Sunteți pe pagina 1din 1

Impozitarea amânată

Dr. N. Grigorie-Lăcriţa

Impozitarea amânată este o realitate practică prevăzută prin Standardele


interneţionale de raportarea financiară (I.F.R.S.), legislaţia Uniunii Europene şi
legislaţia contabilă şi fiscală din România.
Elemente de detaliu şi regulile de bază privind determinarea şi înregistrarea în
contabilitate a impozitelor amânate sunt cuprinse în Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară (IFRS), respectiv în Standardul 12 „Impozitul pe profit”, şi în
Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 9/2003 pentru aprobarea soluţiilor
referitoare la aplicarea unor prevederi legale privind impozitul pe profit, coroborate cu
Reglementările contabile armonizate cu directivele europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate1.
Obligaţia de a calcula şi evidenţia impozitele amânate o au numai entităţile care
întocmesc situaţii financiare conform cu Standardele internaţionale de raportare
financiară (IFRS, entităţi care sunt prevăzute prin Ordinul Ministerului Finanţelor
Publice nr. 1.121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară şi prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2001/2006 privind
modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.752/2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene).
De reţinut că prevederi cu privire la impozitele amânate nu sunt conţinute în: Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Legea nr.
82/1991 – Legea contabilităţii; Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.752/2005
pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Am prezentat aceste aspecte pentru a se înţelege corect şi pe deplin adevăratele
coordonate ale impozitelor amânate despre care Caragiale ar spune că „există dar
lipsesc cu desăvârşire”.

1
M. Of. nr. 781 bis din 6 noiembrie 2003.