Dup descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost nvluita in confuzii si speculaii, cauznd daune grave.

Pentru prevenirea rspndirii acestui uciga este necesara o informare corecta. In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au nceput sa observe o cretere treptata a numrului de pacieni ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta mpotriva germenilor. Prin urmare, acetia mureau datorita unor diverse boli infecioase, cum ar fi pneumonia. Pacienii nu avuseser aceasta boala la natere, ci se prea ca o contactaser intrun anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afeciuni, ci o serie ntreaga de simptome si infecii. Se prea ca principalul efect al bolii era slbirea sau distrugerea sistemului imunitar. In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afeciuni ce tind sa acioneze mpreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adic Sindromul Imunodeficienei Dobndite. Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dup modul de rspndire si ali factori, medicii au dedus ca boala nou-apruta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus. Prin 1983, oamenii de tiina din SUA si Frana au descoperit, independent, virui despre care se credea ca provoac SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism la gat, sub brae si in zona stinghiei. Cercettorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dup mai multe controverse privind numirea viruilor si care echipa de cercettori ii identificase prima data, viruii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acetia au fost denumii HIV, adic Virusul Imunodeficienei Umane.
1

Cercetri asupra virusului HIV Din cnd in cnd apar preri conform crora virusul HIV nu provoac SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declaneaz att HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de tiina si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA. Cercetrile intensive ncepute in anii 80 au fcut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercettorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acetia se modifica continuu, fcnd dificila producerea de vaccinuri. Viruii si HIV Viruii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virui se pot afla pe vrful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, rcelile si gripa, sunt provocate de virui. Un virus tipic prezint o poriune centrala, sau miez construita din ADN acid dezoxiribonucleic. Acesta stabilete genele unui virus codurile chimice necesare construirii mai multor virui identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un nveli asemntor cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul ptrunde in celula gazda, adaug genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, aceti virui ies din celula-gazda, omornd-o,si sunt pregtii sa infecteze si alte celule. HIV este un virus neobinuit, aparinnd unui grup de virui denumii retrovirusi. Acetia nu conin ADN. In schimb prezint ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru nmulirea viruilor. In comparaie cu ali virui, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravieui in afara organismului, departe de cldura si lichide, si prin urmare nu se gsete in aer. Aceasta nseamn ca oamenii nu se pot infecta inspirndu-l. in condiii
2

normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, strnuturi, insecte, ca mute si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacmurilor, sau a altor obiecte.

Cum se transmite virusul HIV? HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicnd schimbul de snge sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cnd sngele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor snge sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include relaiile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp. A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate ptrunde in sngele copilului nainte ca acesta sa se nasc, cnd se dezvolta in uter, sau in timpul naterii. A treia cale de contactare a virusului este prin snge sau prin lichidele corpului, de obicei prin injecie. nainte ca sngele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze snge. Unii dintre ce care au primit snge contaminat au fost infectai. In prezent, sngele donat este examinat cu atenie, in scopul prevenirii rspndirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

HIV in organism Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe msura ce sistemul imunitar ncepe sa slbeasc, globulele albe devin incapabile sa opun rezistenta mpotriva bolilor si de a lupta mpotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizai, raman in organism si se nmulesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV nsui, ca in cazul unei boli virale obinuite, ci se datoreaz incapacitii sistemului imunitar de a lupta mpotriva infeciilor.
3

Virusul HIV este neobinuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dup ce a ptruns in organism. Cnd o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in snge si in lichidul din jurul creierului si irei spinrii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele simptome asemntoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, erupie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei rceli sau unei epidemii. Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dup cteva saptamani, cnd persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite incontient virusul si altora. Pana la urma, probabil dup muli ani, HIV se reactiveaz si ncepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cnd apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia proasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in nite bube albe de-a lungul limbii. Cum acioneaz virusul HIV? Numeroase cercetri au fost ntreprinse pentru a se afla cum afecteaz virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor 90, nu au fost descoperite toate detaliile. Ceea ce se tie este ca virusul ataca unele tipuri de celule din organism. Printre acestea sunt globulele albe din snge, denumite limfocite, si alte celule ale sistemului imunitar care in mod normal ajuta organismul sa se apere mpotriva viruilor, bacteriilor si altor germeni. De obicei, cnd un anumit tip de germen ptrunde in organism, sistemul imunitar creaza molecule speciale mpotriva acestuia, numite anticorpi. Anticorpii plutesc in snge si in lichidele corpului si se lipesc de germeni sau ii distrug intr-un fel, facandui inofensivi. Intr-o anumita msura, la fel se ntmpla si atunci cnd HIV ptrunde in organism. Sistemul imunitar produce anticorpi mpotriva virusului. In acest stadiu, o analiza a sngelui sau a unui lichid din corp poate demonstra daca o persoana are
4

HIV. Testul nu detecteaz virusul propriu-zis, ci anticorpii mpotriva acestuia. Daca anticorpii sunt prezeni, testul este pozitiv, indicnd prezenta viruilor. Intre timp, viruii adormii se ascund si se modifica permanent in interiorul celulelor corpului, neatini de anticorpi. Dup un timp, virusul HIV ncepe sa se multiplice din nou, iar primele simptome fizice de SIDA ncep sa apar. Glandele limfatice (nodurile limfei) de la gat, de la subsuoara si din zona stinghiilor se umfla si devin dureroase. Acest stadiu din evoluia bolii este denumit LGP, adic Limfoadenopatie Generalizata Persistenta. Aceasta indica faptul ca sistemul imunitar ncepe sa lupte, iar numrul globulelor albe din snge ncepe sa scad. Afeciuni provocate de SIDA In unele cazuri treptat, sau in altele dup doar cteva saptamani, ncep sa se dezvolte diverse boli. Acestea pot fi infecii ale pielii si ale mucoaselor membranale, cum ar fi aftele si herpesul. Corpul poate ceda in fata unor infecii, ca pneumonia si tuberculoza, sau infeciei si inflamaii din creier sau in jurul lui meningita sau encefalita. Astfel de inflamaii pot cauza confuzie sau probleme mentale. Pot aprea de asemenea tulburri de vedere, diaree sau probleme digestive si rni cu sngerri excesive. Alte boli ce pot sa apar sunt: diferite forme de cancer, ca sarcomul lui Kaposi, care provoac rni grave ale pielii. Dup cteva saptamani sau luni, bolnavul intra in ultimele faze ale bolii, deoarece afeciunile variate copleesc organismul.

Tratamentul Pe msura ce medicii si pacienii au ctigat experiena legata de boala, s-au nregistrat imbunatatiri in ngrijirea pacienilor, si tratarea bolilor si afeciunilor provocate de SIDA. De exemplu, unele tipuri de pneumonii declanate de SIDA pot fi tratate cu medicamente antibiotice si antivirale. Inflamaiile pielii, cauzate de sarcomul lui Kaposi, sunt remediate prin radioterapie (radiaii sau tratament cu raze X). Dar in prezent nu se cunoate un leac mpotriva SIDA si nici un tratament eficient pe termen lung. De asemenea, nu exista vaccin (imunizare) pentru a mpiedica evoluia si rspndirea virusului HIV, cum exista mpotriva poliomelitei, pojarului si
5

altor boli similare. In ciuda eforturilor continue de cutare de medicamente si vaccinuri anti-SIDA si a succeselor ocazionale, progresele s-au dovedit a fi lente si dificile. Deoarece viruii triesc si se nmulesc in interiorul celulelor-gazda, acetia sunt inte greu de atins. Exista puine medicamente antivirale eficiente, in comparaie cu multele antibiotice care omoar bacteriile. Medicamentul zidovudina (AZT) ncetinete evoluia SIDA la unele persoane. Insa poate avea efecte secundare neplcute sau grave: greuri, vrsturi, stri de slbiciune, iar in unele cazuri poate deteriora mduva osoasa. Unii pacieni nu pot sau prefera sa nu ia acest medicament. O alta metoda tiinifica este mpiedicarea virusului HIV de a se fixa pe suprafaa celulei-gazda. Punctele de ataare dintre virus si celulele corpului sunt bine percepute. Oamenii de tiina ncearc sa creeze un medicament care sa intervin in procesul de legare dintre virus si celula, sau sa-l blocheze, si spera totodat ca acesta va omori si virusul in acelai timp. Prevenirea rspndirii Multe zvonuri s-au vehiculat cnd SIDA a fost prima data recunoscuta ca boala. In prezent se tie ca oricine poate fi infectat cu HIV. Tanar sau btrn, homosexual sau heterosexual, alb sau negru, brbat sau femeie; virusul poate afecta pe oricine, in funcie de circumstane. Important este daca o persoana este implicata in aa -numitele activitati cu grad ridicat de risc. Aceste activitati includ folosirea de droguri cu ace nesterile si schimbarea frecventa a partenerilor sexuali, sau sexul neprotejat (fara folosirea prezervativului). Oricine poate reduce riscul de a se infecta cu HIV prin evitarea activitilor susmenionate. Aceasta nseamn evitarea drogurilor si sex protejat. Protecia consta in folosirea prezervativului si limitarea numrului de parteneri sexuali. Este importanta cunoaterea detaliata a trecutului sexual al partenerului, deoarece de la infecia cu HIV pot trece ani de zile pana la declanarea bolii SIDA. In acest interval de timp, persoana infectata cu HIV poate prea sntoasa si poate sa nu tie ca poarta virusul, fiind insa capabila sa-l transmit si altora. HIV se poate afla si in saliva, dar se crede ca nu poate fi transmis prin srut.
6

Originile virusului HIV De unde a aprut HIV? Exista multe teorii diferite dar neadevrate in aceasta privina de exemplu, virusul HIV ar proveni din spaiul cosmic, sau ar fi fost creat de om si ar fi scpat din laborator. Viruii asemntori cu HIV, denumii VIP (Viruii Imunodeficienei Primatelor), sunt caracteristici maimuelor. Se crede ca HIV ar fi evoluat din aceti virui, in urma experimentelor cu snge si organe de maimue, sau a ceremoniilor tradiionale ce implica sacrificiul acestora. Analizele genetice si cercetrile asupra rspndirii HIV-ului arata ca virusul are sub 100 de ani, dar peste 20. Probabil a aprut intr-un grup restrns de persoane dintro zona ndeprtata, cu muli ani in urma, si s-a rspndit odat cu intensificarea calatoriilor. Adevrul este insa ca nimeni nu tie exact. Ameninare la adresa sanatatii in lume In mod sigur SIDA este o ameninare grava a sanatatii oamenilor. Conform estimrilor, la nceputul anilor 90 peste 10 milioane de persoane aveau HIV. Organizaia Mondiala a Sanatatii arata ca acest numr a ajuns la 40 de milioane in 2000. In SUA, in 1991, o persoana cu SIDA murea la fiecare 12 minute. Aproape toate tarile lumii sunt afectate de aceasta boala intr-un fel, dei HIV se gsete cu precdere in anumite zone, cum ar fi America de Nord, Caraibe, Africa Centrala si Asia de Sud-est. Deoarece majoritatea persoanelor infectate cu HIV vor avea SIDA si nu vor supravieui, aceasta este o pierdere enorma de viei si resurse umane. Singura arma mpotriva HIV este informarea de unde provine virusul si cum se raspandeste. In timp ce oamenii de tiina continua sa caute un tratament, singurul mod de aprare este schimbarea obiceiurilor personale, evitnd activitile cu nivel ridicat de risc. Campanii pentru ncurajarea sexului protejat au fost lansate in lumea ntreaga. In Anglia, Direcia pentru Sntate si Educaie promoveaz ideea: Eti protejat in msura in care vrei sa fii.
7

Ce este HIV ?

HIV ( Human Immunodeficiency Virus ), respectiv virusul imunodeficienei umane, face parte din clasa retrovirusurilor, familia Lentivirinae. El determin, n timp, deteriorarea grav a imunitii persoanelor pe care le infecteaz. Acest virus a fost descoperit n anul 1983 n Frana de ctre doctorul Luc Montagnier de la Institutul Pasteur. Descoperirea acestuia a fost confirmat un an mai trziu n America de ctre doctorul Robert Gallo de la Institutul de Cancer din Bethesda. De atunci i pn n prezent cercettorii au identificat dou tipuri de HIV, denumite HIV -1 i HIV -2. Acestea au o rspndire inegal pe glob , HIV 1 fiind mult mai des ntlnit. Astzi se tie c HIV -1 are o mare variabilitatea genetic, ceea ce a dus la o clasificare a sa ntr-un grup major M, care cuprinde subtipuri notate de la A la I i un grup mai restrns O ( outlier). n Romnia, predomin subtipul F, care mai poate fi ntlnit cu o pondere mare n America de Sud, Africa Central i Thailanda. Ca toate retrovirusurile, HIV -1 are n structura sau un ARN ( acid ribonucleic) i o enzim ( reverstranscriptaza), care permite convertirea genomului ARN ntr-un provirus ADN, integrat n genomul celulei infectate. Celulele organismului uman dotate cu receptori CD4 sunt n principal: limfocitele T4 ( helper) unele limfocite B macrofagele celulel epidermice Langherthas celule epiteliale

Ce este SIDA ?
8

SIDA ( n francez) sau AIDS ( n englez) se traduce n limba romn ca sindromul de imunodeficien dobndite. Sindromul nseamn o sum de manifestri de boal care pot fi ntlnite n diverse maladii. Imunodeficiena se manifest prin scderea puterii naturale a organismului de a se apra mpotriva infeciilor Imunitatea unui organism se dat de : . celulele albe din snge ( leucocitele) i de alte celule din organism anticorpii produi de celulele albe. Imunodeficiena care apare n SIDA se produce prin alterarea ambelor componente ale imunitii. Spre deosebire de alte "imunodeficiene" cu care omul se poate nate sau prin care poate s treac temporar, n cazul SIDA imunodeficien este dobndit prin infecia cu HIV, care determin prbuirea imunitii, n special prin distrugerea limfocitelor T4 . O persoan cu SIDA are imunitate compromis , motiv pentru care pot aprea foarte uor infecii cu diverse virusuri, parazii, ciuperci, bacterii, care n mod obinuit nu produc mbolnviri. Tot astfel se justific i apariia unor cancere. Cum se transmite infecia cu HIV? La nivelul cunotiinelor actuale, se poate afirma c virusul imunodeficienei umane, se transmite pe trei ci care recunosc mai multe variante: prin snge infectat prin contact sexual infectat vertical, respectv de la gravida infectat la nou-nscut. Transmiterea prin snge infectat cu HIV Aceasta recunoate urmtoarele variante: transfuzia de snge sau produse din snge necontrolat
9

 injecii cu ace i seringi reutilizate, fr a fi n prealabil sterilizate intervenii invazive de orice fel cu instrumente tioase sau care neap i care sunt murdrite de snge ce poate proveni de la o persoana infectat cu HIV . HIV se poate transmite i prin transplant de organe, n cazul n care donatorul este infectat. Utilizatorii de droguri administrate intravenos i mpumut adesea seringile, contribuind astfel la transmiterae infeciei cu HIV de la unul la altul n cazul n care unul dintre acetia este infectat. Transmiterea HIV prin contact sexual n cazul contactelor sexuale ntmpltoare, cu persoane necunoscute, fr protecie cu prezervativ, HIV se poate transmite pe orice cale: vaginal, anal, oral. Iniial s-a crezut c SIDA este o boal a homosexualilor , primele cazuri de mbolnvire fiind recunoscute la acetia. n prezent, predomin calea de transmitere heterosexual, ambele sexe fiind expuse la risc n mod egal. Fertilizrile artificiale cu sperm pot fi incriminate n transmiterea infeciei cu HIV, dac donatorul de sperm este infectat. Transmiterea vertical sau perinatal O mam infectat cu HIV risc s transmit infecia propriului copil: n timpul sarcinii ( nainte de natere); n timpul naterii ; dup natere ( prin alptare). Conform statisticilor publicate, riscul de transmitere a infeciei cu HIV pe cale vertical variaz, n funcie de msurile profilactice, ntre 12% i 80%, fiind n medie de 25% pentru fiecare natere n parte. Alte riscuri prevzute
10

HIV recunoate aceleai ci de transmitere cu cele ale virusului hepatitei B , de aceea nu trebuie s fie folosite n comun periua de dini, lama de brbierit, briciul, instrumentarul de maninchiur , aparatele depilatoare, alte obiecte de uz intim. Nu trebuie ignorate nici " friile de cruce", tatuajele, perforarea urechii pentru cercei, "tiatul sub limb". Cum se transmite HIV ? n prezent este unamim acceptat c HIV nu se transmite prin urin, fecale, saliv, lacrimi, transpiraie, secreii nazale, dac acestea nu conin snge infectat cu HIV n cantiti vizibile cu ochiul liber. Tusea i strnutul nu reprezint nici un pericol. Pe baza experienei acumulate pn n prezent este sigur c nu exist riscuri de transmitere a infeciei cu HIV prin : strngere de mn; mbriare; folosirea n comun a locurilor de joac, a jucriilor, a rec hizitelor, a tacmurilor i veselei, a WC-urilor i a grupurilor sanitare; srutul pe obraz; vizitarea unui bolnav de SIDA la spital sau acas; n cursul consultaiilor medicale; n cursul relaiilor de serviciu; n cursul jocurilor sportive; n bazinele de not; prin conveuirea n familie ( dac se respect normele elementare de igien i de protecie sexual).

Receptivitatea Receptivitatea fa de infecia cu HIV este general. Aceasta nseamn c orice persoan se poate infecta cu HIV , dac se expune riscului de infecie, voluntar sau accidental. Categoria cea mai expus infeciei cu HIV este populaia activ sexual i n special tinerii, care , prin naivitatea caracteristic vrstei, se expun neprotejat. O alt categorie cu risc este cea a lucrtorilor din domeniul sanitar, ndeosebi cei care activeaz n specialiti n care intr n contact cu sngele.
11

Centrul de Control i Prevenire a Bolilor din Atlanta, SUA, a prezentat n anul 1994 un studiu asupra riscului profesional de infectare cu HIV n rndul lucrtorilor din domeniul sanitar. Au fost prezentate mai multe cazuri de SIDA, sigur infectate prin expunere n timpul exercitrii profesiei: 28 asistente medicale; 7 medici; 1 tehnician de dializ; 1 infirmier; 1 femeie de serviciu. Sursa de infecie au constituit-o n principal pacienii bolnavi de SIDA , respectiv 72%, iar restul pacienii infectai cu HIV asimptomatici. Factorii care influeneaz riscul profesional de infectare cu HIV sunt: - durata contactului profesional cu persoane infectate; - stadiul infeciei HIV a pacienilor, care constituie sursa de infecie pentru personalul sanitar ( sngele provenit de la un pacient cu SIDA este mai infectant dect cel provenit de la un pacient asimptomatic); - volumul de snge infectat care a fost inoculat ( neptura cu un ac de sering este mai periculoas dect cea produs de un ac chirurgical, deoarece primul conine mai mult snge). - calea de inoculare; - ntinderea i profunzimea leziunii accidentale; - frecvena inoculrii; - procedurile care implic introducerea de ace n vene sau artere; - echipamentul de protecie; profesionale; atitudinea postexpunere la infecie ( administrarea de medicamente anti-HIV , imediat dup expunere, poate reduce riscul de infectare cu aproximativ 80%). educaia sanitar privind protecia n timpul activitii

Testarea HIV Pentru a putea ti cu certitudine dac o persoan este infectat cu HIV, ea trebuie s fie testat n acest sens. Testele utilizate ( ELISA) evideniaz anticorpii anti-HIV pe care persoana testat i produce dac este infectat. Sunt
12

nite teste indirecte. Identificnd anticorpii anti-HIV la o persoan, se poate spune c aceasta este sigur infectat. De la momentul infectrii i pn la pariia anticorpilor specifici anti-HIV se scurge un timp care poate varia de la cteva sptmni pn la 6 luni. Aceast perioada de negativitatea a testului HIV la o persoana infectat se numete "fereastr imunologic". De aceea, pentru a avea certitudinea unui test corect, acesta trebuie repetat i la 6 luni de la ultima expunere cu risc infectant . Pentru confirmarea unui test HIV pozitiv se efectueaz n laboratoare cu o dotare superioar testul Western Blot. Acesta este un test indirect , dar mult mai sensibil, mai laborios i mai scump. Principiul pe care se bazeaz este de punere n contact a serului analizat cu antigene HIV purificate i separate prin electroforez. Testele care evideniaz direct virusul sunt nc prea scumpe, motiv pentru care sunt utilizate n scopuri clinice restrnse. Testele ELISA la copiii nscui din mamele infectate cu HIV au o particularitate n interpretare. Aceasta pentru c toi nou-nscuii din mame HIV pozitive sunt pozitivi la nceputul vieii, chiar dac nu sunt infectai. Acest fenoomen apare deoarece anticorpii anti-HIV de la mam traverseaz placenta i ajung la copil. Cu timpul aceti anticorpi, dispar. Dac copilul nu este infectat cu HIV, n cteva luni testul su ELISA devine negativ.Dac ns este infectat, acesta va ncepe s-i produc proprii anticorpi specifici, iar testul ELISA rmne pozitiv, chiar i dup 18 luni, perioada acceptat pentru ca un copil nscut din mam HIV pozitiv s se debaraseze de anticorpii preluai de la aceasta. De aceea interpretarea acestor teste trebuie s fie efectuat de personal calificat. Semne de boal n cadrul infeciei cu HIV Infecia cu HIV este considerat de majoritatea specialitilor ca o infecie cu incubaie ndelungat. Mai simplu spus, din momentul infeciei i pn la apariia semnelor de boala caracteristice pentru SIDA pot trece muli ani, n medie 10 ani. Evoluia natural a infeciei cu HIV se caracterizeaz prin : manifestri stadiale ( infecia acut, ARC, SIDA )
13

 prezena unor semne de boal determinate de HIV nsui i a altora datorate scderii imunitii ( infecii oportuniste, cancere) persistena pe via a virusului n organismul pe care l -a infectat. Infecia acut Apariia i evoluia infeciei acute cu HIV este necaracteristic i, n general, favorabil , motiv care , uneori , trece neobservat sau este uitat. Dup perioada infeciei acute ( sau primare) urmeaz o perioad variabil n timp n care persoana infectat este total asimptomatic, dar contagioas. n cadrul infeciei acute pot fi ntlnite manifestrile clinice: Generale : Febr; faringit; adenopatie; artralgii; mialgii; letargie; anorexie; scdere ponderal. Neurologice: Cefalee; dureri retroorbitare; menigoencefalit;neuropatie periferic; radiculopatie; nevrit brahial; sindrom Guillain -Barr; alterare a funciilor cognitive i afective. Dermatologice: Erupii cutanate eritematoase maculopapuloase; sindrom rubeoliform; urticarie; descuamare; alopecie; ulceraii mucocutanate. Gastrointestinale: Candidoz oral, lingual, faringian; grea, vrsturi; diaree. Respiratorii : Tuse uscat; pneumonie acut interstiial. Infecia simptomatic Infecia simptomatic cuprinde manifestri clinice multiple i diverse, unele necaracteristice inial, dar care cu timpul grupeaz , ncepnd s sugereze medicului diagnosticul de infecie cu HIV . n cadrul unor stadializri mai vechi, n cursul infeciei cu HIV era prezentat o perioad intermediar ntre infecia asimptomatic i SIDA, denumit ARC ( AIDS Related Complex).

14

Faza final a infeciei simptomatice o reprezint SIDA ( sindromul de imunodeficien dobndit ), cnd persoana infectat cu HIV prezint numeroase boli infecioase greu de tratat, n special datorit imunitii compromise i rezistenei agenilor patogeni oportuniti. Acetia sunt bacterii, virusuri, ciuperci sau parazii care n condiii de imunitate nealterat nu reuesc s determine mbolnviri . Acestor infecii li se asociaz adesea i unele forme de cancer, care bineneles c ntunec i mai mult sperana de supraveuire a persoanei infectate cu HIV. Criteriile de diagnostic ale sindromului de imunodeficien dobndit adoptat de Ministerul Sntii din Romnia n anul 1990. ( Definiia cazului de SIDA dup aceste criterii ine seama de nivelul de ar subdezvoltat al Romniei), se prezint mai jos:

Semne majore: Scdere ponderal peste 10% Febr prelungit peste o lun Infecii respiratorii inferioare severe/trenante Diaree cronic, peste o lun Semne minore : Adenopatie generalizat Candidoz orofaringian Dermatite generalizate Infecii multiple/recidivante Herpes zoster varicelizat Herpes simplex recidivant/cronic Parotid cronic Hepato-spleno-megalie Boala asociat definitorie pentru SIDA : Sarcom Kaposi Limfoame Pneomonie limfoid Infecii oportuniste Wasting sindrome ( " sindrom de devastare") Encefalopatie HIV Cancer cervical ( uterin) Tuberculoz Pneumonie recidivant Posibilti de tratament

15

ngrijirea bolnavilor cu SIDA presupune un complex de ngrijiri medicale completate cu o serie de msuri de ordin social care au rolul de a eficientiza eforturile medicale . Schematic, ngrijirea cuprinde : - Tratament anti-HIV - Tratamentul bolilor asociate nfeciei cu HIV: antibacterian antifungic antiprotozoaric antiviral al cancerelor asociate al afeciunilor hematologice al sindromului de slbire al encefalopatiei etc. - Imunoterapie - Alimentatie hipercaloric i hiperprotidic - Fizioterapie - Psihoterapie - Suport social pentru bolnav i familia afectat - Educaie i control

Tratamentul anti-HIV Scopul tratamentului antiretroviral este de a mpiedica , att ct se poate, dezvoltarea HIV, i prin aceasta, de a ndeprta ct mai mult n timp, dezastrul imunologic pe care HIV l determin. Tratamentul trebuie nceput nainte ca imunodepresia s devin manifest. Tratamentul iniial trebuie s conin o combinaie de minimum dou medicamente. Modificrile schemei terapeutice trebuie s vizeze nlocuirea sau adugarea a cel puin dou medicamente neutilizate anterior la pacientul respectiv. Monitorizarea tratamentului prin determinarea limfocitelor CD4 i a ncrcturii medicale este esenial. Rspunsul favorabil la tratament pare s se obin prin combinaia a cte doi analogi nucleozidici inhibitori de reverstranscriptaz cu un al treilea
16

agent ( inhibitor de proteaz sau inhibitor nenucleozidic de reverstranscriptaz ) sau prin combinaia a doi inhibitori de proteaz. Actualele combinaii terapeutice nu garanteaz vindecarea. Se prezint n continuare grupele mari de medicamente anti-HIV care se ncearc n rile dezvoltate : inhibitori nucleozidici de reverstranscriptaz inhibitori de proteaz inhibitori de integraz inhibitori de glicozidaz inhibitori -Tat oligonucleotide antisens inhibitori ai proteinelor accesorii terapie genic. Un program de tratament modern anti-HIV n rile n curs de dezvoltare presupune ns o serie de implicaii foarte serioase : costul tratamentului este foarte ridicat, supravegherea medical de nalt specialitate este foarte scump, vieile persoanelor infectate cu HIV pot fi prelungite ntr -o aorecare msur i fr tratament specific anti-HIV. n aceste condiii , un program naional anti-HIV este dependent de factorii de decizie politic, care trebuie s in seama de condiiile specifice i posibilitile locale. Prevenirea infeciei cu HIV n situaia n care tratamentul curativ anti-HIV nu a dat nc satisfaciile ateptate este firesc ca fiecare individ s contientizeze c trebuie s participe efectiv la prevenirea rspndirii infeciei. SIDA este o problem de sntate public deosebit, depind graniele sectorului sanitar i implicnd toate sectoarele vieii sociale. Organizaia Mondial a Sntii a lansat din 1987 un program global de lupt anti-SIDA. n 1994, conductorii a 42 de guverne au adoptat prin Declaraia de la 1 decembrie, la Paris, o strategie comun n co mbaterea problemelor ce decurg din rspndirea infeciei cu HIV. n cadrul acestor reacii de amploare la scar mondial, n Romnia a fost adoptat Programul naional de lupt anti-SIDA , care are n vedere mbuntirea cadrului legislativ i

17

asigurarea suportului material pentru desfurarea msurilor preventive i curative. Activitatea de prevenire a rspndirii infeciei cu HIV presupune: identificarea surselor de infecie i supravegherea grupelor de risc msuri faa de cile de transmitere, respectiv educaie sexual i de promovare a utilizrii prezervativului, controlul sngelui de transfuzat, controlul sterilitii instrumentarului medical i consilierea femeiii n sensul prevenirii transmiterii verticale ( de la mam la copil) protecia poulaiei receptive, care presupune educaie sanitar i vaccinare. Vaccinul ideal ar trebui s aib urmtoarele caliti: s fie sigur s aib efect ndelungat s induc imunitate la toate porile de intrare ale virusului s induc un rspuns imunologic celular i umoral mpotriva celulelor deja infectate de HIV s asigure protecie fa de toate tipurile de HIV s nu produc reacii adverse severe. Pn n prezent nu s -a reuit obinerea unui vaccin corespunztor. n aceste condiii, singura modalitate de a proteja populaia de infecia cu HIV este educarea acesteia.

Bibliografie: Internet Arborele Lumii Boli grave

18