FIZIOPATOLOGIA

SINDROAMELOR
HEPATICE
HIPERTENSIUNEA PORTALA
- sindrom clinic caracterizat prin cresterea cronica a
presiunii sangelui din sistemul venos port (SVP) si
afluentii sai, peste 10 mm Hg.
- HTP apare datorita existentei unui obstacol in circuitul
vascular care dreneaza sangele dinspre teritoriul venos
port inspre cel venos hepatic.
- Cresterea presiunii venoase portale determina formarea
unei retele circulatorii colaterale ce sunteaza ficatul
si
- aparitia unor complicatii severe: hemoragie digestiva,
ascita, encefalopatie porto-sistemica.
-
 SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE PORTALA (HTI)

- se caracterizeaza printr-o retea vasculara de tip venos dispusa intre

doua retele capilare (circa 5 -7 mm Hg)->sinusoide hepatice.
Vasele ce alcatuiesc SVP sunt: vena porta, vena splenica, vena
mezenterica superioara
Ele aduc sangele la nivelul ficatului de la nivelul tubului digestiv
subdiafragmic: pancreas, splina, colecist.
- in ficat vena porta se ramifica in sistemul capilar venos- sistemul
sinusoidal-ce converge spre vena centrolobulara.
- debitul sanguine hepatic de 1200 – 1500 ml/mm
(25% din debitul cardiac de repaus) este asigurat de vena porta, in cea
mai mare parte si de artera hepatica
- sangele ce pleaca de la ficat este drenat inspre vena cava inferioara
(VCI) de catre venele hepatice, cu originea in venele centrolobulare
- HTP apare in circuitul vascular dinspre teritoriul venos port
inspre cel venos hepatic
- circulatia portala este foarte complianta si se poate acomoda la variatii
mari ale fluxului sanguin.
Cauza aparitiei HTP
HTP este intotdeuna initiata de cresterea
rezistentei ce poate fi localizata: pre, intra si
posthepatic.
Obstacolul intrahepatic poate fi:
• Presinuisoidal-tromboze, compresiuni, anomalii a VP
(stenoze , cuduri atrezii), cavernom portal,
splenomegalie cu boli hematologice.
• Sinusoidal-reducerea sinusoidelor prin tumefactia hep.
sau a nodulilor de regenerare, fibroza pericentrolobulara
• Postsinusoidal-tromboza venelor suprahepatice, VCI,
insuficienta inimii drepte, pericardita constrictiva, noduli
necirotici, boala veno-ocluziva.
 Consecintele fiziopatologice ale HTP
Cea mai caracteristica manifestare este circulatia colaterala hepatica sau
portcava, realizata prin urmatoarele sisteme anastomotice:
• gastroesofagiene v.gastrica-VP si v.esofagiana-VCS-> varicele
esofagiene
• hemoroidale superioare – hemoroidale mijlocii si inferioare
 tributare sistemului port ( cele superioare) si VCI (mijlocii si
inferioare)
• ->hemoroizi
• venele ligamentului rotund si falciform – vena epigastrica si
mamara interna – se dezvolta periombilical (primele doua); ultimele
doua tributare VCI si VCS determinand sistemul anastomotic
• “capul de meduza”
• plexul porto-renal –intre reteaua venoasa spleno-pancreatico-colica
stanga ce tine de VP si vena renala stanga, tributara VCI
• ->suntarea portocava a circulatiei venoase.
• sistemul venos Retzius – sunteaza circulatia venoasa intre
organele digestive, retroperitoneale, dependente de VP si peretele
abdominal dependent de VCI.
ASCITA
Este reprezentata de acumularea de lichid in cavitatea peritoneala si
are o etiologie variata:
Cauze frecvente:
• ciroza hepatica
• Neoplasmul-cc.digestiv ,genital ,cc ficat si peritoneu
• TBC peritoneala
• afectiuni cardiace-IC, pericardita constrictiva
Cauze rare:
• peritonita microbiana-E.Coli, pneumococ
• sindromul nefrotic
• obstacol in circulatia limfatica- limfedem
• hemoperitoneu
• pancreatita acuta
• sindromul Meigs- tu.benigna de ovar si hidrotorax--Sindrom caracterizat prin
asocierea unei tumori ovariene benigne si unei efuziuni de lichid in cavitatea
peritoneala si in pleura.
De origine subhepatica- tromboza VP
• De origine suprahepatica- sindromul Budd Chiari sau boala hepatica veno-
ocluziva este caracterizata de obstructia venelor hepatice si sechestrarea
singelui in ficat.
CIROZA HEPATICA
• OMS ciroza hepatica: proces difuz caracterizat prin fibroza si
transformarea arhitecturii normale a ficatului in noduli anormali
structurati.
• Principalele reactii patologice:
1.Necroza hepatocitelor urmata de inflamatie
2.Regenerarea hepatocelulara
3.Fibroza
4.Dezorganizarea arhitecturii lobulare cu generarea de pseudolobuli in
parenchimul hepatic
HTP din cirozele hepatice este asociata cu o circulatie
sistemica hiperdinamica cu hiperemie splanhnica
determinata de agenti vasodilatatori (glucagon, ac.biliari,
prostaglandine, oxid nitric).
Factorii patogenetici care perturba balanta normala
1.Hipoalbuminemia, secundara insuficientei hepatocelulare.

2.Hipertensiuna portal (HTP), care intervine prin doua mecanisme:

 diminuarea reabsorbtiei in segmental venos al capilarelor
 formarea anastomozelor porto-renale, cu realizarea secundara a unei
hipertensiuni in teritoriul venelor renale

3.Retentia hidrosodata, proces autointretinut, intrucat acumularea de

apa si de sodium se face pe seama spatiului extravascular in special
cavitatea peritoneala, diminuarea volumului sanguine circulant efectiv
fiind diminuat (in prezenta unei hipervolemii, inegal repartizata).
 la nivelul rinichiului o scadere a fluxului sanguine arterial excita
aparatul juxtaglomerular, stimuleaza SRAA cu aparitia
hiperaldosteronismului secundar si a hipersecretiei de ADH,
consecutive hiperosmolaritatii->reabsorbtie tubulara crescuta
de sodiu.
-> inactivare hepatica deficitara a aldosteronului si ADH.
4.Tulburarea circulatiei limfatice, astfel ca o parte din limfa va exuda
in cavitatea peritoneala->obstacol sau compresie pe calea limfatica.
5.Cresterea permeabilitatii capilare peritoneale , care determina
trecerea apei si proteinelor in caviatea peritoneala.
ENCEFALOPATIA PORTOSISTEMICA (EPS)
EPS este o suferinta cerebrala metabolica, partial reversibila
datorata suntarii sangelui portal in tulburari severe ale functiei
hepatice. Supresia activitatii se datoreaza unor factori ce actioneaza
conform a 3 ipoteze patogene majore:
• ipoteza toxica
• ipoteza perturbarii balantei aminoacizilor
• ipoteza GABA – benzodiazepinica
A. Ipoteza toxica presupune existenta in sange a unor neurotoxine:
amoniac-principala cauza a encefalopatiei, mercaptani, fenoli,
acizi grasi cu lant scurt. Apar datorita:- imposibilitatii ficatului de-a
detoxifia aceste substante fie
- scurtcircuitarii ficatului prin sunturi porto-sist
Ele strabat bariera hematoencefalica si produc o perturbare a
metabolismului cerebral cu aparitia tabloului clinic al
encefalopatiei.
Acestea includ: agitatie, manie, apraxie, deficite neurologice
simetrice, coma si deces.
ENCEFALOPATIA PORTOSISTEMICA
(EPS)
• B. Ipoteza perturbarii balantei aminoacizilor cu formarea
falsilor neurotransmitatori- ce produc depletia catecolaminelor
cerebrale si inhibitia NEUROtransmiterii dopaminergice.

Prin cresterea aa. aromatici (fenilalanina, triptofan), scade sinteza de

neurotransmitatori normali si apare sinteza de alte amine, falsi
neurotransmitarori (tiramina, octapamina) care avand o structura
analoaga, interfereaza la nivelul mediatiei adrenergice
Mediatorii chimici, sunt subsţante chimice care se găsesc în sistemul nervos)
prin intermediul cărora se face transmiterea, modularea şi amplificarea
impulsurilor nervoase în sinapse.
• aminoacizii: de exemplu GABA, glutamat
• peptide: de exemplu somatostatină, vasopresină
• aminele biogene: de exemplu norepinefrină, dopamină, serotonină
• acetilcolina
Principalii transmiţători din creier sunt glutamatul (excitator) şi GABA (inhibitor).
ENCEFALOPTIA PORTOSISTEMICA (EPS)
Ipoteze patogenetice majore:
C. Ipoteza GABA – benzodiazepinic
-Cresterea concentratiei GABA produs in exces in intestine
sub actiunea florei bacteriene sau in sistemul nervos central din
glutamat si
- Prezenta substantelor benzodiazepine – like endogene sau
exogene, produc o inhibitie a neurotransmiterii, ce explica
manifestarile neuropsihice din encefalopatie.

Acidul gama-amino-butiric, principalul neurotransmitator

inhibitor, dupa eliberarea din neuronul presinaptic, se leaga de
receptorul GABA A-receptor benzodiazepinc post sinaptic, determinand
deschiderea casnalelor de Cl, cu intrarea clorului in neuroni si
hiperpolarizarea membranei neuronului postsinaptic si inhibitia
neurotransmiterii
 SINDROMUL ICTERIC
Cuprinde:
• modificari clinice  colorarea in galben a sclerelor, tegumentelor si mucoaselor
• modificari biologice  crestera nivelului plasmatic al bilirubinei peste 2,5 – 3 mg%
Clasificarea icterelor
Tipul icterului Locului alterarii Cauza

PREHEPATIC Hemoglobina Hemoliza

↓ Hemoglobinopatii
Bilirubina
↓

HEPATIC CONJUGARE Ictere familiale Gilbert, Criegler – Najjar, alcool,

↓ ciroze

COLESTATIC Eliminare canalicule Medicamente (anticonceptionale, promazine)

(POSTHEPATIC) ↓ Dubin – Johnson, Rotor
Ductule Cancer, litiaza
↓ Cancer de cap de pancreas
Cai biliare Ampulom vaterian
↓
Pancreas
↓
duoden
Metabolismul bilirubinei
Atunci cînd hematiile mor are loc distrugerea membranei celulare şi eliberarea
hemoglobinei.
Aceasta se scindează în fier (legat imediat de hemosiderină) şi un produs
intermediar numit biliverdină prin intermediul hemoxigenazei.
Sub acţiune biliverdin-reductazei are loc transformarea în bilirubină.
Are loc legarea acesteia de albumină (pentru a traversa membrana glomerulară,
astfel ea nu poate apărea în urină)
Transportată în ficat prin intermediul proteinelor citoplasmatice transportoare de
tipul ligandinei sau proteinei Y.
În reticulul endoplasmatic, în urma proceselor enzimatice, are loc convertirea
bilirubinei indirectă sau bilirubina neconjugată, in bilirubină directă sau
bilirubină conjugată.
Conjugată cu acid glucuronic, bilirubuna conjugată este excretată în canaliculele
biliare printr-un proces energo-dependent.
În intestin flora bacteriană deconjugă şi reduce bilirubina la compuşi de tipul
stercobilinogenului.Aceşti compuşi se excretă de regulă prin fecale, colorînd
materiile fecale în brun ,
Cantităţi destul de mari sunt reabsorbie şi reexcretate în bilă, iar o mică parte
sunt ajung în urină sub formă de urobilinogen.
A. Icterul prehepatic
Are la baza supraproductia de bilirubina, ficatul nefiind alterat, oferta depaseste
posibilitatile de preluare, se reaizeaza in hemolize patologice intra–vasculare,
hiperproductia de bilirubina neconjugata putand ajunge la 200 mg/zi

B. Icterul hepatic
Sunt ereditare si dobandite, ambele avand perturbate unul sau toate cele trei procesele
microzomiale: de captare, de conjugare, de excretie.

a. Ictere hepatocelulare ereditare:

1.Ictere hepatocelulare de “influx” – premicrozomiale, prin tulburarea
captarii hepatice a bilirubinei se datoreaza absentei proteinelor acceptoare de
bilirubina numite ligandine: Y si Z (din celulele mucoasei intestinului subtire);
SINDROMUL GILBERT
2.Ictere microzomiale prin deficit de conjugare se datoresc deficitului sau
defectului glicuroniltransferazei:
• sindromul Crigler– Najjar-leziuni grave SNC, afectand nucleii bazali.
• sindromul Lucey – Driscol-factor inhibitor al glicuronilt. in serul mamei si fat
• sindromul Arias ( fenomele neurologice lipsesc), defect partial de
glicuronoconjugare. Conjugare extrahepatica mai redusa, exista enzima extrahep.
3.Ictere postmicrozomiale “de eflux” de excretie a bilirubinei directe
• sindromul Dubin – Johnson- acumulare intracelulara de pigment de culoare
inchisa. Prin inposibilitatea eliberarii bilirubinei conjugate.
sindromul Rotor- fara pigment hepatocelular.
b. Ictere hepatocelulare dobandite
- postoperator- >datorita hemolizei, reabsorbtiei
hematoamelor, incapacitatii rinichiului de a excreta
bilirubina, precum si unor anestezice hepatotrope
- toxicomedicamentos sub influenta tetraciclinelor,
izoniazidei, CCl4.
- in boli hepatocelulare: hepatite, ciroze
-in sarcina prin mecanism imunobiologic si hormonal
C. Icterul posthepatic (colestatic)
- obstacolul intrahepatic- poate fi de natura neoplazica,
iatrogena, consumul de medicamente (anticonceptionale), al
unor alimente (ciuperci), alcool in exces.
- obstacolul extrahepatic (mecanic- obstructiv)-> poate fi de
natura litiazica, inflamatorie cronica, parazitara, tumorala.
In sindromul icteric sunt incriminate 6
mecanisme:
1. productie exagerata de bilirubina, cauzata de hemoliza
2. defect de captare a bilirubinei neconjugate, de catre
hepatocite
3. deficit al procesului de glicuronoconjugare
4. o perturbare a excretiei active de bilirubina conjugate
5. perturbarea formarii si curgerii fluxului biliar in caile
biliare intrhepatice
6. obstructie totala sau partiala a cailor biliareextrahepatice

Interventia primelor 3 mecanisme duce la acumularea de

bilirubina neconjugata, iar in cazurile 4, 5, 6 se constata
o crestere a bilirubinei conjugate.
SINDROMUL COLESTATIC
Are o cvadrupla definire:
1- functionala: scaderea debitului biliar datorita tulburarilor in formarea,
secretia si drenajul bilei in intestin.
2- histologica: bilirubinostaza
3- biochimica: cresterea concentratiei serice a substantelor cu cale de
eliminare biliara
4- clinica: prezenta pruritului (cu sau fara icter) si a conscintelor deficitului de
saruri biliare la nivelul intestinului subtire
Producerea si excretia biliara a acizilor biliari si bilirubinei sunt fenomene
necompetitive, astfel ca exista 3 tipuri de tulburari:
• sindroame icterice hepatocelulare prin tulburari de transport al
bilirubinei
• sindrome colectatice prin defecte ale transpotului acizilor biliari
• sindrome combinate: icter colestatic
Mecanismul patogenetic fundamental ce sta la baza sindromului
colestatic este reprezentat de reducerea debitului biliar.:
-tulburari ale transportului vectorial prin cel.hepatica
-disparitia gradientului osmotic intre spatiul sinusoidal si
canalicular
-refluxul constituentiilor bilei in circulatie
Evolutia tulburarilor in
colestaza
Evolutia tulburarilor in colestaza

Obstacol in eliminarea bilei  Reducerea acizilor biliari in intestin

↓
Steatoree  Deficit in emulsionarea grasimilor
│ diaree, malnutritie – scadere in greutate,
│ pigmentarea tegumentelor, degete hipocratice,
↓ cresterea colesterolului
Absorbtie deficitara de vitamine liposolibile
Vit A – tulburari retiniene, hemeralopie
Vit B – intreruperea circulatiei enterohepatice a vitaminei D (↓ 1,25 (OH)2 D3 ),->
malabsorbtia Ca,-> osteomalacie, fracturi
Vit K – sangerari spontane, hematoame
Vit E – suferinta nervoasa,hiperreflexie,ataxie, neuropatie periferica
 Modificari fiziopatologice si echivalentul lor clinic in
sindromul colestatic
Modificare fiziologica
Scaderea transportului
biliar al anionilor organici
Scaderea secretiei si
regurgitatea in plasma a
lipidelor biliare
Cresterea sintezei,
solubilizarea si
regurgitarea in plasma a
enzimelor canaliculare
Scaderea concentratiei
sarurilor biliare in
lumenul intestinal
Manifestare clinica
- cresterea concentratiei plasmatice si tisulare de: acizi biliari  prurit
persistent, chinuitor + grataj, precede icterul
Bilirubina  icterul cu scaune hipo sau acolice si colurie
- hipercolesterolemie si hiperfosfolipidemie
- xantelasma, xantoame
- lipoproteina anormala LpX (ce migreaza electroforetic in spatele β Lp)
patognomonica pentru colestaza
- modificari morfologice eritrocitare: acantocitoza datorita LDL anormal (↑
apo E)
- cresterea concentratiei enzimelor de colestaza (indicativi precoce si
sensibili): fosfataza alcalina FA, γ – glutamiltranspeptidaza γ – GT,
leucinaminopeptidaza LAP
- malabsorbtie lipidica – steatoree
- malabsorbtia vitaminlor liposolubile
- malabsorbtia Ca, malnutritie proteica, tulburarea catabolismului hormonilor
paratiroidieni, scaderea sintezei proteice (patogeneza osteopatiei din
colestaza cronica)
INSUFICIENTA HEPATICA (IH)
Sindrom caracterizat prin:
- reducerea brutala sau progresiva a functiilor hepatice, in functie de
intensitatea si durata de actiune a agentului etiologic, precum si de
resursele adaptive ale organismului,
- cu consecinte metabolice si functionale complexe.
Etiologia IH
Cuprinde cauze acute si cronice, care pot fi de natura hepatica sau
extrahepatica.
a. Cauze hepatice:
Hepatice acute virale:
 hepatita acuta virala A, B, C, E (boli cronice, la gravide)
 suprainfectia hepatitei B cu virus delta
Hepatite acute cu alte virusuri: herpes, Ebstein – Barr, citomegalovirus,
varicella – zooster, sincitial, adenovirusuri
Hepatite acute toxice si medicamentoase: CCl4, cloroform, ciuperci,
supradozaj de paracetamol, tetracicline, antiinflamatoare
nesteroidice
Etiologia IH
b. Cauze vasculare:
Obstructia venelor hepatice: boala veno-ocluziva, sindrom Budd– Chiari
Necroza hepatocelulara hipoxica

c. Cauze biliare:
Obstructii totale: biliare, litiazice si tumorale
Colangiocolecistita severa
d. Alte cauze:
Boala Wilson Afectiune ereditara legata de o acumulare de cupru in
tesuturi si organe in special in ficat si in encefal –ciroza cu acumulari
de cupru
Hepatita autoimuna - dominand HLA-B8 DR3 si DR4.

Steatoza microveziculara- acumularea de lipide neutre (trigliceride) in

citoplasma celulelor organelor parenchimatoase (ex: ficat, cord,
rinichi). Vezicule de trigliceridesituate in jurul nucleului-leziune
reversibila
Patogeneza IH
A. Tulburarile metabolice
a. tulburarile metabolismului proteic
- proteosinteza
- scaderea ureogenezei (perturbarea ciclului Krebs - Henseleit)
- perturbarea sintezei de creatinina din creatina rezultata d in travaliul muscular,
cu aparitia creatinemiei si creatinuriei

b. tulburarile metabolismului lipidic:

- scade captarea AGL din plasma
- scade betaoxidarea acizilor grasi si patrunderea in ciclul Krebs
- cresterea TG , cresc VLDL, ce induc, alaturi de scaderea lecitinelor, aparitia
steatozei hepatice
- scaderea colesterolemiei PRIN SCADEREA SINTEZEI
-sinteza excesiva de corpi cetonici-cetonemie

c. tulburarile metabolismului glucidic:

- se perturba glicogenogeneza, in timp ce glicoliza se desfasoara cvasinormal;
-piruvicemia impreuna cu lactacidemia crescuta produc acidoza;
-hipoglicemia se produce prin cresterea insulinei circulante, scadere
gluconegenezei si a stocurilor de glicogen,prin necroza masiva hepatocelulare
B. Tulburarile echilibrului acido-bazic:
- in primul stadiu exista alcaloza respiratorie, datorata
hiperventilatiei produsa prin edem cerebral ce duce la hipocapnie
- alcaloza devine mixta, ca urmarea acumularii amoniacului
- acidoza metabolica rezulta din acumularea de acizi organici in
urma necrozei hepatocitare si din hipoperfuzia tisulara
determinata de tulburarule microcirculatiei: innoirea vaselor mici,
edem interstitial, modificarea tonusului vasomotor

C. Tulburarile echilibrului hidroelectrolitic:

- datorita alcalozei respiratorii si a excretiei renale de potasiu se
intaleaza hipopotasemie, hipomagneziemie,hipocalcemie,
hipofosfatemie
- hipertensiunea portala se produce prin reducerea patului vascular
intrahepatic, datorita colapsului sinusoidal, prin necroza
hepatocelulara masiva
- ascita apare datorita scaderii presiunii coloidosmotice si datorita
cresterii hipertensiunii portale
D. Tulburarile neurologice:
- encefalopatia hepatica
- edemul cerebral citotoxic

E. Alte manifestari:
- icter, intotdeauna prezent, intens si progresiv
- infectii frecvente-disfunctia sistemului reticuloendotelial al
ficatului, disfunctiei neutrofilelor, deficit de opsonizare.
- coagulopatia de consum-scaderea sintezei factorilor
plasmatici ai coagularii, disfunctie plachetara, scaderea
trombocitogenezei,scaderea inhibitorilor coagularii,hipersplenism
Teste care indica o crestere a
permeabilitatii membranei hepatocitare
• Cresterea in ser a unor enzime celulare:ASAT, ALAT .

-In hepatita ac.virala: aminotransferazele depasesc 10-100 ori

normalul si ALAT>ASAT
-In hepatita cr.progresiva: cresc de 20 ori fata de normal si in
procesele necrotice ASAT>ALAT
-In hepatopatia alcoolica :cresteri de 5-10 ori ASAT>ALAT
-In cirozele biliare primitive: cresterea aminitransferazelor moderat,
2-3 ori mai mari.
-In ciroze hepatice decompensate parenchimatos: cresteri
enzimatice reduse, cu cresteri in puseuri evolutive, ASAT>ALAT.
-In procese neoplazice:cresteri abia schitate ale aminotransferazelor
-In leziunile toxice ale ficatului: cresteri importante alec enzimelor
Teste care reflecta o inflamatie
cronica in spatiul interstitial
• Inflamatie limfoplasmocitara- nivele serice crescute de Ig.-
hiperimunoglobulinemie policlonala.
• Cresterea mai accentuata in hepatita cr. progresiva-
infiltratele limfoplasmocitare din spatiile portale se extind intre cordoanele
de hepatocite. Prezenta de anticorpi antimuschineted
• In hepatita ac.- cresterea Ig. si a fractiunii gama nu sunt atat de
accentuate ca intr-o hepatita cronica. Cresc mult Ig.M.
• Hepatita cr. de natura virala- cresc Ig.G.
• Cirozele biliare- cresc Ig.M si de anticorpi antimitocondriali
• Ciroza alcoolica- cresc Ig.A.
• Boli hepatice cu fenomene accentuate de colestaza, procese
tumorale primare sau secundare -cresc fractiunile electroforetice α1
si α2, precum si nproteinele de faza ac.: CRP, fibrinogen , α1AT
Fiziopatologia fibrozei hepatice
• Hepatocitele reprezinta 65% din numarul de celule din ficat
• 35% sunt celule sinusoidale neparenchimatoase:
-----celule endoteliale, celulele Kupffer si lipocite
Lipocitele (celm parasinusoidale)- sunt localizate in spatiile Disse
si sunt producatoare de tes.conjunctiv in ficatul lezat
-sub actiunea citokinelor produse in inflamatie de
limfocite, monocite si cel.Kupffer, se transforma in celule tip
miofibroblastic cu proliferarea si sinteza unor componente ale
matricei extracelulare :colagenul proteoglicanii, fibronectina
-principalul agent care actioneaza lipocitele este
factorul de crestere transformant β (TGFβ)
 Rolul citokinelor in bolile hepatice
Interleukina-1 (IL-1)
Interleukina-6 (IL-6)
Factorul de necroza tumorala-TNF alfa
Produse de monocite si limfocite infiltrate in interstitiul ficatului, moduleaza
reactiile inflamatorii si imune care apar in bolile cronice ale ficatului.
Intervin in declansarea reactiei de faza acuta.
Ficatul este o importanta sursa de citokine si de indepartare a lor din circulatie.
Citokinele proinflamatorii induc:
-proteine de adeziune in celulele endoteliale, aderarea si diapedeza leucocitara
in interstitii.
- factori tisulari la suprafata celulelor endoteliale ce favorizeaza producerea
de trombi in capilarele sinusoidale, afectand nutritia si oxigenarea cel. in
anumite conditii de scadere a mecanismelor antiguagulante

Principalul mecanism intermediar intre producerea de citokine si

suferinta hepatocitelor este stimularea fibrozei hepatice