Surse naturale Acidul ascorbic este una din cele mai raspandite vitamine din natura.

In organismele vii, vitamina C poate exista in stare libera (oxidata sau redusa), dar si in forme de depozit (complecsi cu proteine, aminoacizi sau alte biomolecule), cunoscuti sub numele de ascorbinogene. Un exemplu il constituie ascorbinogenul format cu nucleul indolic care are o treime din activitatea vitaminica a acidului ascorbic. Alte forme de depozit ale acidului ascorbic in plante sunt esterii sai cu acizii grasi (mono- si dipamitoascorbati), cu acidul fosforic sau cu acidul sulfuric. In sucul citricelor acidul ascorbic se gaseste combinat cu unii aminoacizi, cu niacina, sau cu alte substante. Vitamina C se gaseste in cantitati mari de plante: lamai, portocale, mandarine, macese, coacaze negre, marar, ardei rosu, ceapa, lucerna, patrunjel, spanac, vinete, varza rosie etc. Vitamina C este prezenta in alimentele de origine vegetala in cantitati de cateva ori mai mari comparativ comparativ cu alte vitamine. Continutul vitaminei C din plantele ierboase scade odata cu maturarea, cu imbatranirea, dar si prin pastrarea si conservarea acestora. In organismele animale, cantitatea de acid ascorbic variaza in functie de tesut si organ, fiind mai ridicata in glandele suprarenale, hipofiza, ficat si rinichi. La om, continutul diferitelor tesuturi in vitamina C scade odata cu inaintarea in varsta. Cantitatea de acid ascorbic din diferite tesuturi este cu atat mai mare cu cat activitatea metabolica tisulara este mai intensa, motiv pentru care tesuturile tumorale au un nivel ridicat de vitamina C. Prepararea termica a alimentelor (prajire, fierbere sub presiune) determina reducerea semnificativa a continutului in vitamina C, continutul vitaminic fiind invers proportional cu timpul de tratare termica a laimentelor respective. Diminuarea concentratiei de vitamina C in alimente este determinata pe de o parte de descompunerea acesteia la temperaturi inalte si pe de alta parte de faptul ca acidul ascorbic este hidrosolubil, se dizolva in apa utilizata la spalarea si pregatirea preliminara a alimentelor si este astfel indepartat. Exista diferente in ceea ce priveste pierderea in apa a vitaminei C; astfel se pare ca brocoli retine acidul ascorbic in mai mare masura decat alte produse vegetale. Cercetarile au evidentiat faptul ca, prin refrigerare timp de cateva zile, fructele proaspat taiate nu pierd vitamina C. Unele studii au raportat un efect antihipertensiv al acidului ascorbic. Acest efect ar putea fi explicat de capacitatea acidului ascorbic de a stimula sinteza NO (cu proprietati vasodilatatoare) dar si biosinteza prostaglandinei PGE1 (vasodilatatoare).

Structura chimica Vitamina C, cu denumirea IUPAC (R)-3,4-dihidroxi-5((S)-1,2-dihidroxietil)furan-2 ona, este de fapt -lactona acidului 2,3-dienol-L-gulonic si contine in molecula 6 atomi de carbon, doua grupari alcoolice si doua grupari enolice. Vitamina C se poate prezenta sub forma de izomeri optici (R,S), datorita faptului ca are in structura un atom de carbon asimetric. Forma activa biologic a acidului ascorbic face parte din seria L. Enantiomerul D este lipsit de semnificatie fiziologica. Activitatea vitaminica a acidului ascorbic este determinata de prezenta gruparii en-dolice specifice, forma biologic activa fiind cea in care gruparile en-dolice sunt libere pentru a trece reversibil in grupe cetonice. Acidul ascorbic in reglarea proceselor metabolice Functia biologica a acidului ascorbic este datorata capacitatii sale de a forma un sistem oxidoreducator foarte activ, continut din acid ascorbic si acid dehidroascorbic, precum si participarii sale la un numar mare de reactti enzimatice in care nu indeplineste rol tipic enzimatic, ci are functie de co-substrat, cofactor, transportor. Principalele proceseinfluentate de acidul ascorbic sunt oxidoreducerile microzomale, echilibrele redox, metabolizarea hormonilor steroizi, functionarea glandelor endocrine, formarea acizilor grasi polinesaturati, hidroxilarea procolagenului cu formare de colagen, biosinteza acizilor folici. In plus, acidul ascorbic intervine in procesul de hematopoieza si in metabolismul fierului, stimuleaza imunitatea organismului si mareste rezistenta la infectii, previne formarea substantelor cancerigene, inclusiv a nitrozaminelor in stomac. Acidul ascorbic modulator al proceselor redox la nivel celular. Mecanismul biochimic Datorita capacitatii de transformare reversibila a formei oxidate in forma redusa, acidul ascorbic constituie un important sistem oxidoreducator celular, asigurand transportul hidrogenului si al electronilor de pe un substrat pe altul, in conditii atat enzimatice cat si neenzimatice. Trecerea de la acidul ascorbic la acidul dehidroascorbic se face prin intermediul radicalului liber de acid monodehidroascorbic (semi-dehidroascorbic), care prezinta probabil forma biologic activa a vitaminei C si care exista in doua forme mezomere. Radicalul semidehidroascorbatului este caracterizat printr-o structura de rezonanta, fiind mult mai stabil si mai putin reactiv comparativ cu alti radicali liberi.

Acidul ascorbic isi indeplineste functia de antioxidant: printr-un mecanism direct, reactionand cu specii prooxidante; indirect, asigurand regenerarea antioxidantilor membranari (asa cum este -tocoferolul) care la randul lor sunt scavengeri de radicali liberi. Vitamina C poate juca rolul de scavenger de radicali liberi, reactionand direct cu speciile pro-oxidante, agresive; in urma acestor reactii se genereaza radicalul semidehidroascorbat (SDH), mult mai stabil fata de ceilalti radicali, care poate apoi regenera acidul ascorbic. Ca antioxidant, acidul ascorbic poate reactiona cu anionul superoxid sau cu peroxidul de hidrogen, transformandu-se in acid monodehidroascorbic (SDA) si respectiv in acid dehidroascorbic (DHA). Reactia acidului ascorbic cu anionul superoxid este similara cu cea catalizata de superoxiddismutaza (SOD), vitamina C indeplinind astfel rolul de scvenger de radicali liberi superoxid.

Ascorbat-peroxidaza catalizeaza reactia L-ascorbatului cu peroxidul de hidrogen (agent prooxdant energic) si este o ferilporfina. L-ascorbat +H2O2 Dehidroascorbat + 2H2O O alta enzima care participa la metabolismul oxidativ al acidului ascorbic este ascorbat oxidaza, enzima dependenta de cupru, denumita si ascorbaz, care catalizeaza reactia acidului Lascorbic cu oxigenul. 2L-ascorbat + O2 2Dehidroascorbat + 2H2O In organism, acidul ascorbic se gaseste preponderent in forma redusa. Forma redusa este facuta prin interventia monodehidroascorbat-reductazei si a dehidroascorbat-reductazei, cu utilizarea echivalentilor reducatori NADPH si respectiv a glutationului. Deci, in acest proces intervin glutation-reductaza si dehidroascorbat-reductaza. Aceasta din urma enzima (EC 1.8.5.1) este cunoscuta si sub denumirea de glutation:dehidroascorbat oxidoreductaza.

Necesarul zilnic Necesarul zilnic de vitamina C este stabilit in asa fel incatsa previna instalarea deficitului, si variaza in functie de varsta si de starea fiziopatologica. Necesitatile sunt mai mari la copii, femei gravide sau pacienti aflati in convalescenta. La fumatori, dozele sunt mai mari cu 350 mg/zi fata de nefumatori, deoarece fumatorii sunt supusiunui stres oxidativ suplimentar. Este general acceptat faptul ca o dieta echilibrata, fara suplimentare, asigura suficient acid ascorbic pentru a prevenii scorbutul. In ultimii ani au aparut o serie de controverse privind dozele recomandate zilnice de vitamina C. Astfel, in 2004 Institutul National de Sanatate din Statele Unite (US National Institutes of Health NIH) recomanda doze de 60 mg/zi, stabilind aportul maxim admis la 2000 mg/zi. Autoritatile din Australia si Marea Britanie recomanda 30-40 mg, in Rusia aportul recomandat este de 100 mg. Grupuri independente de cercetatori au stabilit alte valori privind aportul zilnic de vitamina C: prof. Roc ordman (Wisconsin, SUA) recomanda 500 mg/12 ore; Fundatia pentru vitamina C (SUA) recomanda 3000 mg/zi si pana la cantitati de ordinul sutelor de grame in sarcina; T.E.Levy (Colorado) recomanda 6000 12000 mg/zi; Institutul Linus Pauling propune doze de 6000 18000 mg acid ascorbic/zi. Exista astfel in prezent un adevarat curent, condus de Robert Cathcart, Ewan Cameron, Steve Hickey, Irwin Stone, Linus Pauling, care sprijina ideea unor megadoze de vitamina C, considerand ca, in calcularea RDA, Institutul National de Sanatate din SUA nu a luat in consideratie timpul de injumatatire foarte scurt (30 minute) al acidului ascorbic. In plus, L. Pauling si I. Stone au calculat, bazandu-se pe cantitatea de acid ascorbic sintetizata de stramosii omului, inainte de mutatia genei pentru L-gulonolacton oxidaza, ca aportul optim este de 2300 mg/zi, pentru un aport de 2500 Kcal, considerand ca acidul ascorbic ar fi un macronutrient, ca si proteinele sau glucidele. Tulburari de aport vitaminic Deficitul de vitamina C apare ca urmare a administrarii unei alimentatii necorespunzatoare, lipsita de produse vegetale, dar si prin utilizarea dietei respective, specifice unor afectiuni (dieta bolnavilor de ulcer). In anumite situatii fizio-patologice poate sa apara un deficit relativ al vitaminei C, determinat de necesarul crescut al organismului (sarcina, alaptare, tireotoxicoza, maladii inflamatorii acute sau cronice, interventii chirurgicale, arsuri extinse), datorita insuficientei

absorbtii la nivel digestiv (aclorhidria) sau unei eliminari crescute prin fecale (diareea) sau prin urina (temperaturi excesive). Alte simptome ale scorbutului pot fi hemoragia bulbara conjunctivala, oliguria, edemul membrelor inferioare datorat diminuarii reactivitatii vasculare, artrita (similara artritei reumatoide) si hiperkeratoza foliculilor pilosi. Vitamina C este in general foarte bine tolerata, chiar si la doze mari 10g/zi, fiind una dintre cele mai putin toxice substante cunoscute. Nu se cunoaste o hipervitaminoza Cnaturala la om saula animalele de laborator, deoarece excesul de acid ascorbic, dupa saturarea tesuturilor, se elimina prin urina. Doza letala (DL50) este de 11900 mg/kg corp. Efectele dozelor foarte mari de vitamina C au fost evidentiate prin experimente in vitro si in mai mica masura ca urmare a experimentelor umane, astfel de cazuri fiind extrem de rare. Printre efectele toxice ale acidului ascorbic, mai ales la administrare cronica, se mentioneaza diareea, tulburarile gastrointestinale, insomnia, instalarea stresului oxidativ, inducerea mutatiilor genetice, erodarea smaltului dentar, deficitul de vitamina B12. Deoarece favorizeaza absorbtia fierului, vitamina C poate determina rar intoxicatia cu fier si hemocromatoza. Acidul ascorbic este considerat factor de risc in instalarea litiazei renale, din cauza transformarii sale metabolice in acid oxalic. Cele mai noi date din literatura de specialitate sustin ca o doza zilnica de 2 g acid ascorbic creste semnificativ oxaluria la subiecti sanatosi si respectiv la cei cu litiaza renala. Exista o serie de studii care au evidentiat faptul ca, desi are in general proprietati antioxidante, acidul ascorbic la doze mari (peste 500 mg/zi