Sunteți pe pagina 1din 16

Introducere

Comunicarea este un proces cu care ne confruntam in fiecare zi , dar conflictul este si


el un ingredient coditian al experientei noastre de viata. Unii oameni par sa stie doar sa
provoace conflicte, altii le si rezolva. Se cuvine insa sa observam ca, asa cum se exprima unii
autori( Rubin, Pruitt, Kim, 1994), folosind o metafora foarte inspirata atunci cand conflictul
devine foarte intens ( ceea ce se numeste escaladarea conflictului), acesta arde precum un foc
toate bunele intentii ale partenerilor in comunicare; astfel, in mitologia greaca , la intrarea in
Infern sta Cerber, un caine cu trei capete, cu o coada mare cu spini care permite sufletelor sa
intre cu usurinta, dar, o data trecute de coada lui Cerber, acestea nu se mai pot intoarce
(acealeasi prioritati le regasim la capcanele utilizate pentru prinderea animalelor ele permit
animalului sa intre, dar fac imposibila iesirea). Similar, in conflict se intra cu usurinta, dar
iesirea este mult maio dificila.
O alta imagine, la fel de plastica, este sa ne inchipuim conflictul facand apel la teoria
bulgarelui de zapada. Similar cu un bulgare de zapada care se rostogoleste la vale, capata
viteza si creste in dimensiune (devenind, astfel, mai greu de oprit), in conflict se intra usor si
foarte repede se ajunge la un conflict foarte puternic; desigur, mult mai greu este sa refaci
relatiile de comunicare rupte de cresterea conflictului.
Comunitatea democratica poate fi definita ca un spatiu al confruntarilor, iar cercetarile
in domeniu demonstreaza ca si spatiul educativ scolar pare a avea aceleasi caracteristici.
Modul in care elevii sunt antrenati in acest spatiu al confruntarilor, valorile puse in joc de
fiecare interventie (a profesorului si/sau a elevilor) configureaza deprinderi specifice fie unei
comunitati democratice (implicare, autonomie, gandire critica, toleranta etc.), fie unei
comunitati care sta sub semnul totalitarismului (izolare, dependenta, obedienta, intoleranta
etc.)
Managementul clasei, ca disciplina in sistemul stiintelor educatiei, vizeaza acest
aspect esential al muncii profesorului, administrarea eficienta, sub semnul valorilor civicdemocratice, a conflictelor inerente salii de clasa, plecand de la premisa ca scoala anticipeaza
si pregateste absolventii in vederea implicarii si a rezolvarii conflictelor inerente unei
societati democratice

Iata de ce vom seziza, inca din aceasta introducere, ca in fapt conflictul este inevitabil;
mai mult, nu numai ca nu putem sa-l ocolim, dar in cele mai multe cazuri, potentat si
controlat, acesta se afla in postura de a imbunatati simtitor implicarea cursantilor, motivatia
pentru invatare si in ultima instanta eficienta invatarii si activitatii propriu-zise.
Consideram ca o comunicare lipsita in totalitate de potenialitile conflictului este
neautentic, deci nu indeplinete atributele ateptate, cele ale eficientei.

Capitolul I
Profesorul sursa de autoritate sau de putere
Pedagogia este o disciplina a dozajului; si daca ea poate oferi, fara nici-un dubiu,
ingredientele necesare unei situatii educative, dozajul tine inca de profesor, de cel care
actioneaza in circumstante date. Desi determinate, aceste circumstante sunt mult prea
complexe pentru a putea fi controlate in mod eficient.
Louis Cohen si Lawrence Manion propun doua concepte cheie in abordarea
controlului pe care profesorul trebuie sa-l exercite in clasa: puterea si autoritatea.
Puterea denota mai ales modalitati brutale, lipsite de normativitate consensuala, prin
care un individ ii supune pe ceilalti vointei sale ( R. Peters, Etics and Education, Londra,
1966) si putem aminti:
-

modalitati de coercitie fizica ( pedeapsa dureroasa, restrictie de a iesi afara la


joaca etc.)

modalitati de coercitie psihologica (amenintarile)

manipularea unor forme mai putin extreme de sanctiune 9 jocul subtil al


pedepselor si recompenselor)

Spre deosebire de putere, autoritatea se bazeaza pe un sistem impersonal de norme si


valori care intruneste (macar partial) consensul celor aflati in sfera de control.
Puterea poate deveni una dintre formele cele mai eficiente de sustinere a autoritatii.
Clasa constituie un context social specific, deci si cele doua concepte putere si
autoritate vor capata acceptii specifice.
In conceptia lui K. Wadd (Classroom Power, in B. Turner, Discipline in Schools, Ward
Lock Educational, Londra,1973) puterea profesorului sintezeaza patru componente:
-

charism (capacitatea de a atrage si de a influenta oameni prin propria


personalitate)

ascendenta (capacitatea de a obtine controlul asupra unei situatii prin simpla


prezenta a persoanei respective)

puterea intelectuala ( puterea expertului, a celui care stie)

resursele de putere (capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activitati in


sala de clasa)

Controlul pe care profesorul il exercita asupra elevilor este rezultatul unui amestec
subtil de putere personala si de autoritate, derivate atat din statutul sau de profesor, cat si din
increderea pe care elevii i-o acorda.
Dozajul dintre autoritate si putere a configurat, in conceptia lui E. Wragg( Class
Management and Control; A Teaching Skills Workbook. DES Teacher Education Project,
Macmillan, Londra, 1981) mai multe tipuri de control din partea profesorilor:

tipul autoritar

tipul permisiv

tipul centrat pe modificarile de comportament

tipul centrat pe cultivarea unor relatii de parteneriat cu elevii

tipul stiintific

tipul centrat pe conexiunile scolii cu alte subsisteme sociale

Stilul autoritar are ca rezultat o atmosfera de ostilitate si induce elevilor sentimentul


neputintei, al competitiei, al unei dependente inalte si al instrainarii de obiectul de studiu
respectiv. Adesea intr-o atmosfera de autoritate, elevilor le este teama sa faca incercari,
dezvoltandu-se lipsa de incredere in sine si pesimismul. Elevi au tendinta de a renunta cand
trebuie sa infrunte o noua dificultate sau o sarcina noua.
Intr-un rezumat, Kenneth Moore prezinta trasaturile principale ale stilului
autoritar.Profesorul autoritar:
pedepseste
umileste
impune
cere imperativ
critica
exercita presiuni
utilizeaza o voce ascutita
domina
este aspru
inspira teama
Forrest Parkay si Beverly Stanfort ( Becoming Teacher, Ally and Bacon, Boston,
1992) caracterizeaza, oarecum asemanator, stilul autoritar. Profesorul:

este sef
are vocea ascutita, aspra
comanda
arata putere
exercita presiune
cere imperativ cooperarea
impune ideile sale
domina
descopera greseli
critica
pedepseste
apeleaza frecvent la expresii de genul eu decid, tu ascult sau iti spun eu
ceea ce trebuie sa faci
isi asuma intreaga responsabilitate
Stilul democratic presupune impartirea responsabilitatilor prin delegarea de catre
profesor a unei parti din prerogativele sale(conferite prin statut); elevii sunt incurajati sa
caute, sa se implice, sa ia decizii si sa-si asume consecintele deciziilor lor.
Pentru a invata cum sa traiasca in democratie, elevii trebuie sa se poata conduce liber
si responsabil. Consiile elevilor, sistemele judecatoresti ale elevilor, institutia elevului de
serviciu, intalnirile clasei si intalnirile scolii planificate de catre elevi sunt forme ale
guvernarii elevilor care ofera oportunitati de conducere si mijloace de a practica democratie
(Parkay si Stanford)
Liderul democratic evita critica si umilirile. In schimb dezvolta autoaprecierea prin
impartirea responsabilitatilor. Daca elevii sunt incurajati cand comit greseli, ei isi dezvolta
increderea in sine. Drept rezultat, atmosfera in clasa este una de deschidere, comunicare
prieteneasca si independenta ( Keneth Moore )
Keneth Moore caracterizeaza stilul democratic al profesorului astfel:
este prietenos
este ferm
este atent
este deschis, cinstit

incurajeaza
stimuleaza
ajuta
indruma
convinge
antreneaza
infruenteaza
Destul de asemnator este caracterizarea facuta si de autorii lucrarii Becoming
Teache in care profesorul :
este lider
invita
stimuleaza
este adeptul exprimarilor de genul iti spun ce mi-ar plcea s faci ,
i sugerez i te ajut s decizi
incurajeaza
ajut
are voce cald
influeneaz
coopereaz cu succes
negociaz idei
orienteaz
influeneaz
realizeaz acorduri
discut
mparte responsabilitatea cu elevii
Stilul laissez-faire presupune o retragere accentuat a profesorului din prim-plan,
pentru a interveni doar cnd situaia risc s degenereze in conflict. Teoretizat la inceputul
secolului al XX-lea sub influena entuziasmului generat de declararea acestuia drept secol al
copilului, acest stil s-a dovedit a fi mai degraba ineficient. De cele mai multe ori, acest stil
de conducere sfarseste in haos. El produce dezorganizare, creaza frustrari elevilor si se obtin

prea putine rezultate pozitive. In plus, elevii sunt adesea stresati si au sentimentul ca sunt
coplesiti si pierduti.
Pe scurt, stilul laissez-faire se caracterizeaza prin:
permisivitate
acceptarea unei libertati aproape totale
Acest stil conduce la anarhie si dezordine

Capitolul II
Elevul partener de negociere sau subiect ignorat in scoal
Un management eficient se fundamenteaz pe negocierea sistemului de reguli care
functioneaza in sala de clasa. Negocierea presupune implicarea elevilor, activarea lor intr-un
cmp esenial pentru individ: acela al exercitiului democratic. Dac elevul este subiect pasiv
in scoal, nu i se putea cere s manifeste ulterior atitudini i comportamente specifice unui
om al cetii, unui cetean.
Parteneriatul si negocierea sunt necesare nu numai pentru a asigura un control eficient
al clasei, dar si pentru implicarea elevilor intr-un exercitiu esential al democratiei. Alegerea si
acceptarea responsabilitatii pentru alegerea facut.
Un management adecvat al clasei trebuie sa in cont de anumite diferene la nivelul
elevilor, diferene care vor genera in mod firesc ateptri diferite in raport cu rolul
profesorului. Pentru D. Fontana (Classroom Control: Understanding adn Guiding Classroom
Behaviour, British Psychological Society, Londra, 1985), cele mai importante diferene sunt:
diferena de vrst
diferenele de abilitate
diferentele de gen
diferentele culturale
Toate aceste diferente pot crea un camp de tensiuni greu de aplanat daca profesorul le
ignora sau nu este capabil sa le faca fata; de aceea, poate ca nu este lipsita de importanta
studierea culturii mediului din care provin elevii dintr-o clasa. n acest context, cele mai
importante intrebari care necesita un raspuns vizeaz:
familia
ciclul vietii

relatiile interpersonale
comunicarea
comportamentul dezirabil si disciplina
religia
sanatatea si igiena
hrana
imbracamintea
istoria si traditiile
educatia
munca si joaca

Capitolul III
Conflictul si managementul conflictelor

Abilitatea de a comunica presupune si abilitatea de a rezolva conflictele de


comunicare. Conflictul nu presupune in mod obligatoriu aspecte negative (de exemplu,
tensiune, cearta), deci comunicarea eficienta nu inseamna camuflarea conflictului. Acesta
trebuie acceptat ca o parte fireasca a procesului de comunicare.
Efectele pozitive ale conflictului:
cresterea motivatiei pentru schimbare
imbunatateste identificarea problemelor si a solutiilor
creste coeziunea unui grup dupa solutionarea comuna a conflictelor
creste capacitatea de adaptare la realitate
ofera o oportunitate de cunoastere si dezvoltare de deprinderi
dezvolta creativitatea
Daca conflictul este negat, reprimat, camuflat sau solutionat de tipul castigator-invins,
acesta poate avea o serie de efecte negative:
scade implicarea in activitate
diminueaza sentimentul de incredere in sine
polarizeaza pozitiile si duce la formarea de coalitii
dilemele morale
dificultati in luarea deciziilor

Studiile de evaluare a programelor de dezvoltare a abilitatilor de comunicare si de


management al conflictelor au identificat o serie de convingeri eronate despre conflict in
randul participantilor. Cele mai frecvente convingeri eronate sau mituri despre conflict sunt:
conflictul se rezolva de la sine, odata cu trecerea timpului
confruntarea cu o problema sau dintr-o disputa este intotdeauna neplacuta
prezenta unui conflict este semnul unui management prost al grupului sau al
clasei
conflictul este intotdeauna negativ sau distructiv
conflictul intr-o clasa este un semn de neimplicare a profesorului in
problemele clasei
conflictul nu se rezolva decat printr-un compromis, cineva trebuie sa piarda
a avea un conflict este un semn de slabiciune sau vulnerabilitate
Stiluri de abordare a conflictelor:
metoda ctig pierde
metoda pierdere pierdere
metoda ctig ctig
Principii de management al conflictelor:

mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare activa,


utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea mesajelor

diferentierea dintre evenimente, comportament si interpretarea lor, evaluarea


diferitelor optiuni

focalizarea pe problema nu pe persoana, folosirea unor termeni concreti,


specifici, comportamentali in descrierea situatiei si nu generali, utilizand un
limbaj adecvat

utilizarea comunicarii directe, fara a reactiona cu propriile argumente,


clarificarea intrebarilor, solicitarea informatiilor pentru intelegerea situatiei,
evitarea invinovirii si etichetarii interlocutorului, evaluarea impactului
conflictului asupra relatiei sau grupului

identificarea barierelor in rezolvarea conflictului: judecarea persoanei si nu


evaluarea mesajului, cautarea de contraargumente, reactia prematura,
ascultarea interlocutorului pentru identificarea greselilor si nu pentru a
intelege mesajul, convingerea ca numai el/ea are dreptate

10

utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme in abordarea conflictului

Comunicarea asertiva s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficienta la situatii


conflictuale interpersonale. Lipsa asertivitatii este una dintre cele mai importante surse de
inadecvare sociala. Aservivitatea este rezultatul unui set de atitudini si comportamente
invatate, care au drept consecinta pe termen lung imbunatatireav relatiilor sociale,
dezvoltarea increderii in sine, respectarea drepturilor personale, fornarea unui stil de viata
sntos, imbunatatirea abilitatilor de luare a deciziilor responsabile, dezvoltarea abilitatilor de
management al conflictelor.
Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fara a afecta si
ataca drepturile celorlalti.
Invatarea deprinderilor de asertivitate este facilitata de contrastarea ei cu cele doua
modele comportamentale opuse, pasivitatea si agresivitatea.
Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca raspuns al unei persoane
care incearca sa evite confruntarile, conflictele, care isi doreste ca toata lumea sa fie
multumita, fara insa a tine cont de drepturile sau dorintele sale personale; manifestare a unei
persoane care nu face cereri, nu solicita ceva anume, nu se implica in castigarea unor drepturi
personale sau in apararea unor opinii. Aceste persoane se simt ranite, frustrate, iritate, fara
insa a incerca sa-si exprime nemultumirea fata de ceilalti.
Agresivitatea este o reactie comportamentala prin care il blamezi si il acuzi pe
celalalt, incalci regulile impuse de autoritati( parinti, profesori, politie), esti insensibil la
sentimentele celorlalti, nu-ti respecti colegii, consideri ca tu ai intotdeauna dreptate, rezolvi
problemele prin violenta, consideri ca cei din jurul tau (parinti, colegi, profesori) sunt adesea
nedrepti cu tine, esti sarcastic si utilizezi adersea critica in comunicare, consideri ca drepturile
tale sunt mai importante decat ale altora, esti ostil si furios.
Fiecare copil, adolescent sau adult trebuie sa constientizeze drepturile asertive si sa
faca apel la ele de cate ori este necesar. Adultul, parintele sau profesorul trebuie sa accepte ca
si copiii si tenerii au aceleasi drepturi asertive ca si adultii.

11

Capitolul IV
Cauze ale comportamentului perturbator al elevului
Luis Cohen si Lawrence Manion notau cu umor , dar si nu exasperare, ca nici
intelepciunea lui Solomon n-ar putea sa dea seama de cauzele care ii determina pe elevi sa
aiba un comportament perturbator.
Enumeram cateva dinte cauzele comportamentului inadecvat in clasa:
1. Antipatia in raport cu scoala. Aceasta poate fi rezolvata prin intermediul unor factori
proprii institutiei scolare:
A avea asteptari maxime in raport cu elevii
A oferi prin exemplu propriu un model pentru comportamentele dorite
A impartasi elevilor asteptarile tale
A stabili o atmosfera pozivita, de empatie pentru fiecare elev in parte, fara a
pierde din vedere ce trebuie facut in clasa
A implica elevii in mod activ
A releva foarte clar ca merita sa inveti
A cultiva incredere in sine a elevilor
A utiliza interesele si cunostintele anterioare ale elevilor
A utiliza ideile elevilor, pentru ca in acest caz interesul si implicarea lor vor fi
mai mari
A utiliza curiozitatea naturala a elevilor

12

A provoca elevii prin solicitarile la care trebuie sa raspunda


A utiliza intaririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile
A utiliza instruirea individuala
A utiliza competitia
A reduce anxietatea elevilor
Conflictele de interes sunt generate de discrepanta manifestata dintre sistemul de
valori a elevilor si sistemul pe care il reprezinta profesorul. Calea cea mai potrivita pentru
rezolvarea unui conflict de interese pare a fi negocierea.
Procedura de negociere cuprinde patru pasi:
Confrntarea pozitiilor
Definirea conflictului in termeni acceptati de ambele parti
Stimularea dorintei de cooperare
Negocierea si adoptarea unei perspective comune de abordare a conflictului
2. Nevoia de recunoastere sociala
3. Izolarea sociala
4. Comportamentul impulsiv
5. Ignorarea regulilor
6. Conflictele intre sisteme opuse de reguli
7. Transferul afectiv
8. Agresivitatea umana innascuta
9. Anxietatea
10. Modul de manifestare a profesorului
K. Paul Kasambira considera totusi ca principalele cauze ale problemelor de
disciplina sunt proprii campului educativ scolar si se pot grupa astfel: probleme legate de
profesor si probleme legate de elev.
Probleme legate de profesor:
Lipsa de experienta
Problemele de comunicare
Diferentele de atitudine
Problemele personale
Proiectarea
Resurse materiale adecvate

13

Mediul
Probleme legate de elevi:
Presiunile din partea colegilor
Absenta succesului academic
Hrana si somnul
Plictiseala
Pe termen mediu si lung, scopul disciplinei este interiorizarea codurilor comportamentalvalorice ale comunitatii si crearea autodisciplinei individului, de aceea un cod al
comportamentului in sala de clasa, elaborat serios, poate aduce o contributie vitala la
dezvoltarea unor standarde comportamentale dezirabile atat in interiolul scolii, ct i in afara
acesteia.
Elevii trebuie pusi in acele situatii care sa le arate ca este mult mai profitabil pentru ei sa
respecte standardele comportamentale acceptate de profesor, chiar si pentru ca aceste sunt
considerate dezirabile de catre comunitatea in cadrul careia traieste.

14

CONCLUZII
Managementul clasei poate fi inteles ca un ansamblu de strategii si tehnici de
gestionare a relatiei profesor elev in conditii date.
De asemenea, ar trebui amintit ca aceasta gestionare trebuie sa posede intotdeauna valentele
educative si ca tot ceea ce se intampla in aceasta zona trebuie subordonat educativului.
Succesul activitatii de management al relatiilor cu caracter interpersonal se reflecta in
comportamente observabile: calitatea climatului psihosocial din clasa de elevi, absenta
conflictelor majore intre elevii unei anumite clase de elevi, intre profesorii si elevi acelei
clase, intre acestia si personalul de conducere si administrativ al scolii, in calitatea profilului
psiho,oral al elevilor care sunt membri ai acelui grup educational etc.

BIBLIOGRAFIE

15

Ion Ovidiu Pnioara

- Comunicare eficienta, Polirom 2008

Dan Potolea, Romita Iucu

Pregatire psihopedagogica. Polirom, 2008

Emil Stan

Managementul clasei , Institutul European, 2009

Adriana Bban

Consiliere educaional, ASCRED, 2011

16