MÂNA REUMATOIDĂ

ARTROZA MÂINII
 DEFINIŢIE
• Cunoscută şi ca boală
articulară degenerativă sau
artrita “wear and tear”
• Pierdere progresivă a
cartilajului cu remodelarea
osului subcondral şi
deformare progresivă a
articulaţiei (articulaţiilor)
• Distrugerea cartilagiilor
poate fi de etiologii variate
Prevalenţă şi epidemiologie
• Afectează aproximativ 60-90% din populaţia de
peste 65 ani
• Sub 45 ani la cele două sexe, este egală (ca
frecvenţă)
• Peste 55 ani este mai frecventă la femei
• OA nodoasă, care implică articulaţiile IFD şi IFP,
este mai frecventă la femei şi la rudele de gradul
I de sex feminin
LOCALIZARE
-IFD,
- IFP
- prima articulaţie
carpometacarpală
Neobişnuit
Pumn, coate, umeri,
glezne
 MANIFESTĂRI CLINICE
Reumatism degenerativ -artroze

• SIMPTOME
▫ Durerea articulara
▫ Redoarea articulara < 30’
▫ Reducerea mobilitatii
(antalgică, osteofite,
atrofii, anchiloze)
▫ Impotenta functionala de
diferite grade
 MANIFESTĂRI CLINICE
• SEMNE CLINICE
▫ Sensibilitate la palpare
▫ Mărire de volum
▫ Tumefacţie de părţi moi
▫ Cracmente articulare
▫ Limitarea mişcărilor active
şi pasive
▫ Deformări şi anchiloze
ARTROZA MÂINII
Localizare: baza
policelui, art. IFD şi IFP
Cea mai frecventă:
artroza IF
 Mai frecventă la femei
 Asociată frecvent cu
gonartroză
Artroza trapezo-
metacarpiană (rizartroza
policelui)
 Adesea bilaterală
 Favorizată de micro-
traumatisme repetitive
sau de viciu de statică
MC
ARTROZA MÂINII
Clinic
 Noduli Heberden (IFD) şi
Bouchard (IFP), durere ↓
 Rizartroză:
a. Durere la rădăcina policelui
b. Mobilizarea trapezo-MC este
dureroasă
 Diagnosticul este clinic
 Radiografia este inutilă atunci cand
deformările sunt tipice
- Îngustare (globală) a spaţiului
articular
- Osteofitoză laterală , exuberantă 
responsabilă de formarea nodulilor H
şi B
- +/- geode subcondrale
Os “dureros” (la contactul osului), la nivelul articulaţiei
CMC şi excrescenţă osoasă mare (osteofit).
Aspecte tipice

• Noduli Heberden

• Noduli Bouchard
EVALUARE

Cu blândeţe, linia articulară

Mărirea oaselor articulaţiei
+/- efuziuni lichidiene
Crepitaţii
Scăderea amplitudinii mişcărilor
Evoluţie şi prognostic
 Aditivă (în timp)
 În evoluţie: ↓ durerii (impact funcţional ↓ )
o Forme clinice:
 Artroza digitală erozivă
- Pusee deosebit de dureroase (IFD sau IFP)
- Inclusiv durere nocturnă
- Durata episodului: câteva săptămâni
- Radiologic: eroziuni importante, geode,
dispariţia cvasitotală a spaţiului articular
 Tratament de recuperare
• măsuri de igiena ortopedică a articulaţiilor
• posturări funcţionale
• mobilizări articulare fără încărcare şi din suspendare;
• tracţiuni, manipulări în perioada cronică;
• tonifiere musculară specifică, progresivă
• contracţii izometrice ale musculaturii periarticulare;
• corectarea deformaţiilor, eventual cu mijloace ortopedice
ajutătoare;
• terapie ocupaţională
• hidrokinetoterapie.
MALADIA DUPUYTREN
Boala (Maladia) Dupuytren
• Boala Dupuytren consta într-o scleroză
retractilă a aponevrozei palmare superficiale
fiind considerată o afecţiune regională a
tesutului conjuctiv.
 Tradiţia spune că e originară de la Vikingi,
care au raspandit-o în Europa de Nord prin
intermediul calătoriilor, casătoriilor şi ar
reprezenta o explicaţie a binecuvântării ,,mâinii
papale’’ sau un blestem al meşteşugarilor de
cimpoaie din clanul Mc Crimon.
Afecţiunea Dupuytren apare pentru prima dată
în dosarele medicale scrise în Basel, Elveţia în
1614 atunci când medicul Felix Platter a
examinat un pietrar al cărui deget inelar de la
mâna stangă şi degetul mic erau contractate în
palmă.
MALADIA DUPUYTREN
• Baronul Dupuytren
este primul care a
descris clar anatomia
aponevrozei
palmare, a stabilit
localizările bolii la
nivelul fasciei
palmare şi a sugerat
tratamentul
chirurgical prin
fasciotomie.
Boala (Maladia) Dupuytren
Debutul este insidios şi evoluţia lentă,
indoloră. La început se remarcă apariţia unor
noduli rotunzi sau ovoizi în regiunea palmară de-
alungul tendoanelor flexorilor 4 şi 5.
Nodulii sunt de obicei nedureroşi. În timp nodulii
se alungesc şi progresiv se instalează retractura cu
limitarea extensiei degetelor, apoi o flexie forţată
ireductibilă a falangei I şi II .
• Boala Dupuytren este specifică rasei albe mai
ales celei din nordul Europei
• Incidenţa variază în funcţie de vârsta şi sex:

• Incidenţa unui istoric familial la peste 27% din

cazuri indică o puternică influenţă genetică şi în
acest caz adesea sunt afectate ambele mâini.
• Sondajele unei comunităţi de lucru a unui grup
de persoane în vârstă, precum şi a unei populaţii
urbane indică o incidenţă a contracturii printre
oameni care variază de la 0 la 1% la persoanele
între 15 şi 24 de ani, 18% la persoanele peste 75
de ani, iar dintre femei 5% la populaţia până în
40 de ani, iar între 5 si 9% la cele peste 75 de ani.
În urma studiului nu a rezultat nici o
relaţie între tipul de ocupaţie şi incidenţa sau
gradul de severitate al bolii la bărbaţi.
Boala Dupuytren - etiologie
Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute.
• Factorul ereditar poate fi o cauză, întrucât boala apare
în Europa de nord la mai mulţi membri ai familiei.
• Vârsta – apare frecvent după vârsta de 50 de ani.
• Sexul – bărbaţii sunt mai predispuşi de a dezvolta
Dupuytren şi de a avea contracturi mai severe decât
femeile.
• Originea - cei de origine din nordul - Europei prezintă un
risc mai mare.
• Diabetul zaharat, mai ales dacă pacientul este
dependent de insulină.
• Expunerea de la locul de muncă, o munca manuală grea.
• Consumul de alcool şi tutun - fumatul prezintă un risc
crescut probabil din cauza modificărilor microscopice la
nivelul vaselor de sânge.
• Tratament medicamentos pentru epilepsie.
Boala Dupuytren - evoluţie
Studiile efectuate pe loturi de pacienţi au
arătat că sunt de fapt 3 stadii de activitate: precoce,
activ şi avansat:
• stadiul precoce se caracterizează clinic prin
îngroşarea pielii şi apariţia nodulilor la nivel palmar
sau digital;
• stadiul activ consta din apariţia unor corzi
fibroase proximal de un nodul palmar sau digital, la
extensia activă a palmei şi degetelor se observă
albirea pielii, deasupra unei corzi fibroase;
• stadiul avansat se caracterizează prin dispariţia
aparentă a nodulilor indusă de dezvoltarea corzilor
fibroase contractate, ce determină retracţii în flexie
a AMF şi a AIFP.
Boala Dupuytren - evoluţie
Pentru fiecare deget gama de deformare variază
de la 0 grade (extensie completă) , la 200 grade (
când degetul este încrustat în palmă) iar pentru
police de la 0 la 160 de grade. Se disting astfel 4
stadii: stadiu I – deformarea globală este
cuprinsă între 0 şi 45 de grade
Boala Dupuytren - evoluţie
• stadiul II – deformarea globală este cuprinsă
între 46 şi 90 de grade
Boala Dupuytren - evoluţie
• stadiul III - deformarea globală este cuprinsă
între 91 şi 135 de grade
Boala Dupuytren - evoluţie
• stadiul IV –deformarea globală depăşeşte 135
de grade
Boala Dupuytren - evaluare
• Anamneza cuprinde următoarele tipuri de întrebări:
• dacă membrii apropiaţi din familie au un istoric
medical de boală Dupuytren sau prezintă simptome
ale bolii;
• despre etnie;
• despre semnele şi simptomele şi la nivelul tălpilor;
• dacă au apărut dureri la nivelul mâinilor;
• dacă există istoric de fumat sau consum de alcool;
• dacă sunt prezente şi alte boli cum ar fi diabetul şi
epilepsia
Boala Dupuytren-evaluare
O examinare fizică pentru boala Dupuytren
include:
• mişcarea articulaţiilor mâinilor în mai multe
poziţii;
• mişcarea degetelor pentru a se observa
flexibilitatea lor;
• nodul la palparea palmelor şi mâinii;
• modificări ale pielii palmei.
Boala Dupuytren - obiective
• combaterea durerii şi a inflamaţiei
• prezervarea funcţiei
• menţinerea sau creşterea mobilitaţii articulare
• menţinerea sau creşterea forţei şi rezistenţei
musculare
• reeducarea prehensiunii
• menţinerea sau creşterea capacităţii de a realiza
activităţile zilnice generale (ADL-uri)
• creşterea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii
Boala Dupuytren - tratament
Când flexia degetelor este sub 45 grade si
exista doar o fibroză superficială paralel cu
injectarea de corticosteroizii , toxină botulinică
se efectueză şedinţe de masaj, ultrasunet cu
diferite substanţe urmate de ghipsuri striate
pentru a reduce flexia.
Boala Dupuytren - tratament
• Tratamentul chirurgical, care consta în
sectionarea bridelor de contracţie şi a
nodulilor, dă rezultate bune dar totuşi poate
surveni o recidivă
• Tratamentul bolii Dupuytren a evoluat de la
operaţii simple , limitate până la operaţii de
excizie în totalitate a aponevrozei palmare.
• Tratamentul conservator nu are niciodată
rezultate (corticoterapia locală deşi poate
ameliora uneori boala , are efect doar
temporar, remisia fiind imposibilă) .
Ca urmare tratamentul chirurgical este
obligatoriu.
• Aponevrectomia. Reprezintă operaţia cea
mai limitată care constă în incizarea pur şi
simplu a aponevrozei afectate.
Boala Dupuytren - tratament
Postoperator
Se va aplica o atelă ghipsată pe faţa
dorsală a mâinii şi antebraţului
imobilizând pumnul în extensie cu
AMF şi uşoară flexie (10 – 30 grade)
şi AIF în extensie (când este posibil).
Bolnavul va menţine poziţia elevată
a mâinii timp de cel puţin 48 ore şi
de obicei a treia zi poate părăsi
spitalul. Atela şi broşele eventuale
sunt suprimate la o săptămână după
care se începe mobilizarea activă,
progresivă, firele de sutură se extrag
la două-trei săptămâni deoarece
cicatrizarea la nivel palmar este
lentă.
 Grupul 1990 Grupul
2010

Numărul total de zile 48 zile 23 zile

de incapacitate de
muncă
Boala Dupuytren - tratament
• Post-operator exerciţiile pot fi începute din ziua
a 3-a,a 4-a prin scoaterea gipsului,iar dupa
scoaterea fibrelor se fac exerciţi de mobilizare
articulară pasive şi active la nivelul MCF şi IFP
în apă salină sau băi de plante.
• Pentru tonifierea extensorilor se fac contractii
izometrice şi exerciţii active cu mâinile pe masă
aşezate cubital şi încrucişate.
Boala Dupuytren - tratament
• Electroterapie: electrostimulare pentru extensorii mâinii, ultrasunet;
• Masaj decontracturant realizat la nivelul antebraţului, pumnului, degetelor
şi mâinii;
• Mobilizările pasive reprezintă elementele principale ale programului kinetic
şi constau în mişcări de flexie – extensie la nivelul articuţiilor
metacarpofalaniene, interfalangiene distale şi proximale, flexie – extensie la
la nivelul pumnului, abducţie, adducţie, mişcare ce se realizează şi la nivelul
degetelor.
• Mobilizări active executate la nivelul pumnului şi degetelor.
• Mobilizări active şi active cu rezistenţă la nivelul mâinii mai puţin afectate
de această maladie.
Boala Dupuytren - tratament
• Mobilizări active ale degetelor şi mâinii afectate.
• Mişcării active executate cu ajutorul unor mingi sau a
benzii elastice cu scopul reeducării prehensiunii.
• Mobilizări active la masa canadiană, mişcări de flexie,
extensie pumn şi degete
Boala Dupuytren - tratament
• Mobilizări pasivo – active şi active la masa canadiană
• Mobilizari active cu rezistenţă
• Exercitii de reeducare a prehensiunii polidigitale,
polidigitopalmare, opozitie.
• Exerciţii pentru stabilitate şi abilitate membre superioare.
 Bibliografie
• Antonescu D., Patologia aparatului locomotor, Vol I, Ed.
Medicala, Bucuresti 2008;
• Chiriac Rodica, Notiuni de balneofizioterapie, Ed.
Universităţii Gr. T. Popa, Iasi, 2009;
• Cretu Antoaneta, Afectiunile reumatice care beneficiază
de kinetoterapie, Editura Medicală, Bucureşti 1996;
• Marcu V, Dan Mirela. Kinetoterapie/Physiotherapy. Ed.
Universității din Oradea, 2006.
• Sîrbu Elena, Kinetoterapia în afecţiunile reumatologice,
Editura Eurobit, Timişoara, 2007.