Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
As. Necula Camelia
Referent:
Racoviţă Viorica
Scurtă introducere
Boala infecţioasă rezultă din pătrunderea
şi multiplicarea diferiţilor agenţi patogeni pe
diferite căi în organismul uman şi se manifestă
prin variate simptome şi sindroame clinice, la
care se adaugă modificări de laborator
specifice (adică în legătură directă cu agentul
etiologic) şi nespecifice (rezultate ale
mecanismelor complicate fiziopatologice care
se înlănţuiesc de-a lungul bolii).
Bolile infecţioase specifice copilăriei (dar care
pot apărea şi la vârsta adultă) tratate în lucrarea de faţă
sunt: scarlatina, rujeola, varicela.
SCARLATINA
Definiţie şi importanţă
Definiţie şi importanţă
Virusul
varicelo-zosterian
este un α herpes
virus uman, cu
diametrul de 200nm,
fiind considerat cel
mai mic reprezentant
al familiei Herpes-
viridae.
Epidemiologie
Sursa de agent patogen în infecţia cu virusul varicelo-
zosterian este omul bolnav, care devine contagios pentru
contacţii receptivi cu 1-2 zile înainte de instalarea exantemului
şi până la 5 zile de la apariţia ultimelor elemente veziculare.
Sursele pot elimina virusul prin secreţiile nazofaringiene şi
lichidul din vezicule.
Purtătorii preinfecţioşi (bolnavii din perioada de
incubaţie) sunt deosebit de contagioşi pentru câteva zile,
înaintea debutului varicelei.
Transmiterea virusului varicelo-zosterian se realizează
direct, prin secreţiile nazofaringiene sau contactul cu
tegumentele ori mucoasele purtătorului preinfecţios sau ale
bolnavului.
Receptivitatea faţă de varicelă este crescută, mai ales
pentru copiii de 5-9 ani care pot reprezenta 50% din total
cazuri. Receptivitatea este maximă la persoanele cu
imunodepresie: cancer, hemopatii maligne, persoane tratate cu
corticoizi şi alte imunosupresive.
Simptomatologie
Perioada de invazie (prodromală) are
o durată de 1-2 zile la copilul mic şi 2-3 zile
la adult; se caracterizează prin febră 38°C,
stare de rău general, cefalee, mialgii, oarecare
catar respirator, poate să apară un exantem
scarlatiniform fugace.
Perioada de stare apare după 1-2 zile
şi este caracterizată de o erupţie care se
evoluează în câteva valuri eruptive, alcătuite
din zeci de elemente; puseele survin 5-10 zile,
cât timp persistă şi febra. Elementele eruptive
sunt, la început maculare de culoare roz,
iniţial pe corp, apoi pe faţă şi membre, care
devin rapid papuloase, pruriginoase, cu
transformare în 24 de ore, în vezicule
uniloculare, transparente, ca picătura de rouă,
aşezate pe o bază eritematoasă; veziculele
durează puţin, o zi sau două, după care se
deprimă treptat prin reducerea conţinutului, se
usucă începând cu a 4-a zi de la apariţie,
realizând o crustă care se detaşează şi lasă o
depigmentare; evoluţia poate dura până în a
10-a zi.
Exantemul este dominant
pe trunchi, iar la nivelul membrelor
este mai dens spre rădăcina
acestora, spre pliurile de flexie şi în
axilă, cu posibilitatea prezentării şi
pe palme şi plante, pe faţă şi pielea
capului.
Elementele exantemului
evoluează, în acelaşi timp, în
diferite stadii sub formă de:
macule, papule, vezicule, cruste;
erupţia variceloasă este intens
pruriginoasă.
Convalescenţa este de
scurtă durată, iar vindecarea se
produce în 10-15 zile; imunitatea
este durabilă pe toată viaţa.
Complicaţiile precoce sunt
rare şi, în general, se datorează
suprainfecţiei cutanate
stafilo/streptococice.
Diagnosticul varicelei se sprijină pe datele clinice:
erupţie ce apare în valuri, febră, prurit intens; şi pe datele
epidemiologice: contact infectant, absenţa bolii în trecut.
Tratamentul varicelei este simptomatic şi igieno-dietetic.
se combate febra prin administrare de antitermice, antipiretice;
se combate pruritul prin pudraj cu talc mentolat 1%,
antihistaminice;
se combate cefaleea, mialgia prin administrare de antialgice.
izolare strictă pană la căderea ultimelor cruste, cu repaus la pat;
tăierea unghiilor care, prin grataj, inoculează germeni piogeni;
se previn astfel suprainfecţiile cutanate;
menţinerea unei igiene riguroase;
nu se permite baia decât după uscarea elementelor eruptive,
pentru a nu deschide porţi de intrare pentru germeni din
ambianţă, prin o decapitare precoce a veziculelor.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU VARICELĂ
1. Asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor pentru evitarea
infectărilor secundare.
- cavitatea bucală va fi curaţată după fiecare masă, spălată cu
ceai de muşeţel şi dezinfectată prin badijonări cu stamicină.
- igienizarea tegumentelor se face cu apă alcoolizată, după care
se pudrează cu talc mentolat 1% sau se tamponează cu alcool
mentolat 1% pentru ameliorarea pruritului.
- baia generală se face numai după uscarea leziunilor cutanate şi
căderea crustelor.
- pentru evitarea ruperii şi infectării veziculelor, se indică
tăierea unghiilor, folosirea unor mănuşi moi de bumbac sau
bandajarea degetelor.
2. Adaptează regimul alimentar la necesităţile pacientului:
regim lacto-hidro-zaharat şi făinos format din lichide şi piureuri
în febră, apoi regim complet.
3. Supraveghează permanent pacientul pentru a
observa semnele unor eventuale complicaţii
precoce, datorate suprainfecţiei cutanate
stafilo/streptococice; pacientului i se monitorizează
pulsul, tensiunea arterială şi temperatura.
4. Se combate febra prin aplicare de comprese
hipotermizante de două-trei ori pe zi;
- antitermicele se administrează la indicaţia
medicului fiind alese şi dozate în funcie de vârsta
bolnavului;
- cefaleea, mialgia se combat prin administrare de
antialgice la indicaţia medicului.
Concluzii