Toxiinfecţii alimentare

Introducere
• Toxiinfecţiile alimentare sunt boli acute, care
apar sporadic sau epidemic, în urma
consumării de alimente intens contaminate cu
variate bacterii şi/sau toxinele acestora,
caracterizate clinic printr-o simptomatologie
de gastroenterocolită acută, cu debut brutal şi
fenomene toxice generale.
 Clasificare
a. Toxiinfecţii alimentare, provocate de bacterii care
conţin endotoxine (diverse Enterobacteriacee, etc.),
multiplicate intens în alimentul consumat.
b. Intoxicaţii alimentare, provocate de ingerarea unei
toxine preformate în aliment şi secretată de anumite
bacterii (Stafilococi enterotoxici sau Cl. botulinum).
c. Toxiinfecţii alimentare, provocate de anumite bacterii
(Bacillus cereus, Pseudomonas aeruginosa, Proteus,
Streptococcus faecalis etc.), numai când acestea sunt
prezente în cantităţi foarte mari în alimentul
consumat.
 Epidemiologie
• Toxiinfecţiile alimentare apar cel mai des sub formă de
focare epidemice, în familii sau alte colectivităţi care
au consumat acelaşi aliment contaminat.
• Alimentele, cel mai frecvent contaminate, sunt: carnea
şi produsele din carne (conserve etc.), peştele, laptele
şi produsele lactate (frişcă, smântână, brânză, iaurt
etc.), laptele praf, ouăle (îndeosebi ouăle de raţă, care
pot conţine salmonele), praful de ouă (contaminat în
21-31% din probe). De asemenea, preparatele culinare
din alimente contaminate (prăjituri, îngheţată, cremă,
pireuri, maioneză etc.).
 Epidemiologie
• Sursele de infecţie pentru stafilococ sunt umane şi
anume: infecţii stafilococice cutanate mai ales ale
mâinilor (panariţii, furuncule, impetigo, abcese
etc.), purtători nazali de stafilococ patogen.
• Stafilococii rezistă şi se multiplică în brânză
sărată, ca şi în alte alimente sărate.
• Bacilii telurici ca Bacillus cereus şi Clostridium
botulinum, proveniţi din sol, pot contamina
alimente variate (zarzavaturi, legume, conserve).
 Patogenie
• Tablourile clinice ale toxiinfecţiilor alimentare sunt
variate, în funcţie de următorii factori: calităţile
patogenice ale germenilor respectivi, cantitatea de
germeni şi de toxină preformată în alimentul
consumat, starea organismului infectat (vârsta, starea
de nutriţie, starea organelor vitale).
• Patogenitatea diferită a tulpinilor de salmonele este în
legătură cu constituţia lor antigenică. Salmonelele
posedă endotoxine care au şi efect leucopenizant,
neurotoxic şi hepatotoxic; Bacillus cereus, stafilococul
şi alţi germeni acţionează prin enterotoxine.
• Factorul cel mai important în patogenia toxiinfecţiilor
alimentare este doza de germeni.
 Patogenie
• Modificările fiziopatologice complexe, care
apar în cursul toxiinfecţiilor alimentare, sunt
produse de acţiunea directă a enterotoxinelor
asupra mucoasei tubului digestiv (dereglări
hidroelectrolitice importante prin stimularea
sistemului adenilciclază/ciclic AMP) şi acţiunea
endotoxinelor resorbite în sânge asupra
sistemului nervos central şi a organelor vitale.
 Patogenie
• Tulburările digestive apar după 6-36 de ore de la
ingerarea alimentului contaminat. Inflamaţia mucoasei
gastrointestinale antrenează pierderi mari de apă şi de
electroliţi, prin scaunele diareice frecvente şi prin
vărsături.
• Pierderea de apă duce la o deshidratare importantă a
organismului.
• Concomitent cu spolierea apoasă se pierd şi electroliţi
(Na, K, Ca), al căror deficit în organism se exprimă prin:
astenie marcată, hipotensiune şi slăbiciune musculară,
ajungând chiar la aspectul de pareză (paralizie
metabolică), suferinţa miocardului (modificări pe ECG)
şi tetanie.
 TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ CU
SALMONELE
• Incubaţia este de 12-36 (4-48) de ore.
• Debutul este brusc şi brutal, cu stare de rău
general, astenie extremă, cefalee, ameţeală,
frisoane, greaţă, vărsături, colici abdominale.
• Tegumentul este palid şi transpirat.
• Febra creşte la 39-40°C.
• Diareea se manifestă prin scaune numeroase,
cantitativ bogate, apoase, galbene-verzui şi
fetide, cu mucozităţi şi adesea cu striuri de sânge.
 TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ CU
SALMONELE
• Febra este ridicată, menţinându-se câteva zile şi
scade treptat, la normal în 5-6 zile.
• Sindromul circulator constă din scăderea tensiunii
arteriale, uneori până la zero, stare de şoc
infecţios, cu puls rapid şi filiform.
• Bolnavul prezintă oligurie (în formele medii) sau
IRA, cu anurie (în formele severe), albuminurie,
cilindrurie, hematurie.
 TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ CU
SALMONELE
• Afectarea sistemului nervos central se manifestă
prin: cefalee, ameţeli , somnolenţă sau agitaţie,
meningism, iar în formele severe, comă şi
moarte.
• Sindromul umoral constă din uree crescută (100-
600 mg%), acidoză, cloropenie, hipocalcemie şi,
adesea, hipopotasemie
 TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ CU
SALMONELE
Forme clinice:
• forma comună;
• forme uşoare, ca o gastrită acută;
• forma „gripală”, în care domină simptomatologia
generală (febră, dureri musculare, ameţeală şi cefalee),
faţă de tulburările digestive;
• forma supraacută, simulând o intoxicaţie, prezintă:
hipotermie, colaps şi exitus în 24-48 de ore;
• forma de tip holeriform prezintă: hipotermie,
extremităţi reci, vărsături incoercibile, scaune
frecvente, deshidratarea accentuată, oligurie sau
anurie.
 TOXINFECȚIA STAFILOCOCICĂ
• Una dintre cele mai comune în practică, este
determinată de ingerarea de enterotoxină
stafilococică, preformată în alimentele consumate.
Deoarece adesea are o durată scurtă, nu este
înregistrată decât în cazul unor izbucniri epidemice.
• Intoxicaţia este determinată de anumite tulpini de
stafilococ patogen, producător de enterotoxină. Sunt 2
tipuri de enterotoxină (A şi B), ambele termorezistente,
neputând deci fi distruse prin prepararea termică.
Stafilococii secretă aceste enterotoxine în alimentele
păstrate la temperatura camerei (în câteva ore
alimentele devin toxice).
 TOXIINFECȚIA STAFILOCOCICĂ
• Stafilococii contaminează frecvent următoarele
alimente: laptele, produsele lactate, mai ales
brânza sărată, carnea, peştele, şunca, cremele,
maionezele, îngheţata etc.
• Incubaţia este de 1-4 ore de la ingestia alimentului
contaminat.
• Debutul este brusc şi brutal, cu salivaţie, greaţă,
vărsături, colici abdominale, diaree, ameţeli. De
obicei, nu apare febră.
 TOXINFECȚIA STAFILOCOCICĂ
Diagnostic
• Diagnosticul pozitiv se bazează pe date
epidemiologice şi date clinice, în care sunt
caracteristice bruscheţea şi intensitatea apariţiei
tulburărilor gastrointestinale apărute la scurt timp
după consumarea unui aliment dubios. Examenele
bacteriologice constau din efectuarea de culturi
din alimentul incriminat, din vărsăturile şi din
fecalele bolnavilor (eventual şi hemoculturi).
 TOXINFECȚIA STAFILOCOCICĂ
Diagnostic
• Diagnosticul diferenţial se face cu: intoxicaţii cu
substanţe minerale sau vegetale, dizenteria,
febra tifoidă, gripa, holera, hepatita virală ,
apendicita, peritonita, sarcina extrauterină, cu
fenomene digestive şi altele.
 TRATAMENT
• Tratamentul toxiinfecţiilor alimentare trebuie
individualizat variind în funcţie de forma clinică şi
anume: medicaţii simptomatice în formele
uşoare, terapie intensivă în formele severe.
• În formele severe, aplicarea tratamentului are un
caracter de extremă urgenţă. Terapia patogenică
primează asupra terapiei etiotrope.
 TRATAMENT
• În formele uşoare şi medii tratamentul constă
din: repaus, dietă şi medicaţie simptomatică.
• Dieta este hidrică în prima zi, urmată apoi de
introducerea treptată de alimente bine tolerate
(orez, făinoase, brânzeturi, supe de carne, carne).
• Medicaţiile simptomatice urmăresc calmarea
vărsăturilor (Emetiral, Clordelazin), calmarea
colicilor intestinale, cu picături de beladonă sau
cu spasmolitice de sinteză (Metoclopramid,
Scobutil, Papaverină) şi cu comprese calde pe
abdomen.
 TRATAMENT
• Antibioticele nu sunt indicate în toxiinfecţiile
alimentare, excepţii fiind admise numai pentru
cazurile când se bănuieşte o invazie sanguină şi
fenomene sistemice, recurgându-se la
aminopeniciline, fluorochinolone.
 TRATAMENT
Tratamentul formelor severe, cu şoc endotoxinic:
– umplerea patului vascular (soluţii NaCl 0,9%,
Glucoză, Ringer, Dextran 40%), plasmă;
– corticosteroizi i.v.;
– substanţe vasoactive (Izoprenalină, etc.);
– soluţii de KCl, Ca;
– monitorizarea pacientului.