Principiile didactice la Educația fizică.

Caracteristica și particularitățile de
aplicare a principiilor didactice în
procesul de instruire la activitățile de
Educație fizică.

Realizat: Cenușa Maria, grupa PP41Z

 Cuprins:
1. Considerații generale.
2. Principiile didactice utilizate la Educația fizică:
• Principiul intuiției;
• Principiul participării active și conștiente;
• Principiul accesibilității și individualizării;
• Principiul sistematizării și continuității;
• Principiul corelării instruirii cu cerințele activităților practice;
• Principiul însușirii temeinice.
 Considerații generale:
• Orice proces de practicare a exerciţiilor fizice
trebuie să aibă o eficientă maximă, mai ales în raport
cu "investiţiile" pe care le presupune. În scopul
realizării acestui obiectiv major, se impune ca
organizarea şi desfăşurarea procesului respectiv să
se efectueze în concordanţă cu anumite cerinţe,
norme, reguli, directive etc., pe care le impune -
obligatoriu - comanda socială. Toate acestea sunt
considerate drept "teze fundamentale", ca
"principii".
• Aceste "principii" se respectă, nu se aplică.
 Principiile didactice la Educația fizică.

Principiul intuiției

Principiul participării active și conștiente

Principiul accesibilității și individualizării

Principiul sistematizării și continuității

Principiul corelării instruirii cu cerințele activităților
practice
Principiul însușirii temeinice
Principiul intuiției.
• În educaţie fizică şi sport, indiferent de vârsta
subiecţilor, acest principiu este fundamental. La
vârste mai mici rolul său este şi mai important,
deoarece nu este, încă, bine "pusă la punct" treapta
logică a cunoaşterii şi se "merge" prin compensare.
• Intuiţia presupune o cunoaştere a realităţii cu
ajutorul simţurilor, analizatorilor, receptorilor
organismului uman. Trebuie să delimităm intuiţia
implicată de acest principiu fără de acţiunea umană
- cu mult suport psihic - de a ghici, de a "nimeri" o
soluţie optimă pentru rezolvarea unor situaţii sau
de a prevedea desfăşurarea unor evenimente
individuale sau colective.
 Principiul intuiției.
• Pentru stimularea principalilor analizatori, specifici treptei I de semnalizare umană,
se folosesc cele trei modalităţi clasice de instruire în acest sens:

b) Prezentarea unor c) Observarea

a) Demonstraţia, materiale (planşe, schiţe, execuţiei altor
demonstrarea celor diapozitive, filme, casete subiecţi, din acelaşi
ce urmează să fie video etc.), care redau grup sau din alte
însuşite; imaginea celor ce grupuri; observarea
trebuie învăţate; dirijată tematic.
 Principiul intuiției.
Pentru respectarea acestui principiu al intuiţiei trebuie
respectate cel puţin următoarele două cerinţe:

a) Urmărirea celor prezentate (prin demonstraţie/demonstrare sau prin

materiale "intuitive") să fie posibilă, la nivel optimal, tuturor subiecţilor
cu care se desfăşoară activitatea (condiţie care se referă şi la plasamentul
celui care face demonstraţia sau la cel al materialelor intuitive).

b) Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează

primul sistem de semnalizare, fiindcă în acest fel se împiedică
abstractizarea şi generalizarea - procese ale gândirii foarte
importante în educaţie fizică şi sport.
 Principiul participării conștiente și active.
• Implică, conform denumirii, două laturi: participarea conştientă şi participarea activă a
subiecţilor. Respectarea sa presupune îndeplinirea următoarelor 4 cerinţe principale:
2) Înţelegerea clară şi memorarea
1) Înţelegerea corectă şi aprofundată a
actelor şi acţiunilor motrice care se
obiectivelor specifice procesului de practicare
învaţă. Subiecţi trebuie să înţeleagă
a exerciţiilor fizice. Subiecţii trebuie să fie
mecanismul de bază al execuţiei
conştienţi în privinţa efectelor practicării
actelor şi acţiunilor motrice care se
sistematice a exerciţiilor fizice asupra
însuşesc. Nu este suficient să se
organismului propriu, dozării precise a
execute bine un act motric sau o
efortului în funcţie de particularităţile
acţiune motrică, ci trebuie ca
individuale şi de obiectivele urmărite, corelării
subiecţii respectivi să cunoască cel
corecte între stimuli şi efecte, necesităţii unei
puţin fazele fundamentale de
succesiuni de mijloace sau sisteme de
execuţie biomecanică, să aleagă
acţionare. Aceste norme sau reguli se referă
varianta sau soluţia cea mai bună în
inclusiv la pauzele dintre repetări și refacerea
raport de condiţii şi să motiveze
după efort.
această alegere.
 Principiul participării conștiente și active.
4) Formarea capacităţii subiecţilor de
3) Manifestarea unei atitudini
apreciere obiectivă a propriului
responsabile a subiecţilor pentru
randament. Este vorba de capacitatea de
însuşirea materialului predat. Foarte
apreciere corectă a propriilor execuţii şi
important este "activismul" subiecţilor,
rezultate, adică - de fapt - capacitatea de
conştiinciozitatea for în executarea
autoapreciere obiectivă. Propriile
actelor şi acţiunilor. În acelaşi sens,
execuţii şi rezultate nu trebuie nici
subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă,
supraapreciate, dar nici subapreciate. În
să aibă autonomie în alegerea unei
explicarea sau justificarea succeselor şi
soluţii, să adapteze la propriile
insucceselor nu trebuie să se facă apel la
particularităţi ce se predă, să aibă o
argumente de ordin relativ subiectiv
atitudine critică - dacă este cazul - faţă
(calitatea arbitrajului, comportamentul
de ceea ce se predă şi cum se realizează
spectatorilor, calitatea instalaţiilor -
predarea.
materialelor - bazei sportive).
 Principiul accesibilității și individualizării.
• Subliniază necesitatea desfăşurării activităţilor de practicare a exerciţiilor fizice în
funcţie şi de particularităţile subiecţilor (mai ales de vârstă, sex şi nivel de
pregătire). Dacă, activităţile respective s-ar putea desfăşura cu fiecare subiect în
pane (practic posibil dar nerentabil pentru sistemul nostru organizatoric şi
financiar), accesibilitatea ar putea merge până la individualizare sau
"personalizare". Cu alte cuvinte, individualizarea/personalizarea reprezintă faza
superioară a accesibilităţi şi nu un principiu de instruire de sine stătător.
• Accesibilitatea nu înseamnă a fi impuse cerinţe de conţinut şi metodico -
organizatorice la nivelul posibilităţilor minime ale subiecţilor. Cerinţele impuse
trebuie să-i solicite pe subiecţi, să-i determine să depună un efort, să "muncească"
pentru rezolvarea diverselor situaţii din procesul de instruire sau din activitatea
competiţional-sportivă.
 Principiul accesibilității și individualizării.
• Conform acestui principiu, sunt necesare următoarele acţiuni ale celui care conduce
instruirea sau ale celui ce se "autoinstruieşte" (în activitatea independentă):
• selecţionarea cu atenţie a stimulilor, a exerciţiilor fizice cu precădere;

• stabilirea unei dozări corespunzătoare a efortului fizic;

• folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de însuşire a

unor acte sau acţiuni motrice de către subiecţi;

• adaptarea metodelor şi procedeelor metodice de instruire şi educaţie la

nivelul de înţelegere şi de dezvoltare psiho - motrică a subiecţilor;

• diferenţierea evaluării randamentului subiecţilor.

 Principiul sistematizării și continuității.

• Este principiul cu cea mai mare importanţă

mai ales pentru elaborarea corectă şi
eficientă a documentelor necesare de
planificare/programare şi de evidenţă ale
activităţilor de educaţie fizică şi sport.
• Sistematizarea şi continuitatea reprezintă -
în fond - condiţiile principale pentru
asigurarea reuşitei în programarea
stimulilor, indiferent de particularităţile
subiecţilor sau de alte variabile de ordin
material, spaţial sau temporal.
 Principiul sistematizării și continuității.
• Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare următoarele cerinţe:
b) Întotdeauna materialul nou predat trebuie să se
a) Materialul de învăţat/însuşit trebuie să fie sprijine pe cel însuşit de subiecţi în activităţile
grupat, ordonat şi programat în concordanţă cu anterioare şi să pregătească pe cel ce va fi predat în
logica internă pe care o impune fiecare activitatea care urmează. În consecinţă,
componentă sau subcomponentă a modelului de programarea materialului de învăţat trebuie să se
educaţie fizică şi sport. realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice"
continue, iară întreruperi cu abordarea altor teme.

c) Conţinutul procesului de instruire trebuie să fie

d) Participarea ritmică a subiecţilor la procesul de
programat/planificat încât să se asigure o legătură
instruire şi educaţie. Întreruperile, deci absenţele
logică nu numai între lecţii sau alte forme de
de la procesul de pregătire, produc perturbări în
organizare a practicării exerciţiilor fizice, ci şi între
însuşirea materialului predat, rămâneri în urmă
etapele de pregătire (trimestre, semestre, sezoane
greu de recuperat şi uneori stări de suprasolicitare
etc.) sau între anii de pregătire, ciclurile de
nebenefice pentru organismul subiecţilor.
învăţământ etc., în ordinea lor crescândă.
 Principiul corelării instruirii cu cerințele
activităților practice.
• Acest principiu mai este denumit, în multe lucrări de specialitate, şi principiul
"modelării". El subliniază faptul de a nu transforma instruirea în scop în sine, adică de
a nu însuşi subiecţii unele elemente de conţinut doar de dragul instruirii. Tot ce se
însuşeşte ar trebui valorificat în viaţă, în activităţi curente sau sportiv-competiţionale.
Deprinderile şi priceperile motrice care se învaţă / însuşesc trebuie să fie transferabile
în activităţile practice de timp liber sau special organizate, să aibă valoare practică, să
poată fi folosite ori de câte ori este nevoie. De aceea în educaţie fizică şi sport,
indiferent de subsistem, una din cele mai importante componente a modelului
structural este "capacitatea de generalizare", deci de aplicare în condiţii variate, de
multe ori neprevăzute, a ceea ce a fost însuşit în procesul de instruire.
• Această capacitate de generalizare se dezvoltă prin metode euristice de instruire,
folosindu-se ca principale mijloace jocurile sportive bilaterale, traseele sau
parcursurile aplicative, ştafetele, unele jocuri de mişcare/dinamice etc.
Principiul însușirii temeinice.

• Se mai numeşte, în literatura de specialitate, şi

principiul "însuşirii durabile" sau al
"durabilităţii". Respectarea acestui principiu
este, logic şi legic, condiţionată de modul în
care sunt respectate toate celelalte principii de
instruire. Temeinicia este prima cerinţă a
comenzii sociale şi faţă de educaţie fizică şi
sport, dar ea se bazează pe accesibilitate,
sistematizare, continuitate, participare
conştientă şi activă, generalizare etc.
 Principiul însușirii temeinice.
În respectarea acestui principiu au devenit clasice următoarele trei cerinţe:

a) Asigurarea unui număr suficient de

b) Într-o perioadă scurtă de timp
repetări a actelor şi acţiunilor motrice, atât c) Pentru cunoaşterea
să nu se programeze şi să se
în fiecare activitate concretă (lecţie, permanentă a nivelului de
încerce însuşirea unui volum prea
şedinţă de pregătire etc.), dar şi în timp, însuşire a materialului predat,
mare din materialul de învăţat.
adică într-o succesiune "mare" de activităţi deci - indirect - şi a calităţii
Deci, este preferabil să se
concrete! Numai printr-un număr mare de predării, trebuie ca în mod
însuşească bine puţine elemente de
repetări se pot realiza obiectivele stabilite ritmic să se facă verificarea
conţinut, decât să se încerce
pe cele trei planuri principale în educaţie pregătirii subiecţilor prin probe
însuşirea mai multor elemente,
fizică şi sport: dezvoltarea de control, inclusiv concursuri
care nu poate fi făcută temeinic
fizică/corporală, calităţile motrice şi sau competiţii sportive.
din cauza perioadei scurte de timp.
deprinderile şi/sau priceperile motrice.