DEFINITIE Bacteriile genului Campylobacter si ale genurilor inrudite Arcobacter siHelicobacter produc o varietate de infectii piogene.

Desi cele mai frecvente sunt bolile diareice acute, in esenta aceste microorganisme pot produce infectii cu orice localizare, in special la gazdele compromise, si pot determina sechele nesupurative. Termenul Campylobacter prone de la denumirea greceasca pentru bacii incurbat\" si se refera la forma microorganismului, asemanatoare brionului. ETIOLOGIE Campylobacterii sunt bacili gram-negati incurbati, mobili, nesporulati. Initial cunoscuti ca Vibrio fetus, acesti bacili au fost reclasificati intr-un gen nou in 1973, dupa ce s-a dovedit ca sunt diferiti de alti brioni. De atunci au fost identificate peste 15 specii diferite de Campylobacter. Aceasta specie este subimpartita in trei genuri: Campylobacter, Arcobacter si Helicobacter. Dar nu toate aceste specii sunt patogene pentru om. Patogenii umani pot fi dizati in doua grupe majore: cei care determina in primul rand boala diareica si cei care produc infectii extraintestinale. Principalul patogen care determina diaree este Campylobacter jejuni, raspunzator pentru 80% pana la 90% din toate bolile recunoscute ca fiind produse de campylobacterii. Alte microorganisme care produc boala diareica includ Campylobacter coli, Campylobacter upsaliensis, Campylobacter lari si Campylobacter fetus. Specia principala care produce boala extraintestinala este C. fetus; totusi, oricare din agentii care produc diaree pot determina si infectie localizata sau sistemica. Nefiind nici aerobe, nici strict anaerobe, aceste microorganisme microaerofile sunt adaptate pentru supraetuirea in stratul mucos gastrointestinal. Acest modul va prezenta in special C. jejuni si C. fetus, ca patogeni principali si prototipuri pentru grupurile lor; caracteristicile de baza ale infectiei sunt enumerate in functie de specie (cu exceptia C. jejuni, descris in detaliu in textul ce urmeaza) in elul 160-l. EPIDEMIOLOGIE Campylobacterii exista in tractul gastrointestinal al multor animale folosite in industria alimentara (incluzand pasarile, tele, oile si porcii), precum si al animalelor de casa (incluzand pasari, caini si pisici). Totusi, aceste microorganisme nu determina boala la gazda animala. in majoritate cazurilor, campylobacteriile se transmit la oameni prin produse alimentare crude sau nepreparate, sau prin contact direct cu animalele infectate. In Statele Unite si alte tari dezvoltate, cea mai frecventa cale de dobandire a infectiei (50% pana la 70% din cazuri) este ingestia de carne de pui contaminata, care nu a fost suficient preparata termic. Alte modalitati de transmitere includ ingestia de lapte crud (nepasteurizat) sau de apa netratata, contactul cu animalele de casa contaminate, calatorii in tarile in curs de dezvoltare (campylobacterii aflandu-se in randul cauzelor de diaree a turistilor) si (ocazional) contactul cu un caz index, care prezinta incontinenta pentru materii fecale. Infectiile cu Campylobacter nu sunt rare. O serie de studii indica faptul ca in Statele Unite, boala diareica produsa de campylobacteri este mai frecventa decat cea produsa de Salmonella si Shigella impreuna. Infectiile apar pe toata durata anului, insa exista un varf de incidenta in timpul verii si la inceputul toamnei. Sunt afectate persoane de toate varstele; totusi, ratele de atac pentru C. jejuni sunt cele mai ridicate in randul copiilor mici si al adultilor tineri, iar cele pentru C. fetus sunt mai ridicate pentru varstele extreme. Infectiile sistemice cu C. fetus (si alte tulpini de Campylobacter si specii inrudite) sunt cel mai frecvent intalnite la gazdele tarate. Persoanele cu risc crescut sunt cele cu SIDA, hipogamaglo-bulinemie, neoplazii, boli hepatice, diabet zaharat,

ateroscleroza generalizata si femeile grade. Totusi, femeile aparent sanatoase,In absenta sarcinii, pot dezvolta ocazional bacteriemie tranzitorie cu Campylobacter. In tarile in curs de dezvoltare, infectiile cu C. jejuni sunt hiperendemice, cu ratele cele mai mari la copin foarte mici (sub 2 ani). Rata infectiilor scade cu varsta, la fel si raportul imbolnare-infectie; aceste observatii sugereaza ca expunerea frecventa la C. jejuni duce la dobandirea imunitatii. PATOLOGIE SI PATOGENEZA Multe infectii cu C. jejuni sunt subclinice, in special la gazdele partial imune. Majoritatea imbolnarilor apar in 2 pana la 4 zile (variind intre 1 si 7 zile) de la expunerea la apa sau alimentele contaminate cu acest microorganism. Leziunile tisulare sunt localizate la nivelul jejunului, ileonului si colonului. Biopsiile arata o reactie inflamatorie acuta nespecifica, cu neutrofile, monocite si eozinofile in lamina propria, precum si leziuni ale epiteliului, incluzand pierderea de mucus, degenerare glandulara si abcese la nivelul criptelor. Aspectele observate la biopsie pot sugera boala Crohn sau colita ulcerativa, insa diagnosticul in aceste boli inflamatorii cronice idiopatice\" nu trebuie silit pana cand nu sunt excluse colitele infectioase, in special cele produse de Campylobacter. Frecventa crescuta a infectiilor cu C. jejuni, precum si severitatea si recurenta lor in randul pacientilor cu hipogama-globulinemie, sugereaza ca anticorpii sunt importanti in asigurarea unei imunitati protectoare. Patogeneza acestor infectii este neclara. Atat mobilitatea cat si aderenta bacteriilor la tesuturile gazdei par sa favorizeze producerea bolii, dar citokinele si enterotoxinele clasice (desi descrise) par a nu avea un rol substantial in lezarea tisulara sau producerea bolii. Din contra, microorganismele au fost zualizate in epiteliu, desi intr-un numar mic. Existenta dolor unui raspuns tisular semnificativ si bacteriemia ocazionala cu C. jejuni sugereaza ca invazia tisulara este clinic semnificativa. Patogeneza infectiei cu C. fetus este mai bine definita. In esenta, toate tulpinile clinice de C. fetus poseda o structura proteica asemanatoare unei capsule (stratul S), care confera microorganismului rezistenta la distrugerea mediata de complement si la opsonizare. Drept urmare, C. fetus poate produce bacteriemie si poate determina insamantari sistemice. Abilitatea microorganismului de a comuta proteinele din stratul S, fenomen care induce variabilitatea antigenica, poate contribui la croni-cizare si la rata crescuta de recurenta a acestor infectii la gazde tarate. MANIFESTARI CLINICE ALE INFECTIILOR CU C. JEJUNI SI C. FETUS Aspectele clinice ale infectiilor datorate tuturor tulpinilor de Campylobacter si speciilor inrudite care determina boala enterica sunt foarte asemanatoare. Frecvent, exista un prodrom cu febra, cefalee, mialgii si/sau indispozitie cu 12 pana la 24 ore inainte de debutul simptomelor de diaree. Cele mai comune simptome ale fazei intestinale sunt diareea, durerea abdominala si febra. Gradul diareei variaza de la cateva scaune moi la scaune cu sange macroscopic; majoritatea pacientilor care solicita ingrijire medicala au 10 sau mai multe emisii de scaun in ziua cea mai grea de boala. Durerile abdominale sunt de obicei sub forma de crampe si pot fi simptomul cel mai proeminent. Durerea este de obicei generalizata, dar poate deveni localizata; infectia cu C. jejuni poate cauza pseudoapendicita. Febra poate fi singura manifestare initiala a infectiei cu C. jejuni, o situatie care mimeaza stadiile timpurii ale febrei tifoide. Copin mici febrili pot prezenta convulsii. Enterita cu Campylobacter este in general autolimitata; totusi simptomele persista peste o saptamana la 10% pana la 20% din pacientii care solicita ajutor medical,

iar recaderile apar la 5% pana la 10% din pacientii netratati. C. fetus poate produce o boala diareica similara celei produse de C. jejuni, mai ales la gazdele normale, sau poate produce fie diaree intermitenta, fie durere abdominala nespecifica, fara semne de localizare. Sechelele sunt rare, iar evolutia este benigna. C. fetus poate produce de asemenea o boala sistemica prelungita cu recaderi (cu febra, frison si mialgii) in care nu exista o sursa primara edenta; aceasta manifestare este obisnuita in special la gazdele tarate. Insamantarea secundara a unui organ (incluzand meningele, creierul, oasele, tractul urinar si tesuturile moi) complica evolutia, care poate fi fulminanta. Infectiile cu C. fetus au un tropism pentru localizarile vasculare; pot aparea endocardita, anevrisme micotice si tromboflebita septica. Infectiile in cursul sarcinii duc frecvent la moartea fatului. Helicobacter cinaedi determina celulita recurenta, cu febra si bacteriemie, la gazdele imunodeprimate. COMPLICATII Bacteriemia este rara si apare cel mai frecvent la gazdele imunodeprimate si la varstele extreme, cu exceptia infectiilor produse de C. fetus si H. cinaedi. Au fost observate trei aspecte ale infectiei extraintestinale: (1) bacteriemie tranzitorie la o gazda normala cu enterita (evolutia este benigna si nu necesita tratament specific); (2) bacteriemie sustinuta sau infectie focala la o gazda normala (bacteriemia are ca punct de plecare enterita si raspunde bine la tratamentul antimicrobian); (3) bacteriemie sustinuta sau infectie focala la o gazda tarata. Enterita nu poate fi demonstrata. Tratamentul antimicrobian, posibil prelungit, este necesar pentru suprimarea sau ndecarea infectiei. Infectiile cu Campylobacter la pacientii cu SIDA sau hipogamaglobulinemie pot fi severe, persistente si extraintestinale; recaderea dupa intreruperea tratamentului este obisnuita. Pacientii cu hipogamaglobulinemie pot dezvolta osteomielita si un rash asemanator erizipelului. Complicatiile supurative locale ale infectiei includ colecistita, pancreatita si cistita, iar complicatiile la distanta includ meningita, endocardita, artrita, peritonita, celulita sau avortul septic; toate aceste complicatii sunt rare. Ocazional, infectiile acute se pot complica prin hepatita, nefrita intestinala si sindrom hemolitic-uremie. Artrita reactiva si alte acuze reumatologice pot aparea la cateva saptamani dupa infectie, in special la persoanele cu fenotipul HLA-B27. Sindromul Guillain-Barre apare rar dupa infectia cu Campylobacter (adica intr-un caz din 1000 sau 2000). Totusi, datorita incidentei lor crescute, in prezent se estimeaza ca infectiile cu Campylobacter pot declansa 10% pana la 40% din toate cazurile de sindrom Guillain-Barre. EXAMENE DE LABORATOR La pacientii cu enterita cu Campylobacter, numarul leucocitelor periferice reflecta severitatea procesului inflamator. Totusi, materiile fecale contin leucocite sau eritrocite la aproape toti pacientii care solicita asistenta medicala in Statele Unite. Frotiurile din materiile fecale trebuie colorate cu coloratia Gram sau Wright si examinate in toate cazurile suspecte. Cand diagnosticul de enterita cu Campylobacter este suspectat pe baza simptomelor de diaree inflamatorie (febra, leucocite in fecale), medicul poate ruga laboratorul sa incerce zualizarea microorganismelor cu morfologie caracteristica asemanatoare brionului prin microscopie directa a frotiului din materiile fecale colorat Gram, sau prin utilizarea microscopiei cu contrast de faza sau cu camp intunecat pentru identificarea motilitatii rapide\" caracteristice. Confirmarea diagnosticului de infectie cu Campylobacter se bazeaza pe identificarea unei tulpini din coprocultura, hemocultura sau alte culturi. Trebuie folosite

medii specifice pentru Campylobacter la cultivarea esantioanelor obtinute din scaun pentru toti pacientii cu diaree inflamatorie sau cu sange. Deoarece speciile Campylobacter sunt dificile, nu vor fi izolate decat daca se folosesc medii selective sau tehnici selective. Nu toate mediile sunt la fel de utile pentru izolarea variatelor specii de campylobacterii; de aceea lipsa izolarii microorganismelor din materiile fecale nu exclude in totalitate prezenta lor. Prezenta microorganismului implica aproape intotdeauna infectia; exista o perioada scurta de purtator fecal postconvalescent si nu exista comensualism. insa C. sputorum si microorganismele inrudite, prezente in catatea bucala, sunt comensuali fara semnificatie patogenica cunoscuta. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Simptomele de enterita cu Campylobacter nu sunt suficient de rare pentru a distinge aceasta boala de cea produsa de Salmonella, Shigella, Yersinia, sau alti patogeni. Combinatia febra si leucocite sau eritrocite in fecale indica diaree inflamatorie, iar diagnosticul definitiv se bazeaza pe cultura. In mod similar, diagnosticul de boala extraintestinala produsa de Campylobacter se sileste prin cultura. Infectiile cu Campylobacter trebuie suspectate in cazul avortului septic, iar cele produse de C. fetus, in special in cadrul tromboflebitei septice. Este important de reamintit ca aspectul enteritei cu Campylobacter poate mima colita ulcerativa sau boala Crohn, ca enterita cu Campylobacter este mult mai frecventa decat ambele boli (in special la adultii tineri) si ca prin biopsie nu se poate face distinctia intre aceste entitati. Astfel, diagnosticul de boala intestinala inflamatorie nu trebuie pus pana cand nu se exclude infectia cu Campylobacter, in special la persoane care au calatorit in strainatate, care au contact semnificativ cu animalele, la persoane cu imunodeficienta sau cu practici care implica un risc crescut de transmitere. TRATAMENTIn tratamentul bolii diareice, un rol central il detine reechilibrarea hidroelectrolitica ( modulul 128). Chiar si din randul pacientilor cu enterita cu Campylobacter care solicita ingrijire medicala, mai putin de jumatate vor avea un beneficiu cert in urma tratamentului antimicrobian. Indicatiile pentru un astfel de tratament includ febra crescuta, diareea cu sange, diareea severa, persistenta manifestarilor timp de peste o saptamana si agravarea simptomelor. Regimul de electie consta intr-o cura de 5 pana la 7 zile de eritromicina (250 mg p.o. de patru ori pe zi sau 30 pana la 50 mg/kg/zi in doze dizate pentru copii). Desi nu a fost studiata in experiente clinice, sensibilitatea in tro a speciei Campylobacter la macrolide, cum sunt claritromicina si azitromicina, sugereaza ca si acesti agenti pot fi folositi in tratament. O schema alternativa pentru adulti este ciprofloxacina (500 mg p.o. de doua ori pe zi) timp de 5 pana la 7 zile, dar rezistenta fata de acest antibiotic este in crestere. Alte alternative includ tetraciclina, norfloxacina si furazolidon. Utilizarea medicamentelor impotriva motilitatii intestinale, care pot prelungi durata simptomelor si care au fost asociate cu decese, nu este recomandata. Pentru infectiile sistemice, tratamentul trebuie inceput empiric cu gentamicina, imipenem sau cloramfenicol, insa ulterior trebuie efectuate teste de sensibilitate. Ciprofloxacina si amoxicilina/clavulanat sunt agenti alternati. Pentru pacientii imunodeprimati cu infectii sistemice produse de C. fetus, este de obicei necesar un tratament prelungit.

PROGNOSTIC Aproape toti pacientii cu enterita produsa de Campylobacter se ndeca complet, fie spontan, fie dupa tratament antimicrobian. La cele cateva cazuri de deces raportate a contribuit probabil depletia de volum. Asa cum s-a afirmat mai sus, ocazional pacientii pot dezvolta artrita reactiva sau sindrom Guillain-Barre. Infectiile sistemice cu C. fetus sunt mult mai frecvent fatale decat cele date de speciile inrudite; aceasta mortalitate mai mare se datoreaza in parte caracteristicilor grupurilor de populatie afectate. Prognosticul depinde de rapiditatea cu care este inceput tratamentul adecvat. Gazdele normale supraetuiesc de obicei infectiilor cu C. fetus fara sechele. Gazdele tarate fac adesea infectii recurente.

Campylobacter jejuni: un microorganism comun la psri, agresiv pentru om

Campylobacter jejuni este responsabil de un numr de dou ori mai mare de enterite dect cele cauzate de faimoasa bacterie Salmonella. Existenta bacteriei a fost luata in serios doar prin anii 70. La inceput, a fost considerat un organism nedaunator, care traieste in stomacul unor animale. Unul dintre misterele legate de Campylobacter este modul in care poate sa traiasca in aparatul digestiv al pasarilor fara sa provoace vreo maladie si, in acelasi timp, sa fie un organism patogen atat de invaziv pentru oameni. Infectia cu Campylobacter: Campylobacter poate exista in tubul digestiv al unui animal domestic sau salbatic infectat, iar omul se poate infecta prin contact cu apa contaminata, fecalele animalului sau laptele nepasteurizat. Infectia cu Campylobacter este transmisa de animalele de casa purtatoare ale bacteriei, care provoaca, in general, diaree inflamatorie, uneori cu sange, crampe, febra si dureri. Cea mai frecventa cauza alimentara este carnea de pasare. In Statele Unite ale Americii sunt inregistrate in fiecare an peste 2 milioane de cazuri ale infectiei cu Campylobacter, iar bacteria este acum cauza principala a gastroenteritei bacteriene. Infectiile cu Campylobacter sunt contagioase, mai ales la membrii aceleiasi familii si la copiii din crese si gradinite. Copiii care sunt infectati cu Campylobacter sunt in general tratati cu antibiotice. In timp ce infectiile cu Salmonella sunt in scadere, Listeria a inregistrat o crestere ingrijoratoare, iar Campylobacter ramane cea mai frecventa boala infectioasa care se

transmite de la animale la om, arata raportul realizat in 2008 de catre Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor. De asemenea, rezistenta Campylobacter la cel mai folosit antibiotic (ciprofloxacin) este in crestere. In cazurile de infectie umana, rezistenta la ciprofloxacin a ajuns, in 2006, la 45%, cauzand probleme serioase in tratarea bolii. Peste 175.000 de europeni au suferit din cauza acestei infectii in 2006 (46 cazuri la 100.000, fata de 52 in 2005).

Infectia cu Campylobacter: Este transmisa de animalele de casa prutatoare ale bacteriei Campylobacter jejuni, care provoaca la om diaree, dureri abdominale si febra. Bacteria campylobacter poate exista in tubul digestiv al unui animal domestic sau salbatic infectat, iar omul se poate infecta prin contact cu apa contaminata, fecalele animalului sau laptele nepasteurizat. In Statele Unite ale Americii sunt inregistrate in fiecare an peste 2 milioane de cazuri ale infectiei cu campylobacter, iar campylobacter jejuni este acum cauza principala a gastroenteritei bacteriene. Infectiile cu campylobacter sunt contagioase, mai ales la membrii aceleiasi familii si la copiii din crese si gradinite. Copiii care sunt infectati cu campylobacter sunt in general tratati cu antibiotice.

de bolnavi n Syracuse focar Campylobacter trasate la Raw Hinerwadels Clams

What is Campylobacter? Ce este Campylobacter?

Recent Outbreaks Focare recente

Hinerwadel's Grove Raw Clam Campylobacter Outbreak Hinerwadel lui Grove Raw

Clam Campylobacter Outbreak Dozens are ill in a Campylobacter outbreak in Syracuse, NY that has been traced to raw clams served at Hinerwadels in mid-September. Continued Zeci sunt bolnav ntr-un focar Campylobacter din Syracuse, NY, care a fost trasat de scoici prime servit la Hinerwadels la mijlocul lunii septembrie .... Continuare

Billy Goat Dairy Raw Milk Campylobacter Outbreak Billy Goat Raw lactate

Campylobacter Lapte Outbreak 26 Campylobacter and E. coli Illnesses have been traced to raw goat milk from Billy Goat Dairy in Longmont, Colorado Continued 26 Campylobacter i E. coli Boli au fost trasate la lapte de capr crud de la Billy Goat Dairy n Longmont, Colorado ... Continuare Consumer Resources Resurse de consum Campylobacter Consumer Resources Continued Campylobacter Resurse de consum ... Continuare More Outbreaks Mai multe focare

Related Blog Entries Legate de intrri Blog

Hinerwadel's Grove in Syracuse, NY, Hit again with Campylobacter Hinerwadel lui Grove din Syracuse, NY, Hit din nou cu Campylobacter Public health officials are investigating an outbreak of gastrointestinal illness among people who ate at Hinerwadel's Grove in North Syracuse. Oficiali din domeniul sntii publice sunt investigheaz un focar de boli gastro-intestinale n rndul persoanelor care au mncat la Grove Hinerwadel lui n North Syracuse. At least seven people in Central Read more... Cel putin sapte persoane din Europa Central ... Citete mai mult ... Campylobacter and its Multi-Resistance in the Food Chain Campylobacter i ei MultiRezistena n lanul alimentar Marija Kurinia, Anja Klannika and Ana Mavria, University of Ljubljana, Biotechnical Faculty, Department of Food Science and Technology, Jamnikarjeva 101, SI-1000 Ljubljana, Slovenia Summary Increasing antimicrobial resistance Read more... Marija Kurinia, Anja Klannika i Ana Mavria, Universitatea din Ljubljana, Facultatea Biotehnice, Departamentul de Food Science and Technology, Jamnikarjeva 101, SI-1000 Ljubljana, Slovenia Rezumat Creterea rezistenei antimicrobiene ... Citete mai mult ... Read more related blog entries Citete mai multe intrri legate de blog

Campylobacter jejuni (pronounced camp-e-low-back-ter j-june-eye) is a bacterium that was first recognized as a cause of human gastrointestinal illness in 1975, but campylobacter-like organisms in the stools of children with diarrhea were described as far back as 1886 (Altekruse, 1999). Since that time, the bacterium has been identified as the most common cause of bacterial foodborne illness in the world, ahead of Salmonella the second most common cause (CDC, 2008, May 21; Altekruse et al, 1999; Tauxe et al, 1992). Campylobacter jejuni (pronunat "tabara-e-low-back-ter j-iunie-eye") este o bacterie care a fost recunoscut ca o cauza de boli gastro-intestinale umane n 1975, dar, ca i organismele Campylobacter n scaune de copii cu diaree descris n msura napoi ca 1886 (Altekruse, 1999). au fost Din acel moment, bacteria a fost identificat ca fiind cauza cea mai comun de boli bacteriene toxiinfecie alimentar n lume, nainte de Salmonella - cele mai comune doua cauza (CDC, 2008, mai 21; Altekruse et al, 1999; Tauxe et al, 1992). Campylobacteriosis, the illness caused by Campylobacter , is a zoonotic emerging infectious disease characterized by diarrhea (often bloody), abdominal pain, malaise, fever, nausea, and vomiting (Chin, 2000). The severity of the disease is variable, but usually people who get campylobacteriosis recover completely within 10 days. Campilobacterioza, boala cauzata de Campylobacter, n curs de dezvoltare este o boal infecioas zoonotici caracterizat prin diaree (deseori sanguinolent), dureri abdominale, stare general de ru, febr, grea, vrsturi i (Chin, 2000),. Severitatea bolii este variabil, dar, de obicei, oameni care se Campilobacterioza recupera complet n termen de 10 zile. For a small number of people, Campylobacter infection may result in long-term health problems. For example, Campylobacter infection is the most common cause of a rare disease called Guillain-Barr syndrome that occurs several weeks after the acute diarrheal illness, and may result in permanent paralysis (Ang et al, 2001; van Doorn et al, 2008). Pentru un numr mic de oameni, Campylobacter infectie poate duce la probleme de sntate pe termen lung-numita. De exemplu, Campylobacter infecie este cel mai frecvent cauza unei boli rare, sindromul Guillain-Barr , care apare la cteva sptmni dup bolii diareice acute, i poate avea ca rezultat n paralizie permanenta (Ang et al, 2001; van Doorn et al, 2008). Campylobacter jejuni , is a curved (thus the name,campy) gram-negative, microaerophilic, thermophilic rod that grows best at 42C (107F) and low oxygen concentrations. These characteristics are adaptations for growth in its normal habitat the intestines of warm-blooded birds and mammals. Several closely related species with similar characteristics, C. Campylobacter jejuni, este un curbat (astfel numele, "campy"), gram-negativ,, termofile tija microaerofile care crete cel mai bine la 42 C (107 F) i concentraii sczute de oxigen sunt. Aceste caracteristici adaptri pentru creterea normal n habitatul su - intestinele de psri cu snge cald i mai multe mamifere C. strns legate. specii similare, cu caracteristici, coli, C. fetus, and C. upsalienis, also cause disease in humans, but are responsible for less than one percent of reportedinfections annually (CDC, 2008, May 21). coli, C. fetus, i upsalienis C., de asemenea, provoca boli la om, dar sunt responsabile pentru mai putin de unu la suta din reportedinfections anual (CDC, 2008, 21 mai).

Over 10,000 cases of campylobacteriosis are reported to the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) each year; however, many more cases go undiagnosed or unreported. Estimates are that Campylobacter causes more than 2 million illnesses, 13,000 hospitalizations, and over 100 deaths each year in the United States (Mead, 1999). Active surveillance through FoodNet indicates that there are about 13 cases for each 100,000 persons in the population diagnosed yearly with C. Peste 10.000 de cazuri de Campilobacterioza sunt raportate la Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) n fiecare an; cu toate acestea, mai multe cazuri merge nediagnosticate sau nedeclarat fiecare. Estimrile sunt c Campylobacter cauze mai mult de 2 milioane boli, 13.000 de spitalizari, i peste 100 de decese an n Statele Unite ale Americii (Mead, 1999) Supravegherea activ. prin FoodNet indic faptul c exist aproximativ 13 de cazuri pentru fiecare 100.000 de persoane din populaia diagnosticate anual cu C. jejuni infection (MMWR, 2009, April 10). The actual total number of Campylobacter cases is probably around 38 times the number of reported cases based on studies of salmonellosis (Mead, 1999). infecie jejuni (MMWR, 2009, 10 aprilie). total numrul real de cazuri Campylobacter este, probabil, n jur de 38 de ori a numrului de cazuri raportate pe baza studiilor de salmoneloz (Mead, 1999). From 1996-2004, the CDC reported a downward trend in Campylobacter cases (30% decrease); however, from 2005-2008 the estimated incidence of Campylobacter did not change significantly (MMWR, 2009, April 10). The plateau in cases indicates a lack of progress in reducing Campylobacter and other causes of foodborne illness in recent years, which suggests that problems with pathogen contamination continue to persist in our food supply. Din 1996-2004, CDC a raportat o tendin de scdere n cazurile Campylobacter (30% scdere);, din 2005-2008, estimate de inciden Campylobacter nu s-au schimbat n mod semnificativ (MMWR, 2009, 10 aprilie). Cu toate acestea, n cazurile n platou indic o lipsa de progres n reducerea Campylobacter i alte cauze ale bolilor toxiinfecie alimentar n ultimii ani, ceea ce sugereaz c problemele de contaminare cu ageni patogeni continu s persiste n aprovizionarea noastr cu alimente. The large number of Campylobacter cases are associated with enormous costs for individuals and society as a whole due to medical expenses, lost wages, product recalls, legal costs, and other indirect expenses. Estimates are that each case of campylobacteriosis costs $920 on average due to medical and productivity (lost wages) expenses with an annual total cost of approximately $1 billion (CAST, 1994). Numrul mare de Campylobacter cazuri sunt asociate cu costuri enorme pentru indivizi i societate, ca urmare a medicale, cheltuielile de pierdut salariile ntregi, rechemri ale unor produse, costurile juridice, i indirect alte cheltuieli. Estimrile sunt c fiecare caz de costuri Campilobacterioza 920 dolari pe datorit medie medicale i a productivitii (pierdut salarii), cheltuielile cu un cost total anual de aproximativ 1 miliard dolari (CAST, 1994). Food is the most common vehicle for the spread of Campylobacter , and chicken is the most common food implicated; however, the source is unknown for more than 50% of campylobacteriosis infections. Contamination of food can occur during animal slaughter

and processing when the edible portions come into contact with animal feces. Ingestion of as few as 500 organisms an amount that can be found in one drop of chicken juice has been proven to cause human illness (FSIS, 1996; Tauxe et al, 1992). Despite this low infectious dose and the prevalence of Campylobacter jejuni in the environment, most cases of Campylobacter infection occur as isolated, sporadic events, and are not usually a part of outbreaks. In 2006, 25 outbreaks were attributed to Campylobacter (MMWR, 2009, June 12). However, very large outbreaks (>1,000 illnesses) of campylobacteriosis have been documented, most often from consumption of contaminated milk or unchlorinated water supplies. Alimentar este cel mai comun vehicul pentru rspndirea Campylobacter, i carnea de pui este cea mai comun alimentare implicate;, sursa este necunoscut pentru mai mult de 50% din Campilobacterioza. Infecii cu toate acestea Contaminarea produselor alimentare pot s apar n timpul sacrificrii animalelor i de prelucrare n cazul n care poriuni comestibile . intra n contact cu fecalele animale Ingestia de ct mai puine 500 de organisme - o sum care poate fi gsit n o pictur de suc de pui - a fost dovedit de a provoca boli umane (FSIS, 1996; Tauxe et al, 1992) n ciuda acestui mic. doz infecioas i prevalena Campylobacter jejuni n mediu, cele mai multe cazuri de infecie apar ca Campylobacter izolate, evenimente sporadice, i nu sunt, de obicei, o parte din focare. n 2006, 25 de focare au fost atribuite Campylobacter (MMWR, 2009, 12 iunie) . Cu toate acestea, focare foarte mari (> 1000 boli) din Campilobacterioza au fost documentate, cel mai adesea de la consumul de lapte contaminat sau neclorinai aprovizionarea cu ap.

Sources of Campylobacter Surse de Campylobacter

Campylobacter is found commonly in a wide variety of healthy domestic and wild animals including cattle, sheep, goats, pigs, chickens, ducks, geese, wild birds, dogs, cats, rodents, and marine mammals. Campylobacter se gsete de obicei ntr-o mare varietate de animale domestice i slbatice sntoase, inclusiv bovine, ovine, caprine, porci, gini, rae, gte, psri slbatice, cini, pisici, rozatoare, i mamifere marine. The bacteria usually live in the intestines as part of the animal's normal flora, and is shed in the feces. Most Campylobacter species do not cause any signs of illness in the animal host, but Campylobacter fetus subsp. Bacterii, de obicei, traiesc in intestine, ca parte a animalului normal flora, i se vars n fecale. Majoritatea speciilor de Campylobacter nu provoac nici un semn de boal n gazd animal, dar Campylobacter fetus subsp. fetus is one type that may cause abortions in livestock. ft este un tip care poate provoca avorturi n efectivele de animale. Campylobacter can also survive in dairy lagoons, livestock water troughs and stock ponds, lakes, creeks/streams, and mud. The risk factors for Campylobacter persistence in livestock herds are not fully understood. Some have suggested that factors like diet may influence shedding of Campylobacter and other foodborne pathogens, but researchers have not found any clear or consistent evidence that feeding a specific diet such as grass only influences carriage rates of Campylobacter in food animals. Campylobacter poate supravieui, de asemenea, n lagune lactate, jgheaburi de ap efectivele de animale i iazuri stoc, lacuri, izvoare / fluxuri, i noroi. Factori de risc pentru persistena Campylobacter n efectivele de animale nu sunt pe deplin nelese. Unii au sugerat c

factori precum dieta pot influena vrsare de Campylobacter toxiinfecie alimentar i ali ageni patogeni, dar cercettorii nu au gsit nici un consistent sau dovezi clare c hrnirea cu o diet specific, cum ar fi "iarba doar" influeneaz ratele de transport de Campylobacter la animale alimente. Because Campylobacter has so many reservoirs in the environment, food products (especially poultry, beef, and pork) are at-risk of contamination during processing. Raw milk surveys have shown that Campylobacter occurs in about 0.5%to 12% of samples from the bulk tank (Oliver et al, 2005). Campylobacter was the most common pathogen found in raw milk during a survey conducted in the upper Midwest (Jayarao et al, 2001). Campylobacter is readily destroyed by pasteurization of dairy products. Produce may also become contaminated with Campylobacter if exposed to raw meat or poultry products/juices in the kitchen, or if contaminated by animal feces in the fields where raw fruits and vegetables are grown. Deoarece Campylobacter are att de multe rezervoare n a mediului, produsele alimentare (n special carne de pasre, carne de vit, porc i) sunt la risc de contaminare n timpul prelucrrii. Anchetelor laptelui crud au artat c Campylobacter apare la aproximativ 0,5% la 12% din probele de la cea mai mare parte rezervor (Oliver et al, 2005). Campylobacter a fost cel mai patogen comun gsete n lapte crud n timpul unui sondaj efectuat n Midwest superior (Jayarao et al, 2001).. Campylobacter este uor distrus de pasteurizare a produselor lactate produselor pot deveni, de asemenea, contaminate cu Campylobacter dac este expus la prime sau produse din carne de pasre / sucuri in bucatarie, sau n cazul n care contaminate cu fecale de animale n domeniile n care fructele si legumele crude sunt cultivate. A 1998 Consumer Reports study identified Campylobacter in 63% of more than 1000 chickens obtained in grocery stores (Consumers Union, 1998), and other studies have documented Campylobacter contamination on up to 88 percent of chicken carcasses (FSIS, 1996; Tauxe et al, 1992). Any raw poultry chicken, turkey, duck, goose, game fowl meat and its juices may contain Campylobacter , including organic and free range products. Other identified food vehicles include unpasteurized milk, undercooked meats such as beef, pork, lamb, and livestock offal, and occasionally shellfish, fresh produce, and eggs. Un 1998 Consumer Reports Studiul a identificat Campylobacter n 63% din mai mult de 1000 de pui obinute n magazine (Uniunea Consumatorilor, 1998), i alte studii au documentat Campylobacter contaminare pe Facebook la 88 la suta a carcaselor de pui (FSIS, 1996; Tauxe et al, 1992) -. prime Orice psri de curte de pui, curcan, ra, gsc, pasre joc - carne i sucuri acestuia pot conine Campylobacter, inclusiv organice i "aer liber", produse de carne de porc. identificate alimentare Alte vehicule nepasteurizat includ lapte insuficient, cum ar fi carnea de vit, , miel, i organe de animale, i ocazional produce crustacee, proaspete, i ou. Pet dog and cats also may carry Campylobacter and shed the bacteria in their feces. Companion animals are more likely to be infected with some of the less common species such as Campylobacter upsaliensis (Parsons et al, 2009). Puppies and kittens may be more likely to shed Campylobacter in their feces than adult dogs and cats. cine de companie i pisici, de asemenea, pot transporta Campylobacter i vrsat de bacterii n fecale lor. animalele de companie sunt mai susceptibile de a fi infectate cu unele dintre

cele mai comune specii, cum ar fi Campylobacter upsaliensis (Parsons, et al, 2009) i. Puppies pisoi poate fi mai probabil a vrsat Campylobacter n fecalele lor dect cinii aduli i pisici.