Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Persuasiunea
Persuasiunea
Persuasiune şi mass-media.
Persuasiunea prin mass-media este un fenomen complex, care a suscitat interesul
birourilor şi departamentelor de comunicare cu presa şi agenţiilor de publicitate Dintre modelele
de explicare a persuadării prin mass-media amintim modelul rezonanţei sau al amintirii evocate şi
modelul învăţării sau al transportării.
Modelul rezonanţei are o mare eficienţă, întrucât se bazează pe amintiri şi experienţe
din mintea receptorului. Cu o aplicabilitate largă în radio şi televiziune, modelul valorifică
persuasiv tot ceea ce ţine de experienţa (plăcută sau nu) a destinatarului. De exemplu,
gospodinelor le displac curăţatul petelor, grăsimilor, depunerilor calcaroase de pe chivete sau
aragaz. Telviziune la evocă aceste amintiri, narând diverse scene similare exsperienţei lor, ca să
le ofere rezolvarea. Coparticiparea se instituie din momentul când persoana supusă persuasiunii
îşi recunoaşte propria experienţă. Actul persuasiv se axează pe sentimentele persoanelor care au
trecut printr-o experienţă similară celei prezentate. Reiterarea experienţelor comune prin
intermediul radioului şi televiziunii se bazează pe o serie de stimuli: efefcte sonore, culori,
fizionomii, timbrul vocii, muzică ş.a.
De regulă, persuasiunea prin mass-media se realizează prin corelarea scenariilor (verbale,
sonore şi vizuale). Între acestea, scenariile verbale au - în evocarea amintirilor – rolul cel mai
redus. Un sacenariu verbal cuprinde elementele discursive şi logice ale mesajului: De ce să pierzi
timpul? Foloseşte Cilit! sau Te-ai săturat să mergi mereu la service? Noi îţi dăm 300 € pe
maşina ta şi te ajutăm să-ţi cumperi una nouă! etc.
Scenariul sonor utilizează „limbajul sunetelor“ (pocnituri, clipocitul diverselor lichide,
scrâşnet de frâne, lătrături, suspine ş.a.) care provoacă emoţii puternice. Efectele sonore,
frânturile din şlagăre, împing publicul spre retrăirea unor experienţe, reactualizează emoţiile,
sentimentele, punând la dicpoziţia agentului persuasiv nevoile destinatarului;fie în sesplăcut, fie
neplăcut.
Scenariul vizual (al imaginilor) se bazează pe efecte vizuale şi utilizează tehnici de
editare, de montaj, de grafică computerizată, elemente de decor, machiajul, lumina etc., care
vizează anumite posibile reacţii ale publicului ţintă, a sentimentelor comune.
Modelel de persuasiune de acest gen merg până la a crea experienţe, în cazul publicului
care dispune de amintirile necesare promovării produsului, experienţe care, ulterior, vor fi
utilizate ca surse pentru un proces persuasiv bazat pe evocarea memoriei.
Persuasiune şi publicitate.
Cele mai puternice şi mai eficiente forme de persuasiune existente în cultura
contemporană sunt publicitatea electronică şi cea din presa scrisă. De la nume, ambalaj, vânzări
promoţionale, la spotul publicitar, limbajul publicităţii însumează numeroase mijloace de
persuasiune având un singur scop: vânzarea de produse şi servicii.
Numele diferenţiază persuasiv produsele rivale. Numele devine memorabil, dar cuprinde
şi avantajele şi clităţile produsului( serviciului).
Ambalajul este un element de protecţie a produsului şi a consumatorului şi ca modalitate
de stocare şiu manevrabilitate mai bună. În afara acestor funcţionalităţi, ambalajul are rol
diferenţiator şi persuasiv: materiale, forme, culori, în asociere cu particularităţile produsului şi cu
numele acestuia concurează în planul atractivităţii.
Limbajul publicităţii face reclama credibilă şi vind (trebuie să vândă) produsele. În centrul
procesului persuasiv se află consumatorul şi unicul tip de limbaj persuasiv este acela care se
adresează consumatorului văzut ca individualitate. Efectul persuasiv este cu atât mai puternic, cu
cât reclama lasă impresia că se adresează personal consumatorului.
Publicitatea este o formă de comunicare. Pornind de la această premisă şi având în vedere
teoria lui Roman Jakobson cu privire la funcţiile limbajului, sepot stabil mai multe tipuri de
publicitate:
Publcitatea„referenţială“ este srict informativă. Conţinutul mesajului este expus fără să-i
angajeze pe interlocutori.
Publicitatea „metalingvistică“ vehiculează subiecte care necesită cunoştinţe specifice
utilizează un limbaj specific, o terminologie care trebuie tradusă publicului neiniţiat (publicitatea
din domeniul informaticii, de exemplu).
Publicitatea „poetică“ este bazată pe utilizarea figurilor de stil. În acest ip de publicitate
mesajul este însoţit de nuanţe suplimentare, de o valoare adăugată, graţie polisemiei, metaforelor
etc.
Limbajul publicităţii apelează la tehnica dramei subînţelese, care presupune:
Subiect – obiect
Adjuvant – opozant
Ofertant – primitor.
Aplicată unei structuri narative din publicitate, schema poate fi concretizată astfel (luăm
cazul reclamelor la supe concentrate): subiectul este gospodina cu o mulţime de treburi pe cap.;
obiectul – imaginea gospodinei desăvârşite, care reuşeşte să rezolvă totul, în ciuda dificultăţilor;
opozantul – vizita neaşteptată a unor prieteni/ întoarcerea în câteva minute a soţului plecat într-o
călătorie şi timpul insuficient pentru pregătirea mesei; adjuvantul – cineva care dă soluţia: supele
concentrate, cubuleţele magice; ofertantul – produsele Knoor, Galina blanca etc. Se înţelege că
diagonala sbiect – primitor este soluţia dramei subînţelese şi, totodată, cheia persuasivă a
problemei: rezolvarea relaţiei subiect – obiect (gospodina îşi va păstra şi consolida imaginea)
dacă şi numai dacă se va apela la adjuvantul propus, altfel spus, dacă subiectul va fi acceptat,
produsul devenind primitor.
Pentru a analiza o reclamă, a-i identifica mesajul real şi cum funcţionează întreaga
structură se poate aplica metoda „deconstructivistă“, etapele fiind, din perspectiva creatorului de
publicitate: captarea atenţiei, provocarea curiozităţii, a interesului, stimularea dorinţei
destinatarului reclamei, crearea convingerii şi trecerea la acţiune (Cumpără acum! Sunaţi acum
la numerele de pe ecran!). Din perspectiva destinatarului etapele ar fi:
-expunerea la mesajul publicitar (prin intermediul televiziunii, radioului, revistelor,
întrunirilor publice etc.);
-atenţia acordată mesajului;
-înţelegerea mesajului (etapa persuasiune);faza ăn care individul desprinde semnificaţia
semnelor vizuale sau auditive care îi sunt transmise şi cărora le-a acordat atenţie;
-acceptarea/respingerea opinieiprezentate prin intermediul mesajului;
-acţiunease referă la ceea ceîntrprinde individul pe baza noiii sale opinii.