale terminale (IRC terminală) reprezintă un factor
de risc crescut pentru recurenţă pe richiul transplantat
E. ciclosporina poate induce remisiuni complete la pacienţii rezistenţi la steroizi
(pag. 1698)
G2641176. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoasă (nefropatia

membranoasă)
A. este cea mai comună (frecventă) cauză de sindrom nefrotic la copii
B. este mai frecventă la femei
C. proteinuria este de obicei neselectivă
D. anticorpii anti-MBG sunt prezenţi în forma idiopatică
E. aproximativ o treime din nefropatiile membranoase ale adultului pot apărea în asociere cu boli sistemice
(pag. 1698)
G2641177. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoasă (nefropatia

membranoasă)
A. transplantul renal este o opţiune bună de tratament pentru bolnavii în stadiu de boală renală terminală
(IRC terminală)
B. tratamentul cu penicilamină şi săruri de aur pot cauza nefropatie membranoasă
C. administrarea glucocorticoizilor duc la scăderea evidentă a proteinuriei
D. prezenţa hiperlipidemiei severe nu influenţează prognosticul bolii
E. ciclosporina reduce proteinuria şi/sau declinul ratei filtrării glomerulare (RFG)
(pag. 1698)
G2641178. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomerulonefrita membranoproliferativă (GNMP)

A. în majoritatea cazurilor este o boală secundară
B. incidenţa bolii este egală la cele două sexe
C. GNMP tip I se caracterizează electrono-microscopic prin depozite dense intramembranoase de
imunoglobuline
D. GNMP tip II se caracterizează electrono-microscopic prin depozite imune subendoteliale şi mezangiale
E. tipul II de GNMP este o boală autoimună în serul pacienţilor fiind prezent un autoanticorp de tip IgG
(pag. 1699)
G2641179. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomerulopatiile fibrilare şi imunotactoide

A. proteinuria este constantă
B. în peste 50% din cazuri evoluează cu sindrom nefrotic

C. insuficienţa renală este rară
D. varianta imunotactoidă se asociază frecvent cu boli maligne limfoproliferative
E. reprezintă o entitate clinico-patologică frecventă, dar neglijată
(pag. 1699)
G2641180. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la glomerulonefrita mezangio-proliferativă

A. proteinuria nefrotică nu semnifică un prognostic prost
B. cei mai mulţi dintre pacienţi nu evoluează spre insuficienţă renală terminală
C. terapia imunosupresivă dă rezultate bune
D. biopsia renală arată o creştere difuză a celularităţii glomerulare predominant prin proliferarea celulelor
mezangiale endoteliale
E. în imunofluorescenţă se evidenţiază depozite variabile ce includ IgA, IgM, IgG şi / sau complement
(pag. 1699)
G2641181. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la terapia sindromului nefrotic (SN)

A. tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) urmăreşte reducerea proteinuriei şi
a ratei de progresie a insuficienţei renale
B. dieta restrictivă proteică şi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) scad presiunea
intraglomerulară şi previn astfel dezvoltarea glomerulosclerozei focale şi segmentare
C. valoarea medicaţiei hipolipemiante în SN a fost demonstrată
D. anticoagularea este obligatorie în toate cazurile pentru a preveni complicaţiile SN
E. antiinflamatoarele nesteroidice (AINS) reduc proteinuria la unii pacienţi cu SN
(pag. 1699)
G2641182. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sindromul nefrotic (SN)

A. principala modificare este proteinuria datorată alterării barierei glomerulare de filtrare pentru proteine
B. hipoalbuminemia este urmată de hipercatabolism şi sinteză scăzută de albumine la nivel hepatic
C. în lipsa hipoalbuminemiei nu putem stabili diagnosticul de SN
D. administrarea antiinflamatoarelor nesteroidice (AINS) este însoţită de riscul inducerii insuficienţei renale
acute, hiperpotasemiei şi retenţiei hidrosaline
E. administrarea vitaminei D este recomandată la pacienţii la care există dovezi clinice sau biochimice ale
deficitului de vitamină D
(pag. 1695, 1699-1700)
G2641183. Alegeti afirmatiile corecte in legatura cu sindromul insuficientei renale cronice (IRC)
A. IRC implica scaderea ratei filtrarii glomerulare (RFG) pe o perioada de cel putin 3 la 6 luni
B. prezenta cilindrilor hematici in sedimentul urinar este specifica pentru IRC
C. cresterea diametrului cilindrilor granulosi reflecta hipertrofia nefronilor functionali
D. in stadiu final al oricarei nefropatii tubulointerstitiale urina contine multe proteine si numerosi cilindri chiar
daca s-a instalat IRC
E. indiferent de cauza, IRC este rezultatul distructiei progresive si ireversibile a nefronilor
(pag. 1648)
G2641184. Alegeti anormalitatile (manifestarile) clinice si biologice declansate de cresterea ureei

sanguine in insuficienta renala cronica (IRC):
A. anorexia
B. deteriorarea functiei plachetare
C. voma
D. hipocalcemia si hipofosfatemia
E. cefaleea
(pag. 1667)
G2641185. Precizati produsii rezultati din metabolismul proteinelor si aminoacizilor

A. produsii finali de glicozilare
B. metilguanidina
C. creatinina si creatina
D. fenilalanina si indolii
E. glucoronoconjugatii si agliconii
(pag. 1668)
G2641186. Precizati care sunt semnele malnutritiei protein-calorice la bolnavii cu uremie:

A. hiperhidratarea osmotica a celulelor
B. hipertermia
C. astenia
D. pierderea masei corporale proteice si a depozitelor adipoase
E. scaderea ponderala
(pag. 1668)
G2641187. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la tulburarile metabolismului carbohidratilor din cursul
uremiei:
A. hiperglicemia severa si cetoza sunt neobisnuite
B. nivelurile glicemiei dupa infometare sunt de obicei ridicate
C. rata utilizarii glucozei in tesuturile periferice este diminuata
D. nivelul glucagonului este scazut
E. la diabeticii insulino-dependenti necesarul de insulina creste paralel cu cresterea azotemiei
(pag. 1668)
G2641188. Alegeti care din tulburarile neuromusculare ale unui bolnav uremic persista sau se dezvolta
in ciuda unui program optim de dializa:
A. tulburarile de somn
B. letargia
C. miocloniile
D. crampele musculare
E. sindromul picioarelor nelinistite
(pag. 1669)
G2641189. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la anomaliile hematologice la bolnavii cu uremie

A. in IRC hemoliza este o cauza importanta de anemie
B. la pacientii hemodializati pierderile de sange sunt exagerate
C. tratamentul cu eritropoetina trebuie instituit daca hematocritul este mai mic de 30%
D. terapia parenterala sau orala cu fier este contraindicata
E. hemocromatoza este o complicatie obisnuita la pacientii dializati si tratati cu eritropoetina (EPO)
(pag. 1672)
G2641190. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la anomaliile (tulburarile) neuromusculare din uremie
(IRC):
A. incapacitatea de concentrare, somnolenta si insomnia sunt simptome timpurii
B. miocloniile si coreea sunt prezente de obicei in fazele avansate
C. neuropatia periferica este obisnuita in fazele precoce ale insuficientei renale
D. in cadrul neuropatiilor periferice membrele superioare sunt afectate mai mult decit cele inferioare
E. dupa aplicarea tratamentului prin dializa anomaliile electroencefalografice dispar in toate cazurile
(pag. 1672)
G2641191. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la terapia conservatoare a IRC (insuficientei renale
progresive):
A. dieta cu continut scazut in proteine initiata timpuriu (la o RFG peste 40-50 ml/min) incetineste progresia
bolii renale
B. scaderea presiunii sanguine sub o valoare medie de aproximativ 95 mm Hg nu incetineste progresia bolii
renale
C. hiperuricemia trebuie tratata cu allopurinol numai daca se asociaza guta
D. tratamentul timpuriu al hiperparatiroidismului secundar nu previne instalarea osteodistrofiei renale la
pacientii uremici
E. pentru evitarea calcificarilor viscerale produsul calciu-fosfor trebuie mentinut sub 70
(pag. 1674)
G2841192. In uremie apar urmatoarele tulburari ale fluidelor si electrolitilor:

A. alcaloza metabolica
B. acidoza metabolica
C. expansiunea si contractarea volemica
D. hipernatremia si hiponatremia
E. hiperkaliemia si hipokaliemia
(pag. 1669)
G2841193. Tulburari metabolice endocrine din uremie sunt:

A. intoleranta la carbohidrati
B. osteomalacie
C. hipertrigliceridemie
D. hipotermie
E. hipertermie
(pag. 1669)
G2841194. Tulburari cardiovasculare datorate uremiei sunt:

A. hipertensiunea arteriala esentiala
B. insuficienta cardiaca
C. pericardita
D. cardiomiopatia
E. ateroscleroza accelerata
(pag. 1669)
G2841195. Tulburari hematologice din uremie pot fi:

A. poliglobulia
B. leucocitoza
C. diateza hemoragica
D. cresterea susceptibilitatii la in fectii
E. hipercomplementemia
(pag. 1669)
G2841196. Hiperkalimia persistenta dupa tratament medicamentos se poate datora:

A. aportului excesiv de potasiu
B. oliguriei
C. acidozei acute
D. hipoaldosteronismului hiporeninemic
E. hiperaldosteronismului hiperreninemic
(pag. 1670)
G2841197. Corectia hiperkaliemiei in insuficienta renala cronica se face cu:

A. diuretice de ansa
B. fludrocortizon
C. albuterol
D. oxifenisatin
E. rezorcinoli
(pag. 1670)
G2841198. Hipokaliemia poate apare in insuficienta renala cronica datorita:

A. diminuarii capacitatii rinichilor de a conserva potasiul
B. dietei sarace in potasiu
C. terapiei diuretice
D. pierderilor gastrointestinale de potasiu
E. acidozei
(pag. 1670)
G2841199. Transfuziile in insuficienta renala pot contribui la:

A. hipokalimie
B. alcaloza
C. supresia eritropoiezei
D. aparitia hepatitelor
E. aparitia hemosiderozei
(pag. 1672)
G2941200. Sunt toxice uremice urmatoarele

A. metilguanidina
B. creatinina
C. ureea
D. indoli
E. stimulatori ai actiunii somatostatinei si insulinei
(pag. 1668)
G2941201. In uremie intalnim urmatoarele tulburari neuromusculare

A. miopatie
B. cefalee
C. nistagmus
D. asterixis
E. crize epileptice
(pag. 1669)
G2941202. In uremie intalnim urm.tulburari metabolice

A. hiperuricemie
B. hipertermie
C. hipotrigliceridemie
D. hiperparatiroidism
E. malnutritie
(pag. 1669)
G2941203. Pericardita din IRC se caracterizeaza prin

A. este cauzata de toxinele metabolice de retentie
B. tablou clinic diferit de alte pericardite
C. revarsatul pericardic este rareori hemoragic
D. nu se recomanda dializa
E. se evita anticoagulantele sistemice
(pag. 1671)
G2941204. Referitor la anemia normocroma,normocitara din IRC sunt false

A. apare rareori
B. eritropeieza este deprimata in IRC datorita toxinelor de retentie asupra maduvei osoase
C. umana recombinata este contraindicata
D. onenta majora a anemiei din IRC
E. pierderile sanguine gastrointestinale contribuie la anemie
(pag. 1672)
Tema nr. 42
Adenomul de prostata
BIBLIOGRAFIE:
2. Angelescu N., sub red. – Patologie chirurgicala pentru admitere in rezidentiat, Ed. II revazuta si adaugita, Ed.
Celsius, 2003
G1142001. Care dintre urmatoarele examene paraclinice ar trebui sa reprezinte investigatia de prima
evaluare a adenomului de prostata:
A. urografia i.v.
B. tomografia computerizata
C. ecografia
D. cistomanometria
E. urofluometria
(pag. 927)
G1142002. in evolutia adenomului de prostata, distensia vezicala reprezinta stadiul in care rezidiul a
depasit:
A. 400 ml
B. 100 ml
C. 200 ml
D. 50 ml
E. 300 ml
(pag. 923)
G1142003. Marea majoritate a indicatiilor de rezolvare a adenomului de prostata este reprezentata de:
A. adenomectomia chirurgicala
B. prostatectomia transvezicala indusa culaser (TULIP)
C. incizia transuretrala a prostatei (ITUP)
D. rezecţia transuretrala a prostatei (TUR-P)
E. electrovaporizarea transuretrala a prostatei
(pag. 930)
G1142004. Mijlocul cel mai eficace si cel mai economic pentru depistarea adenomului de prostata este:
A. examenul urinei la emisie
B. tuseul rectal
C. examenul fizic al hipogastrului
D. examenul fizic al lombelor
E. examenul fizic al organelor genitale
(pag. 925)
G1242005. Adenomul de prostata se dezvolta din zona prostatei

A. Periferica
B. Centrala
C. Tranzitionala
D. Istmica
E. Fibromusculara
(pag. 2906)
G1242006. Care din urmatoarele alfa blocante este cel mai eficient in tratamentul adenomului de
prostata:
A. Alfuzosin
B. Terazosin
C. Tamsulosin
D. Doxazosin
E. Prazosin
(pag. 2916)
G1242007. Care din urmatoarele manifestari clinice ale adenomului de prostata nu este caracteristica
in faza de prostatism:
A. Polakiurie
B. Disurie
C. Diminuarea jetului urinar
D. Incontinenta urinara
E. Jet urinar terminal intrerupt
(pag. 2908)
G1242008. Greutatea medie a prostatei la adult este de:

A. 10-15 grame
B. 15-20 grame
C. 20-25 grame
D. 25-30 grame
E. 30-35 grame
(pag. 2905)
G1242009. Semnul urografic major al adenomului prostatic este:

A. Uretere ascensionate “in carlig de undita”
B. Ureterohidronefroza unilaterala
C. Ureterohidronefroza bilaterala
D. Imagine lacunara simetrica cu convexitatea in sus la nivelul bazei vezicii urinare
E. Prezenta diverticulilor vezicali
(pag. 2913)
G1242010. Valoarea normala a antigenului prostatic specific este de:

A. 0,4 ng/ml
B. 0-4 ng/ml
C. 4-10 ng/ml
D. 10-14 ng/ml
E. 40 ng/ml
(pag. 2911)
G1342011. Cea mai frecventa cauza de obstructie subvezicala la barbatul trecut de 60 de ani este:
A. abcesul prostatic
B. cancerul de prostata
C. litiaza uretrala
D. adenomul de prostata
E. strictura uretrala
(pag. 917)
G1342012. De cele mai multe ori procesul de hiperplazie a prostatei intereseaza urmatoarele
componente:
A. glandulara
B. musculara neteda
C. conjunctiva
D. toate cele trei componente anterior enunţate
E. limfatica
(pag. 921)
G1342013. in adenomul de prostata necomplicat, explorarea paraclinica standard este:

A. urografia
B. echografia
C. uretrografia retrograda
D. tomografia computerizata
E. rezonanta magnetica nucleara
(pag. 926)
A. adenomectomia transvezicala
B. rezectia transuretrala (TUR-P)
C. electrovaporizarea transuretrala a prostatei
D. divulsia prostatei
E. crioterapia prostatica
(pag. 930-931)
G1342015. Presiunea necesara deschiderii colului vezical in actul mictional normal, este:
A. 100 cmH2O
B. 20-40 cmH2O
C. 2-5 cmH2O
D. 10-15 cmH2O
E. 70-90 cmH2O
(pag. 922)
G1342016. Urmatoarele complicatii pot marca evolutia adenomului de prostata, cu o exceptie:

A. litiaza vezicala
B. cancerul renal
C. diverticulii vezicali
D. adenomita
E. infectia urinara
(pag. 925)
G1442017. Cauzele rasunetului inalt in adenomul de prostata sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Hipertrofia detrusorului
B. Ascensionarea trigonului
C. Hiperpresiunea intravezicala
D. Deteriorarea mecanismelor antireflux
E. Hipotrofia detrusorului
(pag. 923)
G1442018. Complicatiile adenomul de prostata sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Litiaza vezicala
B. Diverticul vezical
C. Adenomita
D. Ejaculare retrograda / sterilitate
E. Epididimita acuta
(pag. 925)
G1542019. Anatomo-patologic, adenomul de prostata se dezvolta din:

A. zona periferica a glandei
B. glandele periuretrale
C. veziculele seminale
D. mucoasa uretrala
E. coliculul seminal
(pag. 921, vol. 2)
G1542020. Dihidrotestosteronul (DHT) - hormon androgen implicat in aparitia adenomului de prostata -

ia nastere din testosteron sub actiunea:
A. aromatazei
B. DHT-sintetazei
C. dehidrogenazei testosteron specifice
D. 5 alfa reductazei
E. ciclooxigenazei
(pag. 918, vol. 2)
G1542021. Examenul fizic al aparatului urogenital la un pacient cu simptomatologie sugestiva pentru

adenomul de prostata incepe cu:
A. palparea rinichilor
B. palparea hipogastrului
C. tuseul rectal
D. examenul urinei la emisie
E. examinarea meatului uretral
(pag. 925, vol. 2)
G1542022. Faza de progresie din patogenia adenomului de prostata este caracterizata prin:
A. dezechilibrul estrogeni-androgeni
B. echilibrul dintre proliferare si apoptoza
C. reactivarea unor potentialitati embrionare
D. reactivarea unor factori specifici de crestere
E. cresterea numarului si volumului nodulilor adenomatosi
(pag. 919, vol. 2)
G1542023. in tratamentul chirurgical al adenomului de prostata, indicatia de electie pentru rezectia

transuretrala a prostatei (TUR-P) este constituita de:
A. adenoamele complicate cu hematurie
B. adenoamele complicate cu litiaza vezicala
C. adenoamele complicate cu diverticuloza vezicala
D. adenoamele sub limita de 40-50 grame
E. adenoamele cu IPSS mai mic de 15.
(pag. 930, vol.2)
G1542024. in tratamentul chirurgical al adenomului de prostata, sindromul post-TUR este consecinta:

A. deficientelor in sterilizarea instrumentarului folosit
B. utilizarii unei intensitati nepotrivite a curentului de rezectie
C. reabsorbtiei lichidului de irigatie
D. hemoragiei intraoperatorii masive
E. utilizarii unei intensitati nepotrivite a curentului de coagulare
(pag. 921, vol. 2)
G1542025. Perturbarea deschiderii colului vezical poarta numele de:

A. dissinergie vezico-sfincteriana
B. instabilitate vezicala
C. detrusor instabil
D. disectazie
E. strictura de uretra prostatica
(pag. 921, vol. 2)
G2342026. Cea mai frecventa cauza de obstructie subvezicala la barbatul trecut de 60 de ani este:
A. abcesul prostatic
C. litiaza uretrala
D. adenomul de prostata
E. strictura uretrala
(pag. 917)
G2342027. De cele mai multe ori procesul de hiperplazie al prostatei intereseaza urmatoarele
componente:
A. glandulara
B. musculara neteda
C. conjunctiva
D. toate cele 3 componente anterior enuntate
E. limfatica
(pag. 921)
G2342028. Presiunea necesara deschiderii colului vezical in actul mictional normal este:
A. 100 cmH2O
B. 20-40 cmH2O
C. 2-5 cm H2O
D. 10-15 cmH2O
E. 70-90 cmH2O
(pag. 922)
G2342029. Urmatoarele complicatii pot marca evolutia adenomului de prostata, cu o exceptie:

A. litiaza vezicala
B. cancerul renal
D. adenomita
E. infectia urinara
(pag. 925)
G2342030. In adenomul de prostata necomplicat, explorarea paraclinica standard este:

A. urografia
B. echografia
C. uretrografia retrograda
D. tomografia computerizata
E. rezonanta magnetica nucleara
(pag. 926)
A. adenomectomia transvezicala
B. rezectia transuretrala (TUR-P)
C. electrovaporizarea transuretrala a prostatei

D. divulsia prostatei
E. crioterapia prostatica
(pag. 930-931)
G2342032. Pentru un adenom de prostata cu volum mai mare de 45 cmc, se recomanda ca tratament:
A. Alfuzosin
B. Proscar
C. Prazosin
D. Tamsulosin
E. Xatral
(pag. 931)
G2342033. Cea mai potrivita metoda de diferentiere intre adenomul si cancerul de prostata este:
A. tuseul rectal
B. biopsia prostatica
C. echografia
D. urografia
E. tomografia computerizata
(pag. 928)
G2342034. Hemodilutia si uneori hemoliza apar dupa:

A. ITUP
B. adenomectomie transvezicala
C. TUR-P
D. electrovaporizare transuretrala a prostatei
E. crioterapie prostatica
(pag. 929-931)
G2542035. Dihidrotestosteronul (DHT) - hormon androgen implicat în apariţia adenomului de prostată -

ia naştere din testosteron sub acţiunea:
A. aromatazei
B. DHT-sintetazei
C. dehidrogenazei testosteron specifice
D. 5 alfa reductazei
E. ciclooxigenazei
(pag. 918)
G2542036. Faza de progresie din patogenia adenomului de prostată este caracterizată prin:
A. dezechilibrul estrogeni-androgeni
B. echilibrul dintre proliferare şi apoptoză
C. reactivarea unor potenţialităţi embrionare
D. reactivarea unor factori specifici de creştere
E. creşterea numărului şi volumului nodulilor adenomatoşi
(pag. 919)
G2542037. Care dintre următoarele afirmaţii legate de anatomia prostatei, NU sunt corecte?
A. greutatea medie a prostatei normale este de 20 grame
B. prostata este traversată de uretra prostatică
C. prostata este traversată de ductele ejaculatoare
D. glanda este înconjurată de o capsulă epitelială
E. anterior, are raporturi cu pubele
(pag. 920)
G2542038. Anatomo-patologic, adenomul de prostată se dezvoltă din:

A. zona periferică a glandei
B. glandele periuretrale
C. veziculele seminale
D. mucoasa uretrală
E. coliculul seminal
(pag. 921)
G2542039. Perturbarea deschiderii colului vezical poartă numele de :

A. dissinergie vezico-sfincteriană
B. instabilitate vezicală
C. detrusor instabil
D. disectazie
E. strictură uretrală
(pag. 921)
G2542040. În tratamentul chirurgical al adenomului de prostată, indicaţia de elecţie pentru rezecţia

transuretrală a prostatei (TUR-P) este constituită de:
A. adenoamele complicate cu hematurie
B. adenoamele complicate cu litiază vezicală
C. adenoamele complicate cu diverticuloză vezicală
D. adenoamele sub limita de 40-50 grame
E. adenoamele cu IPSS mai mic de 15
(pag. 921)
G2542041. În tratamentul chirurgical al adenomului de prostată, sindromul post TUR -P este

consecinţa:
A. deficienţelor în sterilizarea instrumentarului pentru endoscopie
B. utilizării unei intensităţi nepotrivite pentru curentul de rezecţie
C. utilizării unei intensităţi nepotrivite pentru curentul de coagulare şi hemostazei excesive
D. reabsorbţiei lichidului de irigaţie
E. hemoragiei masive intraoperatorii
(pag. 921)
G2542042. Examenul fizic al aparatului uro-genital la un pacient cu simptomatologie sugestivă pentru

adenomul de prostată începe cu:
A. palparea rinichilor
B. palparea hipogastrului
C. tuşeul rectal
D. examenul urinii la emisie
E. examinarea meatului uretral
(pag. 925)
G2642043. Spalatura gastrica se indica în intervalul de peste 4 ore de la ingestia toxicului, în

urmatoarele situatii, cu EXCEPTIA:
A. Ingestia de droguri ce pot fi reexcretate în stomac
B. În momentul ingestiei, stomacul era plin
C. Ingestia de fenotiazine
D. Ingestia de anticolinergice
E. Daca s-au administrat cantitati mari de lapte sau pansamente gastrice.
(pag. 534)
G2642044. Contraindicatiile splaturii gastrice sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Ingestia de substante caustice
B. Ingestia de hidrocarburi volatile
C. În cazul prezentei greturilor si varsaturilor
D. În prezenta comei, spalatura se face dupa intubarea bolnavului.
E. Ingestia de stricnina.
(pag. 534)
G2642045. Care din urmatoarele substante este antidotul specific în intoxicatia cu Acetaminofen
(Paracetamol)?
A. Albastrul de metilen
B. Atropina sulfat
C. Benadryl
D. N-acetilcisteina
E. Penicilamina
(pag. 547)
G2642046. Manifestarile clinice al intoxicatiei cu barbiturice sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Hipotonie generalizata
B. Abolirea reflexelor cutanate
C. Areflexie osteotendinoasa
D. Agitatie psihomotorie
E. Nistagmus
(pag. 543)
G2642047. Sindromul muscarinic cuprinde urmatoarele manifestari clinice, cu EXCEPTIA:

A. Midriaza
B. Mioza
C. Sialoree abundenta
D. Hipersecretie bronsica
E. Bradicardie
(pag. 560)
G2642048. În intoxicatia cu ciuperci cu perioada scurta de incubatie sunt prezente urmatoarele

sindroame, cu EXCEPTIA:
A. Sindromul atropinic
B. Sindromul halucinator
C. Sindromul giromitrian
D. Sindromul resinoidian
E. Sindromul colinergic
(pag. 561-562)
G2642049. Embriologic, prostata apare la embrionul de:

A. 8 saptamani
B. 10 saptamani
C. 12 saptamani
D. 14 saptamani
E. 16 saptamani
(pag. 2905)
G2642050. Embriologic, prostata are:

A. originea din sinusul uro-genital
B. origine wolffiana
C. origine wolffiana si din sinusul uro-genital
D. origine din mugurele Bourneville
E. origine din mugurele Bourneville si sinusul uro-genital
(pag. 2905)
G2642051. Microscopic, tesutul fibro-muscular din componenta prostatei reprezinta:

A. 1-10%
B. 10-30%
C. 30-50%
D. 50-70%
E. 70-90%
(pag. 2905)
G2642052. La nivelul coliculului seminal uretra prostatica isi schimba directia cu un unghi de:
A. 10 °
B. 20 °
C. 30 °
D. 40 °
E. 50 °
(pag. 2905)
G2642053. Din punct de vedere embriologic, zona periferica si cea tranzitionala a prostatei se dezvolta
din:
A. sinusul urogenital
B. canalul mezonefric Wolff
C. sinusul urogenital si canalul mezonefric Wolf
D. canalul Bourneville
E. canalul Bourneville si sinusul urogenital
(pag. 2906)
G2642054. Hipertrofia prostatica benigna incepe sa se dezvolte in jurul varstei de:

A. 35 de ani
B. 45 de ani
C. 55 de ani
D. 65 de ani
E. 75 de ani
(pag. 2906)
G2642055. Hiperplazia stromala a prostatei este stimulata de:

A. hormoni androgeni
B. hormoni estrogeni
C. hormoni paratiroidieni
D. hormoni androgeni si estrogeni in egala masura
E. hormoni androgeni si estrogeni, preponderent insa cei androgeni
(pag. 2906)
G2642056. Hipertrofia prostatica benigna (BPH), conform modelului McNeal, se dezvolta din prostata:
A. tranzitionala
B. periferica
C. centrala
D. fibro-musculara
E. periferica si fibro-musculara
(pag. 2906)
G2642057. Adenomul prostatic fiind un obstacol permanent in evacuarea urinara, duce la cresterea
presiunii intravezicale de la 20-40 cm apa la:
A. 40-60 cm apa
B. 50-70 cm apa
C. 40-70 cm apa
D. 50-100 cm apa
E. 50-60 cm apa
(pag. 2907)
G2642058. In tratamentul medicamentos al adenomul prostatic, "alfa-blocant 1-a" selectiv este:

A. alfuzosin
B. prazosin
C. terazosin
D. doxazosin
E. tamsulosin
(pag. 2916)
G2842059. Prostata centrala, dupa repartitia topografica a lobilor prostatei a lui mcneal, reprezinta:
A. 25% din glanda prostatica
B. 30%
C. 60%
D. 70%
E. 80%
(pag. 920)
G2842060. Conform Symptom Indexului (IPSS) al Asociatiei Americane de Urologie (AUA), suferinta
severa este conforma unui scor de:
A. 0 – 7
B. 8 – 19
C. 20 – 35
D. 20 – 25
E. 20 – 45
(pag. 924)
G2842061. Obstructia subvezicala la barbatul peste 60 de ani este data cel mai frecvent de:
A. adenomul de prostata
B. strictura uretrala
C. adenocarcinomul de prostata
D. abcesul prostatic
E. cancerul uretral
(pag. 917)
G2842062. Examinarea cea mai eficace si cea mai economica in depistarea adenomului de prostata
este:
A. examenul fizic
B. urografia i.v.
C. uroflwmetria
D. cistomanometria
E. tomografia computerizata
(pag. 926)
G1142063. Cele trei parti constitutive ale prostatei care prin hiperplazie dau nastere adenomului de
prostata sunt:
A. glandulara
B. musculara neteda
C. vasculara
D. musculara striata
E. conjunctiva
(pag. 921)
G1142064. in cazul unei prostate marite de volum, adenomul trebuie diferentiat de:
A. atonia prostatica
B. abcesul de prostata
C. prostatita cronica hipertrofica
D. strictura uretrala
E. cancer
(pag. 927)
G1142065. Indicatii absolute de tratament chirurgical ale adenomului de prostata sunt:

A. retentie repetata de urina
B. rezidiu vezical limpede peste 100 ml
C. suferinta clinica redusa (IPSS mediu)
D. rezidiu vezical infectat indiferent de volum
E. rasunet inalt
(pag. 929)
G1142066. Indicatiile de tratament medicamentos ale adenomului de prostata sunt:

A. suferinta clinica redusa (IPSS mediu)
B. infectii urinare repetate secundare adenomului
C. absenta indicatiei chirurgicale
D. hematurie repetata
E. preferinta bolnavului
(pag. 929)
G1142067. Stadiul clinic de stagnare vezicala fara distensie al adenomului de prostata se

caracterizeaza prin:
A. polachiurie, in special cea nocturna se accentueaza
B. disuria se agraveaza
C. greutate in initierea mictiunii
D. tulburari micţionale moderate
E. prelungirea timpului de efectuare a mictiunii
(pag. 924)
G1142068. Urografia i.v. Demonstreaza rasunetul adenomului de prostata asupra:

A. rectului
B. uretrei prostatice
C. vezicii
D. ureterelor
E. aparatului pielocaliceal
(pag. 925)
G1242069. Indicatiile absolute pentru instaurarea unei forme de tratament la pacientii cu adenom de
prostata sunt:
A. Simptomatologie de tip “prostatism”
B. Retentie incompleta de urina cu reziduu vezical > 50 ml
C. Litiaza vezicala secundara
D. Infectii urinare persistente
E. Distensia aparatului urinar superior
(pag. 2915)
G1242070. Rasunetul adenomului de prostata asupra vezicii urinare si aparatului urinar superior este
reprezentat de aparitia:
A. Hipertrofiei detrusorului
B. Diverticulilor vezicali
C. Refluxului vezicoureteral
D. Insuficientei renale
E. Ureterohidronefrozei secundare
(pag. 2908)
G1242071. Semnele obstructive in adenomul de prostata sunt:

A. Disconfortul mictional
B. Polakiuria diurna
C. Scaderea calibrului si fortei jetului urinar
D. Imperiozitatea mictionala
E. Senzatia de evacuare vezicala incompleta
(pag. 2909)
G1242072. Tratamentul minim-invaziv al adenomului de prostata include:

A. Terapia cu laser
B. HIFU
C. TUNA
D. Electrovaporizarea transuretrala
E. TUIP
(pag. 2917-2918)
G1242073. Pentru adenomul prostatic necomplicat protocolul de examinare minim cuprinde:

A. Ecografie abdominala
B. Ecografie transrectala
C. Uroflowmetrie
D. Urografie
E. Uretrocistoscopie de evaluare
(pag. 2914)
G1242074. Care din urmatoarele caractere clinice ale prostatei la tuseul rectal nu sunt caracteristice
pentru adenomul de prostata:
A. Prostata marita de volum, simetrica
B. Prostata sensibila la palpare
C. Sant median disparut
D. Consistenta moale, fluctuenta
E. Limitele prostatei foarte bine delimitate de structurile vecine
(pag. 2910)
G1242075. Care din urmatoarele caracteristici apartine “sindromului post TUR-P”:

A. A. Tahicardia
B. B. Hipotensiunea
C. C. Hiponatremia
D. D. Edemul cerebral
E. E. Hipercloremie
(pag. 2917)
G1242076. Complicatiile tardive ale tratamentului chirurgical al adenomului de prostata sunt:

A. Orhiepididimita acuta
B. Fistula urinara hipogastrica
C. Impotenta
D. Incontinenta
E. Hemoragia
(pag. 2917)
G1242077. Examenul ecografic la bolnavii cu adenom de prostata este deosebit de util pentru:
A. Aprecierea volumului prostatic
B. Aprecierea reziduului vezical
C. Diagnosticul diferential cu cancerul prostatei
D. Aprecierea cauzei hematuriei
E. Decelarea complicatiilor adenomului
(pag. 2912)
G1342078. Clinic, adenomul de prostata evolueaza in mai multe faze:

A. de tulburari premonitorii
B. adenomita
C. stagnare vezicala fara distensie
D. hipertrofie a detrusorului
E. stagnare cu distensie vezicala
(pag. 924)
G1342079. Complicatiile posibile dupa adenomectomia transvezicala sunt:

A. incontinenta urinara
C. ejacularea retrograda
D. impotenţa sexuala
E. hemoragia
(pag. 930)
G1342080. Concentrarea mai mare a DHT in tesutul adenomatos este cauzata de:
A. actiunea estrogenilor
B. prezenta receptorilor celulari pentru progesteron
C. un exces al activitatii alfa-5-reductazei
D. absenţa receptorilor pentru prolactina
E. inactivarea SHBG
(pag. 918)
G1342081. in adenomul de prostata, cauzele ureterohidronefrozei bilaterale sunt:

A. hiperpresiunea intravezicala
B. hipertrofia sfincterului striat uretral

C. hipertrofia detrusorului
D. refluxul vezico-ureteral
E. ascensionarea trigonului
(pag. 922-923)
G1342082. in adenomul de prostata, glanda are urmatoarele caracteristici la tuseul rectal:

A. marita de volum si globuloasa
B. fluctuenta
C. bine delimitata la periferie si omogena
D. dureroasa
E. consistenta ferm elastica
(pag. 925)
G1342083. Indicatiile absolute de tratament chirurgical sunt:

A. volum al adenomului de 50-60 cmc
B. reziduu vezical limpede peste 100 ml
C. preferinta bolnavului
D. reziduu vezical infectat indiferent de volum
E. litiaza si diverticuloza vezicala secundara
(pag. 929)
G1342084. Pentru un adenom de prostata al carui volum este sub 40-45 cmc, se prefera ca tratament
medicamentos:
A. Finasterid
B. Doxazosin
C. analogi LH-RH
D. Tamsulosin
E. Xatral
(pag. 931)
G1342085. Prostata normala se caracterizeaza prin:

A. dimensiuni de 30/25/30 mm
B. greutate medie de 60 g
C. prezenta uretrei prostatice si a canalelor ejaculatoare, care o traverseaza
D. greutate medie de 20 g
E. prezenta zonei de tranzitie (5%)
(pag. 920)
G1442086. Algoritmul colaborarii dintre medicul de familie si urolog consta in:

A. Medicul de familie stabileste diagnosticul prezumtiv
B. Urologul stabileste diagnosticul de certitudine si conduita terapeutica
C. Medicul de familie urmareste evolutia bolnavului si prescrie medicatia
D. Medicul de familie face evaluarile periodice si indica dupa caz schimbarile de terapie
E. Urologul urmareste evolutia bolnavului si prescrie medicatia
(pag. 932)
G1442087. Caile de abord ale adenomectomiei folosite in prezent in adenomul de prostata sunt:
A. Perineala
B. Posterioara
C. Anterioara transvezicala
D. Retropubiana
E. Mediana
(pag. 929)
G1442088. Cistoureterografia urografica permite vizualizarea urmatoarelor modificari:

A. Alungirea uretrei
B. ingustarea uretrei
C. Cudarea uretrei
D. Turtirea uretrei
E. Cresterea in volum a uretrei
(pag. )
G1442089. Complicatiile rezectiei transuretrale in adenomul de prostata sunt:

A. Hemoragia
B. Sindrom postretentie transuretrala
C. Infectii urinare
D. Incontinenţa urinara
E. Mictiuni fiziologice spontane
(pag. 930)
G1442090. in cazul prostatei marite de volum, adenomul de prostata trebuie diferentiat de:
A. Atonia prostatica
B. Abcesul de prostata
C. Strictura uretrala
D. Cancer
E. Vezica neurogena
(pag. 927)
G1442091. Indicatiile absolute de tratament chirurgical in adenomul de prostata sunt:

A. Retentie repetata de urina
B. Infectii urinare repetate secundare adenomului
C. Hematurie repetata
D. Reziduu vezical limpede sub 100 ml
E. Reziduu vezical infectat indiferent de volum
(pag. 929)
G1442092. Postoperator in adenomectomia transvezicala pentru adenomul de prostata pot apare

urmatoarele complicatii:
A. Strictura uretrala
B. Stenoza vezicala
C. Incontinenta (0,5-1%)
D. Pierderea de regula a potenţei sexuale
E. Complicatii hemoragice
(pag. 930)
G1442093. Preparatele medicamentoase folosite in tratamentul adenomului de prostata sunt:

A. Inhibitorii de alfa 5 reductaza
B. Inhibitorii de alfa 5 dihidrogenaza
C. Blocantii alfa adrenergici selectivi
D. Blocanţii beta adrenergici neselectivi
E. Blocantii beta adrenergici selectivi
(pag. 931)
G1442094. Urmatoarele afirmatii privind vezica de lupta din adenomul de prostata sunt adevarate:
A. Este expresia efortului de adaptare a vezicii urinare la obstacolul subvezical
B. Peretele vezical se hipertrofiaza
C. Peretele vezical se atrofiaza
D. in stadii avansate apar diverticuli de pulsiune
E. Vezica este plina
(pag. 922)
G1442095. Urofluometria consta in:

A. Debitul maxim se sizueaza in jurul cifrei de 20 ml / secunda
B. inregistrarea debitului mictional exprimat in mililitri pe secunda
C. Rezultatele sunt specifice
D. Debitul maxim se sizueaza in jurul cifrei de 30 ml / secunda
E. Curba are aspect de dom (clopot)
(pag. 977)
G1542096. Cauzele rasunetului adenomului de prostata asupra aparatului urinar inalt sunt reprezentate
de:
A. hipertofia detrusorului
B. hiperpresiunea intravezicala
C. ascensionarea trigonului
D. refluxul uretro-vezical
E. infundibulizarea colului vezical
(pag. 923, vol. 2)
G1542097. Complicatiile ce pot surveni in evolutia unui pacient cu adenom de prostata sunt
reprezentate de:
A. litiaza vezicala
B. adenomita
D. litiaza prostatica
E. epididimita acuta
(pag. 925, vol.2)
G1542098. in evolutia manifestarilor clinice ale adenomului de prostata se pot inregistra urmatoarele
accidente:
A. retentia acuta completa de urina
B. hematuria
C. agravarea intolerabila a simptomatologiei urinare
D. perforaţia spontana a vezicii urinare
E. ureterohidronefroza unilaterala brusc instalata
(pag. 924-925, vol. 2)
G1542099. in prezenta unei prostate normale la tuseul rectal dar in prezenta semnelor de prostatism,
diagnosticul diferential al suferintei urinare suspecta de a fi generata de adenomul de prostata trebuie
facut cu:
A. cancerul de prostata
B. abcesul de prostata
C. prostatita acuta
D. strictura de uretra
E. vezica neurogena
(pag. 921, vol. 2)
G1542100. in tratamentul chirurgical al adenomului de prostata, pentru adenomectomia chirurgicala,

sunt in prezent acceptate si utilizate urmatoarele cai de abord:
A. anterioara transvezicala
B. perineala
C. posterioara
D. anterioara transperitoneala
E. retropubiana
(pag. 929-930, vol. 2)
G1542101. in tratamentul medical al adenomului de prostata se utilizeaza - ca urmare a eficacitatii

terapeutice demonstrate stiintific:
A. inhibitorii de 5 alfa reductaza
B. agonistii LH-RH
C. inhibitorii de aromataza
D. beta blocanţii
E. blocantii alfa adrenergici selectivi
(pag. 931, vol.2)
G1542102. Indicatiile absolute pentru tratamentul chirurgical al adenomului de prostata sunt

reprezentate de:
A. retentia repetata de urina
B. cistita acuta
C. hematuria repetata
D. reziduu vezical limpede peste 50 ml
E. reziduu vezical infectat indiferent de volum
(pag. 929, vol.2)
G1542103. La continenta urinara participa:

A. sfincterul neted
B. sfincterul striat
C. coliculul seminal
D. elasticitatea uretrei
E. lungimea uretrei
(pag. 921, vol. 2)
G2342104. Concentrarea mai mare a DHT in tesutul adenomatos este cauzata de:
A. actiunea estrogenilor
B. prezenta receptorilor celulari pentru progesteron
C. un exces al activitatii alfa-5-reductazei
D. absenta receptorilor pentru prolactina
E. inactivarea SHBG
(pag. 918)
G2342105. Prostata normala se caracterizeaza prin:

A. dimensiuni de 30/25/30 mm
B. greutate medie de 60 g
C. prezenta uretrei prostatice si a canalelor ejaculatoare care o traverseaza
D. greutate medie de 20 g
E. prezenta zonei de tranzitie (5%)
(pag. 920)
G2342106. Vezica de lupta ce apare secundar adenomului de prostata, se caracterizeaza prin:

A. reziduu vezical sub 300 ml
B. hipertrofie a peretelui vezical

C. pierderi necontrolate de urina
D. diverticuli de pulsiune
E. evacuare completa
(pag. 923)
G2342107. In adenomul de prostata, cauzele ureterohidronefrozei bilaterale sunt:

A. hiperpresiunea intravezicala
B. hipertonia sfincterului striat uretral
C. hipertrofia detrusorului
D. refluxul vezico-ureteral
E. ascensionarea trigonului
(pag. 923)
G2342108. In adenomul de prostata, glanda are urmatoarele caracteristici la tuseul rectal:

A. marita de volum si globuloasa
B. fluctuenta
C. bine delimitata la periferie si omogena
D. consistenta ferm elastica
E. dureroasa
(pag. 925)
G2342109. Clinic, adenomul de prostata evolueaza in mai multe faze:

A. de tulburari premonitorii
B. adenomita
C. stagnare vezicala fara distensie
D. hipertrofie a detrusorului
E. stagnare cu distensie vezicala
(pag. 924)
G2342110. Complicatiile posibile dupa adenomectomia transvezicala sunt:

A. incontinenta urinara
C. ejacularea retrograda
D. impotenta sexuala
E. hemoragia
(pag. 930)
G2342111. Indicatiile absolute de tratament chirurgical sunt:

A. volum al adenomului de 50-60 cmc
B. reziduu vezical limpede peste 100 ml
C. preferinta bolnavului
D. reziduu vezical infectat indiferent de volum
E. litiaza si diverticuloza vezicala secundara
(pag. 929)
G2342112. Pentru un adenom de prostata al carui volum este sub 40-45 cmc, se prefera ca tratament
medicamentos:
A. Finasterid
B. Doxazosin
C. analogi LH-RH
D. Tamsulosin
E. Xatral
(pag. 931)
G2342113. Ablatia tesutului adenomatos este realizata de:

A. divulsia prostatica
B. ITUP
C. TUR-P
D. adenomectomie transvezicala
E. fitoterapie
(pag. 929-931)
G2342114. Hemoragia este o complicatie posibila dupa:

A. TUR-P
B. electrovaporizare transuretrala
C. divulsie prostatica
D. adenomectomie chirurgicala
E. ITUP
(pag. 929-931)
G2542115. Dezvoltarea adenomului de prostată este prevenită la bărbaţii:

A. cu alimentaţie naturistă
B. care primesc fitoterapie
C. castraţi înaintea vârstei de 40 ani
D. cu funcţie hipofizară diminuată
E. cu hipertiroidie
(pag. 917)
G2542116. La asigurarea continenţei urinare participă:

A. sfincterul neted
B. sfincterul striat
C. coliculul seminal
D. elasticitatea uretrei
E. lungimea uretrei
(pag. 921)
G2542117. Cauzele apariţiei răsunetului asupra aparatului urinar înalt la pacienţii cu adenom de
prostată sunt:
A. hipertrofia detrusorului
B. hiperpresiunea intravezicală
C. ascensionarea trigonului
D. refluxul uretro-vezical
E. infundibulizarea colului vezical
(pag. 923)
G2542118. Care dintre următoarele afirmaţii privitoare la distensia vezicală ce apare în fazele avansate
ale evoluţiei adenomului de prostată sunt corecte?
A. este stadiul în care reziduul a depăşit capacitatea fiziologică vezicală, deci este mai mare de 200 ml
B. vezica este palpabilă în regiunea inghinală
C. survin pierderi involuntare de urină
D. se instalează adesea fără a trece prin fazele premergătoare
E. pierderile involuntare de urină survin iniţial în cursul nopţii
(pag. 923)
G2542119. În tratamentul medical al adenomului de prostată - ca urmare a eficacităţii terapeutice

demostrată ştiinţific - se utilizează:
A. inhibitori de 5 alfa reductază
B. agonişti LH-RH
C. inhibitori de aromatază
D. blocanţi beta adrenergici selectivi
E. blocanţi alfa adrenergici selectivi
(pag. 931)
G2542120. În tratamentul chirurgical al adenomului de prostată, pentru adenomectomia chirurgicală,

sunt acceptate şi utilizate în prezent următoarele căi de abord:
A. anterioară transvezicală
B. perineală
C. posterioară
D. anterioară transperitoneo-vezicală
E. retropubiană
(pag. 929,930)
G2542121. Indicaţiile absolute pentru tratament chirurgical în adenomul de prostată sunt reprezentate
de:
A. retenţia repetată de urină
B. cistita acută
C. hematuria repetată
D. reziduu vezical limpede peste 50 ml
E. reziduu vezical infectat, indiferent de volum
(pag. 929)
G2542122. În prezenţa unei prostate normale la tuşeul rectal dar în prezenţa semnelor de prostatism,
diagnosticul diferenţial al suferinţei urinare suspectată a se datora unui adenom de prostată trebuie
făcut cu:
A. cancerul de prostată
B. abcesul prostatic
C. prostatita acută
D. strictura de uretră
E. vezica neurogenă
(pag. 921)
G2542123. În evoluţia adenomului de prostată se pot înregistra următoarele accidente:

A. retenţia acută completă de urină
B. hematuria
C. agravarea intolerabilă a simptomatologiei urinare
D. perforaţia spontană a vezicii urinare
E. ureterohidronefroza unilaterală brusc instalată
(pag. 924,925)
G2542124. Complicaţiile ce pot surveni în evoluţia unui pacient cu un adenom de prostată sunt
reprezentate de:
A. litiaza vezicală
B. adenomita
D. litiaza prostatică
E. epididimita acută
(pag. 925)
G2542125. Care sunt simptomele urinare ce apar la majoritatea pacienţilor cu adenom de prostată ce
determină prezentarea la medic?
A. polakiuria diurnă şi nocturnă
B. poliuria
C. disuria
D. hematuria
E. imperiozitatea micţională
(pag. 923)
G2542126. Complicaţiile tratamentului chirurgical deschis (adenomectomia chirurgicală) al adenomului

de prostată pot fi:
A. hemoragice per- şi postoperatorii
B. recidiva
C. degenerescenţa malignă
D. infecţioase
E. hormonale
(pag. 930)
G2642127. Urmatoarele sunt manifestari clinice ale intoxicatiei cu organofosforate, cu EXCEPTIA:

A. Mioza
B. Midriaza
C. Hipersecretie bronsica
D. Fasciculatii si crampe musculare
E. Tahicardie
(pag. 555)
G2642128. Care din urmatoarele sunt manifestari ale sindromului colinergic din intoxicatia cu ciuperci
cu perioada scurta de incubatie?
A. Hipersudoratie
B. Halucinatii
C. Hipersecretie bronsica
D. Mioza
E. Diaree
(pag. 555)
G2642129. Care din urmatoarele sunt antidoturi ale intoxicatiei cu organofosforate?

A. Adrenalina
B. Atropina
C. Fizostigmina
D. Difenilhidantoina
E. Toxogoninul
(pag. 556)
G2642130. Urmatoarele reprezinta masuri terapeutice ale intoxicatiei cu fenotiazine, cu EXCEPTIA:

A. Spalatura gastrica
B. Benadryl
C. Diureza fortata
D. Hemodializa
E. Albastru de metilen.
(pag. 544-545)
G2642131. Contraindicatiile provocarii varsaturilor în intoxicatiile acute la copil sunt:
A. Bolnav vigil
B. Bolnav comatos
C. Intoxicatie prin ingestie de substante antiemetizante
D. Ingestie de substante caustice si hidrocarburi volatile
E. Ingestie de ciuperci
(pag. 534)
G2642132. Urmatoarele substante NU sunt antidoturi specifice:

A. Dimercaptol (BAL)
B. Laptele
C. Vitamina K
D. Penicilamina
E. Carbunele activat
(pag. 539)
G2642133. Care din urmatoarele substante NU sunt antidoturi în intoxicatia cu substante

organofosforice?
A. Defenoxamin
B. Pralidoxine (Toxogonin)
C. Oxigen
D. Benadryl
E. Atropina sulfat
(pag. 539,556)
G2642134. Simptomatologia în intoxicatia cu substante organofosforice cuprinde:

A. Sindromul resinoidian
B. Sindromul muscarinic
C. Sindromul nicotinic
D. Sindromul atropinic
E. Sindromul neurologic.
(pag. 555)
G2642135. Intoxicatia cu ciuperci cu perioada lunga de incubatie cuprinde:

A. Sindromul giromitrian
B. Sindromul muscarinic
C. Sindromul orelanian
D. Sindromul atropinic
E. Sindromul faloidian
(pag. 561)
G2642136. Secretia interna a prostatei cuprinde compusi ca:

A. fosfataze acide
B. fosfataze alcaline
C. prostaglandine
D. acid oxalic
E. alfa-lipoproteina
(pag. 2907)
G2642137. In adenomul prostatic, faza de retentie incompleta fara distensie, se caracterizeaza prin:
A. aparitia rezidiului vezical ce nu depaseste capacitatea fiziologica a vezicii
B. aparitia rezidiului vezical ce depaseste capacitatea fiziologica a vezicii
C. permanentizarea polakiuriei diurne
D. permanentizarea nicturiei
E. dezvoltarea lobului prostatic median
(pag. 2908)
G2642138. In adenomul prostatic, faza de retentie incompleta cu distensie se manifesta clinic prin:
A. polakiurie intensa
B. glob vezical tare, palpabil si percutabil suprapubian
C. glob vezical moale, palpabil si percutabil suprapubian
D. glob vezical dureros spontan si la palpare
E. disconfort mictional
(pag. 2908)
G2642139. In adenomul prostatic, semne iritative sunt:

A. disurie initiala
B. polakiurie nocturna
C. mictiune in doi timpi
D. imperiozitate mictionala
E. senzatia de evacuare vezicala incompleta
(pag. 2909)
G2642140. Cauze de hematurie macroscopica in adenomul prostatic pot fi:

A. hiperpresiune urinara cu ruperea fornix-ului caliceal
B. ruperea vaselor mucoasei ce acopera adenomul prostatic
C. ruperea unor ectazii vasculare secundare hipertrofiei prostatice
D. hipertrofia prostatica in sine
E. polakiuria intensa si permanenta
(pag. 2909)
G2642141. Adenomita, infectia adenomului periuretral, se manifesta clinic prin:

A. durere locala perineala
B. durere locala presacrata
C. chilurie
D. absenta rezidiului vezical datorita polakiuriei extreme
E. disurie progresiva
(pag. 2910)
G2642142. Uroflowmetric, pacientii cu adenom prostatic, cu obstructii medii ca severitate au:

A. debitul mediu - average flow - de 8-10ml/sec
B. debitul mediu - average flow - de 6-8 ml/sec
C. debitul maxim - pick flow - 10-12 ml/sec
D. debitul maxim - pick flow - 5 ml/sec
E. debitul maxim - pick flow - 8-9 ml/sec
(pag. 2911)
G2642143. Uroflowmetric, pacientii cu adenom prostatic, cu obstructii severe ca severitate au:

A. debitul mediu - average flow - 8-10 ml/sec
B. debitul mediu - average flow - 6-8 ml/sec
C. debitul maxim - pick flow - 10-12 ml/sec
D. debitul maxim - pick flow - 5 ml/sec
E. debitul maxim - pick flow - 8-9 ml/sec
(pag. 2911)
G2642144. Semne urografice caracteristice in adenomul prostatic sunt:

A. imagine lacunara simetrica cu convexitate craniala la nivelul bazei vezicii urinare
B. modificarea traiectului ureterelor terminale, cu aspect de uretere ascensionate "in carlig de undita"
C. ureterohidronefroza bilaterala secundara asimetrica
D. imagine lacunara cu contur neregulat la nivelul bazei vezicii
E. in adenomul prostatic semnele urografice apar doar la nivelul vezicii, nu si la nivel uretero-pielo-caliceal
(pag. 2913)
G2642145. In adenomul prostatic, adenomectomia deschisa se efectueaza:

A. transpubian
B. retropubian
C. transvezical
D. perineal
E. ilioinghinal
(pag. 2917)
G2842146. In adenomul de prostata, rasunetul asupra aparatului urinar inalt consta in:
A. strangularea ureterelor in traiectul lor intramural
B. modificarea traiectului implantarii vezicale a ureterelor
C. ureterele in cirlige de undita
D. reflux vezico-ureteral
E. incontinenta urinara
(pag. 923)
G2842147. Accidentele in adenomul de prostata sunt reprezentate de:

A. retentia acuta incompleta de urina
B. retentia acuta complete de urina
C. hematuria
D. agravarea intolerabila a simptomatologiei urinare
E. nicturia
(pag. 924)
G2842148. Care dintre urmatoarele reprezinta complicatii ale adenomului de prostata:

A. litiaza vezicala
B. diverticulii vezicali
C. adenomita
D. infectia urinara
E. hematuria
(pag. 924)
G2842149. Explorarile urodinamice indicate in adenomul de prostata sunt:

A. ecografia
B. CT
C. urofluometria
D. cistomanometria
E. profilul de presiune uretrala
(pag. 927)
G2842150. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta indicatii de tratament medicamentos in adenomul
de prostata:
A. suferinta clinica redusa
B. preferinta bolnavului
C. retentia repetata de urina

D. reziduul vezical limpede > 100 ml
E. rasunet inalt
(pag. 929)
G2842151. Care din urmatoarele situatii reprezinta indicatii de tratament chirurgical in adenomul de
prostata:
A. retentia repetata de urina
B. reziduul vezical limpede > 100 ml
C. reziduul vezical infectat indiferent de volum
D. hematurie repetata
E. suferinta clinica redusa
(pag. 929)
Tema nr. 43
Cancerul mamar
BIBLIOGRAFIE:
Celsius, 2003
G1143001. Categoria N3 in cancerul mamar reprezinta:

A. prezenta metastazelor la distanta
B. prezenta metastazelor in ganglionii limfatici axilari ipsilaterali, care isi pastreaza mobilitatea
C. nu exista metastaze in ganglionii limfatici regionali
D. prezenţa metastazelor in ganglionii limfatici axilari ipsilaterali fixaţi intre ei sau la structurile adiacente
E. prezenta metastazelor in ganglionii mamari interni ipsilaterali
(pag. 239)
G1143002. Categoria T3 in cancerul mamar reprezinta:

A. tumora cu diametrul maxim cuprins intre 2 cm si 5 cm
B. tumora ce indiferent de dimensiuni prezinta extensie directa la peretele toracic sau la piele
C. tumora cu diametrul maxim mai mare de 5 cm
D. tumora cu diametrul maxim mai mare de 1 cm si mai mic de 2 cm
E. tumora cu diametrul maxim mai mare de 0,5 cm si mai mic de 1 cm
(pag. 239)
G1143003. Forma cea mai grava de cancer mamar este:

A. cancerul mamar ocult
B. boala Paget a sanului
C. cancerul multicentric
D. mastita acuta carcinomatoasa (cancerul mamar inflamator)
E. cancerul mamar asociat cu sarcina
(pag. 237)
G1143004. Stadiul I pentru cancerul de san este reprezentat de:

A. T2 N0 M0
B. T0 N1 M0
C. T2 N1 M0
D. T1 N0 M0
E. T3 N0 M0
(pag. 240)
G1143005. Statia III-a BERG a ganglionilor limfatici axilari este reprezentata de:
A. ganglioni situati in spatiul aflat inauntrul marginii interne a muschiului pectoral mic
B. ganglionii situati in afara marginii extarne a micului pectoral
C. ganglionii situati inapoia pectoralului mic
D. calea accesorie retropectorala
E. ganglionii interpectorali ROTTER
(pag. 233-234)
G1243006. Cancerul mamar infraclinic se descopera prin

A. coloranti ce nu difuzeaza
B. izotopi radioactivi
C. control ecografic
D. stereotaxie
E. mamografie
(pag. 1195)
G1243007. Cancerul mamar manifestat prin tumora este foarte asemanator clinic si mamografic cu
A. chisturile mamare simple
B. granulomul lipofagic
C. mastita acuta
D. fibroadenomul
E. mastita plasmocitara
(pag. 1194)
G1243008. Cea mai frecventa forma de manifestare a cancerului mamar este

A. boala Paget
B. schirul mamar
C. aparitia unei tumori in san
D. mastita carcinomatoasa
E. adenopatia axilara fara alte semne
(pag. 1195)
G1243009. Dupa unii autori, fiicele unor bolnave cu cancer mamar au un risc de a face si ele boala de
A. patru ori mai mare
B. doua ori mai mare
C. sase ori mai mare
D. zece ori mai mare
E. opt ori mai mare
(pag. 1189)
G1243010. In diseminarea hematogena la distanta a cancerului mamar primul filtru in calea celulelor
neoplazice este reprezentat de
A. coloana vertebrala si oasele bazinului
B. ficat
C. encefal
D. plamini
E. tegumente
(pag. 1191)
G1243011. In Romania, bolnavele cu cancer mamar se prezinta la medic in stadii avansate (III si IV) in
proportie de
A. 3/4
B. 95%
C. 1/2
D. 2/3
E. 1/3
(pag. 1188)
G1443012. Glanda mamara este de origine:

A. Mezodermica
B. Ectodermica
C. Endodermica
D. Ectoendodermica
E. Cresta neuronala
(pag. 231)
G1443013. Gradul de diferentiere G 4 in cancerul de san inseamna:

A. Tumora inalt diferentiata
B. Tumora la limita malignitatii
C. Tumora mediu diferentiata
D. Tumora slab diferenţiata
E. Tumora nediferentiata
(pag. 240)
G1443014. Stadiul N 3 al cancerului mamar semnifica:

A. Prezenta metastazelor in ganglionii mamari interni ipsilaterali
B. Fara metastaze in ganglionii regionali
C. Metastaze in ganglionii axilari ipsilaterali mobili
D. Metastaze in ganglionii limfatici ipsilaterali fixaţi
E. Metastaze in ganglionii laterali homolaterali fixati
(pag. 239-240)
G1543015. Apreciati care dintre modalitati nu reprezinta in mod obisnuit o cale de evolutie locala a
cancerului mamar:
A. extensie directa la nivelul traveelor conjunctive;
B. extensie directa la nivelul canalelor galactofore;
C. extensie directa la nivelul fasciei muschiului mare pectoral;
D. extensie directa la nivelul tegumentelor supraiacente;
E. adenopatia supraclaviculara homolaterala.
(pag. 230)
G1543016. Care dintre urmatorii factori de mediu nu sunt factori de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar:
A. iradierea regiunii toracice;
B. expunerea la radiatii UV a persoanelor cu mastopatii benigne difuze;
C. traumatisme mamare mici si repetate;
D. consumul de cafea si tutun;
E. stressul.
(pag. 228)
G1543017. Care element anatomic este interesat de procesul neoplazic malign care a depasit glanda
mamara:
A. crestele Duret;
B. ligamentele Cooper;
C. prelungirea axilara a glandei mamare;
D. prelungirea subclaviculara a glandei mamare;
E. prelungirea submamara a glandei mamare.
(pag. 231)
G1543018. Identificati care leziune mai jos enumerata nu constituie o stare precanceroasa in aparitia
cancerului glandei mamare:
A. hiperplazia atipica;
B. metaplazia ducto-lobara;
C. distrofia mamara;
D. carcinomul ductal in situ;
E. carcinomul lobular in situ.

(pag. 229)
G1543019. In stadializarea TNM a cancerului de san T1 reprezinta:

A. cancer mamar minimal;
B. tumora cu diametru maxim de 2 cm.;
C. tumora de 1 cm care infiltreaza tegumentele;
D. tumora cu diametrul intre 2 si 4 cm.;
E. tumora de 2 cm., bine delimitata, mobila, elastica;
(pag. 238)
G1543020. Mentionati care dintre urmatoarele grupuri ganglionare limfatice nu reprezinta statii loco-
regionale ale diseminarii bolii neoplazice mamare:
A. grupul ganglionilor mamari externi;
B. grupul ganglionilor scapulari;
C. grupul ganglionilor venei axilare;
D. grupul ganglionilor subclaviculari;
E. grupul ganglionilor supraclaviculari.
(pag. 233)
G2543021. Care dintre urmatorii factori de mediu este un factor de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar
A. iradierea regiunii toracice
B. expunerea la radiatii UV a persoanelor cu mastopatii benigne difuze
C. traumatisme mamare mici si repetate
D. consumul de cafea si tutun
E. stressul.
(pag. 228)
G2543022. Identificati care leziune mai jos enumerata nu constituie o stare precanceroasa in aparitia
cancerului glandei mamare:
A. hiperplazia atipica
B. metaplazia ducto-lobara
C. distrofia mamara
D. ectazia ductala
E. carcinomul lobular in situ
(pag. pag. 229)
G2543023. In stadializarea TNM a cancerului de san T1 reprezinta

A. cancer mamar minimal
B. tumora cu diametru maxim de 2 cm
C. tumora de 1 cm care infiltreaza tegumentele
D. tumora cu diametrul intre 2 si 4 cm
E. tumora de 2 cm., bine delimitata, mobila, elastica
(pag. 238)
G2543024. Apreciati care dintre modalitati nu reprezinta in mod obisnuit o cale de evolutie locala a
cancerului mamar:
A. extensie directa la nivelul traveelor conjunctive
B. extensie directa la nivelul canalelor galactofore
C. extensie directa la nivelul fasciei muschiului mare pectoral
D. extensie directa la nivelul tegumentelor supraiacente
E. adenopatia supraclaviculara homolaterala
(pag. 230)
G2543025. Mentionati care dintre urmatoarele grupuri ganglionare limfatice nu reprezinta statii loco-
regionale ale diseminarii bolii neoplazice mamare:
A. grupul ganglionilor mamari externi
B. grupul ganglionilor scapulari
C. grupul ganglionilor venei axilare
D. grupul ganglionilor subclaviculari
E. grupul ganglionilor supraclaviculari
(pag. 233)
G2543026. Categoria T4d reprezintă pentru cancerul glandei mamare

A. tumoră cu diametrul maxim cuprins între 2 şi 5 cm
B. tumoră cu extensie directă la peretele toracic
C. tumoră cu extensie directă la tegumentele suprajacente
D. edemul sau ulceraţia tegumentelor sânului sau noduli de permeaţie limitaţi la acelaţi sân
E. mastita carcinomatoasă
(pag. 239)
G2543027. Categoria T4a reprezintă pentru cancerul glandei mamare:

A. microinvazie tumorală
B. tumoră extinsă la peretele toracic
C. tumoră extinsă la muşchiul pectoral
D. aspectul de "coajă de portocală" al tegumentelor sânului
E. prezenţa nodulilor de permeaţie la acelaşi sân
(pag. 239)
G2543028. Categoria N1 reprezintă pentru extensia regională a cancerului glandei mamare

A. ganglioni axilari ipsilaterali metastazaţi cu mobilitate păstrată
B. ganglioni axilari ipsilaterali fixaţi între ei
C. ganglioni axilari ipsilaterali moi, mobili
D. ganglioni axilari ipsilaterali fixaţila structurile adiacente
E. micrometastaze la nivelul ganglionilor axilari ipsilaterali
(pag. 239)
G2543029. O tumora caracterizată clinic prin diametrul maxim cel mult egal cu 2 cm, prezenţa
metastazelor în ganglionii axilari ipsilaterali, cu mobilitate păstrată, şi fără metastaze la distanţă poate
fi stadializată în:
A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIIA
D. stadiul IIIB
E. stadiul IV
(pag. 240)
G2543030. Categoria N3 stadializează cancerul glandei mamare în:

A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIB
D. stadiul IIIA
E. stadiul IIIB
(pag. 239)
G2543031. Categoria T4 stadializează cancerul glandei mamare în

A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIB
D. stadiul IIIA
E. stadiul IIIB
(pag. 239)
G2543032. O tumora mamară malignă stadializată T3N0M0 reprezintă

A. boală cu indicaţie chirurgicală ca primă secvenţă terapeutică
B. boală avansată loco-regional cu indicaţie pentru radioterapie ca primă secvenţă terapeutică
C. boală fara risc de esec terapeutic
D. boală avansată loco-regional cu indicaţie de chimioterapie ca primă secvenţă terapeutică
E. boală cu indicaţie chirurgicală după asocierea chimioterapiei cu radioterapia
(pag. 241)
G2543033. tratamentul iniţial polichimioterapic şi manipularea preparatelor hormonale au indicaţie în

cancerul glandei mamare:
A. metastaze hepatice nerezecabile
B. metastaze ganglionare axilare şi supraclaviculare
C. metastaze cerebrale multiple
D. metastaze ovariene
E. metastaze osoase
(pag. 244)
G2643034. Tratamentul sinuzitei bacteriene cuprinde urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Aspirarea secretiilor ourulente
B. Antrotomie
C. Tratament antibiotic (Cefalosporine, Augmentin, etc)
D. Tratament decongestionant nazal
E. Drenaj sinusal prin punctie în cazuri justificate.
(pag. 174-175)
G2643035. Tratamentul rinofaringitei acute cuprinde urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Umidificarea aerului atmosferic
B. Dezobstructia nazala
C. Antipiretice
D. Antibiotice (de rutina)
E. Hidratarea copilului
(pag. 173)
G2643036. Care din urmatorii agenti sunt incriminati în etiologia rinofaringitei acute?
A. Haemophilus influenzae
B. Stafilococul
C. Virusuri (mai ales rhinovirusul)
D. Pneumococul
E. E.Coli
(pag. 173)
G2643037. Indicatiile tratamentului antibiotic în sinuzite sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Secretii purulente abundente
B. Febra persistenta
C. Prezenta semnului Vacher

D. Manifestari locale si generale zgomotoase
E. Durata prelungita sau recurenta frecventa a bolii.
(pag. 174)
G2643038. Urmatoarele afirmatii despre otomastoidita latenta sunt adevarate, cu EXCEPTIA:

A. Apare la sugar mic
B. Apare la sugarul distrofic
C. Apare la sugarul cu stare buna de nutritie
D. Evolueaza torpid
E. Domina semnele clinice generale
(pag. 176)
G2643039. Manifestarile clinice ale otomastoiditei latente sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Crestere nesatisfacatoare în greutate
B. Tegumente palid cenusii
C. Afebrilitate sau subfebrilitate
D. Febra de tip septic
E. Varsaturi si diaree recurenta.
(pag. 176)
G2643040. Prezenţa metastazelor în ganglionii mamari interni în cadrul cancerului mamar, aparţine
categoriei:
A. No
B. N1
C. N2
D. N3
E. nici uneia
(pag. 1197)
G2643041. Stadiile TNM ale cancerului mamar, care sepretează la tratamentul chirurgical iniţial radical
(categoria A) sunt
A. T1 N1 Mo
B. T2 No Mo
C. T2 N1 Mo
D. T3 No Mo
E. T3 N1 M1
(pag. 1199)
G2643042. În cadrul clasificării TNM a cancerului mamar, T1a înseamnă:

A. carcinom in situ
B. tumoră cu diametrul între 0,5-1 cm
C. tumoră cu diametrul între 0,1-0,5 cm
D. tumoră cu diametrul maxim de 5 cm
E. tumoră de 4 cm diametru
(pag. 1197)
G2643043. În cadrul clasificării TNM al cancerului mamar N1 înseamnă:

A. metastază în ganglionii controlaterali
B. metastază în ganglionii ipsilaterali cu mobilitate păstrată
C. metastază în ganglionii ipsilaterali cu mobilitate pierdută
D. metastază în ganglionii mamari interni
E. fără metastază
(pag. 1197)
G2643044. În chirurgia cancerului mamar, mastectomia PATEY presupune:

A. mastectomie + îndepărtarea marelui pectoral
B. mastectomie + îndepărtarea micului pectoral
C. mastectomie + îndepărtarea micului şi marelui pectoral
D. mastectomie simplă, conservând pectoralul
E. mastectomie simplă
(pag. 1202)
G2843045. Care din urmatoarele forme clinice se caracterizeaza prin prurit, eritem si apoi ulceratie
mamelonara:
A. boala Paget
B. cancerul mamar ocult
C. cancerul multicentric
D. cancerul evolutiv
E. schirul mamar
(pag. 237)
G2843046. Gradul de diferentiere histopatologic G2 reprezinta:

A. gradul de diferentiere nu poate fi stabilit
B. bine diferentiat
C. moderat diferentiat
D. slab diferentiat
E. nediferentiat
(pag. 237)
G1143047. Care sunt caile principale de drenaj limfatic ale sanului ?

A. transpectorala
B. axilara
C. presternala
D. mamara interna
E. retropectorala
(pag. 233)
G1143048. De obicei la palpare tumora mamara maligna are urmatoarele caractere:

A. dura
B. cu limite difuze
C. bine delimitata
D. cu suprafaţa regulata
E. poate sa adere la tegumente
(pag. 235)
G1143049. Elementele radiologice care sugereaza un cancer mamar sunt:

A. opacitate perfect conturata
B. absenta oricarei opacitati
C. opacitate de regula cu contur difuz
D. prezenţa spiculilor si microcalcificarilor
E. ingrosarea lizereului cutanat la tumora sau areola

(pag. 236)
G1143050. Indicatiile de chirurgie limitata in cancerul de san sunt:

A. tumora mai mare de 3 cm
B. tumora mai mica de 2 cm
C. tumora ce nu a avut evolutie rapida
D. marginile piesei de rezecţie sunt negative la examenul HP intraoperator
E. refuzul bolnavei de a efectua mastectomie
(pag. 241)
G1143051. Prin care din urmatoarele metode se pune diagnosticul de cercitudine in cancerul mamar ?
A. excizia sectorala mamara cu examen histopatologic
B. ecografia ultrasonica
C. mamografia
D. examen citologic din aspiratul obţinut prin puncţie cu ac fin
E. examen citologic din scurgerile mamelonare
(pag. 236)
G1243052. Caile principale de diseminare limfatica a cancerului mamar sunt

A. transpectorala
B. mamara interna
C. retropectorala
D. axilara
E. descrisa de Gerota
(pag. 1191)
G1243053. Dintre metodele de diagnostic al cancerului mamar ( paraclinice si de laborator) enumerate

mai jos, cele mai importante sunt
A. ecografia Doppler
B. examenul citologic din aspiratul punctiei cu ac fin
C. tomografia computerizata
D. rezonanta magnetica
E. mamografia
(pag. 1194)
G1243054. Evolutia locala a cancerului mamar se face prin

A. venele vertebrale
B. vena axilara
C. vena azygos
D. invazia limfaticelor si capilarelor sangvine
E. extensie directa
(pag. 1189)
G1243055. Factorii endogeni de risc pentru cancer mamar sunt

B. menarha precoce, inainte de 12 ani
C. stresul
D. nuliparitatea
E. menopauza tardiva, dupa 55 ani
(pag. 1188)
G1243056. Factorii prognostici histologici in cancerul mamar sunt

A. ritmul de evolutie al tumorii
B. gradul de diferentiere
C. receptorii estrogenici si progesteronici
D. starea ganglionilor limfatici axilari
E. volumul tumorii
(pag. 1198)
G1243057. In cazurile de cancer mamar chirurgia conservatoare are urmatoarele deziderate

A. un tratament mai ieftin
B. obtinerea unui rezultat estetic mai bun
C. salvarea sanului cu orice pret
D. controlul local al bolii
E. evitarea chimioterapiei postoperatorii
(pag. 1203)
G1243058. La palpare, de obicei, tumora maligna mamara este

A. renitenta
B. fixa pe peretele toracic
C. cu retractie cutanata
D. cu limite difuze
E. dura
(pag. 1193)
G1243059. Operatia Halsted

A. este astazi cea mai indicata in tratamentul cancerului mamar
B. are sechele mai severe decat procedeele Patey si Madden (impotenta functionala a membrului
corespunzator, aspect inestetic, plexalgii)
C. este generatoare de brat gros monstruos in unele cazuri
D. nu necesita radio-chimioterapie adjuvanta
E. are in prezent indicatii restrinse
(pag. 1201, 1202)
G1243060. Tumorile epiteliele ale sanului sunt reprezentate de

A. limfoame
B. carcinoamele lobulare
C. carcinoamele ductale in situ
D. boala Paget
E. cystosarcoma Phyllodes maligne
(pag. 1198)
G1443061. Aderenta completa in cancerul de san presupune:

A. Limitarea procesului neoplazic la tesutul glandular
B. Invazia directa a tegumentului
C. Fixarea la muschiul pectoral
D. Fixarea la peretele toracic
E. Aspectul de coaja de portocala
(pag. 235)
G1443062. Boala Paget a sanului:

A. Este o forma frecventa de cancer mamar
B. Apare mai frecvent la femeile peste 40 ani
C. Are evolutie rapida

D. Se caracterizeaza prin prurit, eritem si ulceraţie mamelonara
E. Periodic ulceratia se acopera de scoame ceea ce da falsa impresie de vindecare
(pag. 237)
G1443063. Caile limfatice principale ale glandelor mamare sunt:

A. Calea axilara
B. Calea transpectorala
C. Calea mamara interna
D. Calea retropectorala
E. Calea retrosternala (Gerota)
(pag. 233)
G1443064. Care sunt factorii de risc endogeni in cancerul de san:

A. Tulburarile endocrine si excesul estrogenic
B. Varsta
C. Tumori benigne ale glandei mamare
D. Multiparitatea
E. Alaptatul la san
(pag. 228-229)
G1443065. Ce investigatii precizeaza diagnosticul de malignitate in cancerul de san:

A. Examenul clinic
B. Mamografia
C. Examen citologic si bioptic
D. Radiografia pulmonara
E. Ecografia hepatica
(pag. 235)
G1443066. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se pune cu ajutorul:

A. Examenului citologic din scurgerile mamelonare
B. Examenului citologic din aspiratul obtinut prin punctie cu ac fin
C. Ecografie mamara
D. Amprenta cu examen citologic pentru leziuni ulcerate mamelonare
E. Mamografie
(pag. 236)
G1443067. Diseminarea la distanta in cancerul mamar se produce:

A. Pe cale peritoneala
B. Pe cale hematogena
C. Pe cale limfatica
D. Din aproape in aproape
E. Pe cale nervoasa
(pag. 231)
G1443068. in etiologia cancerului de san sunt incriminati urmatorii factori de risc externi (de mediu
inconjurator):
A. Iradierea mai ales inainte de 30 ani
B. Expunerea sanului la radiatii ultraviolete mai ales pentru persoanele care prezinta mastopatie benigna
difuza sau in placard
C. Contraceptive orale, mai ales cand sunt administrate inainte de prima sarcina si pe perioada indelungata
(peste 10 ani)
D. Stresul
E. Cafeaua
(pag. 228)
G1443069. Indicatiile de chirurgie limitata in cancerul de san sunt:

A. Carcinomul lobular invaziv
B. Tumora mai mica de 2 cm
C. Tumora ce nu a avut evolutie rapida
D. Cand marginile piesei de rezecţie sunt negative la examenul histopatologic intraoperator
E. Bolnava a fost iradiata anterior pe regiunea mamara
(pag. 241-242)
G1443070. Inspectia in cancerul de san pune in evidenta:

A. Existenta unor proeminente anormale sau de presiune
B. Paralelismul pliurilor cutanate
C. Retractia si devierea mamelonului
D. Prezenţa unor eroziuni sau ulceraţii
E. Volumul celor doi sani
(pag. 234)
G1443071. Mastita acuta carcinomatoasa se caracterizeaza prin:

A. Nu exista tumori palpabile ci doar cresterea consistentei sanului
B. Determina foarte precoce metastaze gamglionare si sistemice
C. Prezenta de fenomene inflamatorii
D. Este forma cea mai grava de cancer mamar
E. Fenomenele inflamatorii sunt limitate
(pag. 237)
G1543072. Apreciati care sunt caracteristicile biologiei cancerului mamar:

A. cancerul mamar este un cancer hormono-dependent;
B. toate celulele unei tumori mamare maligne prezinta receptori pentru hormonii estrogeni si progesteron;
C. la pacientele tinere receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi evaluati;
D. la pacientele cu status post-menopauzal receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi
evaluati;
E. tumorile care prezinta receptori hormonali raspund bine la hormono-terapie.
(pag. 231)
G1543073. Care dintre aspectele de mai jos sugereaza boala neoplazica mamara avansata loco-
regional:
A. adenopatia axilara ipsilaterala clinic palpabila;
B. edemul sanului;
C. adenopatie subclaviculara;
D. bratul gros ipsilateral;
E. adenopatia supraclaviculara ipsilaterala clinic palpabila.
(pag. 234)
G1543074. Care dintre urmatoarele sedii ale bolii neoplazice maligne cu localizare mamara reprezinta
forme particulare ale diseminarii la distanta:
A. plamanul;
B. pleurezia;
C. limfangioza pulmonara;
D. sistemul osos;
E. ascita.
(pag. 231)
G1543075. Care sunt explorarile paraclinice care precizeaza malignitatea unei formatiuni tumorale
mamare:
A. nivelul antigenului CA15-3;
B. examenul citologic al unei scurgeri mamelonare;
C. examenul citologic al amprentei unei leziuni tumorale ulcerate;
D. examenul citologic al punctiei aspirative de la nivelul unei formatiuni tumorale sau ganglionare;
E. examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare.
(pag. 236)
G1543076. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se stabileste pe:

A. mamografia digitala;
B. ecografie;
C. examen histopatologic;
D. examen citologic;
E. nivelul antigenului CA 15-3.
(pag. 236)
G1543077. Elementele mentionate mai jos reprezinta caracteristicile bolii Paget cu localizare mamara:
A. forma frecventa de carcinom mamar;
B. origine in celulele epiteliale ale canalelor galactofore;
C. origine epidermica ;
D. se poate manifesta clinic ca leziune eczematiforma areolo-mamelonara cu sau fara tumora primara;
E. reprezinta un carcinom in situ atunci cand boala este limitata numai la mamelon.
(pag. 237)
G1543078. Elementele radiologice care sugereaza un cancer mamar pe mamografie sunt:

A. opacitate cu contur difuz, sters, sau sub forma de plaja noroasa;
B. opacitate de intensitate costala;
C. prezenta spiculilor si microcalcificarilor;
D. edemul peritumoral;
E. ingrosarea lizereului cutanat.
(pag. 236)
G1543079. Enumerati factorii endogeni care constituie un factor de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar:
A. varsta peste 45 de ani;
B. menarha precoce, menopauza tardiva;
C. alaptarea normala;
D. starile precanceroase;
E. tulburari endocrine.
(pag. 228)
G1543080. In clasificarea TNM a cancerului mamar Tis reprezinta:

A. carcinom lobular in situ;
B. carcinom ductal in situ;
C. Boala Paget cu localizare mamelonara;
D. Boala Paget cu localizare mamelonara si tumora intramamelonara palpabila;
E. tumora peste 2 cm.
(pag. 239)
G2543081. Enumerati factorii endogeni care constituie un factor de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar:
A. varsta peste 45 de ani
B. menarha precoce, menopauza tardiva
C. alaptarea normala
D. starile precanceroase
E. tulburari endocrine
(pag. 228)
G2543082. Care dintre aspectele de mai jos sugereaza boala neoplazica mamara avansata loco-
regional:
A. adenopatia axilara ipsilaterala clinic palpabila
B. edemul sanului
C. adenopatie subclaviculara
D. bratul gros ipsilateral
E. adenopatia supraclaviculara ipsilaterala clinic palpabila
(pag. 235)
G2543083. Elementele radiologice care sugereaza mamografic un cancer mamar sunt:

A. opacitate cu contur difuz, sters, sau sub forma de plaja noroasa
B. opacitate de intensitate costala
C. prezenta spiculilor si microcalcificarilor
D. edemul peritumoral
E. ingrosarea lizereului cutanat
(pag. 236)
G2543084. Care sunt explorarile paraclinice care pot preciza malignitatea unei formatiuni tumorale
mamare:
A. nivelul antigenului CA15-3
B. examenul citologic al unei scurgeri mamelonare
C. examenul citologic al amprentei unei leziuni tumorale ulcerate
D. examenul citologic al punctiei aspirative de la nivelul unei formatiuni tumorale sau ganglionare
E. examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare
(pag. 236)
G2543085. Care sunt afectiunile care impun diagnosticul diferential al unei neoplazii mamare maligne:
A. afectiuni inflamatorii acute
B. afectiuni inflamatorii cronice
C. dermatita eroziva
D. hematomul post-traumatic recent al regiunii mamare
E. tumora Phyllodes
(pag. 229)
G2543086. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se stabileste pe

A. mamografia digitala
B. ecografie
C. examen histopatologic
D. examen citologic
E. nivelul antigenului CA 15-3
(pag. 236)
G2543087. Care din următoarele afirmatii sunt adevărate despre ganglionii axilari - staţie a invaziei
regionale a cancerului glandei mamare
A. cuprind ganglionii situaţi în afara marginii externe a micului pectoral
B. cuprind ganglionii situaţi înapoia muşchiului mic pectoral

C. reprezintă teritoriul cuprins în spaţiul aflat înăuntrul marginii interne a muşchiului mic pectoral
D. sunt situaţi deasupra fasciei endotoracice în primele trei spaţii intercostale de o parte şi de alta a sternului
E. ocupă triunghiul format de vena jugulară internă, vena subclavie şi muşchiul trapez
(pag. 233)
G2543088. Examenul clinic, mijloc de diagnostic al cancerului glandei mamare trebuie să precizeze
A. sediul tumorii, număr, forma, consistenţa, limitele
B. raporturile tumorii cu fascia sau cu muşchiul pectoral şi/sau peretele toracic
C. adenopatie axilară
D. edemul peritumoral
E. prezenţa microcalcificărilor la nivelul tumorii
(pag. 234)
G2543089. Următorii factori de prognostic pot fi oferiţi de rezultatul histo-patologic al unui cancer
mamar operat
A. volumul tumorii
B. starea ganglionilor limfatici axilari
C. prezenţa receptorilor estrogenici
D. ritmul de evoluţie al tumorii
E. infiltratul inflamator peritumoral
(pag. 241)
G2643090. In rinofaringita acuta se face diagnostic diferential cu urmatoarele boli, cu EXCEP-TIA:

A. Rinita alergica
B. Pneumonia interstitiala
C. Rinoreea persistenta
D. Otita medie
E. Stafilococia pleuropulmonara
(pag. 172,173)
G2643091. Care din urmatoarele afirmatii privitor la otomastoidita latenta a sugarului sunt adevarate?
A. Apare la sugarul mic si distrofic.
B. Apare la sugarul mare cu stare buna de nutritie.
C. Se manifesta prin stare toxico-septica.
D. Local apare o tumefactie retroauriculara.
E. Sugarul are tegumente palid-cenusii, ina-petenta, varsaturi, diaree recurenta.
(pag. 175-176)
G2643092. Urmatorii sunt agentii etiologici cei mai frecventi ai sinuzitei acute bacteriene, cu EXCEPTIA:
A. Haemophilus influentzae
B. Moraxella caţaralis
C. Pneumococul
D. Stafilococul aureu
E. Streptococul ? hemolitic.
(pag. 174)
G2643093. Care din urmatoarele sunt manifestari clinice ale adenoiditei acute?
A. Respiratia orala
B. Voce nazonata
C. Tuse latratoare
D. Stridor intermitent
E. Tuse nocturna
(pag. 173-174)
G2643094. Care din urmatoarele reprezinta complicatii generale ale otomastoiditei sugarului?
A. Bronhopneumonia
B. Infectie urinara
C. Deshidratarea
D. Septicemie
E. Colaps
(pag. 176)
G2643095. Care din urmatoarele reprezinta manifestari clinice ale faringitei acute?
A. Rinoree
B. Tuse
C. Dureri faringiene
D. Cefalee
E. Febra precoce
(pag. 173)
G2643096. Cu care din urmatoarele boli se face diagnostic diferential în rinofaringita acuta?
A. Rinita alergica
B. Pneumonia interstitiala
C. Rinoreea persistenta
D. Otita medie
E. Stafilococia pleuropulmonara
(pag. 173)
G2643097. Care din urmatorii agenti sunt incriminati în producerea otitei medii?
A. Streptococul pneumonie
B. E. Coli
C. Haemophilus influenzae
D. Virusuri
E. Mycoplasma
(pag. 175)
G2643098. Care din urmatoarele sunt manifetari clinice ale otomastoiditei acute?
A. Febra de tip septic
B. Stare toxico-septica
C. Agitatie extrema
D. Crestere în greutate nesatisfacatoare
E. Diaree recurenta.
(pag. 175-176)
G2643099. În cadrul hormonoterapiei cancerului mamar, TAMOXIFEN-ul este:

A. un inhibitor al cromatazei la nivelul suprearenalei
B. se utilizează pe o perioadă de cel puţin 2 ani
C. este un blocant al receptorilor de estrogen
D. nu este indicat a se folosi mai mult de 2 luni
E. este un agonist bde Lh-Rh
(pag. 1205)
G2643100. În categoria terapeutică B III a cancerului mamar, se recurge la următoarele metode la o
pacientă aflată la menopauză:

A. tratament iniţial chirurgical radical,
B. tratament cu TAMOXIFEN indiferent de statusul hormonal
C. chimioterapie cu schema FEC
D. radioterapie (RT) postoperator
E. TAMOXIFEN numai în caz de receptori pozitivi
(pag. 1200)
G2643101. Tumora PHYLLODES mamară:

A. este o tumoră mamară malignă
B. este o formă de fibroadenom mamar
C. are un ritm de creştere lent
D. se însoţeşte de obicei de adenopatie axială
E. prezintă un ritm de creştere rapid
(pag. 1194)
G2643102. Printre factorii de risc endogeni ai cancerului mamar se numără:

A. menarha precoce, înainte de 12 ani
B. menopauza precoce, înainte de 55 ani
C. multiparitatea
D. obezitatea postmenopauză
E. alăptatul la sân
(pag. 1188)
G2643103. Pledează pentru cancerul mamar următoarele modificări ale mamografiei:

A. opacitate bine delimitată, cu un contur clar
B. prezenţa microcalcificărilor
C. edem peritumoral sub forma unui halou transparent,
D. scăderi în dimensiuni a lizereului cutanat limitat la tumoră
E. prezenţa spiculilor.
(pag. 1194)
G2643104. Diagnosticul de certitudine în cancerul mamar se pune cu următoarele metode:

A. ecografia
B. excizie sectorială cu examen histopatologic
C. determinarea nivelului Ag Ca-15.3
D. examen citologic din aspiratul obţinut prin puncţia tumorală ac fin
E. mamografie
(pag. 1194)
G2643105. În cadrul clasificării TNM al cancerului mamar, stadiul III A înseamnă:

A. T1N2M0,
B. T3N2M0,
C. T1N1M1
D. T0N2M0
E. T0N1M0
(pag. 1197)
G2643106. Indicaţiile chirurgiei limitate, în cadrul categoriei terapeutice A la cancerul mamar sunt:
A. tumoră mai mică de 2 cm
B. tumoră mai mică de 5 cm
C. tumoră cu evoluţie rapidă
D. raport convenabil tumoră/sân

E. când se pot obţine margini de rezecţie negative
(pag. 1199)
G2643107. Contraindicaţiile chirurgiei limitate în cadrul categoriei terapeutice A la cancerul mamar

sunt:
A. tumoră mai mică de 2,5 cm
B. sarcină
C. carcinomul lobular invaziv
D. la bolnavele ce nu au fost iradiate anterior
E. tumori situate în cadranul supero-extern
(pag. 1199)
G2643108. Se încadrează în categoria terapeutică B1 a cancerului mamar, următoarele stadii TNM:

A. T1 N1 Mo
B. T3 No Mo
C. T1 No Mo
D. T2 No Mo
E. T0 N1 Mo
(pag. 1199)
G2843109. Urmatorii factori de mediu sunt incriminati in etiologia cancerului de san:

B. dieta bogata in proteine, grasimi, dulciuri fine
C. expunerea sanilor la U.V.
D. obezitatea
E. cicatricea radiala
(pag. 229)
G2843110. Elementele radiologice ce sugereaza cancerul mamar sunt:

A. opacitate cu contur net
B. opacitate cu contur difuz
C. absenta spiculilor si microcalcifierilor
D. prezenta spiculilor si microcalcifierilor
E. ingrosarea lizereului cutanat limitat la tumora sau arcada
(pag. 236)
G2843111. In diagnosticul neoplasmului mamar este important nivelul urmatoarelor antigene:

A. CA – 15.3
B. TAG 72
C. MC
D. PKC
E. PTP
(pag. 236)
G2843112. Gruparea ganglionilor limfatici regionali ai sanului nivelul II (axilar mijlociu) cuprinde:
A. ganglionii situati lateral si inferior de marginea laterala a muschiului pectoral mic
B. ganglionii situati intre marginea mediala si laterala ale muschiului pectoral mic
C. ganglionii limfatici interpectoral Rotter
D. ganglionii situati superior de marginea mediala a muschiului pectoral mic
E. ganglionii subclaviculari, infraclaviculari sau apicali
(pag. 238)
G2843113. Mentionati cele patru organe cel mai frecvent implicate in metastazarea cancerului mamar:
A. pulmonul
B. sistemul osos
C. ficatul
D. suprarenalele
E. rinichii
(pag. 231)
G2843114. Caile accesorii de drenaj limfatic ale sanului sunt reprezentate de:
A. calea accesorie prepectorala
B. calea accesorie transpectorala
C. calea accesorie presternala
D. calea retrosternala sau substernala
E. calea accesorie retropectorala
(pag. 233)
G2843115. Care dintre grupele urmatoare nu fac parte dintre ganglionii regionali ai sinului:
A. ganglionii axilari homolaterali si interpectorali Rotter
B. ganglionii mamari interni
C. ganglionii supraclaviculari
D. ganglionii laterocervicali
E. ganglionii retroauriculari
(pag. 238)
G2843116. Care sunt factorii de risc endogeni pentru cancerul mamar:

A. virsta
B. menarha precoce, menopauza tardiva
C. alaptatul la sin
D. starile precanceroase
E. obezitate, mai ales in postmenopauza
(pag. 228)
Tema nr. 44
Cancerul de col uterin
BIBLIOGRAFIE:
Celsius, 2003
G1144001. Caile de propagare ale cancerului de col uterin in ordinea frecventei de reprezentare sunt:
A. din aproape in aproape, limfatica, calea hematogena
B. limfatica, calea hematogena, din aproape in aproape
C. calea hematogena, din aproape in aproape, limfatica
D. din aproape in aproape, calea hematogena, limfatica
E. calea hematogena, limfatica, din aproape in aproape
(pag. 1099)
G1144002. Din punct de vedere histologic, cea mai frecventa forma de cancer de col uterin este:
A. adenocarcinomul
B. carcinosarcomul
C. leiomiosarcomul
D. carcinomul epidermoid
E. rabdomiosarcomul
(pag. 1098)
G1144003. in general mijloacele terapeutice ale cancerului de col uterin se combina si se succed in
urmatoarea ordine:
A. chirurgie, chimioterapie, iradiere, tratament adjuvant
B. chirurgie, iradiere, tratament adjuvant, chimioterapie
C. iradiere, chirurgie, chimioterapie, tratament adjuvant
D. tratament adjuvant, chirurgie, chimioterapie, iradiere
E. chirurgie, tratament adjuvant, chimioterapie, iradiere
(pag. 1102)
G1144004. Screening-ul pentru cancerul de col uterin se face prin:

A. examenul cu valve
B. testul Lahm_Schiller
C. colposcopie
D. examenul citologic Babes-Papanicolau
E. biopsia tintita sub colposcop
(pag. 1101)
G1144005. Stadiul II B al cancerului de col uterin reprezinta:

A. carcinom strict limitat la cervix
B. invazia vaginului pana la 1/3 caudala fara invazia parametrelor
C. invazia 1/3 caudale a vaginului
D. invazia parametrelor pana la peretele exavaţiei
E. invazia parametrelor, fara a ajunge la peretele exavatiei
(pag. 1100)
G1144006. Stadiul III A al cancerului de col uterin reprezinta:
A. invazia vaginului pana la 1/3 caudala fara invazia parametrelor

B. invazia parametrelor, fara a ajunge la peretele exavatiei
C. invazia 1/3 caudale a vaginului
D. invazia parametrelor pana la peretele exavaţiei
E. interesarea vezicii urinare si/sau a rectului
(pag. 1100)
G1244007. Definirea entitatii de carcinom pe col restant reprezinta

A. aparitia neoplaziei cervicale imediat dupa executarea histerectomiei subtotale
B. aparitia neoplaziei cervicale in primul an dupa executarea histerectomiei subtotale
C. aparitia neoplaziei cervicale in primii 2 ani dupa executarea histerectomiei subtotale
D. aparitia neoplaziei cervicale la 3 ani sau mai mult dupa executarea histerectomiei subtotale
E. in orice interval de timp dupa executarea histerectomiei subtotale
(pag. 3070)
G1244008. Diagnosticul pozitiv al cancerului de col uterin poate fi stabilit prin

A. examen cu valve
B. testul Lahm-Schiller
C. citologie
D. este numai anatomo-patologic
E. cistoscopie
(pag. 3071)
G1244009. In cadrul stadializarii cancerului de col uterin (FIGO), carui stadiu ii corespunde definitia de
invazie stromala de 3-5 mm de la membrane bazala si nu mai larga de 7 mm
A. carcinoma in situ
B. stadiul Ia1
C. stadiul Ia2
D. stadiul Ib1
E. stadiul Ib2
(pag. 3070)
G1244010. In cadrul tratamentului cancerului de col uterin, conizatia larga sau amputatia de col cu
dispansarizare continua si atenta este indicate in urmatoarea situatie
A. stadiul Iia
B. stadiul 0 la pacientele peste 40 de ani
C. stadiul 0 la pacientele sub 40 de ani, care isi doresc o sarcina
D. stadiul Ia2
E. stadiul Iib
(pag. 3076)
G1244011. In tratamentul cancerului de col uterin, decizia terapeutica este luata de catre
A. ginecolog
B. anatomopatolog
C. radioterapeut
D. chimioterapeut
E. o echipa complexa formata din ginecolog, anatomopatolog, radioterapeut, oncolog si chimioterapeut
(pag. 3073)
G1244012. La examenul clinic al unei paciente cu cancer de col uterin se constata prezenta tumorii la
nivelul colului cu invazia parametrelor, dar nu pina la peretele excavatiei. In ce stadiu clinic (FIGO) se
incadreaza pacienta
A. Ia
B. Ib
C. Iia
D. Iib
E. IIIb
(pag. 3072)
G1344013. Adenocarcinomul de col uterin se intilneste cu o frecventa de:

A. 20%
B. 14%
C. 5%
D. 7-9%
E. peste 20%
(pag. 448)
G1344014. Frecventa cancerului de col uterin este agreata la:

A. 15/100.000/an
B. 9/100.000/an
C. 8-10/100.000/an
D. 12/100.000/an
E. 12-14/100.000/an
(pag. 447)
G1344015. Screening-ul pentru cancerul de col uterin se realizeaza prin:

A. examen bacteriologic
B. examen citologic
C. examen ecografic cu sonda vaginala
D. examen RMN
E. examen clinic
(pag. 451)
G1344016. Sursa de iradiere in brahiterapia cancerului de col uterin trebuie sa fie in contact cu:
A. tumora
B. trompa
C. ovarul
D. perineul posterior
E. perineul anterior
(pag. 452)
G1344017. Tratamentul cancerului de col uterin se realizeaza in echipa, din care se exclude:
A. ginecolog
B. oncolog
C. radioterapeut
D. cardiolog
E. chimioterapeut
(pag. 452)
G1444018. Diagnosticul pozitiv, de certitudine, in cancerul de col uterin se pune prin:

A. Tuseu vaginal
B. Ecografie transvaginala
C. Examen histopatologic
D. Testul Lahm - Schiller
E. Nici una din variantele de mai sus
(pag. 1107)
G1444019. Screening-ul pentru cancerul de col uterin se face prin:

A. Examenul citologic Babes-Papanicolau
B. Testul Lahm-Schiller
C. Colposcopie
D. Biopsie ţintita sub colposcop
E. Ecografie
(pag. 1101)
G1544020. Cancerul de col uterin std. I a2 cuprinde:

A. Invazie in adancime de pana la 5 mm. de la membrana bazala si care nu depaseste 7 mm. in suprafata;
B. Leziune limitata la col, pana la 4 cm.;
C. Invazie stromala de 7 mm. de la membrana bazala si nu peste 9 mm.diametru;
D. Leziune cervicala mai mare de 4 cm.;
E. Leziune cervicala de 4 cm..
(pag. 1100)
G1544021. Cancerul de col uterin std. III cu hemoragii importante beneficiaza, ca prim act terapeutic:
A. Brahiterapie intravaginala in scop hemostatic;
B. Brahiterapie intravaginala si intrauterina;
C. Teleterapie;
D. Numai polichimioterapie;
E. Numai tratament chirurgical.
(pag. 1104)
G1544022. Diagnosticul pozitiv al cancerului de col uterin se pune prin:

A. Colposcopie;
B. Examen Babes Papanicolau;
C. Examen histopatologic;
D. Tuseu vaginal;
E. Histeroscopie.
(pag. 1101)
G1544023. Marcati afirmati afirmatiile incorecte in legatura cu prognosticul cancerului de col uterin:
A. Depinde de forma anatomo-clinica;
B. Este favorabil cu cat femeia este mai tanara;
C. Este grav in asociere cu sarcina;
D. Depinde de radiosensibilitatea celulelor tumorale;
E. Depinde de stadiul in care s-a stabilit diagnosticul.
(pag. 1101)
G1544024. Pacienta cu neoplasm de col uterin cu ureterohidronefroza se incadreaza in stadiul:

A. IV a;
B. III;
C. II;
D. I a;
E. IV b.
(pag. 1100)
G1544025. Succesiunea mijloacelor terapeutice din cancerul de col uterin stadiul I asociat cu sarcina
in trimestrul II este:
A. Brahiterapie - interventie chirurgicala de tip oncologic la 4-6 saptamani - teleterapie postoperatorie;
B. Mica cezariana - brahiterapie intravaginala la 8 - 10 zile de la interventia chirurgicala - teleterapie -

inteventie chirugicala de tip oncologic la 4-5 saptamani de la terminarea teleterapiei;
C. Mica cezariana - polichimioterapie imediata;
D. Mica cezariana - teleterapie postoperatorie;
E. Brahiterapie - mica cezariana la 2-3 saptamani.
(pag. 1105)
G2344026. Grupul ganglionar primar in cancerul de col cuprinde urmatorii ganglioni, cu exceptia:
A. ganglionii obturatori;
B. ganglionii hipogastrici;
C. ganglionii iliaci comuni;
D. ganglionii presacrati;
E. ganglionii parametrului;
(pag. 3070)
G2344027. Stadiul II b (stadializarea FIGO) a cancerului de col reprezinta:

A. invazia 1/3 caudale a vaginului, fara atingerea peretilor excavatiei, in caz de invazie a parametrelor;
B. invazia vaginului fara interesarea parametrelor;
C. invazia parametrelor pana la peretele excavatiei si / sau hidronefroza sau rinichi nefunctional;
D. invazia parametrelor, dar nu pana la peretele excavatiei;
E. leziune mai mare de 4 cm;
(pag. 3072)
G2344028. Stadiile III(III a si III b) cu hemoragii importante din cancerul de col vor beneficia ca prim act
terapeutic de:
A. interventie chirurgicala;
B. brahiterapie intravaginala;
C. teleterapie;
D. polichimioterapie 4-6 saptamani;
E. polichimioterapie 3 luni;
(pag. 3076)
G2344029. Rolul factorului infectios in etiologia cancerului de col uterin este sustinut de prezenta:
A. virusul Epstein - Barr;
B. HIV;
C. virus herpes simplex tip 2;
D. virusul rubeolic;
E. virus herpes simplex tip 1;
(pag. 3069)
G2344030. Carcinomul de col restant reprezinta:

A. un carcinom aparut la mai putin de 3 ani de la histerectomie;
B. un carcinom aparut la 3 ani sau mai mult de la histerectomie;
C. un carcinom concomitent histerectomiei;
D. un rest al unui carcinom ce nu a putut fi extirpat in totalitate;
E. toate raspunsurile sunt false;
(pag. 3070)
G2344031. Dintre tumorile non-epiteliale maligne in cancerul de col fac parte urmatoarele, cu exceptia:
A. leiomiosarcomul;
B. adenocarcinomul adenoid chistic;
C. carcinosarcomul;
D. adenosarcom;
E. sarcomul stromal adenocervical;
(pag. 3070)
G2544032. O pacienta de 42 ani diagnosticata cu tumora renala dreapta si cu ureterohidronefroza de

gradul II este investigata ginecologic, diagnosticandu-se la examenul histopatologic al colului uterin o
leziune neoplazica de 7 mm adincime de la membrana bazala ce se intinde pe orizontala pe 8 mm. In ce
stadiu (stadializarea FIGO) se afla pacienta?
A. Stadiul III
B. Stadiul IA1
C. Stadiul IA2
D. Stadiul IB
E. Stadiul IV
(pag. 1100)
G2544033. Care dintre urmatoarele variante apartin stadiului IA in stadializarea TNM a cancerului de
col uterin?
A. Carcinom preclinic, leziunea fiind microscopica
B. Carcinom strict limitat la cervix
C. Leziune neoplazica vizibila cu ochiul liber, dar care nu depaseste colul
D. Carcinom in situu
E. Nici una dintre variante nu este corecta
(pag. 1100)
G2544034. Cea mai frecventa forma a cancerului genito- mamar in romania este
A. cancerul de ovar
B. Cancerul de corp uterin
C. Cancerul de col uterin
D. Cancerul de san
E. Nici una dintre variante nu este corecta
(pag. 1097)
G2544035. Screening- ul pentru cancerul de col uterin se face prin urmatorul examen:
A. Examenul cu valve
B. Testul Lahm- Schiller
C. Examenul citologic Babes- Papanicolau
D. Colposcopia
E. Examenul histopatologic
(pag. 1101)
G2544036. Diagnosticul pozitiv al cancerului de col uterin se face numai prin:

A. Examenul cu valve
B. Testul Lahm- Schiller
C. Examenul citologic Babes- Papanicolau
D. Colposcopia
E. Examenul histopatologic
(pag. 1101)
G2544037. Frecventa de aparitie a cancerului cervical este apreciata global la valoarea:

A. 8- 10 / 1000 femei
B. 3-4 /1000femei
C. 8-10 / 100 000 femei
D. 4-6 / 100 000 femei
E. Nici o varianta nu este corecta

(pag. 1097)
G2544038. Diagnosticarea cancerului de col uterin in stadii avansate in Romania se face in proportie
de:
A. 30- 40% din cazuri
B. 40-50 % din cazuri
C. 60- 70%din cazuri
D. 80- 90% din cazuri
E. 10- 20% din cazuri
(pag. 1097)
G2544039. Calea de propagare a cancerului de col uterin cel mai putin folosita este:
A. din aproape in aproape
B. calea perineurala
C. calea limfatica
D. calea hematogena
E. nici una dintre variantele de mai sus
(pag. 1099)
G2544040. Care dintre urmatorii ganglioni NU face parte din grupul ganglionar secundar in propagarea
cancerului de col uterin?
A. ganglionii hipogastrici
B. ganglionii iliaci comuni
C. ganglionii presacrati
D. ganglionii femurali superficiali
E. ganglionii periaortici
(pag. 1099)
G2644041. Forma clinica de cough-asţma se caracterizeaza prin urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Tuse spastica, repetitiva cu durata de peste 4 saptamâni
B. Wheezing de obicei prezent
C. Wheezingul de obicei lipsette
D. Este o forma clinica usoara
E. Tusea raspunde favorabil la tratamentul antiasmatic.
(pag. 228)
G2644042. Mediatorii eliberati din mastocite în astmul bronsic la copil sunt urmatorii, cu EXCEPTIA:
A. Histamina
B. Hiualoronidaza
C. Bradikinina
D. Prostaglandine
E. Leukotriene
(pag. 226-227)
G2644043. Urmatoarele sunt forme clinice de astm, cu EXCEPTIA:

A. Cought-variant asţma
B. Astmul sever
C. Astmul atopic
D. Astmul la effort
E. Astmul alergic
(pag. 228-230)
G2644044. Urmatoarele sunt manifestari clinice ale astmului sever, cu EXCEPTIA:

A. Crize de astm mai mult de 1/luna
B. Prezinta status asmatic
C. Ritmul respirator este normal sau depaseste 30% din valorile medii
D. Ritmul respirator este normal sau depaseste 50% din valorile medii
E. Dispnee severa
(pag. 229)
G2644045. Urmatoarele semne si simptome sunt caracteristice astmului usor la copil, cu EXCEPTIA:
A. Crize de astm scurte
B. Ritmul respirator este normal sau depaseste 30% din valorile medii
C. Prezinta wheezing usor doar la sfîrsitul expirului
D. Tiraj intercostal si suprasternal sever
E. Nu exista tiraj
(pag. 229)
G2644046. Tratamentul formelor grave de astm cuprinde urmatoarele, cu EXCEPTIA:

A. Oxigenoterapie
B. Metilprednisolon
C. Ampicilina
D. Aerosoli cu Ventolin sau Albuterol
E. Terbutalina I.V.
(pag. 239)
G2644047. Tratamentul cronic al astmului la copil cuprinde:

A. tratament preventiv antiinflamator
B. tratament cronic cu metilxantine
C. administrare zilnica de beta 2 agonisti
D. administrare zilnica de beta 2 agonisti
E. tratament cronic cu corticosteroizi
(pag. 236)
G2644048. Care din urmatoarele grupe ganglionare aparţin grupului ganglionar primar de extensie a
A. ganglioni iliaci comuni
B. ganglioni femurali profunzi
C. ganglioni periaortici
D. ganglioni presacrati
E. ganglioni femurali superficiali
(pag. 3070)
G2644049. Ce procent reprezintă adenocarcinomul între tipurile histopatologice de cancer de col

uterin?
A. 15-20%
B. 20-25%
C. 5-10%
D. 10-15%
E. 25-30%
(pag. 3071)
G2644050. Precizaţi adâncimea maximă a invaziei de la membrana bazală în cazul unui cancer de col
uterin în stadiul 1
A. 1 mm
B. 2 mm
C. 3 mm
D. 4 mm
E. 5 mm
(pag. 3070)
G2644051. Care este lărgimea maximă a invaziei la un cancer de col uterin în stadiul 2?
A. 3 mm
B. 3-5 mm
C. 6 mm
D. 7 mm
E. 10 mm
(pag. 3070)
G2644052. Enumeraţi posibilele complicaţii tardive postoperatorii în chirurgia cancerului de col uterin:
A. leziuni ureterale
B. disfuncţia vezicală
C. leziuni ale vaselor iliace
D. leziuni ale vaselor obturatorii
E. tromboflebitele
(pag. 3074)
G2644053. Cât reprezintă durata expunerii în cazul sistemului Stokholm de tratament radiologic în
cazul cancerului de col uterin?
A. 6-8 zile
B. 2-3 zile
C. 27-30 ore
D. 12-18 ore
E. 6-8 ore
(pag. 3074)
G2644054. Precizaţi care din următoarele intervenţii nu reprezintă contraindicaţii pentru tratamentul
cancerului de col uterin asociat sarcinii:
A. ablactarea
B. chiuretajul cavităţii uterine
C. brahiterapia intrauterină
D. naşterea pe căi naturale
E. alăptarea
(pag. 3076)
G2644055. Câte cure de polichimioterapie pot fi efectuate în cazul tratamentului asociat al sarcomului
de col uterin?
A. 2-4
B. 4-6
C. 6-8
D. 8-10
E. 10-12
(pag. 3078)
G2644056. De câte ori creşte fumatul riscul apariţiei unui cancer de col uterin?
A. 2-3 ori
B. 3-4 ori
C. 4-5 ori
D. 5-6 ori
E. nu are nici un efect
(pag. 3069)
G2644057. Precizaţi care din următoarele elemente nu reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea
unui cancer de col uterin:
A. fumatul
B. condiţiile socio-economice precare
C. numărul de parteneri sexuali
D. aportul scăzut de vitamina C
E. debutul precoce al activităţii sexuale
(pag. 3069)
G2644058. Precizaţi care din următoarele tumori maligne de col uterin au origine nonepitelială:
A. sarcomul stromal adenocervical
B. adenosarcomul
C. adenocarcinomul mezonefroid
D. carcinosarcomul
E. leiomiosarcomul
(pag. 3070)
G2644059. Care din următoarele tipuri histologice de cancer de col uterin aparţine carcinoamelor
scuamoase:
A. carcinomul bazocelular
B. carcinomul adenoscuamos
C. adenoidul chistic
D. adenocarcinomul papilar
E. "Glassy cell carcinoma"
(pag. 3070)
G2644060. Care din următoarele grupuri ganglionare nu aparţin grupului ganglionar primar de extensie
a cancerului de col uterin?
A. ganglionii parametrului
B. ganglionii obturatori
C. ganglionii iliaci externi
D. ganglionii iliaci comuni
E. ganglionii hipogastrici
(pag. 3070)
G2644061. Care din următoarele metode nu contribuie la diagnosticul precoce al cancerului de col
uterin?
A. testul Lahm-Schiller
B. examenul cu valve
C. citologia
D. urografia i.v.
E. colposcopia
(pag. 3071)
G2644062. Ce procent între cancerele de col uterin este ocupat de adenocarcinom?

A. 5-10 %
B. 10-15 %
C. 15-20 %
D. 20-25 %
E. 1-2 %
(pag. 3071)
G2644063. Frecvenţa de apariţie a cancerului de col uterin cervical indicată în literatura anglo-saxonă
este:
A. 8-10/1000.000 /an
B. 6-8/1000.000 /an
C. 10-12/1000.000 /an
D. 8-/1000.000 /an
E. 10/1000.000 /an
(pag. 3069)
G2644064. Căile de extensie ale cancerul de col uterin în ordinea frecvenţei, sunt:
A. din aproape în aproape, limfatică, hematogenă
B. din aproape în aproape, hematogenă, limfatică
C. limfatică, din aproape în aproape, hematogenă
D. limfatică, hematogenă, din aproape în aproape
E. din aproape în aproape, hematogenă
(pag. 3070)
G2644065. În cancerul de col şi sarcină, stabilirea stadialităţii este:

A. facilă
B. facilă în prezenţa computer tomografiei
C. dificilă datorită îmbibaţiei hidrice
D. dificlă în funcţie de prezentaţie
E. dificilă la prima sarcină
(pag. 3073)
G1144066. cancerul de col uterin in stadiul I se caracterizeaza prin:

A. prezinta ca semn de alarma sangerarea
B. metroragii continue
C. este complet asimptomatic
D. scurgeri vaginale sangvino-purulente
E. diagnosticul se stabileste pe baza metodelor paraclinice
(pag. 1099)
G1144067. in caz de suspiciune de cancer al endocolului, esentiale pentru stabilirea diagnosticului

pozitiv sunt:
A. chiuretajul bioptic fractionat cu examen histopatologic
B. histeroscopie cu biopsie per histeroscop
C. testul Lahm-Schiller
D. colposcopia
E. examen cu valve
(pag. 1101)
G1144068. in tratamentul chirurgical al cancerului de col uterin, limfadenocolpohisterectomia totala

largita este indicata in stadiile:
A. I B
B. II A
C. III A
D. III B
E. uneori II B postiradiere
(pag. 1102)
G1144069. Prognosticul cancerului de col uterin este favorabil in:

A. stadiul 0
B. stadiul I
C. stadiul II
D. stadiul III
E. stadiul IV
(pag. 1101)
G1244070. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt valabile in cazul adenocarcinomului de col uterin
A. se intilneste mai frecvent decit carcinomul scuamos(epidermoid)
B. reprezinta 10 – 15% dintre cancerele de col uterin
C. semnele si simptomele apar mai precoce decit in cancerul exocervical
D. semnele si simptomele apar mai tardiv decit in cancerul exocervical
E. recidivele locale sunt mai frecvente decit in carcinomul scuamos
(pag. 3073)
G1244071. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt valabile in cazul tratamentului citostatic al cancerului
de col uterin
A. este tratamentul de electie in aceasta localizare
B. are numai un rol adjuvant
C. se indica in formele incipiente de boala, facind inutile celelalte metode terapeutice
D. este indicat in formele avansate de boala in asociere cu radioterapia
E. citostaticul de electie este 5-Fluorouracilul
(pag. 3075)
G1244072. Care dintre urmatoarele modalitati reprezinta cai de extensie in cancerul de col uterin
B. calea limfatica
C. prin insamintare peritoneala
D. calea hematogena
E. calea perineurala
(pag. 3070)
G1244073. Care dintre urmatoarele semne si simptome se intilnesc in cadrul diagnosticului de cancer
de col uterin
A. greturile
B. scurgerea vaginala cu striuri sangvine dupa contact sexual
C. hemoragie digestive superioara
D. hematurie in stadii avansate
E. incontinenta anala
(pag. 3071)
G1244074. Care dintre urmatoarele situatii reprezinta contraindicatii majore in strategia terapeutica a
cancerului de col asociat cu sarcina
A. chiuretajul cavitatii uterine
B. nasterea pe cai naturale
C. nasterea prin operatie cezariana
D. brahiterapia intrauterina
E. alaptarea
(pag. 3077)
G1244075. Care dintre urmatoarele virusuri sunt incriminate ca factor infectios in etiologia cancerului
de col uterin
A. herpes simplex virus tip 2
B. virusul hepatitei B
C. virusul hepatitei C
D. human papiloma virus
E. virusul Epstein-Barr
(pag. 3069)
G1244076. Care dintre urmatorii factori sunt considerati ca fiind favorizanti pentru aparitia cancerului
de col uterin
A. debutul activitatii sexuale al femeii la virsta tinara
B. parteneri sexuali multiplii
C. nasterea prin operatie cezariana
D. prima sarcina la virsta foarte tinara
E. virginitatea
(pag. 3069)
G1244077. In cadrul tratamentului chirurgical al cancerului de col uterin, care dintre urmatoarele
gesturi chirurgicale sunt cuprinse in tehnica de histerectomie radicala (limfadenocolpohisterectomia
totala largita)
A. extirparea uterului
B. extirparea 1/3 craniale a vaginului
C. extirparea rectului
D. extirparea vezicii urinare
E. extirparea statiilor ganglionare ureterale, obturatorii, hipogastrice si iliace externe
(pag. 3073)
G1244078. In cadrul tratamentului radiologic prin brahiterapie a cancerului de col uterin se utilizeaza si
sistemul Manchester. Definirea punctului A in acest sistem include urmatoarele caracteristici
A. este situat la 1 cm. lateral de linia mediana a sondei intrauterine
B. este situat la 2 cm. lateral de linia mediana a sondei intrauterine
C. este situat la 1 cm. cranial de mucoasa fundurilor de sac vaginale laterale
D. este situat la 2 cm. cranial de mucoasa fundurilor de sac vaginale laterale
E. este situat la 5 cm. de axa uterului
(pag. 3074)
G1344079. Carcinomul de col uterin de tip epidermoid cu celule scuamoase localizat la exocol are
urmatoarele aspecte:
A. cu celule mari necheratinizate
B. cu celule mari cheratinizate
C. cu celule mici
D. carcinomul mucipar
E. nici un aspect descris nu este real
(pag. 448)
G1344080. Care sunt caile de propagare in cancerul de col uterin?

B. calea peritoneala
C. calea limfatica
D. calea hematogena
E. calea retrograda
(pag. 449)
G1344081. Care sunt contraindicatiile terapeutice majore in cancerul de col uterin asociat cu sarcina?
A. chiuretajul cavitatii uterine
B. nasterea pe cale naturala
C. brahiterapia intrauterina
D. cezariana in trimestrul III de sarcina
E. biopsia de col
(pag. 455)
G1344082. Elementele de prognostic ce pot fi luate in discutie in cancerul de col uterin sunt:
A. instalarea menopauzei
B. virsta pacientei
C. forma anatomo-patologica
D. radiosensibilitatea celulelor tumorale
E. corectitudinea protocolului terapeutic
(pag. 449)
G1344083. In stadiul I diagnosticul cancerului de col uterin se poate stabili prin:

A. citodiagnostic
B. frotiu bacteriologic
C. colposcopie
D. biopsie
E. ecografie
(pag. 449)
G1344084. Prognosticul cancerului de col uterin este favorabil in:

A. cancer de col uterin asociat cu sarcina
B. cancer de col uterin stadiul 0
C. cancer de col uterin stadiul I
D. cancer de col uterin stadiul II
E. cancer de col uterin stadiul III si IV
(pag. 451)
G1344085. Strategia tratamentului in cancerul de col uterin asociat cu sarcina trebuie sa aiba in vedere:
A. virsta sarcinii
B. patologia asociata sarcinii
C. virsta mamei
D. stadiul bolii
E. starea fatului
(pag. 455)
G1344086. Sunt considerati factori favorizanti pentru aparitia cancerului de col uterin:
A. viata sexuala cu debut precoce
B. parteneri multipli
C. cervicita cronica
D. nasteri si avorturi repetate
E. igiena deficitara a actului sexual
(pag. 448)
G1344087. Tratamentul cancerului de col uterin este complex si se poate realiza prin:
A. cura chirurgicala
B. iradiere
C. antibioticoterapie
D. chimioterapie
E. tratament adjuvant
(pag. 452)
G1344088. Tratamentul chimioterapic in cancerul de col uterin este un tratament adjuvant si se

adreseaza:
A. formelor avansate de boala
B. in prezenta metastazelor
C. in tratamentul recidivelor
D. in tratamentul cancerului de col uterin asociat cu sarcina de trimestrul III
E. in tratamentul cancerului de col uterin pe bont restant ca prima intentie
(pag. 453)
G1444089. Ca tratament chirurgical in cancerul de col uterin, care dintre variantele de mai jos sunt
adevarate:
A. Histerectomia totala extrafasciala pentru cancerul intraepitelial si invadare stromala foarte precoce
B. Histerectomia totala cu extirparea jumatatii mediale a ligamentelor cardinale, a ligamentelor utero-sacrate
si a treimii craniale a vaginului in microcarcinomul postiradiat
C. Limfadenocolpohisterectomia totala largita pentru stadiul I B, II A si uneori II B postiradiate
D. Anexectomia bilaterala
E. Hemipelvectomia sau pelvectomia in formele recurente de cancer
(pag. 1102)
G1444090. Contraindicatiile majora in conduita terapeutica a neoplasmului de col uterin sunt:

A. Chiuretajul cavitatii uterine
B. Nasterea pe cai naturale
C. Brahiterapia intrauterina
D. Alaptarea
E. Nu are contraindicatii majore
(pag. 1105)
G1444091. in cancerul de col uterin stadiul I A se practica:

A. Brahiterapie uterovaginala
B. Interventie chirurgicala de tip oncologic la 5-6 saptamani de la terminarea iradieii
C. Tratament paliativ
D. Administrarea de vitamine si antispastice
E. Nici ovarianta nu este corecta
(pag. 1103)
G1444092. in stadiul III A si III B in cancerul de col uterin se practica:

A. Teleterapie pe intreg pelvisul ca prim act terapeutic
B. Intercalarea a 1-2 cure de polichimioterapie
C. Brahiterapie
D. Apoi reluarea polichimioterapiei pana la 6-8 cure in totalitate, daca intervenţia chirurgicala se considera
inoportuna
E. Nici una dintre variantele de mai sus
(pag. 1103)
G1444093. in stadiul IV A si IV B al cancerului de col uterin se practica:

A. Polichimiterapia
B. Teleterapia pelvisului si a metastazelor la distanta
C. Brahiterapia in scop hemostatic
D. Intervenţie chirurgicala de necesitate
E. Nu se mai poate face nimic
(pag. 1104)
G1444094. Printre factorii favorizanti ai cancerului de col se enumera:

A. Debutul precoce al vietii sexuale, inainte de 17 ani
B. Parteneri sexuali multipli
C. Nasterea a mai mult de 5 copii si cel putin a unuia dintre acestia inainte de 20 de ani
D. Infecsiile genitale cu Herpes virus tip II si Papiloma virus uman
E. Starile febrile prelungite
(pag. 1097-1098)
G1444095. Printre simpomele cancerului de col se enumera:

A. Sangerare produsa de microtraumatisme asupra colului uterin (act sexual, irigatii vaginale, etc)
B. Metroragii continuue
C. Scurgeri vaginale sanguino-purulente
D. Dureri spontane in regiunea pelvina
E. Cresteri in greutate
(pag. 1099)
G1444096. Tratamentul cancerului de col uterin are ca metode:

A. Iradierea
B. Chimioterapia
C. Tratamentul chirurgical
D. Tratamentul adjuvant
E. Administrarea de vitamine si fier
(pag. 1102)
G1444097. Tratamentul chimioterapic in cancerul de col uterin consta in:

A. Ciclofosfamida
B. Vinblastina
C. Vincristina
D. Farmarubicin
E. Gentamicina
(pag. 1103)
G1444098. Tratamentul radiologic in cancerul de col uterin consta in:

A. Brahiterapie
B. Teleterapie
C. Tumorile de col uterin fiind radiorezistente nu exista tratament radiologic
D. Toate variantele de mai sus
E. Nici una din variantele de mai sus
(pag. 1102)
G1544099. Adenocarcinomul de col uterin:

A. Reprezinta 14% din cancerele de col uterin;
B. Clinic, se manifesta prin metroragii spontane sau la traumatisme ale colului;
C. Clinic, se manifesta prin marirea corpului uterin;
D. Radiosensibilitate mai redusa decat carcinomul scuamos;

E. Este tumora benigna.
(pag. 1100)
G1544100. Contraindicatiile majore initiale ale strategiei terapeutice din cadrul asocierii cancerului de
col cu sarcina:
A. Biopsia colului tumoral;
B. Chiuretajul cavitatii uterine;
C. Operatia cezariana;
D. Nasterea pe cale naturala;
E. Brahiterapia intrauterina.
(pag. 1105)
G1544101. Examenele paraclinice obligatorii pentru stadializarea cancerului de col uterin sunt:
A. Urografie intravenoasa;
B. Cistoscopie;
C. Rectoscopie;
D. Tuseu rectal;
E. Tuseu vaginal.
(pag. 1100)
G1544102. Grupul ganglionar secundar implicat in extensia limfatica a neoplasmului de col uterin
exclude:
A. Ganglionii iliaci comuni
B. Ganglionii hipogastrici
C. Ganglioni obturatori
D. Ganglionii iliaci externi
E. Ganglionii periaortici
(pag. 1099)
G1544103. in cancerul de col stadiile IIIa si IIIb se practica urmatoarea atitudine terapeutica:
A. Teleterapie, ca prim act terapeutic;
B. Brahiterapie;
C. Chimioterapie, ca prim act terapeutic;
D. Interventie chirurgicala de tip oncologic, de prima intentie;
E. Numai teleterapie.
(pag. 1103)
G1544104. in clasificarea histologica a cancerului de col uterin adenocarcinomul cuprinde formele:

A. Cu celule mari cheratinizate;
B. Forma comuna;
C. Endometrioid;
D. Cu celule mici;
E. Adenoid-chistic;
(pag. 1098)
G1544105. in cura chirurgicala a cancerului de col uterin se pot efectua urmatoarele variante:
A. Histerectomie totala extrafasciala pentru CIN si invadare stromala foarte precoce;
B. Hemipelvectomie sau pelvectomie in formele recurente de cancer;
C. Amputatie de col in stadiul III;
D. Numai histereectomie totala cu anexectomie bilaterala;
E. Conizatie.
(pag. 1102)
G1544106. in etiologia cancerului de col uterin este incriminat:

A. Herpes virus simplex de tip 1;
B. Trichomonas vaginalis;
C. Papiloma virusul uman;
D. Candida albicans;
E. Herpes virus simplex tip 2.
(pag. 1098)
G1544107. Tratamentul chimioterapic al cancerului de col uterin se face cu:

A. Adriamicina, adriablastina;
B. Bleomicina;
C. Vincristina;
D. Vinblastina;
E. Cisplatinium.
(pag. 1103)
G2344108. Simptomele din faza initiala a cancerului de col sunt:

A. secretia apoasa;
B. disurie;
C. hematurie;
D. durere in flancuri sau membre inferioare;
E. scurgere redusa, nemirositoare, de obicei cu striuri sangvinolente, aparute de regula dupa
microtraumatisme;
(pag. 3071)
G2344109. Extinderea cancerului de col din "aproape in aproape" are loc spre urmatoarele organe:
A. parametre;
B. vagin;
C. colon;
D. rect;
E. vezica urinara;
(pag. 3070)
G2344110. Aspectul macroscopic al leziunii din cancerul de col poate fi:

A. exofitic;
B. ulcerativ;
C. chistic;
D. nodular;
E. schiros;
(pag. 3070)
G2344111. Adenocarcinomul de col are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

A. reprezinta cea mai frecventa forma histologica a cancerului de col uterin;
B. are manifestari si simptome mai precoce decat cancerul exocervical;
C. se caracterizeaza prin marirea portiunii intravaginale a colului;
D. are radiosensibilitate crescuta fata de carcinomul scuamos;
E. origine in glandele endocervicale;
(pag. 3071+3073)
G2344112. Sistemul Manchester:

A. are activitate mare si durata de expunere scurtata la 27-30 ore;
B. este o varianta a sistemului PARIS;

C. introduce definitia punctelor A si B din parametre;
D. activitatea surselor este medie;
E. durata iradierii este de aproximativ 70 ore, repetata la 5 zile;
(pag. 3074+3075)
G2344113. Bilantul general din cancerul de col pentru stabilirea strategiei terapeutice cuprinde:
A. laparoscopie diagnostica;
B. radiografie pulmonara;
C. EKG;
D. glicemie;
E. numar de trombocite;
(pag. 3073)
G2344114. In cancerul de col uterin stadiul II la o gravida in trimestrul II de sarcina se indica:

A. mica cezariana;
B. brahiterapia intrauterina;
C. brahiterapie intravaginala;
D. teleterapie;
E. interventie chirurgicala de tip oncologic;
(pag. 3077)
G2344115. Despre tratamentul citostatic in cancerul de col se pot afirma urmatoarele:

A. este un tratament adjuvant;
B. utilizeaza astazi cel putin trei droguri pe cura;
C. indicatia chimioterapiei nu depinde de varsta;
D. se asociaza cu radioterapia in formele avansate de boala;
E. se asociaza cu radioterapia in cazul MTS la distanta;
(pag. 3075)
G2344116. In stadiile avansate de cancer de col, bilantul terapeutic cuprinde:

A. urografie i.v.;
B. cistoscopie;
C. rectoscopie;
D. limfografie;
E. colposcopie;
(pag. 3073)
G2344117. Brahiterapia in cancerul de col:

A. foloseste 137Cs si 192Ir;
B. sursa de iradiere este in contact cu tumora;
C. sursa radifera se introduce intrauterin si intravaginal;
D. sistemul PARIS are activitatea cea mai scazuta din toate sistemele;
E. sistemul PARIS implica o distanta fixa intre sursele vaginale;
(pag. 3074)
G2344118. In tratamentul cancerului pe col restant:

A. teleterapia nu sufera modificari esentiale;
B. brahiterapia se aplica in punctele standard;
C. chirurgia are aceleasi indicatii ca in cancerul de col cu uter intact;
D. presupune 10-12 cure de polichimioterapie;
E. se va insista pe iradierea endocervicala;
(pag. 3078)
G2344119. Urmatoarele examene clinice sunt obligatorii pentru stadializarea corecta a cancerului de
col:
A. tuseul rectal;
B. cistoscopia;
C. examenul cu valvele;
D. ecografie transvaginala;
E. tactul vaginal;
(pag. 3071)
G2344120. Extensia cancerului de col pe cale hematogena determina metastaze la distanta la

urmatoarele organe:
A. uter;
B. os;
C. plaman;
D. rinichi;
E. creier;
(pag. 3070)
G2544121. Care dintre urmatoarele leziuni neoplazice de col uterin se incadreaza in stadiul IA1
(satdializarea FIGO):
A. A. Carcinom in situu
B. B. Carcinom strict limitat la cervix
C. C. Epiteliul neoplazic invadeaza stroma in 3 locuri pe o adancime de de 2 mm de la membrana bazala,
fara interesare limfatica sau vasculara
D. D. Epiteliul neoplazic invadeaza stroma intr- un singur loc pe o adancime de de 2 mm de la membrana
bazala, fara interesare limfatica, insa cu interesare vasculara.
E. E. Epiteliul neoplazic invadeaza stroma in 10 locuri pe o adancime de de 2 mm de la membrana bazala,
fara interesare limfatica sau vasculara.
(pag. 1100)
G2544122. Care dintre urmatoarele tipuri de leziuni apartin stadiului 0 in stadializarea FIGO a
A. epiteliul colului uterin de aspect normal, fara leziuni
B. Carcinom strict limitat la cervix
C. Carcinom intraepitelial
D. Leziune neoplazica vizibila cu ochiul liber, dar care nu depaseste colul
E. Carcinom in situu.
(pag. 1100)
G2544123. Care dintre urmatoarele tipuri de leziuni apartin stadiului III in stadializarea FIGO a
A. invazia parametrelor fara a ajunge la peretele excavatiei
B. invazia parametrelor pana la peretele excavatiei
C. invazia treimii proximale a vaginului
D. ureterohidronefroza unilaterala
E. ureterohidronefroza bilaterala
(pag. 1100)
G2544124. Reprezinta factori favorizanti pentru aparitia cancerului de col uterin urmatoarele variante:
A. Debutul precoce al vietii sexuale
B. Parteneri sexuali multipli
C. Contacte sexuale multiple cu acelasi partener
D. Infectia genitala cu Herpes virus simplex tip1

E. Infectia cu papiloma virusul uman
(pag. 1098)
G2544125. Macroscopic, cancerul de col uterin se poate prezenta ca:

A. leziune exofitica
B. leziune ulcerativa
C. leziune infiltrativa
D. leziune ulcero- infiltrativa
E. leziunea exofitica rareori este suprainfectata
(pag. 1098)
G2544126. Care dintre urmatoarele variante NU este corecta in cazul descrierii formelor anatomo-
patologice ale cancerului de col uterin?
A. leziunea ulcerativa de obicei erodeza o parte a exocolului
B. leziunea exofitica rareori este suprainfectata
C. leziunea ulcerativa reprezinta pierderi de substanta la nivelul exocolului cu margini neregulate,
proeminente, dure.
D. leziunea exofitica sangereaza usor la atingere
E. Forma infiltrativa apare ca un crater intins din care se scurge secretie purulenta, fetida.
(pag. 1098)
G2544127. Din punct de vedere histologic, cele mai frecvente forme de cancer de col uterin sunt
reprezentate de
A. carcinomul epidermoid localizat la endocol
B. adenocarcinomul localizat la endocol
C. carcinomul epdermoid localizat la exocol
D. adenocarcinomul localizat la exocol
E. carcinomul adenoscuamos
(pag. 1098)
G2544128. Carcinomul epidermoid cu celule scuamoase localizat la exocol este reprezentat de :

A. carcinomul epidermoid cu celule mari necheratinizat
B. carcinomul epidermoid cu celule mari cheratinizat
C. carcinomul epidermoid cu celule mici
D. carcinomul mucipar
E. carcinomul adenoscuamos
(pag. 1098)
G2544129. Adenocarcinomul localizat la endocol este reprezentat de urmatoarele forme cu exceptia:

A. adenomul malign
B. adenoid chistic
C. carcinomul adenoscuamos
D. leiomiosarcomul
E. rabdomiosarcomul
(pag. 1098)
G2544130. Forme histologice rare de cancer de col uterin sunt

A. carcinomul epidermoid cu celule scuamoase
B. leiomiosarcomul
C. rabdomiosarcomul
D. adenocarcinomul
E. carcinomul cu citoplasma translucida
(pag. 1098)
G2544131. Care dintre urmatoarele varianate referitoare la cancerul de col uterin sunt false?
A. adenocarcinomul localizat la endocol este cea mai frecventa forma histologica
B. carcinomul epidermoid cu celule scuamoase este cea mai frecventa forma histologica
C. carcinomul anaplazic este o forma histopatologica cu evolutie foarte lenta
D. carcinomul anaplazic este o forma histopatologica cu evolutie destul de rapida
E. Carcinomul nediferentiat este o importanta forma histopatologica
(pag. 1099)
G2544132. Din grupul ganglionar secundar al caii de propagare limfatica a cancerului de col uterin fac
parte
A. ganglionii parametrului
B. ganglionii iliaci comuni
C. ganglionii iliaci externi
D. ganglionii femurali profunzi
E. ganglionii femurali superficiali.
(pag. 1099)
G2544133. Care dintre urmatoarele variante referitoare la caile de propagare ale cacerului de col uterin
sunt false?
A. Calea hematogena este cea mai frecventa cale de propagare.
B. Calea limfatica este cea mai frecventa cale de propagare.
C. Calea limfatica este reprezentata de grupul ganglionar primar si secundar.
D. Calea cea mai frecventa de propagare este din aproape in aproape.
E. Calea perineurala este o cale de propagare obisnuita in cancerul de col uterin.
(pag. 1099)
G2544134. Alegeti variantele corecte referitoare la simptomatologia cancerului de col uterin:

A. Simptomatologia apare totdeauna in fazele incipiente.
B. Simptomatologia apare numai in fazele avansate.
C. In stadiul I, cancerul de col uterin este complet asimptomatic.
D. In fazele ceva mai avansate semnul de alarma este reprezentat de sangerare, produsa de
microtraumatisme asupra colului
E. Durerile spontane pelvine apar din fazele incipiente.
(pag. 1099)
G2544135. Urmatoarele examene clinice sunt obligatorii pentru stadializarea corecta a cancerului de
col uterin:
A. Tuseul rectal
B. Cistoscopia
C. Exameul cu valvele
D. Ecografia transvaginala
E. Tseul vaginal.
(pag. 1100)
G2544136. Urmatoarele examene paraclinice sunt obligatorii pentru stdializarea cancerului de col uterin
A. Irigografia
B. Tuseul vaginal
C. Cistoscopia
D. Urografia intravenoasa
E. Rectoscopia
(pag. 1100)
G2544137. Alegeti variantele corecte referitoare la prognosticul cancerului de col uterin:

A. Nu exista mari diferente in ceea ce priveste prognosticul cazurilor depistate precoce comparativ cu
cazurile depistate tardiv.
B. Prognosticul depinde de varsta femeii (favorabil cu cat femeia este mai tanara)
C. Prognosticul depinde de varsta femeii (nefavorabil cu cat femeia este mai tanara)
D. Asocierea cu sarcina are prognostic grav
E. Forma anatomo- clinica este cea care conditioneaza radiosensibilitatea celulelor tumorale.
(pag. 1101)
G2544138. Limfaenocolpohisterectomia totala largita in tratamentul chirurgical al cancerului de col

uterin se foloseste in urmatoarele stadii
A. IA
B. IB
C. IIA
D. IIB totdeauna
E. Uneori in stadiul IIB preiradiere
(pag. 1102)
G2544139. In limfadenocolpohisterectomia totala largita se extirpa urmatoarele grupuri ganglionare

A. Paracervical
B. Iliac extern obturator
C. Ganglionul de la bifurcatia arterei iliace comune
D. Ganglionii femurali profunzi
E. Ganglionii femurali superficiali
(pag. 1102)
G2544140. Alegeti variantele corecte referitoare la tratamentul chirurgical al cancerului de col uterin:
A. In formele recurente ale cancerului de col uterin se practica limfadenoclpohisterectomia totala largita.
B. In formele recurente ale cancerului de col uterin se practica pelvectomia
C. In stadiul 0 se practica operatia Werteim
D. In stadiul 0 se practica histerectomia totala cu anexectomie bilaterala.
E. In formele recurente ale cancerului de col uterin se practica hemipelvectomia.
(pag. 1102)
G2544141. Cei mai frecventi radionuclizi folositi in tratamentul cancerului de col uterin sunt:
A. Crom
B. Cesiu
C. Nichel
D. Iridiu
E. Aur
(pag. 1102)
G2544142. Substantele folosite in tratamentul chimioterapic al cancerului de col uterin sunt:

A. 5- FU
B. Vinblastina
C. Metotrexatul
D. Cisplatinul
E. Ciclofosfamida
(pag. 1103)
G2544143. Substantele folosite in tratamentul chimioterapic al cancerului de col uterin sunt:
A. Stabilite de catre medicul ginecolog

B. Vinblastina
C. Vincristina
D. Farmarubicin
E. Cisplatinium
(pag. 1103)
G2544144. Teleterapia in cancerul de col uterin:

A. Utilizeaza fascicule de radiatii gamma
B. Utilizeaza fotoni
C. Utilizeaza electroni
D. Sursa de iradiere este in contact cu tumora
E. Nu se asociaza cu brahiterapia din cauza cumularii dozelor de iradiere
(pag. 1103)
G2544145. Strategia terapeutica in cancerul de col uterin stadiile IIA si IIB presupune
A. Interventia chirurgicala este primul act terapeutic
B. Secventa terapeutica este: interventie chirurgicala, brahiterapie, teleterapie
C. Secventa terapeutica este: teleterapie, brahiterapie, interventie chirurgicala la 5- 6 saptamani de la
terminarea iradierii
D. Secventa terapeutica este: brahiterapie, teleterapie, interventie chirurgicala la 5- 6 saptamani de la
terminarea iradierii
E. In stadiile IIA este necesara o colpectomie mai larga.
(pag. 1103)
G2544146. Teleterapia ca prim act terapeutic in cancerul de col uterin se foloseste in urmatoarele
stadii clinice:
A. IA
B. IIA
C. IIB
D. IIIB
E. IIIA
(pag. 1103)
G2544147. Strategia terapeutica in cancerul de col uterin stadiile IIIA si IIIB presupune:
A. Interventia chirurgicala este primul act terapeutic
B. Secventa terapeutica este: brahiterapie, teleterapie, interventie chirurgicala
C. Teleterapia este primul act terapeutic
D. Secventa terapeutica este: teleterapie, polichimioterapie, brahiterapie, interventie chirurgicala (atunci cand
aceasta se considera oportuna)
E. Secventa terapeutica este: teleterapie, polichimioterapie1-2 cure, brahiterapie, reluarea chimioterapiei
pana la 6-8 cure in totalitate, apoi interventie chirurgicala
(pag. 1103)
G2544148. Contraindicatiile majore in tratamentul cancerului de col asociat cu sarcina sunt:

A. Curetajul cavitatii uterine
B. Brahiterapia intravaginala
C. Nasterea prin cezariana
D. Alaptarea
E. Electrocauterizarea cu ansa diatermica
(pag. 1105)
G2544149. In cancerul de col asociat cu sarcina in stadiile III si IV atitudinea terapeutica este:
A. Tratamenul chirurgical radical de tip oncologic se face obligatoriu

B. Brahiterapia are indicatie numai in scop hemostatic
C. Brahiterapia are indicatie pentru a aduce cancerul de col intr-un stadiu mai mic (II) in care se poate face o
interventie chirurgicala cu intentie de radicalitate.
D. Interventia chirurgicala se practica de necesitate
E. Se practica polichimioterapie si teleterapie
(pag. 1106)
G2544150. In trimestrul I de sarcina – stadiul II de cancer de col uterin atitudinea terapeutica este:
A. Mica cezariana
B. Brahiterapie intrauterina
C. Interventie chirurgicala
D. Teleterapie si polichimioterapie la 3-4 saptamani postoperator
E. Teleterapie preoperatorie
(pag. 1106)
G2644151. Tratamentul cronic al astmului la copil cuprinde:

A. Tratament preventiv cu medicatie antiinflamatorie (cromoglicat de sodiu)
B. Tratament preventiv cu corticosteroizi pentru administrare topica.
C. Tratament antibiotic de prevenire a infectiilor
D. Tratament cronic cu metilxantine
E. Tratament cronic teofilina retard.
(pag. 239)
G2644152. Care din urmatoarele sunt caracteristici ale astmului la efort?

A. Este declansat de alergeni
B. Bronhospasmul este declansat la effort
C. Incidenta este de 70-90% la copiii astmatici cunoscuti
D. Probele functionale repiratorii sunt normale.
E. Are o faza precoce si una tardiva
(pag. 228)
G2644153. Care din urmatoarele afirmatii despre astmul alergic sunt adevarate?
A. Este declansat de effort
B. Este declansat de alergeni
C. Este mai frecvent în anotimpul polenurilor
D. Testele alergologice sunt negative
E. Probele functionale respiratorii arata valori normale
(pag. 228)
G2644154. Urmatoarele NU reprezinta cauze de wheezing la copii:

A. Laringita acuta
B. Bronsiolita acuta
C. Fibroza chistica
D. Pneumonia
E. Aspiratia de corp strain
(pag. 228)
G2644155. Tratamentul formelor grave de astm se face cu:

A. Terbutalina I.V.
B. Oxigenoterapie
C. Metilprednisolon
D. Penicilina
E. Cefalosporine
(pag. 239)
G2644156. Care din urmatorii factori sunt implicati în micsorarea lumenului bronsic la copiii asmatici?
A. Edemul si cresterea secretiilor mucoase în lumenul bronsic.
B. Spasmul musculaturii netede a bronhiilor
C. Hipotonia musculaturii netede a bronhiilor
D. Hiperreactivitatea bronsica
E. Hiporeactivitatea bronsica.
(pag. 226-227)
G2644157. Dupa gravitate astmul bronsic se împarte în:

A. Astm usor
B. Astm la effort
C. Astm alergic
D. Astm moderat
E. Astm sever
(pag. 229)
G2644158. Care din urmatoarele semne si simptome caracterizeaza forma moderata de astm la copil?
A. Ritmul respirator este cu 30-50% mai rapid decît normalul pentru vârsta.
B. Ritmul respirator este normal sau depaseste 50% din valorile medii
C. Vorbire sacadata.
D. Dispnee moderata
E. Dispnee severa
(pag. 229)
G2644159. Care din urmatoarele reprezinta cauze de wheezing la copil?

A. Bronsiolita acuta
B. Pneumonia
C. Fibroza chistica
D. Laringita acuta
E. Aspiratia de corp strain în caile aeriene
(pag. 228)
G2644160. Forme clinice de astm bronsic la copil sunt urmatoarele:

A. alergic
B. la effort
C. in repaus
D. infectios
E. cough-variant asţma
(pag. 228)
G2644161. Astmul moderat persistent se caracterizeaza prin:

A. simptome permanente
B. simptome zilnice
C. FEV1 sau PEF mai mic de 60%
D. variabilitate PEF mai mare de 30%
E. simptome nocturne frecvente
(pag. 229)
G2644162. Corticosteroizii antiinflamatori se pot administra in urmatoarele forme:

A. per os
B. intramuscular
C. subcutanat
D. inhalator
E. intravenos
(pag. 234)
G2644163. Anticolinergicele in astmul bronsic au urmatoarele efecte:

A. produc vasodilatatie
B. produc bronhodilatatie
C. reduc tonusul vagal in caile aeriene
D. cresc tonusul vagal in caile aeriene
E. blocheaza reflexul bronhoconstrictor la contactul cu substante iritante
(pag. 236)
G2644164. Factorii favorizanţi ai apariţiei cancerului de col uterin sunt:

A. debutul la vârstă tânără a vieţii sexuale a femeii
B. femei căsătorite cu bărbaţi circumcizi
C. fumatul
D. nivelul crescut plasmatic de vitamina A, caroten, acid folic
E. consumul de alcool
(pag. 3069)
G2644165. Apariţia cancerului de col uterin este favorizată de:

A. partener sexual cu multiple partenere
B. infecţia cu herpes simplex virus tip 2
C. consumul de cafea
D. nivelul scăzut plasmatic de vitamina A, caroten, acid folic
E. infecţia cu human papiloma virus
(pag. 3069)
G2644166. Statusul socio-economic arată incidenţa mai mare a cancerului de col uterin la populaţia
săracă, datorită:
A. deficienţelor de igienă intimă
B. deficienţelor de dietă
C. deficienţelor de contracepţie
D. deficienţelor de informare
E. deficienţelor de vitamina A, caroten, acid folic
(pag. 3069)
G2644167. Pentru cancerul de col uterin, următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. macroscopic, leziunea devine vizibilă în cancerul franc invaziv
B. în cancerul microinvaziv colul poate să apară macroscopic normal
C. stadiul 1 are invazie stranală mai mare de 3 mm
D. stadiul A2 are invazie în adâncime de 3-5 mm de la membrana bazală
E. interesarea vasculară, venoasă sau limfatică modifică stadialitatea cancerului microinvaziv
(pag. 3070)
G2644168. Formele macroscopice ale cancerului de col uterin sunt:

A. ulcerativă
B. nodulară
C. zmeurie
D. exofitică
E. concentrică
(pag. 3070)
G2644169. Ca număr, leziunea canceroasă de col uterin poate fi:

A. unifocală
B. circumferenţială
C. multifocală
D. totdeauna unică
E. totdeauna multiplă
(pag. 3070)
G2644170. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre cancerul de col uterin:

A. în oncogeneza cervicală are rol HPV
B. carcinomul pe col restant apare la 3 ani sau mai mult de la histerectomie
C. carcinoamele pe col restant apar sub 3 ani de la histerectomie
D. stadiul a1 al cancerului microinvaziv are de regulă şi metastaze ganglionare
E. etiologia cancerului de col uterin a fost complet elucidată
(pag. 3070)
G2644171. Din tumorile epitaliale maligne ale colului uterin fac parte:
A. carcinomul scuamos
B. carcinomul epidermoid cu celule mari cheratinizate
C. carcinomul epidermoid cu celule fuziforme
D. carcinomul bazocelular
E. carcinomul verucos
(pag. 3070)
G2644172. Tumorile nonepiteliale maligne de col uterin sunt:

A. sarcom stromal adenocervical
B. carcinosarcom
C. adenosarcom
D. leiomiosarcom
E. adenocarcinom cu celule clare
(pag. 3070)
G2644173. Căile de extensie al cancerului de col uterin sunt:

A. din aproape în aproape
B. limfatică
C. hematogenă
D. ca o "pată de ulei"
E. doar limfatică
(pag. 3070)
G2644174. Grupul ganglionar secundar al căii de extensie limfatice din cancerul de col uterin cuprinde:
A. ganglioni iliaci comuni
B. ganglioni periartici
C. ganglioni femurali profunzi şi superficiali
D. ganglioni presacraţi
E. ganglioni hipogastrici
(pag. 3070)
G2644175. Metsatazele la distanţă ale cancerul de col uterin, sunt:

A. osoase
B. pulmonare
C. cerebrale
D. vezica urinară
E. rect
(pag. 3070)
G2644176. Clasificarea histologică a cancerului de col uterin, cuprinde:

A. tumori epiteliale maligne
B. tumori nonepiteliale maligne
C. tumori secundare
D. tumori terţiare
E. adenocarcinoame
(pag. 3070)
G2644177. Adenocarcinoameme de col uterin, sunt:

A. papilar
B. carcinom verucos
C. mucos
D. "Glassy cell carcinoma"
E. carcinoma bazocelular
(pag. 3070)
G2644178. Carcinomul scuamos de col uterin cuprinde:

A. carcinomul epidermoid cu celule mari necheratinizate
B. carcinomul epidermoid cu celule mici necheratinizate
C. adenosarcomul
D. leiomiosarcomul
E. carcinomul bazocelular
(pag. 3070)
G2644179. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre cancerul de col uterin:

A. semnele şi simptomele sunt precoce
B. semnele şi simptomele sunt tardive
C. cancerul microinvaziv este complet asimptomatic
D. în fazele incipiente apare o secreţie apoasă, subţire
E. durerea apare în fazele incipiente
(pag. 3071)
G2644180. Primul semn, caracteristic, în cancerul de col uterin este:

A. o scrugere redusă, nemirositoare
B. durerea
C. însoţit de apariţia de regulă după microtraumatisme (contact sexual, irigaţii vaginale)
D. însoţit de striuri sangvine
E. disuria
(pag. 3071)
G2644181. Semnele şi simptomele cancerului de col uterin cuprind:

A. sângerare abundentă
B. sângerare uneori mirositoare
C. sângerare amestecată cu puroi

D. sângerare amestecată cu detritusuri tisulare
E. secreţie apoasă
(pag. 3071)
G2644182. Tardiv, în fazele avansate ale cancerului de col uterin se adaugă semne şi simptome:
A. durerea în flancuri
B. durere în membrele inferioare
C. disuria
D. hematuria
E. sângerări rectale
(pag. 3071)
G2644183. Pentru stadializarea corectă a cancerului de col uterin sunt obligatorii:

A. examenul cu valve
B. tactul vaginal
C. tactul rectal
D. urografia intravenoasă
E. cistoscopia şi rectoscopia
(pag. 3071)
G2644184. În diagnosticul pozitiv al cancerului de col uterin, sunt esenţiale:

A. testul Lahm-Schiller
B. biopsia ţintită sub colposcop
C. diagnosticul anatomo-patologic
D. computer tomografia sau rezonanţa magnetică nucleară
E. exmaneul cu valve
(pag. 3071)
G2644185. În cazurile suspecte de cancer de col uterin, sunt foarte importante:

A. conizaţia diagnostică
B. limfografia
C. ecografia
D. rezecţia cu ansa diatermică (LLETZ)
E. computer tomografia
(pag. 3071)
G2644186. Screening-ul pentru cancerul de col uterin este:

A. efectuat prin examen citologic
B. bun pentru diagnosticul stadiilor incipiente
C. realizat prin ecografie
D. foarte costisitor
E. greu de realizat
(pag. 3071)
G2644187. Pentru stadializarea corectă a cancerului de col uterin, sunt necesare următoarele examene
paraclinice:
A. radioscopie abdominală urografie intravenoasă
B. urografie intravenoasă
C. cistoscopie
D. rectoscopie
E. computer tomografie
(pag. 3071)
G2644188. Adenocarcinomul de col uterin are următoarele caractere:

A. reprezintă 10-15% din cancerele de col uterin
B. îşi are originea în endometru
C. îşi are originea în glandele endocervicale
D. reprezintă 80-90% din cancerule de col uterin
E. îşi are originea în porţiunea exocervicală
(pag. 3071)
G2644189. Stadiul IV al cancerului de col uterin, cuprinde:

A. extensia în afara aparatului genital
B. ureterohidronefroză
C. invazia mucoasei vezicale şi/sau rectale
D. metastaze la distanţă sau în afara pelvisului
E. invazia parametrelor
(pag. 3072)
G2644190. Adenocarcinomul de col uterin are particularităţi:

A. manifestarea lui prin semne şi simptome e mai tardivă decât a cancerului exocervical
B. se manifestă clinic prin mărirea porţiunii intravaginale a colului
C. forma de "butoiaş" a colului
D. manifestarea lui prin semne şi simptome mai e precoce decât a cancerului exocervical
E. durerea apare de la început
(pag. 3073)
G2644191. Adenocarcinomul de col uterin are ca particularităţi:

A. metroragii spontane sau la traumatisme ale colului
B. disuria
C. rectorgia
D. recidive locale rare
E. recidive locale mai frecvente, comparativ cu carcinomul scuamos
(pag. 3073)
G2644192. Tratamentul cancerului de col uterin este:

A. monoterapeutic
B. complex, folosind multiple mijloace terapeutice
C. succedat şi combinat cu iradiere, chirurgie, chimioterapie, tratament adjuvant
D. decis de o echipă complexă formată din ginecolog, anatomopatolog, radioterapeut, oncolog şi
chiomioterapeut
E. aplicat în funcţie de decizia ginecologului
(pag. 3073)
G2644193. Înainte de stabilirea strategiei terapeutice în cancerul de col uterin sunt necesare:
A. examenul genital complet cu stadializare clinică
B. radiografie pulmonară
C. ECG
D. probele sferei hepatice
E. proteina C reactivă
(pag. 3073)
G2644194. Înainte de stabilirea strategiei terapeutice în cancerul de col uterin, în stadiile avansate,
sunt necesare:
A. urografie intravenoasă
B. cistoscopie
C. rectoscopie
D. limfografie
E. computer tomograf
(pag. 3073)
G2644195. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre tratamentul chirurgical al cancerului de col
uterin?
A. urmăreşte în primul rând prognosticul vital
B. urmăreşte funcţionalitatea organelor genitale
C. sacrifică funcţionalitatea în favoarea radicalităţii oncologice
D. sacrifică doar căile de propagare
E. tehnica este aceeaşi indiferent de stadiu
(pag. 3073)
G2644196. Limfadenocolpohisterectomia totală lărgită urmăreşte extirparea:

A. uterului
B. 1/3 cervicală a vaginului
C. ligamentele uterosacrate şi uterovezicale
D. parametrele
E. staţiile ganglionare inghinale
(pag. 3073)
G2644197. În stadiile incipiente ale cancerului de col uterin:

A. metastazele ovariene sunt frecvente
B. matestazele ovariene sunt rare
C. actualmente se acceptă păstrarea ovarelor la femeile tinere şi în stadiile incipiente
D. actualmente ovarele se extirpă
E. se extirpă porţiunea distală a ureterelor şi a vezicii urinare
(pag. 3073)
G2644198. Complicaţiile imediat ale tratamentului chirurgical al cancerului de col uterin includ:
A. hemoragii
B. leziuni ale ureterelor
C. leziuni ale vezicii urinare
D. leziuni ale anselor intestinale
E. fistulele tractului urinar
(pag. 3074)
G2644199. Complicaţiile postoperatorii în cadrul tratamentului chirurgical al cancerului de col uterin,

includ:
A. infecţiile
B. hematoamele
C. tromboflebitele
D. boala tromboembolică
E. disfuncţia sfincterului anal
(pag. 3074)
G2644200. Complicaţiile tardive în cadrul tratamentului chirurgical ale cancerului de col uterin, sunt
dominate de:
A. disfuncţia vezicală
B. fistule ale tractului urinar
C. formaţiuni limfochistice şi limfedem

D. hemoragii prin leziuni ale vaselor iliace
E. hemoragii ale vaselor din fose obturative
(pag. 3074)
G2644201. Tratamentul radiologic al cancerului de col uterin este compus din:

A. brahiterapie sau curieterapie
B. administrare de Cysplatin
C. administrare de metotrexat
D. teleterapia
E. administrare de adriamicină
(pag. 3074-3075)
G2644202. Curieterapia în cancerul de col uterin foloseşte cel mai frecvent:

A. Cesin
B. Iridiu
C. surse radifere introduse intrauterin şi intravaginal
D. alcalcizi vegetali
E. antimetaboliţi
(pag. 3074-3075)
G2644203. Sistemele de iradiere utilizate în tratamentul radiologic al cancerului de col uterin sunt
derivate din sistemele clasice:
A. Paris
B. Londra
C. Stockholm
D. Viena
E. Manchester
(pag. 3074)
G2644204. Brahiterapia în cancerul de col uterin utilizează:

A. tehnici "after loading"
B. radiografiile în vederea calcululului dozimetric
C. introducerea prin comandă, de la distanţă, a surselor radifere
D. iradiere cu activităţi mari şi timp de expunere foarte scurt
E. fascicule de radiaţii Gamma
(pag. 3075)
G2644205. Brahiterapai în cancerul de col uterin trebuie să acopere cu doză tumoricială "volumul
ţintă":
A. uterul
B. partea proximală a parametrelor (punctul A)
C. treimea superioară a vaginului
D. treimea inferioară a vaginului
E. ovarele
(pag. 3075)
G2644206. Teleterapia cancerului de col uterin utilizează:

A. fascicule de radiaţii Gamma (telecobaltoterapia)
B. fotoni X
C. electroni (acceleratori liniari şi betatron)
D. iradieri cu activităţi mari şi timp de expunere foarte scurt
E. sistemul Paris
(pag. 3075)
G2644207. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în tratamentul radiologic al cancerului de col uterin:
A. teleterapia constituie tratamentul de bază
B. brahiterapia şi teleterapia se asociază în mod obişnuit
C. brahiterapia vizează sterilizarea leziunii primitive
D. brahiterapia nu acoperă cu doza tumoricidă "volumul ţintă": uter, partea proximalăa parametrelor şi treimea
superioară a vaginului
E. teleterapia se poate realiza pe întreg pelvisul
(pag. 3075)
G2644208. Indicaţiile tratamentului citostatic a cancerului de col uterin sunt:

A. prezenţa metastazelor ganglionare diagnosticată histologic după radio-chirurgie
B. în formele avnasate ale bolii, în asociere cu radioterapia
C. cancerul stadiul IA1
D. în cazul recidivelor sau metastazelor la distanţă, în asociere cu radioterapia
E. cancerul stadiul IVa şi Ivb
(pag. 3075-3077)
G2644209. Chimioterapia în cancerul de col uterin utilizează asocieri cu:

A. Cyclofosfamida
B. Cysplatin
C. Metotrexat
D. Bleomicina
E. Cesin
(pag. 3075)
G2644210. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu privire la tratamentul cancerului de col uterin în
stadiul 0:
A. histerectomie totală cu păstrarea anexelor la bolnave peste 40 de ani
B. conizaţia largă sau amputaţia de col cu dispensarizare continuă şi atentă, la paciente sub 40 de ani şi care
îşi doresc o sarcină
C. histerectomie totală cu anexectomie bilaterală
D. brahiterapie utero-vaginală 59-60 Gy
E. teleterapie pe întreg pelvisul 20 Gy
(pag. 3076)
stadiul I a1:
A. histerectomie totală cu păstrarea anexelor la bolnavele sub 40 de ani
B. histerectomie totală cu anexectomie bilaterală la bolnavele peste 40 de ani
C. postoperator, dacă leziunea se dovedeşte histologic mai avansată, limfadectomie şi brahiterapie sau
teleterapie
D. polichimioterapie
E. conizaţia de col uterin la bolnavele peste 50 de ani
(pag. 3076)
G2644212. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu privire la tratemtnul cancerului de col uterin în
stadiul Ia2:
A. brahiterapie 60 Gy în punctele A din parametre, limfadenocolpohisterectomie totală lărgită la 5-6 săptămâni
B. polichimioterapie
C. postoperator în funcţie de rezultatul examenului histologic: brahiterapie şi/sau teleterapie
D. conizaţie de col uterin la pacientele care doresc sarcini

E. amputaţie de col uterin la pacientele care doresc sarcini
(pag. 3076)
stadiul Ib şi Iia:
A. necesită brahiterapie utero-vaginală, teleterapie, limfadenocolpohisterectomie totală lărgită
B. necesită doar limfadenocolpohisterectomie lărgită
C. necesită postoperator în funcţie de prezenţa histologică a tumorii reziduale - brahiterapie la mucoasa
bontului vaginal
D. la pacientele tinere operaţia se poate limita la histrectomie totală
E. la pacientele care mai doresc sarcini, se poate tenta o conizaţie de col uterin
(pag. 3076)
G2644214. În stadiul IIb al cancerului de col uterin, tratamentul corect este:

A. brahiterapie, teleterapia, intervenţia chirurgicală de tip oncologic
B. histerectomie totală cu păstrarea anexelor la pacientele sub 40 de ani
C. teleterapia până la 20 Gy, brahiterapia utero-vaginală 58 Gy, reluarea teleterapiei până la DT=48-50 Gy,
apoi intervenţie chirurgicală de tip oncologic, dacă este oportună
D. când actul chirurgical nu se consideră oportun, după teleterapie şi brahiterapie se indică polichimioterapie
4-6 cure
E. histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, indiferent de vârsta pacientei
(pag. 3076)
G2644215. Tratamentul corect al cancerului de col uterin stadiul IIIa şi IIIb este:
A. teleterapie, brahiterapie, polichimioterapie
B. 2-3 cure de polichimioterapie, teleterapie, brahiterapie şi reluarea curelor de citostatice până la 8-10 cure
în totalitate
C. histerectomie totală cu coleret vaginal
D. limfadenohisterocolpectomie
E. brahiterapie intravaginală în scop hemostatic, în hemoragii importante
(pag. 3076-3077)
G2644216. În stadiul IIIa şi IIIb, a cancerului de col uterin, actul chirurgical de tip oncologic:
A. creşte rata supravieţuirilor
B. creşte rata complicaţiilor postoperatorii
C. nu creşte rata supravieţuirilor
D. nu creşte rata complicaţiilor postoperatorii
E. este absolut necesar
(pag. 3076)
G2644217. În stadiul IVa şi IVb a cancerului de col uterin, tratamentul cuprinde:

A. polichimioterapie şi teleterapie pe întreg pelvisul 60 Gy cea a metastazelor la distanţă
B. brahiterapie numai în scop hemostatic
C. intervenţii chirurgicale radicale
D. intervenţii chirurgicale de strictă necesitate
E. brahiterapie cu doze mici şi fracţionate
(pag. 3077)
Tema nr. 45
Metode epidemiologice in sanatatea publica
BIBLIOGRAFIE:
5. Enachescu Dan, Marcu M. – Sanatate publica si management, Ed. All, 1999
G1245001. in anchetele de cohorta de tip 2 avantajele sunt

A. in momentul proiectarii anchetei rezultatele nu sunt cunoscute, ele apar dupa actiunea factorului de risc,
ceea ce confera studiului un caracter calitativ crescut
B. nu se pot masura si observa toate efectele pe care le genereaza expunerea la un factor de risc
C. nu se poate masura direct riscul bolii pentru fiecare gru
D. nu apar limite de ordin logistic
E. nu apar limite de ordin administrativ
(pag. 52)
G1245002. in anchetele epidemilogice analitice caz-control, forta asociatiei se masoara cu:

A. riscul relativ
B. risc atribuibil
C. valoarea predictiva pozitiva
D. valoarea predictiva negativa
E. validitate
(pag. 61)
G1245003. in anchetele epidemiologice analitice caz-control, impactul actiunii factorului de risc in

populatie se masoara cu
A. riscul relativ
B. risc atribuibil in populatie
C. valoarea predictiva pozitiva
E. validitate
(pag. 61)
G1245004. Limitele anchetelor cazuri-control sunt

A. permit o estimare directa a riscurilor
B. permit o estimare directa a fortei de asociatie
C. pot induce distorsiuni de selectie, de informatie
D. alegerea grupului control nu creaza probleme
E. pentru comparare se determina intervalul de incredere pentru raportul cotelor
(pag. 62)
G1245005. Pricipalele deosebiri ale anchetelor epidemiologice experimentale si operationale fata de

cele analitice sunt
A. alcatuirea lotului martor si a lotului test este mult mai usoara in epidemiologia experimentala
B. in epidemiologia experimentala factorul de risc nu este controlat de catre epidemiolog
C. din motive etice si deontologice, experimentarea factorilor de risc este aproape totdeauna posibila
D. costurile sunt mai mici
E. nu permit o estimare directa a riscurilor
(pag. 63)
G1245006. Valoarea predictiva pozitiva exprima

A. proportia real negativilor in masa negativilor
B. proportia real pozitivilor in masa pozitivilor
C. proportia real pozitivilor in masa negativilor
D. proporţia real negativilor in masa pozitivilor
E. gradul in care masuratorea sau estimarea bazata pe o anumita masuratoare prezinta valoarea reala a
caracteristicii masurate
(pag. 72)
G1345007. Anchetele de cohorta nu au ca scop:

A. sa dovedeasca existenta sau inexistenta unei asociatii epidemiologice
B. sa verifice ipoteza epidemiologica
C. sa efectuieze interferente de tip cauzal
D. sa verifice efectul terapeutic al unor preparate medicamentoase nou introduse in practica
E. sa verifice daca o ipoteza epidemiologica este adevarata sau falsa
(pag. 51)
G1345008. Anchetele de cohorta pot fi:

A. numai prospective
B. numai analitice
C. propriu-zis prospective, retrospective si ambispective
D. transversale
E. nici una din variantele mentionate
(pag. 53)
G1345009. Anchetele epidemiologice analitice investigheaza:

A. istoria naturala a unei boli
B. relatiile dintre doua categorii de evenimente diferite si interventiile acestora
C. trendul unor evenimente
D. prevalenta unor evenimente intr-o populatie
E. indicatorii de calitatea vietii intr-o populatie aflata la risc
(pag. 49)
G1345010. Daca riscul relativ are valori mai mari de 1 se interpreteaza ca factorul studiat este:
A. factor de risc
B. factor indiferent
C. factor de protectie
D. factor de mediu
E. factor individual
(pag. 57)
G1345011. Efectul de cohorta rezulta in urma:

A. urmaririi unei populatii in diverse decade de viata
B. distributiei transversale pe grupe de varsta a unui atribut
C. exercitarii unor conditii de mediu asupra unei generatii de indivizi
D. administrarii preparatelor vaccinale prin producerea raspunsului booster
E. cresterii actiunii unor factori asupra unei categorii de populatie expuse la risc
(pag. 46)
G1345012. Epidemia reprezinta un numar de evenimente cu:

A. frecventa inferioara frecventei asteptate
B. frecventa superioara frecventei asteptate
C. frecventa egala cu frecventa asteptata

D. frecventa indiferenta fata de cea asteptata
E. frecventa de peste 100 de cazuri
(pag. 43)
G1345013. In anchetele operationale, experimentarea unor factori de risc este limitata de

considerentele:
A. economice
B. etice
C. metodologice
D. tehnice
E. nici o limitare
(pag. 63)
G1345014. In selectionarea loturilor test intr-o ancheta caz-martor prima operatie este:
A. luarea consimtamantului de la bolnav
B. formularea unor criterii de diagnostic
C. evaluarea gradului de expunere la un factor de risc
D. cercetarea bazelor de date ale spitalelor
E. tragerea la sort a subiectilor
(pag. 58)
G1345015. Obiectivele epidemiologiei sunt indreptate catre:

A. individ
B. bolnavul spitalizat
C. grupurile populationale
D. factorii de mediu
E. efectul terapeutic al unor preparate medicamentoase
(pag. 39)
G1345016. Orice conditie care poate sa fie descrisa si dovedita ca se asociaza unei frecvente crescute
a bolii este factor:
A. confundant
B. asociativ
C. de risc
D. de protectie
E. indiferent
(pag. 43)
G1345017. Prin metoda "dublu orb" se intelege alegerea loturilor de studiu prin:
A. tragere la sort
B. nici pacientii si nici experimentatorul nu cunosc care este produsul activ versus placebo
C. nici pacientii, nici experimentatorul si nici statisticianul nu cunosc care este produsul activ versus placebo
D. produsul activ si ulterior placebo se administreaza la toate persoanele incluse in studiu
E. utilizarea metodei de stratificare dupa varsta si alte caracteristici demografice ale pacientilor
(pag. 64)
G1345018. Specificitatea testului screening reprezinta capacitatea unei probe de a identifica corect:
A. persoanele care nu au boala
B. persoanele care au boala
C. ceea ce este destinat sa identifice
D. performantele metodei
E. complianta pacientului la test

(pag. 70)
G1445019. Anchetele cazuri-control:

A. Sunt indicate pentru boli rare si/sau boli cu perioada de latenta mare
B. Necesita o perioada lunga de observare
C. Permit calcularea directa a riscului relativ
D. Sunt indicate pentru bolile frecvente si/sau bolile cu perioada de latenţa mica
E. Necesita investigatii pe populatii largi, cu costuri ridicate.
(pag. 62)
G1445020. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sensibilitate sunt adevarate:

A. Sensibilitatea este complementara cu specificitatea
B. Sensibilitatea este complementara cu valoarea predictiva negativa
C. Sensibilitatea este complementara cu proportia fals-negativilor
D. Sensibilitatea este complementara cu proporţia fals-pozitivilor
E. Sensibilitatea este complementara cu valoarea predictiva pozitiva
(pag. 71)
G1445021. Demonstrarea valorii unei conduite terapeutice noi fata de cele uzuale in momentul
respectiv se face prin:
A. Anchete epidemiologice descriptive
B. Anchete de cohorta
C. Anchete cazuri-control
D. Anchete epidemiologice experimentale
E. Anchete transversale
(pag. 63)
G1445022. O valoare mare a fractiunii atribuibile in populatie a riscului rezultata in urma unui studiu de
cohorta poate servi la:
A. Aprecierea efectului expunerii la nivel individual
B. Masurarea fortei asociatiei epidemiologice
C. Demonstrarea unei diferente semnificative statistic intre riscul bolii la expusi si neexpusi
D. Elaborarea unei strategii de intervenţie pentru controlul factorului respectiv in populaţie
E. Sustinerea unei relatii cauzale intre factorul studiat si efectul observat
(pag. 56)
G1545023. Ce masoara sensibilitatea unei probe de screening:

A. pe cei care au boala;
B. pe cei care nu au boala;
C. persoanele la care rezultatele probei au fost pozitive;
D. persoanele la care rezultatele probei au fost negative;
E. fals negativii.
(pag. 70)
G1545024. Cu ce se masoara forta asocierii epidemiologice:

A. riscul relativ;
B. riscul atribuibil;
C. impactul actiunii factorului de risc in populatie;
D. fractiunea riscului atribuibila la expusi;
E. intervalul de incredere.
(pag. 54)
G1545025. Cum se numeste relatia dintre doua categorii diferite de evenimente, in care o categorie
este reprezentata de factorii de risc, iar alta o constituie boala:
A. epidemie;
B. inferenta epidemiologica;
C. asociatie epidemiologica;
D. ipoteza epidemiologica;
E. populatie la risc.
(pag. 43)
G1545026. La ce se refera evitarea depistarii tardive a bolilor:

A. initierea procesului patologic;
B. initierea procesului etiologic;
C. profilaxia primara;
D. profilaxia secundara;
E. profilaxia tertiara.
(pag. 41)
G1545027. Studiile descriptive:

A. elaboreaza ipoteze epidemiologice fara a le putea verifica;
B. isi propun sa caute daca sunt prezente sau nu asociatiile epidemiologice;
C. nu permit inferente de tip cauzal;
D. nu permit estimari de parametri;
E. investigheaza relatiile dintre factorul de risc si boala.
(pag. 45)
G1545028. Valoarea predictiva a unei probe de screening depinde de:

A. alegerea pragului de separare;
B. prevalenta bolii in populatie;
C. incidenta bolii in populatie;
D. sensibilitatea probei;
E. specificitatea probei.
(pag. 72)
G1645029. Care sunt domeniile de aplicare ale epidemiologiei:

A. In sanatatea publica si in medicina clinica
B. Numai in evaluarea actiunilor procedeelor si serviciilor de sanatate
C. Numai in studiul etiologiei bolilor
D. Numai in sanatatea publica
E. Numai in medicina clinica
(pag. 41)
G1645030. Care sunt etapele unui proces de aparitie a bolii:

A. Depistarea clinica a bolii si supravegherea bolii
B. Initierea procesului etiologic si al celui patologic
C. Initierea procesului patologic
D. Supravegherea bolii dupa initierea procesului patologic
E. Initierea procesului etiologic, initierea procesului patologic, depistarea clinica a bolii si supravegherea
acesteia.
(pag. 40)
G1645031. Cate obiective ale epidemiologiei cunoasteti?:

A. 1 obiectiv
B. 2 obiective
C. 3 obiective
D. 4 obiective
E. 5 obiective
(pag. 39)
G1645032. Metodele utilizate in epidemiologie sunt:

A. Esantionajul si tehnici de masurare a riscurilor exclusive
B. Sistemul curent de informatii sanitare exclusiv
C. Standardizarea exclusiv
D. Sistemul curent de informatii sanitare, biostatistice, esantionajul, metode speciale de definire si
determinare a loturilor de studiu, tehnici de masurare a riscuriloe, tehnici de masurare a supravietuirii,
standardizarea, etc.
E. Nici una dintre metode nu este utilizata in epidemiologie
(pag. 43)
G1645033. Notiunile de baza ale epidemiologiei sunt:

A. Epidemie si asociatia epidemiologica exclusiv
B. Epidemie, asociatia epidemiologica, factor de risc, factor de protectie, riscul si lista de conrol
C. Epidemie exclusiv
D. Epidemie si factor de risc exclusiv
E. Epidemie, asociatia epidemiologica si factor de risc exclusiv
(pag. 43)
G1645034. Tipurile de anchete epidemiologice dupa obiectul investigatiei epidemiologice pot fi:
A. Numai descriptive
B. Numai experimentele
C. Atat descriptive cat si experimentele
D. Descriptive, analitice si experimentale
E. Atat experimentale cat si analitice
(pag. 44, 45)
G2245035. Domenii de aplicare a epidemiologiei in medicina clinica sunt:

A. evaluarea tehnologiilor medicale vechi si noi
B. evaluarea actiunilor procedeelor si serviciilor de sanatate
C. descrierea si explicarea modelelor de morbiditate si mortalitate
D. prevenirea si controlul comunitar al bolilor
E. planificarea sanitara si promovarea actiunilor de sanatate
(pag. 1)
G2245036. Caracteristicile metodelor folosite de epidemiologie sunt:

A. numerica
B. educationala
C. formativa
D. evaluativa
E. asociativa
(pag. 1)
G2245037. Nivelul interventiei epidemilogice are:

A. sase componente
B. cinci componente
C. trei componente
D. o componenta
E. opt componente
(pag. 1)
G2245038. Caracteristicile epidemiologiei bolilor cronice sunt:

A. au agent cauzal cert
B. au determinism unifactorial
C. au perioada de lantenta mica
D. au debut cert in timp
E. intre factori exista o interactiune care are efecte diferite in raport cu bolnavul
(pag. 1)
G2245039. Lista de control a elementelor care trebuie luate in considerare in cazul asocierii
epidemiologice cuprinde:
A. rolul posibil al intamplarii
B. nu trebuie examinat rolul altor variabile explicative decat cea fixata
C. nu exista posibile asociatii false, date de variabile care se leaga concomitent de factorul cauzal
D. absenta asociatiei in mai multe straturi ale colectivitatii
E. ipoteza nu trebuie sa fie plauzibila
(pag. 1)
G2245040. Scopul anchetelor de cohorta este:

A. de asteptare
B. de urmarire
C. de cohorta
D. de rezultat
E. de a efectua inferente epidemiologice de tip cauzal
(pag. 1)
G2245041. Modelul de ancheta de cohorta difera in functie de:

A. modul de alegere a esantionului
B. perioada de asteptare
C. perioada de expunere
D. rezultatele scontate
E. populatia tinta
(pag. 1)
G2245042. Anchetele de cohorta de tip I se aplica atunci cand:

A. factorul de risc este rar in populatie
B. factorul de risc lipseste din populatie
C. factorul de risc este relativ frecvent in populatie
D. factorul de risc actioneaza anterior aparitiei bolii
E. esantionul este mic
(pag. 1)
G2245043. In anchetele de cohorta de tip I esantionul se alege:

A. din persoane bolnave
B. din persoane sanatoase
C. din populatia generala
D. din populatia tinta
E. din persoane expuse factorului de risc
(pag. 1)
G2245044. Esantionul reprezenativ pentru populatia tinta in anchetele de cohorta de tip I:

A. se autodivide in doua loturi: expusi, neexpusi la factori de risc
B. se alege din randul populatiei expuse la factori de risc
C. se alege din randul popualtiei nonexpuse la factori de risc
D. se lucreaza pe populatie generala
E. se alege din lotul martor
(pag. 1)
G2245045. In anchetele de cohorta de tip II:

A. se alege un esantion reprezentativ
B. se aleg doua esantioane
C. se alege esantionul din populatia bolnava
D. se alege esantionul din populatia sanatoasa
E. se alege esantionul din intreaga populatie
(pag. 1)
G2245046. In anchetele de cohorta de tip II lotul test este ales din:

A. populatie expusa la factori de risc
B. populatie nonexpusa la factori de risc
C. populatie bolnava
D. populatie sanatoasa
E. populatie infantila
(pag. 1)
G2245047. In ancheta de cohorta de tip II lotul martor este ales din:

A. populatie 0-16 ani
B. populatie de 65 de ani si peste
C. populatie activa
D. populatie inactiva
E. populatie nonexpusa la factori de risc
(pag. 1)
G2245048. Forta asocierii epidemiologice in anchetele propriu-zis prospective se masoara cu:

A. riscul relativ
B. riscul atribuibil
C. cvaloarea predictiva pozitiva
E. testul "Student”
(pag. 1)
G2245049. Impactul actiunii factorilor de risc in populatie se masoara prin:

A. riscul atribuibil
B. riscul relativ
C. prevalenta factorului de risc in populatie
D. valoarea predictiva pozitiva
E. valoarea predictiva negativa
(pag. 1)
G2245050. Anchetele analitice caz-control se mai numesc si:

A. studii retrospective
B. studii prospective
C. studii descriptive
D. studii interventionale
E. studii experimentale
(pag. 1)
G2245051. Modelul anchetei caz-control necesita:

A. doua loturi: lot test si lot martor
B. populatia generala
C. populatie de bolnavi
D. populatie de nonbolnavi
E. populatie infantila
(pag. 1)
G2245052. In ancheta caz-control riscul relativ:

A. nu se poate calcula direct
B. se poate calcula direct
C. se scoate din tabele
D. are valoare fixa
E. nu are importanta
(pag. 1)
G2245053. In anchetele caz-control dovada fortei de asociatie se poate face cu:

A. riscul relativ calculat
B. riscul relativ estimat (odds ratio)
C. riscul atribuibil
(pag. 1)
G2245054. Impactul actiunii factorului de risc in popualtie in anchetele caz-control se masoara cu:
A. riscul relativ calculat
B. riscul relativ estimat (odds ratio)
C. riscul atribuibil
(pag. 1)
G2345055. Factorul de risc este:

A. probabilitatea care exprima in cifre frecventa aparitiei unei boli la o populatie
B. orice conditie care poate sa fie descrisa si dovedita ca se asociaza frecventei crescute a unei boli
C. orice factor care asigura starea de sanatate intr-o populatie
D. un parametru statistic
E. eveniment cu o frecventa crescuta fata de frecventa asteptata
(pag. 43)
G2345056. Variatiile ciclice ale distributiei bolilor si factorilor de risc exprima:

A. schimbari ale modelelor distributiei bolilor sau deceselor in evolutia lor seculara
B. evolutii neasteptate
C. cresteri sau descresteri in evolutia frecventei unor boli sau decese
D. evolutia cunostintelor medicale
E. sensibilitatea si specificitatea metodelor epidemiologice
(pag. 48)
G2345057. Modelul de ancheta de cohorta difera in functie de:

A. modul de alegere a esantionului
B. zona geografica de desfasurare a studiului
C. nivelul socio-economic al populatiei
D. numarul persoanelor care realizeaza investigatia
E. numarul non-reponderilor la investigatiile propuse
(pag. 51)
G2345058. In alegerea lotului test in cadrul anchetelor caz-martor prima operatiune este:
A. stabilirea bugetului de studiu
B. aplicarea tratamentului intr-o populatie tinta si urmarirea rezultatului
C. formularea criteriilor de diagnostic (definitia de caz)
D. elaborarea chestionarului
E. aprecierea deceselor datorate bolii care este studiata
(pag. 57)
G2345059. Riscul relativ estimat (odds ratio) exprima:

A. raportul dintre probabilitatea expunerii la cazuri si probabilitatea expunerii la martori
B. diferenta dintre probabilitatea expunerii la cazuri si probabilitatea expunerii la martori
C. prevalenta cazurilor expuse la factorul de risc
D. probabilitatea deceselor prin boala la cazuri
E. probabilitatea cresterii duratei de supravietuire la martori
(pag. 61)
G2545060. Care din urmãtoarele tipuri de anchete epidemiologice sunt anchete de tip operational ?
A. anchete epidemiologice descriptive;
B. anchete epidemiologice caz control;
C. anchete epidemiologice de cohortã;
D. anchete epidemiologice experimentale;
E. anchete epidemiologice analitice.
(pag. 45)
G2545061. În ce opticã se face mãsurarea distributiei bolilor, deceselor în functie de caracteristica

vârstã?
A. longitudinalã;
B. anualã;
C. transversalã;
D. multianualã;
E. semestrialã.
(pag. 46)
G2545062. Ce se întelege prin efect de cohortã?

A. efectul pe care îl poate exercita o populatie asupra morbiditãtii;
B. efectul pe care îl poate exercita un individ asupra mortalitãtii;
C. efectul unei colectivitãti asupra fertilitãtii;
D. efectul pe care îl poate exercita o generatie asupra distributiei transversale pe grupe de vârstã a unui
anumit atribut;
E. efectul pe care poate sã îl exercite starea de sãnãtate a unei populatii.
(pag. 46)
G2545063. Ce este profilaxia secundarã ?

A. evitarea urmãrilor nefaste ale bolii ( incapacitate, invaliditate, handicap, deces );
B. evitarea initierii sI declansãrii procesului patologic;

C. depistarea sI supravegherea de masã a bolilor;
D. prevenirea sI controlul anumitor boli;
E. evitarea depistãrii tardive a bolii.
(pag. 41)
G2545064. Cum se numeste orice conditie care poate sã fie descrisã sI doveditã cã se asociazã unei
frecvente crescute a bolii?
A. risc;
B. factor de protectie;
C. populatie la risc;
D. factor de risc;
E. epidemie.
(pag. 43)
G2545065. Cum se numeste relatia dintre douã categorii diferite de evenimente, în care o categorie
este reprezentatã de factorii de risc, iar alta o constituie boala?
A. epidemie;
B. inferentã epidemiologicã;
C. asociatie epidemiologicã;
D. ipotezã epidemiologicã;
E. populatie la risc.
(pag. 43)
G2545066. Studiile descriptive?

A. elaboreazã ipoteze epidemiologice fãrã a le putea verifica;
B. îsI propun sã caute dacã sunt prezente sau nu asociatiile epidemiologice;
C. permit inferente de tip cauzal;
D. permit estimãri de parametrii;
E. investigheazã relatiile dintre factorul de risc sI boalã.
(pag. 45)
G2545067. Cu ce se mãsoarã forta asocierii epidemiologice ?

A. riscul relativ;
B. riscul atribuibil;
C. impactul actiunii factorului de risc în populatie;
D. fractiunea riscului atribuibilã la expusI;
E. intervalul de încredere.
(pag. 56)
G2545068. Care sunt domeniile de aplicare ale anchetelor epidemiologice experimentale?

A. evaluarea eficacitãtii unor vaccinuri noi;
B. elaborarea unor programe, actiuni;
C. monitorizarea stãrii de sãnãtate;
D. evaluarea stãrii de sãnãtate;
E. descrierea istoriei naturale a bolilor.
(pag. 63)
G2545069. Ce este factorul studiat pentru o valoare a riscului relativ mai mare decît 1 ?
A. factor de risc;
B. factor indiferent;
C. factor de protectie;
D. factor de mediu;
E. factor biologic.
(pag. 57)
G2545070. Cu cine este complementarã sensibilitatea unei probe de screening?

A. cu specificitatea;
B. cu valoarea predictivã negativã;
C. cu proportia fals negativilor;
D. cu proportia fals pozitivilor;
E. cu valoarea predictivã pozitivã.
(pag. 71)
G2545071. Cu cine este complementarã specificitatea?

A. cu sensibilitatea;
B. cu valoarea predictivã negativã;
C. cu proportia fals negativilor;
D. cu proportia fals pozitivilor;
E. cu valoarea predictivã pozitivã.
(pag. 71)
G2545072. Ce reprezintã acuratetea unei probe de screening?

A. consistenta unei probe;
B. gradul în care mãsurãtoarea prezintã valoarea realã a caracteristicii mãsurate;
C. reproductibilitatea probei;
D. valoarea predictivã pozitivã;
E. valoarea predictivã negativã.
(pag. 73)
G2545073. Ce reprezintã reproductibilitatea unei probe de screening?

A. consistenta unei probe;
B. acuratetea probei;
C. valoarea predictivã pozitivã;
D. valoarea predictivã negativã;
E. gradul în care mãsurãtoarea prezintã valoarea realã a caracteristicii mãsurate.
(pag. 72)
G2545074. La ce se referã evitarea depistarii tardive a bolilor?

A. initierea procesului patologic;
B. initierea procesului etiologic;
C. profilaxia primarã;
D. profilaxia secundarã;
E. profilaxia tertiarã.
(pag. 41)
G2545075. Ce mãsoarã sensibilitatea unei probe de screening?

A. pe cei care au boala;
B. pe care nu au boala;
C. persoanele la care rezultatele probei au fost negative;
D. persoanele la care rezultatele probei au fost pozitive;
E. fals negativii.
(pag. 70)
G2545076. De cine depinde valoarea predictivã a unei probe de screening?

A. alegerea pragului de separare pentru probã;
B. prevalenta bolii în populatie;
C. incidenta bolii în populatie;
D. sensibilitatea probei;
E. specificitatea probei.
(pag. 72)
G2545077. Anchetele analitice:

A. nu permit interferenţe de tip cauzal
B. elaborează ipoteze epidemiologice
C. descriu istoria naturală a bolilor
D. pot fi descriptive şi experimentale
E. investighează relaţiile între două categorii de evenimente diferite ( factori de risc şi boală)
(pag. 49)
G2545078. Domenii de aplicare ale anchetelor epidemiologice experimentale

A. evaluarea eficacităţii unor vaccinuri noi
B. elaborarea unor programe (acţiuni)
C. monitorizarea stării de sănătate
D. evaluarea stării de sănătate apopulaţiei
E. descrierea istoriei naturale a bolilor
(pag. 63)
G2545079. Pentru o valoare a riscului relativ mai mare decât 1, factorului studiat este:
A. factor de risc
B. factor indiferent
C. factor de protectie
D. factor de mediu
E. factor biologic
(pag. 57)
G2545080. Epidemia reprezinta un numar de evenimente cu:

A. frecventa inferioara frecventei asteptate
B. frecventa superioara frecventei asteptate
C. frecventa egala cu frecventa asteptata
D. frecventa de peste 100 de cazuri
E. frecventa de peste 1000 de cazuri
(pag. 43)
G2545081. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sensibilitate sunt adevarate:

A. sensibilitatea este complementară cu specificitatea
B. sensibilitatea este complementară cu valoarea predictiva negativă
C. sensibilitatea este complementară cu proportia fals-negativilor
D. sensibilitatea este complementară cu proportia fals-pozitivilor
E. sensibilitatea este complementară cu valoarea predictiva pozitivă
(pag. 71)
G2545082. Care dintre urmatoarele afirmaţii referitoare la specificitate sunt adevarate:

A. sensibilitatea este complementară cu specificitatea
B. specificitate este complementară cu valoarea predictiva negativă
C. specificitate este complementară cu proportia fals-negativilor
D. specificitate este complementară cu proportia fals-pozitivilor

E. specificitate este complementară cu valoarea predictiva pozitivă
(pag. 71)
G1245083. Principalele domenii de aplicabilitate a anchetelor epidemiologice experimentale si

operationale sunt
A. evaluarea anumitor forme de organizare a asistentei medicale
B. evaluarea eficacitatii vaccinurilor noi in protectia populatiei impotriva bolilor transmisibile
C. demonstrarea valorii unor conduite terapeutice noi fata de cele uzuale in momentul respectiv
D. experimentarea in vederea introducerii in practica medicala a unor medicamente noi, dupa ce acestea au
fost verificate in laborator si pe animale de experienţa
E. frecventa factorului de risc in populatie este mica
(pag. 63)
G1245084. Aplicatiile anchetelor epidemiologice descriptive sunt in

A. evaluarea starii de sanatate a populatiei
B. dovedirea asociatiei epidemiologice
C. planificarea resurselor necesare in domeniul sanatatii populatie
D. elaborarea unor programe (acţiuni)
E. monitorizarea starii de sanatate
(pag. 45)
G1245085. Avantajele anchetelor cazuri-control sunt

A. realizarea anchetei este mai facila
B. sunt ieftine
C. perioada de observare este mai mica
D. analiza pe perechi
E. analiza stratificata
(pag. 62)
G1245086. Calitatile pobelor de screening sunt

A. sa aiba o validitate corespunzatoare
B. sa aiba o reproductibilitate (fiabilitate) care sa ofere consistenta buna
C. sa aiba o valoare predictiva buna
D. sa nu aiba randament mare
E. sa aiba cost ridicat
(pag. 70)
G1245087. Conditiile pentru realizarea unei anchete de prevalenta (examen mdical de masa) sunt
A. sa corespunda unei nevoi reale
B. scopurile anchetei sa fie clar formulate (administrativ, de planificare; prescriptiv – de identificare a
bolnavilor in vederea tratarii lor);
C. sa fie examinate resursele disponibile sau care pot fi obtinute
D. pregatirea prealabila a populaţiei
E. nu trebuie stabilite prioritati in functie de resurse
(pag. 67)
G1245088. Domeniile de aplicare a anchetelor transversale sunt

A. diagnosticul starii de sanatate a populatiei
B. stabilirea unor prioritati in actiunile de interventie

C. in programare si planificare sanitara
D. evaluarea unor acţiuni
E. descrierea istoriei naturale a bolilor
(pag. 67)
G1245089. in anchetele de cohorta propriu-zis prospective, selectionarea lotului-test se poate face

A. in functie de susceptibilitatea de a face boala (o asemenea selectionare este posibila mai ales in cazul
bolilor transmisibile, ea fiind mult mai greu de realizat in cazul bolilor cronice)
B. in urma unui studiu de prevalenta (examen medical de masa)
C. populatii "captive” (scolari, militari)
D. grupuri profesionale expuse la un anumit risc profesional
E. persoane neexpuse la factorul de risc
(pag. 53)
G1245090. Lista de control a elementelor care trebuie luate in considerare in cazul asocierii
epidemiologice cuprinde
A. ipoteza nu trebuie sa fie plauzibila
B. rolul posibil al intamplarii
C. examinarea rolului altor variabile explicative decat cea fixata
D. posibilitatea unor asociaţii false, date de variabile care se leaga concomitent de factorul cauzal
E. prezrenta asociatiei in mai multe straturi ale colectivitatii
(pag. 44)
G1245091. Scopul anchetelor de cohorta este:

A. de a dovedi existenta sau inexistenta unei asociatii epidemiolgice
B. de a efectua inferente epidemiologice de tip cauzal
C. de a verifica daca o ipoteza epidemiologica, formulata in urma unor observatii clinice, a lecturii, sau in
urma unei anchete epidemiologice descriptive, este adevarata sau falsa
D. nu sunt studii observaţionale
E. sunt anchete experimentale
(pag. 51)
G1345092. Anchetele transversale au urmatoarele scopuri:

A. demonstrarea cauzalitatii in bolile multifactoriale
B. cunoastrerea distributiei unor factori de risc
C. stabilirea puterii asocierii intre unii factori de risc si boala
D. masurarea starii de sanatate a populatiei
E. evaluarea prezentei bolii, incapacitatii, carcateristicilor personale
(pag. 66)
G1345093. Avantajele anchetelor caz-martor sunt:

A. usor de realizat
B. ieftine
C. lipsa unor distorsiuni de selectie, informatie, de confuzie
D. perioada scurta de observare
E. alagerea fara probleme a grupului control
(pag. 62)
G1345094. Avantajele anchetelor epidemiologice analitice sunt:

A. caracterul calitativ crescut
B. posibilitatea repetarii lor pe aceleasi loturi de indivizi
C. observarea si masurarea tuturor efectelor expunerii la un factor de risc
D. masurarea directa a riscului bolii

E. costuri limitate
(pag. 52)
G1345095. Caracteristicile spatiale care pot influenta frecventa bolilor sau unor factori de risc sunt
reprezentate de frontierele:
A. naturale
B. lingvistice
C. politico-administrative
D. psihologice
E. traditionale
(pag. 47)
G1345096. Coeficientul kappa care stabileste corelatia intraclasa poate avea valori:
A. egale cu 0
B. egale cu +1
C. egale cu - 1
D. mai mari sau egale cu 10
E. nici una din variante nu este corecta
(pag. 74)
G1345097. Componenetele interventiei in epidemiologie sunt:

A. profilaxia primara
B. ameliorarea conditiilor de viata
C. profilaxia secundara
D. antibioticoterapia
E. profilaxia secundara
(pag. 41)
G1345098. Determinarea numarului necesar de indivizi inclusi intr-o ancheta caz-martor depinde de:
A. prevalenta expunerii in grupul de comparare
B. marimea riscului relativ estimat
C. eroarea de speta I (alfa)
D. eroare de speta II (beta)
E. bugetul studiului
(pag. 59)
G1345099. Etapele dispensarizarii sunt

A. depistarea
B. stabilirea planului terapeutic
C. controlul activ al persoanelor
D. evaluarea periodica si finala a unor categorii din populatie
E. excluderea unor persoane din loturile stabilite in cadrul diverselor anchete epidemiologice
(pag. 75)
G1345100. Examenele profilactice de masa sunt utile

A. cunoasterii starii initiale de sanatate
B. cunoasterea starii de sanatate la intrarea intr-o colectivitate organizata
C. examinarilor profilactice periodice
D. examinari pentru stabilirea gradului de ocupare a paturilor de spital
E. examene profilactice speciale
(pag. 75)
G1345101. In anchetele caz-martor riscul relativ estimat masoara:

A. raportul dintre doua probabilitati
B. riscul bolii la expusi si neexpusi
C. riscul atribuabil
D. riscul atribuibil in populatie
E. forta asocierii
(pag. 61)
G1345102. In anchetele de cohorta loturile test sunt selectionate dupa:

A. susceptibilitatea indivizilor la boala
B. existenta sau absenta bolii
C. resultatul unui studiu anterior de prevalenta care a permis lansarea ipotezei
D. caracteristicile de "cohorta tip"
E. particularitatile de "populatie captiva"
(pag. 53)
G1345103. In anchetele de cohorta se pot masura:

A. frecventa bolii sau deceselor
B. forta asocierii factorului studiat cu o anumita boala prin masurarea riscului relativ
C. forta asocierii factorului studiat cu o anumita boala prin masurarea ristului relativ estimat
D. impactul actiunii factorului de risc prin masurarea riscului atribuibil
E. prognosticul bolii
(pag. 55)
G1345104. Lotul martor in studiul de cohorta poate fi reprezentat de un:

A. grup intern
B. grup extern
C. grup mixt
D. grup de persoane fara boala "X"
E. grup ales prin metoda perechilor
(pag. 54)
G1345105. Metodele folosite in epidemiologie sunt:

A. tehnicile de ingrijire a bolnavilor
B. sistemul curent de informatii sanitare
C. tehnici de masurare a riscurilor
D. tehnici de diagnostic diferential
E. standardizarea
(pag. 43)
G1345106. Obiectivele epidemiologiei sunt

A. descrierea distributiei bolilor sau factorilor de risc
B. explicarea etiologiei bolilor sau modului de transmitere a acestora
C. predictia in legatura cu numarul probabil al bolilor intr-o populatie
D. cunoasterea mecanismelor fiziopatogenice de producere a bolilor
E. fundamentarea programelor de prevenire si combatere a bolilor
(pag. 40)
G1345107. Persoanele selectate in lotul test intr-o ancheta caz- martor pot fi:
A. bolnavi spitalizati
B. bolnavi selectionati din populatia tinta
C. categorii speciale selectionate
D. persoanele expuse la un factor de risc specific bolii

E. persoanele care fac parte din anturajul bolnavilor care prezinta boala studiata
(pag. 59)
G1345108. Principalele domenii de aplicare a anchetelor experimentale sunt:

A. evaluarea eficacitatii vaccinurilor
B. experimentarea unor noi preparate medicamentoase
C. evaluarea unor conduite terapeutice noi
D. evaluarea unor forme de organizare medicala
E. stabilirea riscului de boala prin expunerea la unii factori
(pag. 63)
G1345109. Rezulatului observatiei, obtinut printr-o ancheta analitica poate fi masurat prin:
A. decese
B. probabilitatea de supravietuire
C. intensitatea durerii
D. calitatea vietii
E. complianta populatiei la studiu
(pag. 50)
G1345110. Screening-ul reprezinta:

A. ancheta analitica cu valoarea cea mai inalta a dovezilor furnizate
B. examinarea in masa populatiei
C. ancheta operationala
D. testarea unor metode tehnice cu valoare diagnostica
E. aplicarea unor procedee si tehnici de investigatie pentru identificarea unei boli prezumtive, anomalii sau
factor de risc
(pag. 66)
G1345111. Studiile descriptive si analitice sunt de tip:

A. observational
B. interventional
C. prospectiv
D. transversal
E. longitudinal
(pag. 45)
G1345112. Tipurile de ancheta epidemiologica sunt:

A. descriptiva
B. terapeutica
C. analitica
D. experimentala, operationala
E. de urgenta
(pag. 45)
G1345113. Trendul reflecta

A. legatura dintre factorul de risc si boala
B. schimbarile modelelor de distributie a bolilor si evolutia lor seculara
C. tendinta de crestere sau descrestere a unei boli
D. modelul de predictie in legatura cu evolutia viitoare a unui eveniment
E. reprezentarea statistica a unei variabile in timp si spatiu
(pag. 48)
G1345114. Unele dintre argumentele care stau la baza demonstrarii relatiilor cauzale sunt:
A. informatiile din literatura
B. proba terapuetica
C. foarta asociatiei
D. consistenta asociatiei
E. specificitatea
(pag. 44)
G1345115. Unele dintre conditiile pentru aplicarea testelor screening sunt:

A. standardizarea examinarilor
B. simplitatea testelor
C. costuri reduse
D. sa se bazeze si pe o evaluare de tip imagistic
E. examenul sa tinteasca mai multe boli
(pag. 70)
G1445116. Anchetele epidemiologice descriptive:

A. Cauta sa evidentieze asociatiile epidemiologice
B. Permit efectuarea de inferente de tip cauzal
C. Sunt investigatii de tip transversal
D. Descriu istoria naturala a bolilor
E. Evalueaza starea de sanatate a populatiei
(pag. 45)
G1445117. Care din urmatoarele tipuri de anchete epidemiologice folosesc loturi de comparare:
A. Anchetele epidemiologice descriptive
B. Anchetele de cohorta
C. Anchetele cazuri-control
D. Anchetele epidemiologice experimentale
E. Anchetele transversale
(pag. 44-67)
G1445118. Care dintre urmatoarele anchete epidemiologice sunt investigatii de tip observational:
A. Anchetele epidemiologice descriptive
B. Anchetele de cohorta
C. Anchetele cazuri-control
D. Anchetele epidemiologice experimentale
E. Anchetele transversale
(pag. 45-66)
G1445119. Care dintre urmatoarele criterii se folosesc pentru alegerea bolilor care sa faca obiectul
unui screening:
A. Boala sa aiba o prevalenta scazuta
B. Boala sa aiba o gravitate mare
C. Istoria naturala a bolii sa fie cunoscuta si inteleasa
D. Boala sa fie decelabila in etapa de latenţa sau in formele sale de debut asimptomatic
E. Sa existe probe capabile sa deceleze boala
(pag. 69)
G1445120. Epidemiologia are urmatoarele obiective:

A. Descrierea numarului si structurii populatiei dintr-un anumit teritoriu
B. Descrierea distributiei bolilor sau a factorilor de risc in populatiile umane
C. Explicarea etiologiei bolilor sau a modului de transmitere a acestora

D. Predicţia in legatura cu numarul probabil al bolilor dintr-o populaţie data si cu caracterul distribuţiilor bolilor
in acea populaţie
E. Fundamentarea programelor de prevenire si combatere a bolilor intr-o populatie data sau de ameliorare a
serviciilor de sanatate destinate populatiei
(pag. 40)
G1445121. in anchetele cazuri-control:

A. Lotul de comparare trebuie sa fie similar lotului cazurilor, cu exceptia bolii respective
B. Factorii de risc trebuie sa fie comuni atat cazurilor cat si martorilor
C. Asemanarea dintre cele 2 loturi se asigura prin metoda perechilor
D. Daca boala este foarte rara si numarul cazurilor este foarte mic raportul trebuie sa fie de 2-3 martori pentru
un caz
E. in alegerea lotului test este de dorit sa fie selectionate cazurile vechi de boala.
(pag. 58-60)
G1445122. in anchetele descriptive, descrierea distributiei bolilor si a factorilor de risc in functie de

caracteristicile temporale cuprind:
A. Trendul
B. Varsta
C. Sexul
D. Variaţiile ciclice
E. Evolutii neasteptate
(pag. 48)
G1445123. in anchetele experimentale “simplu orb”:

A. Experimentatorul nu stie care din cele doua produse administrate este activ si care inactiv
B. Experimentatorul stie care din cele doua produse administrate este activ si care inactiv
C. Persoanele din cele 2 loturi nu stiu care din cele doua produse administrate este activ si care inactiv
D. Persoanele din cele 2 loturi stiu care din cele doua produse administrate este activ si care inactiv
E. Experimentatorul poate sa nu sesizeze anumite aspecte care apar la lotul martor
(pag. 64)
G1445124. in raport cu un studiu de tip cazuri-control, un studiu de cohorta:

A. Costa mai mult
B. Este adecvat studiului unei boli rare
C. Se bazeaza mai putin pe memoria subiectilor
D. Permite calculul direct al riscului relativ
E. Poate inregistra distorsiuni datorita pierderilor din studiu
(pag. 49-62)
G1445125. Probele de screening cu o specificitate crescuta:

A. Sunt preferate atunci cand boala aleasa este grava
B. Sunt preferate pentru diagnosticarea bolii
C. Determina o proportie mica a fals-pozitivilor
D. Determina o proporţie mica a fals-negativilor
E. Sunt insotite de o sensibilitate crescuta
(pag. 71-72)
G1445126. Reproductibilitatea unei probe de screening:

A. Garanteaza si o validitate crescuta atunci cand este ridicata
B. Reprezinta gradul in care masuratoarea sau estimarea bazata pe o anumita masuratoare reprezinta
valoarea reala a caracteristicii masurate
C. Este importanta pentru epidemiolog

D. Este importanta pentru clinician
E. Reprezinta capacitatea probei de a da rezultate asemanatoare atunci cand este aplicata in conditii
asemanatoare de catre persoane diferite
(pag. 72-73)
G1445127. Riscul relativ:

A. Masoara forta asocierii epidemiologice
B. Cand are o valoare mai mare decat 1 exista o asociatie intre factorul de risc si boala
C. Se calculeaza in anchetele cazuri-control
D. Se calculeaza in anchetele de cohorta
E. Ne arata de cate ori este mai mare riscul bolii la cei expusi fata de neexpusi.
(pag. 55-61)
G1445128. Screeningul:
A. Are ca scop identificarea prezumtiva a unei boli, anomalii sau a unor factori de risc
B. Pleaca de la ipoteza ca intr-o populatie exista boli si bolnavi necunoscuti
C. Se incadreaza in masurile de profilaxie primara
D. Face parte din examenele medicale de masa
E. Face parte din anchetele epidemiologice longitudinale
(pag. 66-68)
G1445129. Un procedeu (test) de screening trebuie sa fie:

A. Ieftin
B. De mare finete
C. Simplu
D. Valid
E. Acceptat de personalul medical
(pag. 70)
G1445130. Validitatea unui test se exprima si se masoara prin:

A. Valoarea predictiva pozitiva
B. Valoarea predictiva negativa
C. Sensibilitate
D. Specificitate
E. Acuratete
(pag. 70)
G1445131. Valoarea predictiva pozitiva:

A. Exprima proportia real-pozitivilor in masa celor pozitivi
B. Exprima proportia real-pozitivilor in masa bolnavilor
C. Depinde de prevalenta bolii in populatie
D. Este complementara cu sensibilitatea
E. Este complementara cu specificitatea
(pag. 70-72)
G1545132. Care din urmatoarele tipuri de anchete epidemiologice sunt anchete de tip observational:
A. anchete epidemiologice experimentale;
B. anchete epidemiologice operationale;
C. anchete epidemiologice descriptive;
D. anchete epidemiologice analitice;
E. anchete de cohorta.
(pag. 45)
G1545133. Care este scopul anchetelor de cohorta:

A. de a efectua schimbari in clasificarea bolilor;
B. de a dovedi existenta sau inexistenta unei asociatii epidemiologice;
C. de a efectua inferente epidemiologice de tip cauzal;
D. de a verifica daca o ipoteza epidemiologica formulata in urma unor observatii clinice, a lecturii sau in urma
unei anchete epidemiologice descriptive este adevarata sau falsa;
E. de a produce schimbari in compozitia populatiei.
(pag. 51)
G1545134. Care sunt argumentele folosite in dovedirea relatiei de cauzalitate dintre un factor si boala:
A. forta asociatiei;
B. consistenta asociatiei;
C. plauzibilitatea;
D. prezenta asociatiei in mai multe straturi ale colectivitatii;
E. rolul posibil al intimplarii.
(pag. 44)
G1545135. Care sunt denumirile anchetelor cazuri control:

A. studii de asteptare;
B. studii de urmarire;
C. studii de incidenta;
D. studii restrospective;
E. studii anamnestice.
(pag. 57)
G1545136. Care sunt metodele de administrare a factorului de risc sau de protectie in anchetele
experimentale:
A. metoda directa;
B. metoda "orb";
C. metoda "dublu orb";
D. evaluarea eficacitatii vaccinurilor noi;
E. evaluarea anumitor forme de organizare a asistentei medicale.
(pag. 64)
G1545137. Care sunt metodele utilizate in epidemiologie:

A. sistemul curent de informatii sanitare;
B. esantionajul;
C. tehnici de masurarea riscurilor;
D. tehnici de masurare a supravietuirii;
E. metoda comparativa.
(pag. 43)
G1545138. Ce reprezinta validitatea unei probe de screening:

A. consistenta probei;
B. capacitatea unei probe de a identifica corect ceea ce este pusa sa identifice;
C. exactitatea probei;
D. frecventa cu care rezultatele probei sunt confirmate prin procedee diagnostice mai riguroase;
E. stabilitatea probei.
(pag. 70)
G1545139. Ce urmareste examenul de screening:
A. identificarea de prezumtie a bolilor;

B. identificarea reala a bolilor;
C. identificarea de prezumtie a anomaliilor;
D. identificarea de prezumtie a factorilor de risc;
E. identificarea reala a unor comportamente.
(pag. 67)
G1545140. Deosebirea intre sexe privind distributia bolilor sau deceselor se masoara prin:
A. riscuri;
B. proportii simple;
C. probabilitati;
D. indici de frecventa;
E. indici de masculinitate.
(pag. 47)
G1645141. Aplicatiile anchetelor epidemiologice descriptive sunt printre altele:

A. Evaluarea starii de sanatate a populatiei
B. Descrierea istoriei naturale a bolilor
C. Formularea unor ipoteze epidemiologice
D. Monitorizarea starii de sanatate
E. Efectuarea anchetei epidemiologice in focarul de infectie
(pag. 45)
G1645142. Calitatile probelor de screening trebuie sa fie urmatoarele:

A. Sa aiba o validitate corespunzatoare
B. Sa aiba cost redus
C. Sa fie acceptate de catre populatie
D. Numai primele doua raspunsuri sunt corecte
E. Sa aiba o reproductibilitate care sa ofere o consistenta buna.
(pag. 70)
G1645143. Criteriile de alegere a bolilor care sa faca obiectul unui screening sunt:
A. Boala sa aiba o prevalenta mare
B. Boala sa duca la obscrutism
C. Boala sa duca la invaliditate
D. Boala sa fie decelabila in etapa de latenta
E. Numai raspunsurile a, c si d sunt corecte
(pag. 69)
G1645144. Descrierea distributiei bolilor sau a focarelor de risc se poate face in functie de:
A. Sex
B. Varsta
C. Modele culturale
D. Stare civila
E. In functie de frontiere politico-administrative
(pag. 45, 46)
G1645145. Dintre bolile majore asimptomatice sunt decelabile prin screening:

A. Cancerul de san
B. Glaucomul
C. TBC – ul
D. Sifilisul
E. Melanomul malign
(pag. 74)
G1645146. Epidemiologia in sanatatea publica se ocupa cu studiul:

A. Bolilor cronice
B. Bolilor transmisibile
C. Ratei natalitatii
D. Eficacitatii serviciilor de sanatate
E. Eficientei serviciilor de sanatate
(pag. 39)
G1645147. Examene periodice de sanatate se face:

A. La varste nodale (mai ales la copii)
B. La persoane cu risc (sugari, gravide)
C. La toata populatia
D. Numai la copii
E. Numai la cerere
(pag. 68)
G1645148. Scopurile screeningului sunt printre altele:

A. In exclusivitate depistarea precoce a bolilor
B. Mentinerea sanatatii si prevenirea bolii in ipoteza in care scopul screeningului este depistarea factorilor de
risc
C. Diagnosticul starii de sanatate a unei colectivitati
D. Evaluarea unei actiuni a unor programe in sanatatea publica
E. Determinarea prevelantei unei boli sau a unro factori de risc
(pag. 68)
G1645149. Tipurile de ancheta sunt urmatoarele:

A. Anchetele de tip istoric-prospectare
B. Anchete transversale
C. Anchetele propriu-zis prospective
D. Anchetele de tip retrospectiv
E. Nici unul din raspunsurile de mai sus nu este corect
(pag. 45)
G2245150. Obiectivele epidemiologiei sunt:

A. descrierea distributiei bolilor sau a factorilor de risc in populatiile umane
B. explicarea etiologiei bolilor sau a modului de transmitere a acestora
C. predictia in legatura cu numarul probabil al bolilor dintr-o populatie data si cu caracterul distributiilor bolilor
in acea populatie
D. fundamentarea programelor de prevenire si combatere a bolilor intr-o populatie data, sau de ameliorare a
serviciilor de sanatate destinate populatiei
E. speranta de viata la nastere
(pag. 1)
G2245151. Nivelele cercetarii epidemiologice sunt:

A. nivelul cunoasterii (explicatiei)
B. nivelul interventiei (actiunii)
C. citirea critica a literaturii de specialitate
D. determinarea valorilor normale
E. studiul etiologiei bolilor
(pag. 1)
G2245152. Etapele procesului de aparitie a bolii sunt:

A. profilaxia primordiala
B. initierea procesului etiologic
C. initierea procesului patologic
D. depistarea clinica a bolii
E. supravegherea bolii
(pag. 1)
G2245153. Domenii de aplicare a epidemiologiei in sanatatea publica sunt:

A. descrierea tabloului real al bolii in populatie
B. determinarea frecventei factorilor de risc
C. depistarea si supravegherea de masa a bolilor
D. studiul prognosticului bolii
E. studiul etiologiei bolilor
(pag. 1)
G2245154. Metode utilizate in epidemiologie sunt:

A. sistemul curent de informatii sanitare
B. esantionajul
C. metode speciale de definire si determinarea a loturilor de studiu
D. standardizare
E. caracter plurifactorial
(pag. 1)
G2245155. In lipsa posibilitatii de efectuare a experimentului pentru relatia de cauzalitate dintre un

factor si boala se pot folosi argumente ca:
A. consistenta asociatiei
B. relatia temporala
C. plauzibilitatea
D. coerenta
E. suficienta altor explicatii
(pag. 1)
G2245156. Dupa obiectul investigatiei epidemiologice anchetele epidemilogice pot fi:

A. descriptive
B. analitice
C. experimentale
D. prospective
E. retrospective
(pag. 1)
G2245157. Anchetele descriptive descriu populatia tinta din punct de vedere al caracteristicilor:
A. comunitare
B. economice
C. personale ale membrilor colectivitatii
D. temporale – distributia temporala a bolilor si a factorilor de risc
E. spatiale – distributia spatiala a bolilor si a factorilor de risc
(pag. 1)
G2245158. Aplicatiile anchetelor epidemiologice descriptive sunt:

A. definirea tipurilor de anchete epidemiologice
B. monitorizarea starii de sanatate

C. elaborarea unor programe (actiuni)
D. formularea unor ipoteze epidemiologice
E. stabilirea unor prioritati in actiunile de interventie
(pag. 1)
G2245159. Erori de interpretare ale trend-ului pot apare datorita:

A. caracteristicilor individuale
B. diagnosticarea bolilor care este mai corecta azi decat in urma cu zeci de ani
C. modificarea factorilor care conditioneaza unele boli
D. schimbari in clasificarea bolilor
E. schimbari in compozitia populatiei, cu rol important in modelele morbiditatii si mortalitatii si asupra structurii
serviciilor sanitare
(pag. 1)
G2245160. Anchetele epidemiologice analitice:

A. dau erori de interpretare a trand-ului
B. sunt de tip observational
C. investigheaza relatiile dintre doua categorii de evenimente diferite (factori de risc si boala)
D. nu permit inferente de tip cauzal
E. monitorizeaza starea de sanatate a populatiei
(pag. 1)
G2245161. In anchetele analitice expunerile pot fi:

A. naturale
B. comportamente
C. tratamente prescrise de medic
D. tratamente impuse de investigator
E. rezultate
(pag. 1)
G2245162. Alte denumiri ale anchetelor de cohorta sunt:

A. studii de asteptare
B. studii de asteptare
C. studii etiologice
D. studii de incidenta
E. studii descriptive
(pag. 1)
G2245163. Avantajele anchetei de cohorta de tip II sunt:

A. de ordin logistic, legate de organizarea anchetei
B. nu se pot repeta pe aceleasi loturi
C. in momentul proiectarii anchetei rezulttele nu sunt cunoscute, ele apar dupa actiunea factorului de risc,
ceea ce confera studiului un caracter calitativ crescut
D. se pot obsrva si masura toate efectele pe care le generaza expunerea la un factor de risc
E. se poate masura direct riscul bolii pentru fieccare grup
(pag. 1)
G2245164. Tipuri de angheta de cohorta sunt:

A. anchete prorpiu-zis prospective
B. anchete de tip retrospectiv
C. anchete de tip istoric-prospective
D. anchete caz-martor
E. anchete experimentale
(pag. 1)
G2245165. Riscul relativ poate lua valori:

A. 1
B. mai mare decat 1
C. mai mic decat 1
D. orice valoare
E. 3,14
(pag. 1)
G2245166. Analiza rezultatelor in anchetele de cohorta propriu-zis prospective semnifica:

A. daca riscul relativ > 1; riscul atribuibil > 0; este factor de risc
B. daca riscul relativ = 1; riscul atribuibil = 0; este factor indiferent
C. daca riscul relativ < 1; riscul atribuibil < 0; este factor de protectie
D. daca riscul relativ > 1; riscul atribuibil > 0; este factor de protectie
E. daca riscul relativ = 1; riscul atribuibil = 0; este factor de risc
(pag. 1)
G2245167. Scopul anchetelor epidemiologice analitice (II) caz-control este:

A. de a dovedi existenta sau inexistenta unei asociatii epidemiologice
B. de a verifica daca o ipoteza epidemiologica este adevarata sau falsa
C. de a analiza starea de sanatate a populatiei
D. screening
E. descriptiv
(pag. 1)
G2245168. Determinarea numarului necesar de cazuri in grupul de comparare in anchetele caz-control

depinde de:
A. prevalenta expunerii in grupul de comparare
B. marimea riscului relativ estimat
C. eroarea de speta I (α )
D. eroarea de speta II (β)
E. valoarea predictiva pozitiva
(pag. 1)
G2245169. Erorile in culegerea datelor in anchetele caz-control pot fi datorate:

A. bolnavului
B. investigatorului
C. asociatiei epidemiologice
D. ipotezei epidemiologice
E. loturilor luate in studiu
(pag. 1)
G2245170. Avantajele anchetelor caz-control sunt:

A. realizarea anchetei este facila
B. sunt ieftine
C. perioada de observare este mai mare
D. lotul test nu este alcatuit din cazuri clinice
E. nu sunt indicate pentru boli rare si/sau boli cu perioada de latenta mare
(pag. 1)
G2245171. Limitele anchetelor caz-control sunt:

A. permit o estimare directa a riscurilor
B. nu permit o estimare directa a fortei de asociatie
C. nu pot induce distorsiuni de selectie, de informatie, de confuzie
D. alegera grupului de control care este foarte importanta creaza adeseori probleme
E. perioada de observare este mai mica
(pag. 1)
G2245172. Domeniile de aplicare a anchetelor epidemiologice experimentale si operationale sunt:

A. demonstrarea valorii unor conduite terapeutice noi fata de cele uzuale in momentul respecticv
B. evaluarea anumitor forme de organizare a asistentei medicale
C. evaluarea eficacitatii vaccinurilor noi
D. experimentarea in vederea introduceri in practica medicala a unor medicamente noi
E. descierea distributiei frecventei bolilor in functie de caracteristicile spatiale
(pag. 1)
G2245173. Domeniile de aplicare a anchetelor transversale sunt:

A. in determinarea prezentei asociatiilor epidemiologice
B. evaluarea unor actiuni
C. programare si planificare sanitara
D. diagnosticul starii de sanatate a populatiei
E. sa corespunda unei nevoi reale
(pag. 1)
G2245174. Scopurile screening-ului sunt:

A. determinarea prezentei unei asociatii
B. evaluarea unei actiuni, a unor programe
C. depistarea precoce a bolilor
D. mentinerea sanatatii si prevenirea bolii
E. scaderea numarului de ani potentiali de viata castigati
(pag. 1)
G2245175. Criteriile de alegere a bolilor care sa faca obiectul unui screening cuprind:
A. boala sa fie decelabila in etapa de latenta sau in formele sale de debut asimptomatic
B. sa existe probe capabile sa decelaze boala
C. sa fie acceptabil din punct de vedere al populatiei
D. tratamentul sa nu fie acceptat de bolnavi
E. sa existe facilitati disponibile pentru cei care sunt depistati ca ar avea boala
(pag. 1)
G2245176. Calitatile probelor screening sunt:

A. sa poata fi aplicate rapid
B. sa aiba cost crescut
C. sa fie simple
D. sa aiba o validitate corespunzatoare
E. sa nu aiba randament mare
(pag. 1)
G2245177. Validitatea se exprima si se masoara prin:

A. sensibilitate
B. specificitate
C. valoare predictiva pozitiva
D. valoare predictiva negativa

E. reproductibilitate
(pag. 1)
G2245178. Reproductibilitatea se masoara prin:

A. coeficientul simplu de reproductibilitate observata sau procentul de concordanta
B. coeficientul de corelatie intraclasa sau coeficientul de concordanta Kappa
C. acuratete
D. sensibilitate
E. specificitate
(pag. 1)
G2245179. Sensibilitatea reprezinta:

A. capacitatea unei probe de a identifica corect pe cai care au boala
B. exprima proportia rezultatelor pozitive in masa bolnavilor
C. este o probabilitate conditionata: exprima probabilitatea de a fi pozitiv cu conditia de a fi bolnav
D. capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei care nu au boala
E. exprima proportia rezultatelor negative in masa nonbolnavilor.
(pag. 1)
G2345180. Caracteristicile metodelor folosite de epidemiologie sunt:

A. empirica
B. clinica
C. numerica
D. probabilistica
E. comparativa
(pag. 41)
G2345181. Anchetele descriptive descriu urmatoarele caracteristici ale populatiei tinta:

A. personale ale membrilor colectivitatii
B. economice ale sistemului de ingrijiri pentru sanatate
C. temporale
D. spatiale
E. clinice individuale
(pag. 45)
G2345182. Anchetele epidemiologice de cohorta sunt studii de:

A. prevalenta
B. analiza a deciziei
C. asteptare
D. urmarire
E. incidenta
(pag. 51)
G2345183. In culegerea informatiilor pentru desfasurarea studiilor caz-martor vor fi asigurate conditiile
de:
A. uniformitate a metodelor aplicate atat pentru lotul cazurilor cat si a martorilor
B. utilizare numai a unui singur investigator
C. crestere a acuratetii acestora
D. evaluare clinica
E. evaluare clinica, imagistica si de laborator
(pag. 60)
G2345184. Anchetele epidemiologice experimentale sunt efectuate pentru:

A. evaluarea eficacitatii vaccinurilor pentru prevenirea bolilor transmisibile
B. experimentarea unor medicamente noi pentru introducerea in practica medicala
C. evaluarea anumitor forme de organizare a asitentei medicale
D. demonstrarea cauzalitatii
E. evaluarea prevalentei unor manifestari morbide in populatia spitalizata
(pag. 63)
G2345185. Administrarea unui produs activ sau placebo, in anchetele experimentale, prin metoda
simplu orb inseamna ca:
A. experimentatorul cunoaste care din cele doua produse este activ si respectiv placebo
B. persoanele supuse investigatiei nu cunosc caracteristicile produsului pe care il primesc
C. nici experimentatorul si nici persoanele investigate nu cunosc caracteristicile produsului administrat
D. numai un grup de experti cunosc caracteristicile produsului adminstrat
(pag. 64)
G2345186. Screening-ul epidemiologic face parte din categoria anchetelor:

A. transversale
B. de cohorta
C. de evaluare a testelor diagnostice
D. observationale
E. experimentale
(pag. 66)
G2345187. Conditiile care stau la baza realizarii unui examen medical de masa sunt:
A. sa corespunda unor nevoi reale in asigurarea starii de sanatate
B. sa fie examinate resursele disponibile sau care pot fi obtinute
C. scopurile anchetei sa fie clar formulate
D. sa se stabileasca criteriile de evaluare a actiunii
(pag. 67)
G2345188. Ipotezele care stau la baza practicarii screeningului sunt:

A. boala este incurabila
B. in populatie exista boli si bolnavi necunoscuti
C. identificarea precoce a bolii face posibila cresterea eficientei si eficacitatii interventiilor
D. tratamentele aplicate in stadiile precoce sunt mai eficiente
E. boala este putin grava
(pag. 68)
G2345189. Pentru masurarea reproductibilitatii unui test se utilizeaza:

A. procentul de concordanta
B. coeficientul de concordanta kappa
C. coeficientul de corelatie
D. valoarea predictiva
E. sensibilitatea
(pag. 73)
G2345190. Culegerea informatiilor epidemiologice prin metoda directa se refera la utilizarea:

A. datelor din documentele medicale
B. datelor din inscrisuri cu privire la expunerea la unii factori de risc
C. observatiei
D. examenului clinic si paraclinic
E. interviu
(pag. 54)
G2345191. Din datele culese prin ancheta de cohorta se pot masura:

A. frecventa bolii sau deceselor
B. forta asocierii epidemiologice
C. impactul actiunii factorului de risc in populatie
D. probabilitatea bolii la persoanele expunse si a probabilitatii bolii la cele neexpuse la factorul de risc
E. de cate ori este mai mare riscul bolii la expusei fata de neexpusi
(pag. 55)
G2345192. Riscul atribuibil poate avea valori diferite, ceea ce semnifica:

A. factor de risc pentru RA>0
B. factor indiferent pentru RA=0
C. factor de predictie pentru RA=1
D. factor de protectie pentru RA<0
(pag. 57)
G2345193. Anchetele transversale urmaresc:

A. evaluarea prezentei bolii, incapacitatilor, caractersiticilor personale ale populatiilor
B. demonstrarea cauzalitatii
C. diagnosticul starii de sanatate
D. estimarea prevalentei bolii sau a unor factori de risc
E. performantelor unor teste diagnostice
(pag. 66)
G2345194. Pentru masurarea si analiza, datele culese prin anchetele epidemiologice se introduc intr-
un tabel numit:
A. tabel de contingenta
B. 2x2
C. de frecventa
D. de sumare
E. 2x3 sau 2x4
(pag. 55)
G2545195. Care sunt domeniile de aplicare ale anchetelor de prevalentã?

A. diagnosticul stãrii de sãnãtate a populatiei;
B. stabilirea unor prioritãti în actiunile de interventie;
C. în programare sI planificare sanitarã;
D. determinarea prezentei asociatiilor epidemiologice;
E. calcularea ratei natalitãtii sI mortalitãtii.
(pag. 67)
G2545196. Care sunt scopurile screeningului ?

A. determinarea prevalentei unei boli sau factori de risc;
B. depistarea precoce a bolilor;
C. determinarea prezentei unei asociatii;
D. evaluarea unei actiuni, a unor programe;
E. determinarea incidentei bolilor.
(pag. 68)
G2545197. Validitatea unui test de screening se exprimã sI se mãsoarã prin?

A. sensibilitatea probei;
B. specificitatea probei;
C. valoarea predictivã pozitivã;
D. valoarea predictivã negativã;
E. acuratetea probei.
(pag. 70)
G2545198. În functie de care din urmãtoarele caracteristici geografice se face distributia bolilor,
deceselor ?
A. frontierele naturale;
B. frontierele administrative;
C. frontierele nationale;
D. factori economico sociali;
E. factori culturali.
(pag. 47)
G2545199. Care sunt caracteristicile din punctul cãrora, anchetele descriptive descriu populatia de
referintã?
A. caracteristici personale;
B. caracteristici temporale;
C. caracteristici spatiale;
D. inferente epidemiologice;
E. ipoteze epidemiologice.
(pag. 45)
G2545200. Care din urmãtoarele etape ale procesului de aparitie a bolii reprezintã perioada de latentã?
A. initierea procesului etiologic;
B. initierea procesului patologic ca urmare a actiunii factorilor etiologici;
C. depistarea clinicã a bolii;
D. tratamentul bolii;
E. supravegherea bolii.
(pag. 40)
G2545201. Care este scopul anchetelor de cohortã?

A. de a efectua schimbãri în clasificarea bolilor;
B. de a dovedi existenta sau inexistenta unei asociatii epidemiologice;
C. de a efectua interferente epidemiologice de tip cauzal;
D. de a verifica dacã o ipotezã formulatã în urma unor observatii clinice, a lecturii sau în urma unei anchete
epidemiologice descriptive este adevãratã sau falsã;
E. de a produce shimbãri în structura populatiei.
(pag. 51)
G2545202. Care sunt modelele de anchetã de cohortã?

A. de tip 1;
B. de tip 2;
C. de tip 3;
D. de tip 4;
E. de tip 5.
(pag. 51,52)
G2545203. Care sunt metodele de administrare a factorului de risc sau de protectie în anchetele
experimentale?
A. medota directã;
B. metoda "orb";
C. metoda "dublu orb ";
D. evaluarea eficacitãtii vaccinuri noi;
E. evaluarea anumitor forme de organizare a asistentei medicale.
(pag. 64)
G2545204. Care sunt domeniile de aplicatie ale anchetelor epidemiologice descriptive ?

A. evaluarea stãrii de sãnãtate a populatiei;
B. monitorizarea stãrii de sãnãtate;
C. verificarea datelor din demografie;
D. elaborarea unor programe, actiuni;
E. formularea unor ipoteze epidemiologice.
(pag. 45)
G2545205. Deosebirea între sexe privind distributia bolilor sau deceselor se mãsoarã prin ?
A. riscuri;
B. proportii simple;
C. probabilitãti;
D. indici de frecventã;
E. indici de masculinitate.
(pag. 47)
G2545206. Ce reflectã trendul?

A. schimbãri ale modelelor distributiei bolilor, deceselor în evolutia lor secularã;
B. dacã tendinta frecventei unor boli este în crestere sau descrestere;
C. predictii în legãturã cu evolutia viitoare a frecventei unor boli sau deceselor;
D. variatii ciclice ale bolilor;
E. evolutii neasteptate ale bolilor.
(pag. 48)
G2545207. Care afirmatii sunt adevãrate despre anchetele epidemiologice descriptive?

A. sunt investigatii de tip observational;
B. descriu populatia tintã în functie de anumite caracteristici;
C. permit inferente de tip cauzal;
D. mãsoarã forta asocierii epidemiologice;
E. sunt investigatii de certitudine.
(pag. 45)
G2545208. Care sunt aplicatiile anchetelor epidemiologice descriptive?

A. formularea unor ipoteze epidemiologice;
B. verificarea unor ipoteze epidemiologice;
C. evaluarea stãrii de sãnãtate a populatiei;
D. monitorizarea stãrii de sãnãtate a populatiei;
E. demonstrarea valorii unor conduite terapeutice noi fatã de cele uzuale.
(pag. 45)
G2545209. Cum se mãsoarã distributia bolilor sau deceselor în functie de sex, în anchetele
epidemiologice descriptive ?
A. cu ajutorul unor proportii simple;
B. cu indici de frecventã sau de structurã;

C. cu indici de masculinitate;
D. prin calculul riscului relativ;
E. prin calculul riscului relativ estimat.
(pag. 47)
G2545210. Ce fel de studii sunt anchetele analitice ?

A. studii de tip observational;
B. investigatii de certitudine;
C. studii ce permit inferente de tip cauzal;
D. studii ce nu permit inferente de tip cauzal;
E. descriu distributia bolilor sau deceselor.
(pag. 49)
G2545211. Care este scopul anchetelor analitice?

A. permit inferente de tip cauzal;
B. elaboreazã ipoteze epidemiologice;
C. descriu istoria naturalã a bolilor;
D. descriu starea de sãnãtate a unei colectivitãti;
E. investigheazã relatiile între douã categorii de evenimente diferite ( factori de risc si boalã).
(pag. 49)
G2545212. Ce sunt anchetele de cohortã?

A. anchete experimentale;
B. studii observationale;
C. anchete analitice;
D. studii descriptive;
E. studii epidemiologice.
(pag. 51)
G2545213. Ce se mãsoarã în anchetele de cohortã ?

A. frecventa bolii în populatie;
B. frecventa deceselor în populatie;
C. forta asocierii epidemiologice;
D. impactul actiunii factorului de risc în populatie;
E. indici de frecventã.
(pag. 55)
G2545214. Cum se mai numesc anchetele cazuri- control ?

A. studii de urmãrire;
B. studii de incidentã;
C. studii etiologice;
D. studii retrospective;
E. studii anamnestice.
(pag. 57)
G2545215. Ce mãsoarã riscul relativ în anchetele de cohortã ?

A. forta asocierii epidemiologice;
B. aratã de câte ori este mai mare riscul bolii sau decesului la expusi fatã de neexpusI;
C. mãsoarã impactul actiunii factorului de risc în populatie;
D. trebuie sã fie mai mare decât 1 pentru a dovedi asociatia epidemiologicã;
E. trebuie sã fie mai mic decât 1 pentru a dovedi asociatia epidemiologicã.
(pag. 55,56)
G2545216. Riscul atribuibil în anchetele de cohortã ?

A. aratã cu cât este mai mare riscul bolii la expusi fatã de neexpusI;
B. mãsoarã forta asocierii epidemiologice;
C. mãsoarã excesul riscului la expusI;
D. mãsoarã excesul riscului la neexpusI;
E. se calculeazã în anchetele de tip 1.
(pag. 57)
G2545217. Anchetele epidemiologice caz control?

A. au scopul de a dovedi existentasau inexistenta unei asociatii epidemiologice;
B. formuleazã ipoteze epidemiologice;
C. verificã ipoteze epidemiologice;
D. se utilizeazã pentru boli rare sau cu perioadã de latentã mare;
E. sunt studii observationale.
(pag. 57,58)
G2545218. Cum se alcãtuieste lotul test în anchetele cazuri- control?

A. din bolnavi spitalizati;
B. din persoane expuse factorului de risc;
C. din persoane neexpuse factorului de risc;
D. categorii special selectionate cum ar fi bolile profesionale;
E. se alcãtuieste usor, acesta fiind sI un avantaj al anchetele caz control.
(pag. 59,62)
G2545219. Ce exprimã valoarea predictivã pozitivã?

A. proportia real pozitivilor în masa pozitivilor;
B. proportia real negativilor în masa negativilor;
C. probabilitatea de a fi bolnav cu conditia de a fi pozitiv;
D. probabilitatea de a nu fi bolnav cu conditia de a fi negativ;
E. depinde de prevalenta bolii în populatie.
(pag. 72)
G2545220. Ce mãsoarã sensibilitatea unei probe de screening?

A. subiectii care au boala;
B. subiectii care nu au boala;
C. consistenta probei;
D. proportia rezultatelor pozitive în masa bolnavilor;
E. proportia rezultatelor negative în masa nonbolnavilor.
(pag. 70)
G2545221. Ce studiazã epidemiologia în sãnãtatea publicã?

A. bolile cronice;
B. bolile transmisibile;
C. rata natalitãtii;
D. eficacitatea serviciilor de sãnãtate;
E. rata mortalitãtii.
(pag. 39)
G2545222. Care boli majore pot fi decelabile prin screening?

A. cancerul de sân;
B. cancerul de col uterin;

C. glaucomul;
D. surditate;
E. pneumonia.
(pag. 74)
G2545223. Ce urmãreste un examen de screening?

A. identificarea de prezumtie a bolii;
B. identificarea de prezumtie a anomaliilor sau factorilor de risc;
C. identificarea deceselor;
D. identificarea realã a bolilor;
E. depistarea precoce a bolilor.
(pag. 67,68)
G2545224. Care sunt argumentele folosite în dovedirea relatiei de cauzalitate dintre un factor sI boalã?
A. forta asociatiei;
B. consistenta asociatiei;
C. plauzibilitatea;
D. prezenta asociatiei în mai multe medii de rezidentã;
E. rolul posibil al întâmplãrii.
(pag. 44)
G2545225. Raportul cotelor ( Odds Ratio) este ?

A. similar riscului atribuibil;
B. riscul atribuibil în populatie;
C. riscul relativ estimat;
D. frecventa factorului de risc;
E. similar riscului relativ.
(pag. 61)
G2545226. Care sunt metodele utilizate în epidemiologie?

A. sistemul curent de informatii sanitare;
B. esantionajul;
C. tehnici de mãsurare a riscurilor;
D. tehnici de mãsurare a supravietuirii;
E. metoda comparativã.
(pag. 43)
G2545227. Care sunt modalitãtile de realiozare ale unui screening?

A. anchete prin interviu;
B. anchete prin chestionar;
C. anchete prin examene paraclinice;
D. anchete medicale;
E. anchete de prevalentã.
(pag. 69,70)
G2545228. Care sunt principalele procedee de depistare precoce a bolilor?

A. screeningul;
B. depistarea pasiv activã;
C. examene periodice de sãnãtate ;
D. examene de supraveghere a bolilor
E. check-up
(pag. 68)
G2545229. Anchetele epidemiologice descriptive:

A. sunt investigaţii de tip observaţional
B. descriu populaţia ţintă în funcţie de anumite caracteristici
C. permit interferenţe de tip cauzal
D. măsoară forţa asocierii epidemiologice
E. sunt investigaţii de certitudine
(pag. 45)
G2545230. Aplicaţii ale anchetelor epidemiologice descriptive:

A. formularea unor ipoteze epidemiologice
B. verificarea unor ipoteze epidemiologice
C. evaluarea stării de sănătate a populaţiei
D. monitorizarea stării de sănătate a populaţiei
E. demonstrarea valorii unor conduite terapeutice noi faţă de cele uzuale
(pag. 45)
G2545231. Distribuţia bolilor sau deceselor în funcţie de sex, în anchetele epidemiologice descriptive,
se măsoară prin calculul:
A. unor proporţii simple
B. indici de frecvenţă sau de structură
C. indice de masculinitate
D. riscului relativ
E. riscului relativ estimat
(pag. 47)
G2545232. Anchetele analitice:

A. sunt studii de tip observaţional
B. sunt investigaţii de certitudine
C. permit interferenţe de tip cauzal
D. nu permit interferenţe de tip cauzal
E. descriu distribuţia bolilor sau deceselor
(pag. 49)
G2545233. Anchetele de cohortă:

A. sunt anchete experimentale
B. sunt studii observaţionale
C. sunt anchete analitice
D. sunt studii descriptive
E. sunt studii epidemiologice
(pag. 51)
G2545234. Anchetele caz control se mai numesc:

A. studii de urmărire
B. studii de incidenţă
C. studii etiologice
D. studii retrospective
E. studii anamnestice
(pag. 57)
G2545235. În anchetele de cohortă se măsoară:

A. frecvenţa bolii
B. frecvenţa deceselor
C. forţa asocierii epidemiologice
D. impactul acţiunii factorului de risc în populaţie
E. indici de frecvenţă
(pag. 55)
G2545236. Riscul relativ în anchetele de cohortă:

A. măsoară forţa asocierii epidemiologice
B. arată de câte ori este mai mare riscul bolii sau decesului la expuşi faţă de neexpuşi
C. măsoară impactul acţiunii factorului de risc în populaţie
D. trebuie să fie mai mare decât 1 pentru a dovedi asociaţia epidemiologică
E. trebuie să fie mai mic decât 1 pentru a dovedi asociaţia epidemiologică
(pag. 55, 56)
G2545237. Riscul atribuibil în anchete de cohortă :

A. arată cu cât este mai mare riscul bolii la expuşi faţă de neexpuşi
B. măsoară forţa asocierii epidemiologice
C. măsoară excesul riscului la expuşi
D. măsoară excesul riscului la neexpuşi
E. se calculează în anchetele de tip 1
(pag. 57)
G2545238. Anchetele epidemiologice caz control

A. au scopul de a dovedi existenţa sau inexistenţa unei asociaţii epidemiologice
B. formulează ipoteze epidemiologice
C. verifică ipoteze epidemiologice
D. se utilizeată pentru boli rare sau cu perioada de latenţă mare
E. sunt studii observaţionale
(pag. 57,58)
G2545239. Lotul test în anchetele caz control:

A. este alcătuit din bolnavi spitalizaţi
B. este alcătuit din persoane expuse factorului de risc
C. este alcătuit din persoane neexpuse factorului de risc
D. categorii special selecţionate ( exemplu bolile profesoinale)
E. se alcătuieşte uşor ( fiind unul din avantajele anchetelor caz control)
(pag. 59,62)
G2545240. Studiile descriptive şi analitice sunt de tip :

A. observaţional
B. longitudinal
C. prospectiv
D. tranversal
E. intervenţional
(pag. 45)
G2545241. Valoarea predictivă pozitivă:

A. exprimă proporţia real pozitivilor în masa pozitivilor
B. exprimă proporţia real negativilor în masa negativilor
C. exprimă probabilitatea de a fi bolnav cu condiţia de a fi pozitiv
D. exprimă probabilitatea de a nu fi bolnav cu condiţia de a fi negativ
E. depinde de prevalenţa bolii în populaţie
(pag. 72)
G2545242. Sensibilitatea unei probe de screening măsoară:

A. pe cei care au boala
B. pe cei care nu au boala
C. exprimă proporţia rezultatelor pozitive în masa bolnavilor
D. exprimă proporţia rezultatelor negative în masa nonbolnavilor
E. consistenţa probei
(pag. 70)
G2845243. Metodele utilizate in epidemiologie sunt:

A. biostatistica
B. sociologia
C. esantionajul
D. metode speciale de definire si determinare a loturilor de studiu
E. ancheta medico-sociala
(pag. 43)
G2845244. Dupa obiectul investigatiei epidemiologice, anchetele epidemiologice sunt:

A. descriptive
B. nedescriptive
C. prospective
D. retrospective
E. analitice
(pag. 45)
G2845245. Anchetele epidemiologice descriu populatia tinta (sau de referinta) din punct de vedere al:
A. caracteristicilor personale
B. caracteristicilor de grup
C. caracteristicilor intregii populatii
D. caracteristicilor temporale
E. caracteristicilor spatiale
(pag. 45)
G2845246. Anchetele de cohorta sunt de mai multe tipuri:

A. anchete prospective
B. anchete experimentale
C. anchete retrospective
D. anchete de observatie
E. anchete de tip istoric-prospective (ambispective)
(pag. 53)

Medfam Part6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medfam Part6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1174 Rezidentiat 2004 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI - PARTEA a VI a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

G1239001. Glomerulonefrita poststreptococica este indusa prin:

G1239002. In diagnosticul hemoragiei pulmonare din sindromul Goodpasture, o examinare cu valoare

G1239003. In evolutia glomerulonefritei poststreptococice, normalizarea complementemiei se observa

G1239004. In glomerulonefrita poststreptococica, de regula, evolutia este:

G1239006. Aparitia autoanticorpilor anti-membrana bazala glomerulara determina:

G1239007. Edemul din sindromul nefritic acut este consecinta:

G1439008. Cati dintre pacientii cu glomeronefrita poststreptococica dezvolta proteinurie cu nivel

G1439009. In glomerura nefrita proliferativa focala pot fi afectati:

G1439010. Pentru diagnosticul sindromului nefritic acut "metoda de aur" este:

G1439011. Sindromul nefritic acut este:

G1539012. Glomerulonefritele pauci-imune au urmatorul element comun:

C. Complement seric C3 scazut

G1539013. in glomerulonefrita cu anticorpi anti-membrana bazala glomerulara, una din urmatoarele

G1539014. in glomerulonefrita poststreptococica exista in mod obisnuit:

G1539015. in sindromul nefritic acut apar in urina in mod tipic:

G1539016. Sindromul nefritic acut este consecinta clinica a:

G1539017. Sindromul nefritic acut se coreleaza morfopatologic clasic cu:

G1639019. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt corecte

G1639020. Precizati care este doza/zi de administrare a ciclophosfamidei in tratamentul

G2239024. Precizati corectitudinea afirmatiilor de mai jos: Boala anticorpilor anti-MBG

E. este o afectiune rara si cu o evolutie favorabila in 90% din cazuri

G2239025. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la glomerulonefrita poststreptococica sunt

G2239026. Aparitia glomerulonefritei poststreptococice epidemice este mai comuna la:

G2239029. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la hematuria din glomerulonefrita

G2239030. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la glomerulonefrita poststreptococica este

C. glomerulonefrita postreptococica are un prognostic infaust

G2239033. Sindromul nefritic acut este reprezentarea clinica a:

G2239035. Leziunile glomerulare focale au ca si caracteristica:

G2239036. Leziunile glomerulare difuze au ca si caracteristica:

C. afectarea a< 30 % dintre glomeruli

G2239037. Leziunile segmentare glomerulare se descriu:

G2239038. Proliferarea celulelor glomerulare propriu-zise este:

G2239039. Manifestarea patologica clasica a lezarii celulei epiteliale parietale este:

G2239040. Precizati care dintre afirmatiile de mai jos este incorecta:

G2339042. Definirea sindromului nefritic implica urmatoarele afirmatii:

E. asocierea clinico- patologica obligatorie cu glomerulopatia membranoasa si glomeruloscleroza focala si

G2339043. Caracteristicile serologice intalnite in glomerulonefrita post-streptococica:

G2339045. Glomerulonefrita acuta poststreptococica

G2339046. Mecanismul de inducere al glomerulopatiei prin virusul imunodeficientei umane este

G2539047. Sindromul nefritic acut nu include:

G2539048. Boala anti-membrană bazală glomerulară se mai numeşte:

G2539050. GNA poststreptococică secundară infecţiei cutanate are următoarele caracteristici, cu

G2539051. Cum caracterizaţi histologic GNA poststreptococică:

G2539052. În glomerulonefrita poststreptococica exista în mod obisnuit:

G2539053. Glomerulonefritele pauci-imune au urmatorul element comun:

G2539054. În sindromul nefritic acut apar în urina în mod tipic:

G2539055. În glomerulonefrita poststreptococica exista în mod obisnuit:

G2639056. Urmatoarele sunt mecanisme incriminate în producerea durerilor abdominale recurente, cu

G2639058. Investigatii de rutina ce se impun în durerile abdominale recurente sunt urmatoarele, cu

G2639060. Urmatoarele reprezinta cauze metabolice de durere abdominala la copil, cu EXCEPTIA:

G2639066. În boala Crohn se întâlnesc si simptome extradigestive:

G2639067. Litiaza biliara apare mai ales ca o complicatie în:

G2639071. Cel mai frecvent debut ganglionar în boala Hodgkin este?

G2639072. Pentru stadiul I a bolii Hodgkin, sunt caracteristice următoarele:

G2639073. Afectarea ficatului în boala Hodgkin aparţine următorului stadiu?

G2639074. Anomaliile imunologice întîlnite în boala Hodgkin sunt următoarele, cu excepţia?

E. obstructia cailor urinare

G2639081. Precizati care este doza/zi de administrare a ciclophosfamidei in tratamentul

G2639082. Precizati care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

G1239083. Glomerulonefrita poststreptococica poate sa survina dupa: