Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE DEZVOLTARE AL FORŢEI
1
Mihai Epuran, Metodologia cercetării activităţilor corporale –Exerciţii fizice, Sport, Fitness,
Ediţia a 2-a, FEST Bucureşti, 2005, p355.
investigaţiile cu caracter aplicativ, fiind un instrument de bază al metodei
experimentale.
Testul este deci o probă standardizată sub aspectul conţinutului, a
condiţiilor de aplicare şi a tehnicii de evaluare a rezultatelor, (etalonul).
2
Abernethy, P., Wilson, G., & Logan, P. (1995). Strength and power assessment. Sports
Medicine, 19, 401-417
Evaluarea izometrică uzuală impune evidenţierea parametrilor RFD şi
MVC pe grupe musculare, între sportive şi nesportivi, între masculine şi
feminine şi a diferenţelor ce pot fi reabilitate şi corectate.
Ca indicaţii metodice majore ale metodei enumerăm:
- acţiunea musculară de executat se va face pe cât posibil la maxim de
forţă şi viteză;
- poziţia corporală să fie apropiată sau identică cu specificul probei
sportive;
- testare să fie aplicată pe lanţuri musculare şi sistem de articulaţii
specific pentru ca acţiunea să cât mai apropiată şi considerată prin
însumare.
2. Dinamometrie isoinerţială ( Isotonică) – implică activitate
naturală. Se mai numeşte şi isotonică sau de tensiune
constantă.Isoinerţial presupune rezistenţă constantă la mişcare, iar dintre
cele mai utilizate sunt împotriva gravitaţiei, apă, aer şi alte echipamente
construite în acest sens. Cea mai mare contracţie realizată cu succes
pentru o singură repetare a sarcinii se numeşte 1 RM şi măsoară maximul
de forţă isoinerţială care în mod comun descrie profilul sportiv pa latura
capacităţii fizice.
Mişcările isoinerţiale prezintă o mică asemănare cu activitatea sportivă şi
sunt executate relativ lent şi antrenate prin număr mic de repetări.
Măsurarea nespecifică şi modul de pregătire cu mijloace nespecifice sunt
discutabile ca valoare a transferului către mişcarea specifică. Unii
argumentează că accelerarea dinamică a mişcării se asociază mai
apropiat cu aceste teste şi sunt valabile pentru o grupă mare de probe
sportive. Cei care critică metoda aduc ca argument încărcătura mare care
produce de multe ori accidentări urmate de perioade lungi de refacere cu
implicaţii în capacitatea de performanţă a echipei.
3. Dinamometrie isokinetică – este percepută ca cea mai uşoară
formă de evaluare care conferă siguranţă şi obiectivitate. Siguranţa poate
fi infuenţată prin alegerea unor viteze diferite de execuţie a mişcării.
Succesiunea testării putănd influenţa rezultatul. Aprecierea preciziei în
testarea regimului concentric şi excentric este redusă la testare rapidă şi
creşte la testarea cu viteză mică. Rezultatele testării pe o singură
articulaţie nu poate caracteriza o mişcare complexă efectuată
poliarticular. Este incorect să se interfereze nivelul de forţă interarticular
şi mişcarea globală.
4
Ionela,Niculescu, Evaluarea motrică şi somato-funcţională - Curs. Editura Universitaria
Craiova, 2006,p 103
O repetare maximă (1 RM ) reprezintă încărcătura care permite
sportivului să execute o singură repetare.
Pentru fiecare exerciţiu se estimează greutatea cu care se ajunge la
epuizare la a zecea repetare. Dacă estimarea este incorectă, nu se repetă
testarea cu altă greutate, deoarece deja organismul va fi obosit, iar un alt
test nu va produce rezultate veridice. În schimb, se poate folosi tabelul de
mai jos pentru determinarea greutăţii pentru o repetare.
Indiferent care a fost numărul maxim de repetări, se foloseşte tabelul
pentru a calcula greutatea maximă pentru o repetare, la fiecare exerciţiu.
De exemplu, dacă s-au folosit 90 kg şi s-au executat 11 repetări în loc de
10, se înmulţeşte 90 cu 1.36, iar rezultatul de 122,4 kg reprezintă 1 RM
(repetare maximă). Dacă se vor efectua exact 10 repetări, greutatea
pentru o repetare va fi de 90 X 1.33 = 119,7 ( rotunjit 120 kg).
REPETĂRI GREUTATE
FOLOSITĂ
6 X 1.21
7 X 1.24
8 X 1.27
9 X 1.30
10 X 1.33
11 X 1.36
12 X 1.39
13 X 1.42
Fig. XXX: determinarea greutăţii pentru 1 RM
Echipament necesar: haltere, gantere, discuri şi alte materiale din dotarea
standard a sălilor de forţă.
Avantaje: echipamentul cerut pentru testare este accesibil şi poate furniza
informaţii complete privind capacitatea maximă musculară.
Testul de flexie palmară
Descriere: subiectul ţine dinamometrul în mână în prelungirea
antebraţului şi execută o flexie cu maximul de forţă fără să balanseze
corpul sau braţul
Punctaj: cele mai bune 2 încercări sunt înregistrate Valorile de mai jos
sunt date în kilograme pentru subiecţi adulţi.
Scor Masculin Feminin
Excelent > 64 > 38
Foarte bun 56-64 34-38
Peste medie 52-56 30-34
Mediu 48-52 26-30
Sub medie 44-48 22-26
Slab 40-44 20-22
Foarte slab < 40 < 20
relativă
(Zatsiorski 1966)
Forţa pliometrică – este evaluată prin săritură în adâncime.
Testul presupune săritură în adâncime de pe o suprafaţă înaltă situată la
un nivel de 20 cm de sol, de pe care se execută săritura în adâncime,
urmată de săritură maximă pe verticală. Se reia testul cu săritura în
adâncime de la 30 cm, apoi 40 cm şi aşa mai departe până când
performanţa săriturii pe verticală începe să scadă.
Teste:
Teste
Testul de tracţiuni
Testul Squat