Prof. Univ. Dr.

Grigoraș
Clasificare BTG
 = grup de tumori placentare asociate
sarcinii
 Clasificare FIGO
a) Tumori molare
1. Mola hidatiformă
b) Tumori non-molare (neoplazia trofoblastică
placentară)
1. Mola invazivă
2. Coriocarcinomul
3. Tumora trofoblastică a situsului placentar
4. Tumora trofoblastică epitelioidă
Mola hidatiformă
 = produs de concepție anormal
caracterizat prin proliferare trofoblastică
și degenerescența chistică a vilozităților
coriale
 Patologie rară
 1-2/1000 sarcinii
 Mai frecventă în zonele cu nivel de trai
scăzut (India, Africa)
Factori de risc
1. Vârsta maternă : femeile sub 20 ani sau
peste 40 ani.
2. Antecedente de sarcină molară
3. Factori socio-economici : nivel de trai
scăzut.
4. Antecedente obstetricale : utilizarea de
durată a contraceptivelor orale, numărul
crescut de avorturi.
5. Factori genetici
Etiopatogenie
 2 tipuri : mola completă și
mola parțială
 Mola completă :
 structură cromozomială diploidă ( 85%
- 46,XX; 15% - 46,XY)
 ADN de origine paternă
 Apare prin fecundarea unui ovul
anucleat de către un spermatozoid X
care ulterior se dedublează sau 2
spermatozoizi X
 Mola parțială
 Structură cromozomială triploidă (69,
XXX sau 69, XYY)
 ADN biparental
 Apare prin fecundarea unui ovul
haploid de către un spermatozoid
Anatomie patologică
 Mola completă
 masă imprecis delimitată,
formată din vezicule sferice,
aspect de ciorchine de strugure
 transformare chistică a tuturor
vilozităților coriale
 trofoblast cu hiperplazie
marcată
 vascularizație absentă
 fără elemente
embrionare/fetale
 asociază chisturi ovariene
luteinice
Anatomie patologică
 Mola parțială
 transformare chistică
focală a vilozităților
coriale ce alternează cu
vilozități normale
 trofoblast cu hiperplazie
mai puțin accentuată
 elemente
embrionare/fetale
prezente
 posibil embrion/făt viabil
dar cu anomalii sau
retard de creștere
Manifestări clinice
 Manifestări inițiale specifice unei sarcini -> amenoree
 Sângerare vaginală : principalul simptom
○ Apare fie o dată cu avortul spontan, de obicei la sfârșitul trim. I ,
fie are un caracter intermitent, cu potențial anemiant
 Eliminarea de vilozități coriale : patognomonică dar rară
 Creșterea în dimensiuni a uterului
○ Peste volumul corespunzător VG
○ Acumularea intrauterină de sânge și eliminarea sa intermitentă
determină variația volumului între examinări
 Disgravidie emetizantă : mai frecventă și mai severă
 Preeclampsie : specific cu debut în primul trimestru
 Hipertiroidism
 Dureri intense în etajul abdominal inferior prin torsiunea,
infecția, ruptura sau hemoragia chiturilor luteinice
Diagnostic paraclinic
 Ecografia : investigația de elecție
 Mola completă
○ masă cu ecogenitate neomogenă cu
numeroase spații chistice (aspect de
„fulgi de zăpadă”)
○ embrion/făt absent
 Mola parțială
○ placentă > volumul corespunzător VG, Molă completă
cu zone chistice
○ sac gestațional mare cu embrion/făt
viabil sau oprit în evoluție
 Doppler : circulație de rezistență
scăzută cu un viteză crescută sistolic
 Chisturi luteinice ovariene

Molă parțială, făt cu retard de creștere

Diagnostic paraclinic
 Dozarea βhCG
 nivele > 100.000 mUI/ml
 proporțional cu masa tumorală

 Amniocenteză
 recomandată la suspiciunea unei sarcini molare parțiale

 Examen histopatologic
 stabilește diagnosticul de certitudine
Diagnostic diferențial

 Sarcina gemelară
 Iminența de avort
 Sarcina oprită în evoluție
 Placenta jos inserată
 Tumorile uterine cu degenerare chistică
Evoluție
 Nediagnosticate evoluează de obicei
până la sfârșitul trim. I -> avort cu
posibilă hemoragie importantă
 Asocierea unei sarcini gemelare, făt și
molă este rară dar posibilă
○ De obicei la pacientele cu stimulare ovariană
în vederea FIV
○ În prezența unor forme severe de disgravidie
sau a unor complicații medicale se recomandă
întreruperea sarcinii
Conduită terapeutică
 Scop:
 Evacuarea molei
 Monitorizarea pacientei pe termen lung
 Evaluarea prezenței metastazelor prin
investigații imagistice (RX, CT, RMN)
 Evacuarea molei
 Dilatare și chiuretaj aspirativ
 Histerectomie : femei > 40 ani care nu mai
doresc păstrarea fertilității
 Chimioterapie profilactică cu Metotrexat
 Controversată, indicată femeilor cu risc crescut
de BTG persistentă
Monitorizare
 Necesară pentru depistarea BTG
persistente
 Dozarea βhCG
 La 2 săptămâni până la obținerea a 3 valori
normale consecutive
 Dozarea lunară următoarele 6 luni
 Negativare de obicei după 8 săptămâni
 Contracepție minim 6 luni
Coriocarcinomul
 Cea mai frecventă formă a BTG maligne
 Evoluție agresivă, cu invadarea
miometrului și metastaze
 Incidență de 1/30.000 nașteri
 Se poate dezvolta după o sarcină
molară (cel mai frecvent), o sarcină
normală, avort sau sarcină ectopică
Anatomie patologică
 Tumoră neregulată, friabilă, violacee
 Invadează endometrul -> hemoragie,
infecții
 Extinderea la miometru determină
apariția de noduli necrotici pe suprafața
uterului -> penetrarea peritoneului
 Microscopic: predomină fie
sincițiotrofoblastul fie citotrofoblastul,
care se dispune sub formă de colonane
ce penetrează miometrul și vasele de
sânge
 Țesut vilos absent
 Metastaze pe cale hematogenă ->
pulmonare, vaginale, rinichi, ficat, ovare
 Chiste luteinice la peste 1/3 din cazuri

Metastaza vaginală
Manifestări clinice
 Cel mai frecvent :
1. sângerare anormală
2. subinvoluție uterină
3. sarcină în antecedente
 Penetrarea miometrului -> hemoragie
intraperitoneală
 Tumori vulvare sau vaginale
 Simptomatologie determinată de
metastazele la distanță
Diagnostic
 Două situații ridică suspiciunea :
1. Apariția sau persitenșa unei sângerări
uterine după o formă de sarcină
2. Evoluția anormală a βhCG după o formă
de sarcină
 Necesită efectuarea unui chiuretaj
aspirativ
 Evaluarea completă : examen
ginecologic, evaluarea funcției renale
și hepatice, investigații imagistice
Diagnostic
 Criteriile FIGO pentru boala trofoblastică
malignă :
1. Persitența în platou a valorilor β-hCG ( ± 10%)
la 4 determinări pe o perioadă de minim 3
săptămâni
2. Creșterea valorilor β-hCG > 10 % la 3
determinări consecutive săptămânale
3. Persistența unor valori detectabile ale β-hCG
după 6 luni.
4. Criiterii histologice pentru una dintre formele
maligne ale BTG
Stadializare
Stadii Stadii
TNM FIGO

Tx Tumora primară nu poate fi evaluată

T0 Fără dovezi ale tumorii primare
T1 I Tumoră limitată la uter
Tumora se extinde la alte structuri genitale prin
T2 II metastazare sau extensie directă: vagin, ovar,
ligament larg, trompă uterină
M1a III Metastaze pulmonare
M1b IV Alte metastaze la distanță
Conduită terapeutică

 Pentru alegerea strategiei terapeutice se

asociază stadializarea FIGO și scorul de
prognostic WHO
-> grup de risc scăzut : sensibilitate la un singur
chimioterapic, cu remisiune de > 90%
-> grup de risc crescut : rezistența la
polichimioterapie, rată scăzută de remisiune
Conduită terapeutică
 Cazuri non-metastatice sau cu risc scăzut ->
monochimioterapia
○ Metotrexatul, Dactinomicina, Etoposid sau 5-FU
 Cazuri refractare sau cu risc crescut ->
polichimioterapia
○ Cure la 2 săptâmâni până la obținerea unor valori βhCG
de <5 mUI/ml la 3 dozări consecutive
○ Etoposid, Metotrexat, Dactinomicină în asociere cu
Ciclofosfamidă sau Vincristin
 Repetarea chiuretajului aspirativ : riscant, se indică
doar în hemoragii importante sau în cazul unei
cantități importante de țesut molar restant
 Histerectomia : indicată pentru femeile ce nu mai
doresc păstrarea fertilității și în cazurile cu leziuni
uterine extinse
Monitorizare
 Dozarea βhCG :
 La 2 săptămâni în primele 6 luni
 Lunar în următoarele 6 luni
 Trimestrial în următorii 3 ani
 Ulterior bianual
 Contracepție minim 1 an (COC)
 Sarcină permisă la minim 1 an după
terminarea chimioterapiei