"Ion" Liviu Rebreanu (caracterizare)

Unul dintre cei mai importanti scriitori romani este Liviu Rebreanu. Acesta a realizat
numeroase
opere, printre care se evidentiaza romanul Ion.
Tema o reprezinta conditia taranului roman, reliefata prin destinul tragic al personajului
principal,
ce incearca sa obtina pamant prin orice mijloace. In acelasi timp aceasta opera este o
monografie a satului romanesc din Transilvania de la inceputul secolului al XX-lea prin
prezentarea ocupantiilor, a claselor i a categoriilor sociale, a traditiilor i a obiceiurilor. O alta
tema prezenta in text este iubirea, reflectata mai ales in partea a doua a romanului, prin
incercarea lui Ion de a o recuceri pe Florica.
Titlul reprezinta continutul de idei al textului i este constituit din substantivului propriu
Ion.
Acest titlu nu anunta doar numele personajului principal ci i tematica rurala, deoarece acest
prenume este cel mai utilizat in mediul taranesc.
Romanul este o specie literar narativa de mari dimensiuni care prezinta o actiune
ampla,
complexa, derulata pe mai multe fire epice, la care participa un numar mare de personaje.
Opera literara Ion apartine genului epic deoarece modul de expunere predominant
este
naratiunea mbinata cu descrierea i cu diaogul. Se remarca prezenta unui narator omniscient
i omniprezent care nareaza faptele la persoana a III-a dintr-o perspectiva narativa
nonfocalizata, fiind vorba despre o naratiune heterodiegetica.
Actiunea este cronologica i se desfasoara pe momentele subiectului.
Personajele sunt numeroase, cele mai multe sunt personajele episodice: Laura, Ghighi,
Alexandru
Glanetasu, Toma Bulbuc, Avrum i altele. Personajele secundare sunt: Vasile Baciu, Ana,
George, Florica, Zaharia Herdelea, Titu Herdelea.
Personajul principal este Ion, deoarece participa la toate momentele subiectului si
interactioneaza
cu toate celelalte personaje. In conturarea trasaturilor personajului principal este folosita
caracterizarea directa, cat i cea indirecta. Personajul este caracterizat direct de catre narator
care-i evidentiaza statutul social de taran sarac i care-i traseaza cateva trasaturi morale
importante: harnic i iute ca m-sa. Ion este caracterizat direct i de catre alte personaje,
Vasile Baciu numindu-l zdreanta, talhar, hot, deoarece ghiceste intentiile necurate ale
acestuia.
Cele mai multe trasaturi se evidentiaza cu ajutorul caracterizarii indirecte. Din faptele
personajului
rezulta dragostea lui pentru pamant care este, de altfel, trasatura sa principala. Chiar de la
inceputul romanului, Ion strabate i mangaie cu privirea loturile de pamant care fusesera ale
familiei. Planifica in gand culturi, calculeaza ce productie ar obtine, li se adreseaza direct
personificandu-le: saracul pamantul nostru.
In acelasi context, desi invatatorul Herdelea, admirandu-i inteligenta, l ajutase sa se
inscrie la
scoala normala, Ion renunta pentru ca nu poate sa accepte indepartarea lui de munca
pamantului. Pentru el pamantul nu inseamna doar un obiect al muncii sau o sursa de a se
implini, ci i o modalitate de a obtine respectul celorlalti.
Elocvent in acest sens este secventa narativa din capitolul Sarutarea. Cnd zapada
incepuse sa
se topeasca, Ion se imbraca in straie de sarbatoare i iese in camp pentru a desavarsi
obtinerea pamantului lui Vasile Baciu. Ingenuncheaza i saruta pamantul, ca pe o ibovnica

patimasa. Aceasta imbratisare i da puterea de care are nevoie pentru a sta in picioare i
pentru a privi trufas i amenintator spre sat, se simtea un urias.
Aceasta relatie patimasa cu pamantul este trasatura principala a personajului care
determina toate
celalte elemente de comportament ale acestuia. Pmntul este pentru Ion o stihie, o for
care l cheam, i ordon micrile i l face s se simt stpn n aceiai msur n care este
stpnit. Dei Ion o iubete pe Florica, satisfacerea patimii pentru pmnt se realizeaz prin
intermediul cstoriei cu Ana, forndu-l astfel pe Vasile Baciu s-i cedeze pmnturile. Dup
cstorie, Ion ieea deseori n hotar s-i desfee sufletul n privelitea pmnturilor lui. []
privea brazdele cu dragoste ptima, mormind mndru de mulumire:
- Acum avem i noi pmnt, slav Domnului, numai sntos s fiu s-l muncesc!. Se
evideniaz astfel satisfacerea setei organice de pmant a lui Ion.
Cu Ana se poarta tandru i iubitor cat timp i face curte. Dupa ce este respins de Vasile
Baciu
devine i mai insistent, o viziteaza noaptea pe ascuns. Dupa ce afla de sarcina Anei,
inceteaza sa o mai vada, nu da explicatii. Cand Ana vine la el, dupa ce Vasile Baciu afla
adevarul i o bate cu cruzime, Ion are un comportament rece, cinic, gonind-o la randul lui.
Dupa nunta i dupa nasterea lui Petrior, Ana spera ca Ion se va schimba, dar acest lucru nu
se intampla, iar Ana se spanzura nemaiputnd sa suporte indiferenta acestuia.
Importanta in portretizarea personajului principal este relatia acestuia cu Vasile Baciu.
Inca de la
inceput cele doua personaje sunt prezentate in antiteza, conflictul izbucnind datorita intuitiei
lui Vasile Baciu care intelege scopurile ascunse ale tnrului, el insusi casatorindu-se cu o fata
bogata pe care in timp a invatat sa o respecte. Temerile sale sunt intemeiate iar refuzul
devine din ce in ce mai categoric. Vasile Baciu ajunge in cele din urma sa-l jigneasca i sa-l
umileasca pe Ion in fata satului. Tatal Anei are i sustinerea preotului care i tine predici aspre
i l critica pe tanar. Afland insa de sarcina Anei, dupa o prima etapa in care-i descarca furia
pe fiica sa, Vasile Baciu se linisteste i incheie o intelegere verbala cu Ion, caruia i promite
pamantul pentru ca acesta, casatorindu- se cu Ana, sa-i spele rusinea. Cei doi se tolereaza
reciproc un timp, dar conflictul reizbucneste dupa moartea Anei i a copilului, Vasile Baciu
cerndu-i pamantul inapoi, in contextul in care nu se semnase niciun act. Preotul Belgiuc
mediaza o alta intelegere intrei cei doi, finalizata cu acceptarea de catre Vasile Baciu ca
pamantul sa ii ramana lui Ion, dar cu conditia ca dupa moartea sa acesta sa revina bisericii.
In final, la inmormantarea lui Ion, Vasile Baciu arunca o mana de tarana pe sicirul acestuia
murmurand cu cinism: Na, pamant, ca asta ai vrut!.
Parerea mea este ca relatia dintre aceste doua personaje are la baza o aparenta
antiteza, dar ea se
bazeaza mai ales pe trasaturi comune. Atat Vasile Baciu, cat i Ion sunt tarani care stiu sa se
gospodareasca si care respecta pamantul. Amandoi ajung in posesia acestuia prin casatoria
cu fete bogate pe care nu le iubesc. Diferenta dintre ei consta in faptul ca Ion traieste cu
patima bucuria de a avea pamantul i nu intelege ca trebuie sa se multumeasca cu atat. Ceea
ce determina sfarsitul tragic al tnrului este iluzia sa c poate sa se implineasca i in iubire.
Consider ca acest roman surprinde viziunea despre lume a autorului prin evoluia
personajului
central si prin conturarea relatiei sale cu pamantul. Conflictul central din roman este lupta
pentru pmnt din satul tradiional, unde averea condiioneaz respectul comunitii. Drama
lui Ion este drama ranului srac: Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului,
ca o chemare, copleindu-l.. Mndru i orgolios, contient de calitile sale, Ion nu-i accept
condiia i este pus n situaia de a alege ntre iubirea pentru Florica i averea Anei. Cele dou
chemari luntrice nu l pun ntr-o situaie-limit, pentru c personajul raspunde acestora
succesiv, nu simultan.
In contextul literaturii romane, opera literara Ion de Liviu Rebreanu ocupa un loc
aparte prin

complexitatea ei i a personajului principal. Acesta intruchipeaza conditia taranului roman,

pentru care pamantul nu reprezinta doar o sursa de venituri , sau doar un obiect al muncii, ci
este sursa vitala a puterii, a respectului din partea comunitatii.
In concluzie, romanul Ion se constituie intr-o capodopera a scriitorului , prin
originalitate i prin
capacitatea acestuia de a contura destine.