EXAMINAREA

PACIENTULUI
PARODONTOPAT
Partea a III-a
SIMPTOMATOLOGIA PACIENTULUI
PARODONTOPAT
 1. Gingivita
• Modificări gingivale:
– Culoare
– Consistență
– Textură
– Poziție
– Contur
– Dimensiune
– Sângerare
– Fluid crevicular
• Culoare
– Normal:
• roz-coral
– Patologic:
• Acut:
– peteșii marginale, difuze;
– eritem roșu-viu (stadii inițiale);
– eritem gri lucios (formă severă);
– edem gri închis
• Cronic :
– roșie/roșu albăstruie,
– lizereu specific (intoxicații metale, boli endocrine, pigmentații
melanice, icter)
• Consistență
– Normal:
• fermă,
• rezilientă
– Patologic:
• Acut:
– edem difuz (moale)
• Cronic:
– gingie moale și friabilă,
– semnul godeului,
– gingie fibrotică
• Textură
– Normal:
• Aspect de coajă de portocală
• Gravură punctată
– Patologic:
• Acut:
– textură atenuată → dispariție (edem inflamator)
• Cronic:
– textură atenuată → dispariție (edem inflamator)
• Poziție
– Normal:
• Reală/ aparentă
– Patologic:
• Acut:
– poziții diferite (migrare spre coronar → măriri de volum;
migrare spre apical → retracții)
• Cronic:
– poziții diferite (migrare spre coronar → măriri de volum;
migrare spre apical → retracții)
• Contur
– Normal:
• Linia festonului gingival
– Patologic:
• Creșteri – hiperplazii/ hipertrofii → pungi false/
adevărate
• Fisura Stillman
• Bureletul (festonul) McCall
• Dimensiune
– Hipertrofii (inflamații acute și cronice)
– Hiperplazii (de tip fibrotic, idiopatice sau induse
medicamentos)
– Forme combinate (hipertrofii și hiperplazii)
– Hipercreșteri asociate (boli, stări sistemice)
– Creșteri tumorale (tumori gingivale)
– Creșteri false
• Sângerare
– Normal:
• absentă
– Patologic:
• Acut:
– spontană/ provocări ușoare (gingivita ulcero-necrotică, boli
sistemice, medicamente – salicilat, anticoagulante)
• Cronic:
– Sângerare cronică și recurentă
– Sângerarea la sondare = semn de distrucție tisulară activă
• Fluid crevicular/gingival
– Normal:
• Cantități fiziologice
– Patologic:
• Acut:
– Nivel crescut
• Cronic:
– Nivel crescut
• Durere
– Normal:
• absentă
– Patologic:
• Acut:
– Foarte intensă
• Cronic :
– moderată
• Gingivita
• Semne de inflamație acută/ cronică
• Prurit
• Situație clinică stabilă
• După îndepărtarea plăcii bacteriene→
restaurarea stării de sănătate gingivală
• Gingivita se poate transforma în parodontită
marginală
 2. Parodontita marginală
• Punga gingivală
• Fluidul șanțului crevicular
• Sediul marginii gingivale
• Mobilitatea patologică
• Migrarea dentară patologică
• Afectarea furcației
• Atrofia alveolară
 2.1. Punga gingivală
• Pierderea atașamentului gingiei de dinte
• Spațiu retentiv între gingie și dinte
• Cuprinde:
– Cement
– Placă bacteriană,
– Resturi alimentare,
– Tartru,
– Celule epiteliale descuamate
– Țesut de granulație
– Fluid gingival
– Mucina
• Clasificare:
– Pungă falsă
– Pungă gingivală
– Pungă adevărată supraalveolară:
• Fundul situat deasupra marginii alveolare
• Adâncirea șanțului gingival apare datorită:
– Deplasării marginii gingivale în sens coronar
– Deplasării epiteliului atașat în sens apical
– Ambelor mecanisme
– Pungă gingivo-osoasă infraalveolară:
• Fund situat apical
• Perete alveolar extern format din gingie și os
• Patogenie: idem punga supraalveolară + trauma ocluzală
• RX: alveoliză
• În funcție de activitatea sa, punga poate fi:
– Activă
– Inactivă
• După numărul de suprafețe afectate:
– Simple (afectează 1 singură față)
– Compuse (afectează 2 sau mai multe fețe)
– Complexe (traiect serpiginos, frecvente la
pluriradiculari, cu interesarea furcației radiculare)
2.2. Fluidul șanțului crevicular/ pungii
parodontale
• Gingie sănătoasă – infiltrat inflamator minim
• Inflamație gingivală→ crește cantitatea de fluid
crevicular → exudat inflamator seros sau purulent
• Funcțiile lichidului crevicular:
– Îndepărtarea impurităților din șanțul gingival
– Consolidarea atașării epiteliului gingival prin
conținutul de proteine colante
– Apărare locală prin conținutul de Ig și Ac specifici
antiplacă
 2.3. Sediul marginii gingivale
• Normal: limita smalț-cement
• Frecvent: retracție gingivală → denudarea
suprafeței radiculare
• Retracția gingivală nu este același fenomen cu
adâncimea pungii parodontale
• Retracția gingivală = adâncimea pungii
parodontale + valoare denudării radiculare
 2.4. Mobilitatea patologică
• Variază:
– Mai mare dimineața, diminuă în timpul zilei
– Mai mare la monoradiculari față de pluriradiculari
• Manifestare: transversal și vertical
• Determinată de:
– Scăderea suportului ligamentar și osos
– Ocluzia traumatică
– Procese de distrucție desmo-osoasă
– Sarcina
– Procese patologice osoase (osteomielita, tumori)
• Aprecierea clinică a mobilității dentare:
– Pensa/ sonda dentară
– Mișcări V-O, M-D, verticale
• Grade de mobilitate dentară:
– Gradul I = mobilitate în sens V-O
– Gradul II = mobilitate în sens V-O și M-D
– Gradul III = mobilitate V-O, M-D și verticală
 2.5. Migrarea dentară patologică
• Orice deplasare dentară consecutivă
îmbolnăvirii parodontale
• Migrarea poate fi:
– Orizontală (V-O sau M-D)
– Verticală (egresiune, extruzie)

• Vezi cursul cu Trauma ocluzală

 2.6. Afectarea furcației
• Interesează dinții pluriradiculari
• Frecvent la M1 inferior și cel mai rar la P1
superior
• Dinte afectat poate fi:
– Asimptomatic
– Simptomatic:
• Dureri cu caracter provocat (proces carios, resorbție, la
percuție – parodontită apicală)
• Dureri spontane (afectare pulpară)
• Clasificarea afectării furcației (Ramfjord și Ash):
– Gradul 1 = furcația se palpează cu sonda pană la 3 mm
– Gradul 2 = furcația se palpează cu sonda peste 3 mm
dar nu este permeabilă
– Gradul 3 = furcația se palpează cu sonda și este
complet permeabilă interradicular
• Etiologie comună cu parodontita marginală
cronică
• Uneori cauza poate fi o afecțiune pulpară (canal
radicular secundar/ accesor spre spațiul
parodontal)
 2.7. Atrofia alveoară
• Normal: echilibru între osteogeneză și
osteodistrucție
• Mecanismele reducerii osului alveolar:
– sporirea resorbției, fără modificarea osteogenezei
– reducerea osteogenezei, fără modificarea
resorbției
– sporirea resorbției și reducerea osteogenezei
• Ritmul de reducere a înălțimii osului alveolar:
– ≈ 0,2 mm/ an pe fețele V-O
– 0,3 mm/ an pe fețele aproximale
• Histopatologic:
– Invadarea spațiilor medulare,
– Înlocuirea măduvei cu celule inflamatorii,
– Exudate,
– Vase de neoformație,
– Creșterea numărului de osteoclaste și fagocite
mononucleare,
– Suprafețe osoase cu lacune de resorbție
• Distrucția poate fi :
– orizontală (asociată pungilor supraalveolare)
– verticală (asociata pungilor infraalveolare)