Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alimentatia naturala
Alaptarea exclusiva- reprezinta alimentatia nou nascutului si sugarului cu lapte de mama, fara
nici un alt aliment solid sau lichid, fara apa sau ceai, pana la varsta de 6 luni; recomandabil pana la
varsta de 1 an; optim pana la varsta de 2 ani. Laptele uman este considerat alimentul ideal pentru
hranirea sugarului in primele 6 luni.
Colostrul: reprezinta laptele produs de glandele mamare in primele zile dupa nastere, la inceput
in cantitate mica, ulterior cantitatea devenind suficienta in ziua 3-4 postnatal; treptat compozitia
colostrului se modifica, dupa 30 zile de la nastere devenind lapte matur, definitiv.
Laptele de mama matur: lichid alb, cu densitate 1030, pH:7; contine la 1 litru: 11g proteine, 45g
lipide, 70g glucide, 2g minerale. Proteinele: - reprezentate de cazeina (40%)- albumine, globuline; si
proteinele din lactoser (60%)- imunoglobuline. Lipidele - contin 98% trigliceride, restul fiind format
din fosfolipide si cholesterol; Glucidele- din 70 g glucide/L lapte de mama- 60 g/L sunt reprezentate de
lactoza, iar 10g/L de oligozaharide. Mineralele - reprezinta 2g/l lapte de mama; reprezentate atat de
macroelemente (Na, K, Ca, Mg) cat si de oligoelemente (Fe, Cu, I, Zn) intr-un raport echilibrat, care le
determina o absorbtie optima (raport Ca/P=2/1). Vitaminele - sunt in cantitati optime, exceptie facand
Vit D si K. Fermentii - reprezentati de amilaza, lipaza, fosfataza (enzime care suplinesc activitatea
enzimelor pancreatice, insuficente la nou-nascut), aldolaza, catalaza, lizozim (rol bacteriostatic).
Valoarea calorica: 700kcal/L
Superioritatea alaptarii exclusive: laptele de mama este un aliment biologic activ (viu) avand
enzime, anticorpi, vitamine; este steril, perfect adaptat nevoilor nutritive si posibilitatilor digestive ale
sugarului, avand o proportie echilibrata in proteine, lipide, glucide; are valoare biologica crescuta;
previne infectiile enterale si greselile alimetare; permite un mod de alimentare simplu; asigura o buna
toleranta digestiva, favorizeaza dezvoltarea relatiilor afective mama-copil; previne aparitia
imbolnavirilor prin factori antiinfectiosi; previne obezitatea; contine un factor de crestere pentru
bacillus bifidus, care opreste dezvoltarea altor germeni patogeni; previne aparitia anemiei feriprive.
Tehnica alimentatiei naturale - toti nou nascutii sunt candidati pentru a fi alimentati la sanul
mamei. Orice nou-nascut, indiferent de greutate, care poate sa suga, va fi pus la sanul mamei. Nounascutul va fi pus la san inca in prima jumatate de ora de la nastere (recomandare OMS), la inceput cate
5 min.la fiecare san, dupa care timpul va fi majorat la 10min, apoi se creste treptat; se considera ca un
1
supt nu trebuie sa se prelungeasca peste 20min. Pozitia in care alapteaza mama: in primele 7 zilepozitie culcat in decubit lateral de partea sanului din care alapteaza, copilul paralel cu mama si capul
sprijinit pe cotul mamei; dupa aceasta varsta- pozitie sezanda. Un copil trebuie pus la san de 8-12ori/24
ore; se evacueaza 1-2 picaturi de lapte din mamelon si apoi se lasa 1-2 picaturi in gura copilului
stimuland suptul. Se introduce mamelonul si o parte din areola in gura copilului, mama va apasa cu
degetul sanul deasupra mamelonului pentru ca nasul sugarului sa ramana neacoperit. Practicarea
sistemului rooming-in; sugarul ar trebui sa doarma cu mama pentru a se hrani la cerere, inclusiv
noaptea. Interdictia de a da nou-nascutului alt aliment sau alt lichid in afara de laptele de mama, cu
exceptia celor indicate medical. Se interzice sugarilor alimentati la san: biberonul, suzeta, tetina.
Momentul alaptarii este un moment de intimitate al cuplului mama-copil; trebuie sa decurga intr-o
atmosfera de liniste si calm, intr-o incapere separata, netulburata de agitatia casei. Chiar daca mama
simte ca are putin lapte, acesta este totusi de ajuns pentru nou-nascut, cu exceptia sa fie alaptat
frecvent. Dupa supt mama va provoca eructatia prin bataia cu palma pe spatele copilului, in pozitie
verticala, urmata de decubit lateral stang pentru a mai eructa si apoi, in decubit lateral drept pentru a
usura evacuarea stomacului.
Se incearca stimularea secretiei lactate printr-un regim adecvat al femeii care alapteaza: femeia
care alapteaza este sub protectia statului, care-i asigura concediu pre si postnatal pana la varsta
copilului de 2 ani; se vor respecta orele de odihna si somn; alimentatie echilibrata cantitativ (plus
200Kcal/zi, supliment lichidian) si calitativ; se vor evita: conservele, condimentele, cafeaua, tutunul,
consumul de usturoi, conopida, precum si medicamentele care trec prin lapte la sugar (luminal,
aspirina, opiacee, ioduri, bromuri, atropina); se vor respecta regulile de igiena corporala si a
mamelonului: mama va spala mamelonul inainte de supt cu ceai de musetel, iar dupa supt se va
dezinfecta cu alcool 70% si se acopera cu tifon steril; se va purta sutien adaptat pentru alaptat; in caz de
mameloane ombilicate se vor folosi adaptoare pentru a se forma mamelonul; folosirea unui stimulant al
secretiei lactate; alaptarea freventa 8-12 ori/zi; mama sa fie relaxata; mama sa nu slabeasca mai mult de
1-2 kg/luna.
Contraindicatiile si obstacolele in alaptarea exclusiva. Laptele de mama este indicat la orice
nou-nascut si sugar.
Contraindicatiile din partea mamei: TBC evolutiva; Boli infectioase grave (HIV pozitiv); Boli
cronice grave: cardiopatii decompensate, anemii grave, diabet zaharat, tumori, hemopatii maligne,
insuficienta hepatica, boli renale grave; Medicatie: antitiroidiene de sinteza, cicline, ioduri,
metronidazol, rezerpina, sulfonamide, biseptolul, anticoagulante- Trombostop (nu se contraindica
heparina cu greutata moleculara mica), chimioterapia; Mama HBs+ dupa unii autori; Mama cu sifilis isi
poate alapta copilul; Epilepsia, psihoza de lactatie; O noua sarcina dupa luna a 6-a.
Contraindicatiile din partea sugarului: intoleranta la lactoza, galactozemie, fenilcetonuria;
icterul secundar inhibitorilor laptelui matern nu reprezinta o contraindicatie pentru alaptat, eventual se
incalzeste laptele muls la 40 grade C.
Obstacolele din partea mamei: agalactia si hipogalactia: - agalactia- lipsa completa a secretiei
lactate este extrem de rara, pe cand hipogalactia (primara, secundara) este relativ frecventa;
malformatiile mamelonului (mamelon scurt, ombilicat) se poate corecta cu protectoare din silicon;
in cazul in care nou nascutul nu poate fi pus la supt, mama se va mulge si va alimenta nou nascutul cu
ligurita; fisurile si eroziunile- se previn prin punerea corecta la san; leziunile profunde vor fi
tamponate cu creionul de AgNO3, se pot aplica creme - Garmastan, se suspenda alaptatul doar
temporar; galactoforita si mastita- necesita antibioterapie si uneori drenaj chirurgical, alaptarea
directa la san va fi suprimata.
Obstacole din partea copilului: malformatiile gurii: gura de lup, buza de iepure ( se poate utiliza
tetina lunga, care acopera partial defectul), frenul lingual scurt, existenta dintilor congenitali; prematuri,
dismaturi- nu au forta de suctiune necesara; sugarii lenesi care necesita a fi stimulati prin ciupirea
2
obrazului sau li se administreaza cu 20-30 min inaintea meselor sol. Cofeina 0,5% o lingurita; rinite
acute, rinofarigite, adenoidite- necesita dezobstructie naso-faringiana.
Ratia in alaptarea exclusiva: in primele 10 zile- formula Finkelstein: L: (n-1)x70-80;
70ml=pentru greutate 3000-3250g la nastere; 80ml=pentru greutate la nastere peste 3250g; n=nr. zilelor
sugarului; peste 10 zile-dupa nevoile lichidiene: 150-180ml/kg/zi, fara a depasi 1 litru; dupa nevoile
calorice: trimestrul I :100-110kcal/kg/zi; trimestrul II:90-100kcal/kg/zi, trim. III-IV 80-90kcal/kg/zi.
Semne care confirma ca sugarul primeste suficient lapte: peste 6 mictiuni/24 ore; 4-8
scaune/24 ore; intre supturi copilul este multumit; crestere in greutate: 100-200g/saptamana, in
primul trimestru de viata.
Semne care indica faptul ca sugarul nu primeste destul lapte: Semne sigure: crestere in
greutate deficitara; la 2 saptamani este sub greutatea de la nastere; urini concentrate, in cantitate mica;
sub 6 mictiuni/24 ore, urina galbena, urat mirositoare. Semne posibile: sugar nesatisfacut la sfarsitul
suptului; sugar care plange frecvent; mese foarte frecvente-foarte lungi; scaune tari, uscate, verzi;
scaune rare, in cantitate mica; nu vine laptele din san; sanii nu si-au marit volumul in timpul sarcinii;
lactatia nu s-a instalat dupa nastere. Uneori este nevoie de proba suptului prin cantarire, inainte si
dupa supt, pentru a aprecia cantitatea de lapte de mama primita.
Suplimente pentru alimentatia exclusiva: Vitamina D 400UI (1picatura)/zi in sezonul cald si
800UI/zi in sezonul rece, incepand din primele zile de viata; Fier 25-50mg Fe elemental/zi de la varsta
de 6 luni pana la minimum 9 luni, la indicatia medicului; Florura de sodiu- 0,25mg/zi dupa varsta de 6
luni in cazul in care se poate asigura continuitatea administrarii.
Incidentele si accidentele alaptarii exclusive: Regurgitarile: eliminarea de lapte nedigerat, in
cantitate mica, fara efort; se intalnesc la sugarii flamanzi care sug foarte repede, se creaza aerofagie,
care se elimina prin eructatie cu antrenarea laptelui proaspat ingerat; daca sunt frecvente si abundente
pot duce la subalimentatie si malnutriti; Varsaturile: apar la copiii excitabili, care sug repede si lacom;
se numesc habituale daca apar uneori zilnic si dupa fiecare supt; trebuie excluse alte cauze; uneori
dispar fara tratament la 3-4 luni, alteori persista pana la 1 an chiar cu tratament (calmante- luminalinainte de supt); Colicile abdominale: se intalnesc in primele 3 luni, apar la copiii cu aerofagie; se
manifesta prin tipat puternic, agitatie, grimase si frecarea picioarelor, au incidenta vesperala si nocturna
(orele 18-20). Se considera colica abdiminala daca apare cel putin de 3 ori/saptamana si dureaza
minimum 3 ore. Colicile abdominale alarmeaza parintii. Tratamentul este simptomatic: administrare de
spasmolitice, calmante dupa supt, comprese calde pe abdomen. Majoritatea autorilor considera colicile
fiziologice si nu prescriu nici un tratament; Refuzul sanului: se constata la sugarii cu anorexie
nervoasa, dupa administrare de ceai sau lapte cu biberonul, daca laptele are un gust neplacut datorita
alimentatiei mamei, se administreaza calmante, uneori laptele muls; Constipatia: se administreaza
sucuri indulcite, supozitoare cu glicerina la ora fixa, fapt ce determina reflex conditionat de defecare;
Diaree postprandiala: in timpul suptului sau dupa, se elimina scaun galben, acid, cu gaze; sugarul
prezinta curba ponderala ascendenta; dispare la 3-4 luni. Tratament: calciu carbonic 3-1 varf de cutit/zi
sau 20-30ml lapte praf sau supa de morcov inainte de punerea la san; Supraalimentatia: este bine
tolerata, pana apare diaree, dispepsie de supraalimentatie-copilul se pune la o dieta hidrica scurta de
6-12 ore. Tratament: reglarea orelor de supt si a duratei suptului; Subalimentatia: este necesar
efectuarea probei suptului, de obicei este vorba de hipogalactie, in caz contrar trebuie efectuate
investigatii pentru stabilirea cauzei.
conservanti, hidratarea intre mese cu alimente neindulcite, nu se va adauga sare in timpul prepararii
mancarii, evitarea folosirii inaintea varstei de 6-8 luni a fainurilor cu gluten (grau, orz, ovaz, secara) in
favoarea celor fara gluten (faina de porumb, orez). Se evita astfel manifestarile precoce ale celiachiei,
boala conditionata genetic. Alimentul nou introdus va fi propus nu impus (evita anorexia psihogena).
Alimentele folosite in diversificare vor fi alese in functie de starea de nutritie a sugarului:
a) Pentru sugarul eutrofic: cereale (orez Nestle), supa si piure de legume (morcov, patrunjel, telina,
cartof, dovlecel, spanac, fasole verde, soia, linte, mazare, salata verde, rosie), supa de oase, carne
(pui, vitel, vita, ficat de pasare), piure de fructe: mere, portocale, piersica, gref, banane, ananas.
Sunt evitate: zmeura, capsunile, fragii (datorita potentialului lor alergizant), perele, prunele,
pepenele, ciresele (risc de diaree), afumaturile, prajeli la cuptor, alimentele solide dure, mici,
rotunde sau lipicioase (stafide, nuci, seminte, floricele de porumb datorita riscului de aspiratie si
inec). b) Alimentatia sugarilor cu stare de nutritie deficitara va fi diversificata cu un fainos cu lapte
(faina de orez) cu valoare energetica crescuta sau - ideal cu cereale fortifiate cu fier.
Carnea (vita, pasare) va fi introdusa la sugarii diversificati la 4 4.5 luni inca de la inceput
(sursa de proteine si fier) de 3 4 ori / sapt., initial 30- 40 g/zi. La 9-10 luni poate fi oferita si ciorba de
perisoare. Ficatul de pasare se poate introduce la 6 luni cu prudenta datorita faptului ca fiind principala
bariera de detoxifiere exista riscul unor contaminari. Peste alb, proaspat se da in jurul varstei de un an.
Galbenusul de ou , fiert tare se introduce la varsta de 7-8 luni, progresiv . Albusul se va da dupa varsta
de un an (potential alergic). Branza de vaci va fi oferita la 4 5 luni in combinatie cu orezul pasat
pentru sugarii distrofici sau cu piure de legume. Dupa 8 9 luni poate fi oferita cu mamaligita si cateva
lingurite de smantana. Iaurtul (de preferat preparat in casa) se poate da dupa varsta de 7 luni cu biscuiti
si 5 % zahar (se evita iaurturile cu fructe din comert). Introducerea alimentelor noi va fi adaptata
preferintelor fiecarui copil. Se vor evita compromisurile pentru modificarea gustului (zahar in piureul
de legume). Initial mesele de diversificare, pana la acceptarea totala, vor fi suplimentate cu laptele
primit anterior.Alimentele pentru sugari vor fi pasate pana la aparitia dintilor si apoi triturate. De evitat:
dulciurile concentrate la sugar si copilul sub trei ani, bauturi racoritoare si bauturi cu arome de fructe
din comert, rantasuri, sosuri grase, condimente, alimente care provoaca aspiratia (alune, seminte, boabe
de porumb, bomboane, floricele, pufuleti), alimente alergizante: ciocolata, cacao, fructele mentionate.
Mierea de albine va fi evitata sub un an (risc de contaminare cu Clostridium botulinicum). Preparatele
industriale (papele) pentru sugar au: pret ridicat, sunt instant, au compozitie standardizata dupa criterii
internationale, securizare toxica, bacteriologica, si trebuie folosite in decurs de 24 ore de la deschidere.
Se vor urmari curbele de crestere, starea generala, aspectul scaunelor.
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA
Cresterea este fenomenul prin care organismul isi mareste masa, o acumulare de substanta
organica care se traduce prin cresterea taliei, greutatii si a suprafetei corporale. Reprezinta deci o
marire cantitativa a celulelor, tesuturilor si organelor corpului.
Dezvoltarea este fenomenul de diferentiere structurala si functionala a organelor, aparatelor si
sistemelor organismului in scopul adaptarii la conditiile de viata. Dezvoltarea este rezultatul a doi
factori: maturarea si invatarea. Maturarea se transmite genetic si constituie capacitatea normala de
dezvoltare sub aspect fizic, mental, emotional. Invatarea este dobandita ca rezultat al experientei si
educatiei.
Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea:
1. Factorii endogeni: cuprind factorii genetici si hormonali
Factorii genetici- actioneaza direct asupra tesutului osos sau indirect prin intermediul altor
organe si sisteme. Cresterea copilului este hotarata din momentul fecundatiei ovocitului si constituirii
patrimoniului sau ereditar. Factorii genetici sunt responsabili de caracterele constitutionale imprimate
5
produsului de conceptie, precum si de dinamica cresterii pana la maturitate, dupa tipul morfologic
familial.
Factorii neurohormonali sistemul hipotalamo-hipofizar coordoneaza cresterea, determinand
un echilibru intre diverse glande endocrine. Este binecunoscut rolul hormonilor tiroidieni, glandelor
sexuale, pancreasului, timusului, epifizei, a paratiroidelor, a glandelor suprarenale in procesul de
crestere si dezvoltare.
2. Factorii exogeni
Cei mai importanti factor exogeni sunt: alimentatia, conditiile de mediu geografic, statusul socioeconomic al familiei, regimul afectiv, educativ si exercitiile fizice.
Alimentatia isi exercita influenta asupra cresterii inca din viata intrauterine. Subnutritia
gravidelor duce la nasterea copiilor cu greutate mica. Alimentatia postnatala trebuie sa acopere toate
nevoile calorice si proteice necesare ritmului de crestere specific fiecarei etape de dezvoltare.
Alimentatia cu lapte de mama accelereaza cresterea prin modulatori pe care ii contine laptele.
Ceilalti factori exogeni implicati in crestere sunt: conditiile de viata, climatul geografic, sezonul
(crestere in greutate iarna, crestere staturala in lunile de primavara, vara), statusul socio-economic al
familiei, factorii emotionali, afectivi si educationali.
3. Factorii patologici- indiferent de perioada (ante, intra sau postnatal) in care actioneaza,
influenteaza negativ procesul normal al cresterii: endocrinopatii, boli cromozomiale, boli de
metabolism, boli cronice.
Aprecierea dezvoltarii fizice a copiilor se face prin: indici de crestere si indici de maturatie.
OMS-ul propune urmarirea urmatorilor indicatori: greutate, talie, perimetre, maturatia osoasa, dentara
si pubertatea.
Cresterea ponderala: Nou nascutul la termen G: 3000-3500g (2500-4500g), baietii sunt mai
grei decat fetele cu aprox. 200-300g.
Nou nascutii cu GN sub 2500g sunt considerati subponderali, iar cei cu greutatea peste 4500g
sunt supraponderali.
In primele zile dupa nastere are loc scaderea fiziologica in greutate, aproximativ 5-10% din GN,
nou-nascutul recuperand GN a 10-12-a zi dupa nastere. Din momentul recuperarii greutatii, cresterea
ponderala are loc dupa o curba ascendenta astfel: L I-IV 750g/luna, L V-VIII 500g/luna, L IX-XII
250g/luna. De la 1 an la 2 ani rata de crestere lunara este de 250g/luna, respectiv 3kg/an. Peste varsta
de 2 ani, se poate utiliza formula lui Hermann: G(kg)=9+2V(ani).
Determinarea greutatii: copilul va fi cantarit intotdeauna dimineata inainte de prima masa;
cantarirea in institutii de copii se face zilnic intre 1-6 luni, o data la 2 zile intre 6-12 luni, saptamanal
dupa 1 an. In mediul familial copiii vor fi cantariti o data la 1-2 saptamani.
Cresterea staturala: la nastere lungimea medie este de 51cm, cu variatii intre 48-54cm; in
primul an de viata cresterea se produce astfel: in prima luna-4cm, in luna a doua -3cm, in luna a treia3cm, in luna a patra- 2cm, din luna a cincea si pana la varsta de 1 an cate 1cm/luna ; la sfarsitul
primului an copilul are cca 70cm; in anul al doilea mai creste 10cm; peste varsta de 2 ani, lungimea se
calculeaza dupa formula lui Geldrich: L=80+5V (L:lungimea, V:varsta, iar 80: lungimea la 2 ani); dupa
varsta de 2 ani, copilul creste cu 5 cm/an, la pubertate creste mai intens (cu 10 cm); lungimea de la
nastere se dubleaza la varsta de 4-5 ani si se tripleaza la 13-14 ani
Determinarea taliei se face lunar. Masurarea taliei sugarului se va face cu pediometrul.
Determinarea taliei cu antropometru se face din pozitie ortostatica, cu calcaiele si coloana
vertebrala lipite de tija gradata a aparatului.
Aprecierea cresterii si dezvoltarii se face prin compararea parametrilor fizici ai copilului cu cei ai
altor copii sanatosi, de aceasi varsta, sex si din aceeasi zona geografica.
In general, agresiunile acute influenteaza in special greutatea, in timp ce bolile cronice
influenteaza talia.
6
Perimetrele:
Perimetrul cranian: reflecta, in primii 2-3 ani, cresterea encefalului; Punctele
de reper pentru masurarea perimetrului cranian sunt glabela (proeminenta de deasupra radacinii nasului
si protuberanta occipitala externa); PC la nastere: 35cm; in primul trimestru creste 2 cm/luna; in
trimestrul II creste cu 1 cm/luna; in trimestrul III creste cu 0.5 cm/luna; la vasta de 1 an atinge 45cm,
iar la 6 ani 50 cm; o crestere peste aceste valori normale apare in caz de hidrocefalie; PC nu mai creste
in caz de craniostenoza. Perimetrul toracic: cel mai folosit in practica curenta este PT mediu; La
nastere este de 32-33 cm, creste cu cate 1cm lunar, ajungand la varsta de 1 an la 45 cm (egal cu cel
cranian), la varsta de 2 ani PT :50cm ; Proportia intre PT mediu si cel cranian arata gradul de
dezvoltare al toracelui, raportul dintre diferitele perimetre toracice arata conformatia toracelui.
Perimetrul abdominal: la nastere nu trebuie sa depaseasca PC, masoara cca 33cm; la 6 luni 40cm; la 1
an 45 cm; la copilul sanatos si alimentat corect, culcat pe spate, abdomenul nu trebuie sa depaseasca
planul toracelui.
Cresterea si dezvoltarea sistemului osos: osificarea scheletului incepe in viata intrauterina, la
nastere diafizele oaselor lungi fiind deja osificate; epifiza proximala a tibiei si cea a femurului,
cuboidul si uneori capul humeral au nuclei de osificare. Osificarea continua la toti nucleii oaselor astfel
ca la sfarsitul pubertatii se produce calcificarea tuturor cartilajelor de conjugare diafizo-epifizare.
Urmarirea aparitiei nucleilor de osificare se face prin radiografii si exprima varsta osoasa.
Eruptia dentara: La nastere nou-nascutul nu are dinti (exceptional sunt nou-nascuti care la
nastere prezinta incisivii mediani inferiori-nu trebuie extrasi, cu toate ca ingreuneaza alaptatul).
Dentitia temporara sau de lapte este formata din 20 dinti, ordinea aparitiei acestora este: intre 6-8 luni
incisivii mediani inferiori; intre 8-10 luni incisivii mediani superiori; intre 10-12 luni incisivii laterali
superiori apoi cei inferiori; intre 1 an - 1 an si 6 luni primii molari mici superiori si inferiori; intre 1 an
si 6 luni 2 ani apar caninii; intre 2 ani 2 ani si 6 luni apar molarii secundari.
Eruptia dentara se poate insoti de fenomene ca: iritatie gingivala, subfebrilitate, sialoree, agitatie,
anxietate- simptome usoare care cedeaza in cateva zile. Eruptia dentara nu produce febra, stare toxica
sau tulburari digestive.
Dentitia definitiva: la varsta de 6-7 ani apar primii molari, inapoia ultimilor premolari, dupa care
dintii de lapte cad si sunt inlocuiti in aceeasi ordine de dentitia definitiva. La pubertate mai apar 4
molari numiti dintii de 12 ani, ca in adolescenta sau chiar mai tarziu sa apara si ultimii 4 molari
numiti maselele de minte. Dentitia definitiva insumeaza 32 dinti.
Metode de evaluare a cresterii
Un obiectiv important al puericulturii este acela de a asigura o crestere armonioas a copiilor, prin
urmrire periodic si depistarea n timp util a anomaliilor de crestere i dezvoltare.
Aprecierea se face raportnd cresterea celui examinat la ceilalti membrii dintr-un grup
populational, de acelasi sex si aceeasi vrst. Principalii indicatori ai cresterii, la o populatie dat se
poate prezenta grafic ntr-o curb gaussian n form de clopot. Valoarea medie la vrsta respectiv se
afl n vrful clopotului. Pe ramura ascendent a curbei se afl punctele corespunztoare variatiilor n
minus, iar pe ramura descendent variatiile n plus. Abatarile de la medie se exprim prin metoda
standard sau a percentilelor.
Metoda deviatilor standard (DS) exprim mai bine limitele normalittilor statistice.
Metoda percentilelor apreciaz proportia subiectilor cu lungime sau greutate mai mare sa mai
mic din totalul populatiei msurate. Percentila 50 reprezint mediana.
Dezvoltarea neuro-psiho-motorie: La nastere nou nascutul este doar o fiinta bulbo-spinala cu
activitate nervoasa redusa la prezenta unor reflexe arhaice si a unor miscari involuntare, limitate.
7
la 6 ani: apare gandirea logica, apare conceptul cauzal, exista coordonare intre miscarile mainii si
ale globilor oculari permitand scrisul, astfel copilul este pregatit sa mearga la scoala
intre 7-12 ani: sexele se separa in grupe, apar actiuni aprobate si realizate in grup; vocabularul se
imbogateste
intre 12-18 ani: se dezvolta adevarata gandire independenta; tovarasii de grup exercita mai multa
influenta, apare interesul heterosexual; apare gandirea abstracta, idealismul este predominant, se
maturizeaza rationamentul.
Dezvoltarea afectiva : Afectivitatea joaca rolul principal in formarea si modelarea
temperamentului copilului. Jocul este o componenta importanta a dezvoltarii emotionale. Socializarea
nu este o trasatura inascuta ci se invata in relatiile cu cei din jur, parintii si in special mama fiind factori
importanti in socializare in special in perioada de sugar si copil mic.
10
Clinic: simptomul principal este meteorismul abdominal ,vrsturi iniial alimentare-bilioase, apoi
fecaloide, absena scaunului.
Etiologia: atrezia intestinal, ileus meconial, invaginaia, strangularea, duplicitatea intestinal,
volvulus, megacolon congenital, hernie strangulat etc.
Diagnostic: radiografia abdominal pe gol - anse intestinale dilatate cu nivele hidroaerice.
Tratamentul: chirurgical
3. Herniile:
a.) Hernia inghinal i scrotal: incidena 1-5%, mai frecvent la biei i prematuri. Clinic se pune
n eviden sacul herniar, dar de obicei pacientul este asimptomatic. Tratamentul: chirurgical
b.) Hernia ombilical: apare datorit nchiderii incomplete al inelului ombilical. De obicei se remite
spontan prin dezvoltarea inelului ombilical, intervenia chirurgical fiind indicat de obicei dup
vrsta de 3-4 ani.
4. Malabsorbtia simptomul principal- diareea cronic definit ca o diaree cu durat de peste 2
sptmni; meteorism, anemie i hipovitaminoz.
5. Tulburri de absorbie a glucidelor: cel mai frecvent a lactozei.
Etiologia: imposibilitatea descompunerii dizaharidelor n monozaharide datorit lipsei unei
dizaharidaze. Clinic: scaune apoase, cu pH acid, meteorism.Tratamentul: n malabsorbiile
secundare se va trata boala de baz, n cele congenitale se va aduga beta-galactozidaza la
preparatul de lapte.
6. Celiachia: este un sindrom clasic de malabsorbie prin atrofia mucoasei intestinului subire
datorit intoleranei la gluten respectiv la componenta acestuia gliadina - prezent n gru, ovz,
orz i secar. Clinic: scaune abundente, steatoreice, urt mirositoare; meteorism abdominal, durere
abdominal difuz, retard ponderal, membre subiri, apatie, rahitism, anemie. Diagnosticul: se
precizeaz prin biopsia mucoasei intestinale. Tratamentul: regim fr gluten. Interzis: gru, orz,
ovz i secar ! Permis: porumb, cartofi, fructe, soia, orez, carne.
7. Giardiaza - Giardia lamblia- parazit foarte rsndit n special n condiii de igien precar.
Simptomatologia:diaree trenant, zilnic 4-6 scaune, meteorism, malnutriie, frecvent infecia poate
fi i asimptomatic. Diagnosticul: punerea n eviden a trofozoizilor din sucul intestinal respectiv a
chisturilor din scaun. Tratamentul: Metronidazol
8. Mucoviscidoza- afectare multiorganic, care provoac malabsorbie i boala obstructiv grav a
cilor respiratorii prin alterarea proteinei membranare a canalelor de clor
9. Gastroenteritele- infecii enterale, infecii sistemice (ITU, Pneumonie, Otit, Meningit etc.),
greeli de alimentaie, malabsorbie, imunodeficiene grave, cauze endocrine ( ex. Hipertireoza,
boala Addison), tumori,, medicamente, intoxicaii. Simptomul de baz este
diareea.
Tratament: diet, soluii de rehidratare- Gesol, rehidratare parenterala, antibioterapie
10. Apendicita acut Simptomatologie- dureri abdominale iniial periombilicale, ulterior
localizate n flancul drept, diaree sau constipaie, rar vrsturi. Este obligatorie efectuarea tueului
rectal! Tratament: chirurgical.
11. Boala Crohn -afeciune inflamatorie cronic al tractului gastrointestinal, localizat la orice
nivel, dar mai frecvent pe ileon i /sau colon. Simptomatologia: durere abdominal, inapeten,
scdere ponderal, febr, intrzierea pubertii, scaune cu snge, fistule, fisuri, ulceraii perianale.
Simptome extraintestinale: artrit, eritem nodos, uveit.
9.) Colitis ulcerosa -afeciune inflamatorie cronic caracterizat prin hiperemie, ulceraie i edem
al colonului i rectului.Simptomatologie: diaree cu scaune purulente, sangvinolente, tenesme.
10).Constipaia: eliminarea dificil a mai puin de 3 scaune pe sptmn
Etiologia: multifactorial: cauze organice: ex. atrezie, strictur; cauze neurogene: ex. b.
Hirschprung, boli metabolice i endocrine: ex. hipercalcemie, hipotiroidie, diabet insipid,
funcional; habitual. Tratamentul: rezolvarea cauzelor organice, consumul adecvat de lichide,
11
alimente bogate n fibre, evitarea: ciocolat, cacao, administrarea de ulei de parafin, lactuloz,
educarea.
F. cronic
-caracter permanent
-favorizat de constituia limfatic
-febr nalt de tip invers
-febr persistent timp de 2-3
-agitaie
spt., refractar la tratament, de
-polipnee
tip invers
-obstrucie nazal somn agitat,
-curba ponderal stagneaz -tulburri respiratorii cr. (respiraie
respiraie
bucal,
dificulti
-local: asociaz hipoacuzie zgomotoas, cu gura deschis --alimentare
otalgie
hipoxie (facies tipic) --- hipodezv.
-local: rinoree purulent cu deversare
staturoponderal
ant i/sau post
-Complicaii ORL (otite, rinobronite)
-aceleai complicatii
-infecii
sau digestive (BDA)
(ORL, digestive)
-hipodezvoltare
-perf. colare reduse
Tratament: ca o rinofaringita + Tratament::adenoidectomie Tratament: adenoidectomie (rezecie
antibiotic (Penicilin, Amoxicilin, (rezecie
chirurgical chirurgical
a
a
amigdalei
Ceclor, Augmentin)
amigdalei faringiene).
faringiene).
-Debut brusc
F. subacut
-Infecie repetabil
Sinuzita: inflamaia mucoasei ce mbrac sinusurile etmoidale maxilare i/sau frontale, cel mai adesea
ca o complicaie a unei rinofaringite acute.Este o afeciune de nsoire n toate IACRS, datorit
comunicrii cu aceste structuri i similitudini morfologice a mucoasei.
Sinuzita acut
Clinic: febr, cefalee, durere pulsatil la nivelul sinusului afectat, rinit purulent.
Diagnosticul pozitiv se stabilete pe baza simptomatologiei clinice, a examenului endonazal ORL
i a radiografiei de sinus (opacifiere/voalare)
Terapia: antibiotic (Eritromicin; Lincomicin, Ampicilin, Amoxicilin) -14-21 zile; drenaj al
sinusurilor (prin instilaii, inhalaii sau puncie); dac e prins i osul se practic cura radical.
Sinuzita cronic Apare dup o sinuzit netratat sau tratat incorect. Se manifest prin: agitaie,
scderea capacitii de concentrare, anorexie cu scdere n greutate, rinit purulent, durere sinusal la
palpare; acuzele au caracter recurent.
Tratament: antibiotice, cura radical, corecia factorilor favorizani (factori iritativi sau obstructivi
locali deviaii de sept, hipertrofie amigdalian, edem alergic, acumulare de puroi).
Angina acut: inflamaia acut, de etiologie infecioas, a faringelui i amigdalelor palatine.
Etiologie: viral (coxsakie, ECHO, etc); streptococic (streptococ B hemolitic gr.A, dup vrsta
de 2 ani)
Simptomatologie: disfagie, vrsturi, febr; modificri locale: faringe hiperemic cu depozite
pultacee.
Laborator: cultur nazofaringian streptococ B hemolitic gr.A; reactanti de faz acuta pozitivi:
VSH, PCR; semne de infecie streptococic (ASLO pozitiv)
13
Complicaii: imediate- abces periamigdalian, otit medie, adenita cervical; tardive- RAA,
glomerulonefrit difuz poststreptococic
Tratament: PENICILIN G: 800.000-1.600.000. u.i. im/zi n 4 prize, 7 zile; Penicilina V- p.o. n
4 prize, timp de 10 zile. n caz de alergie la penicilin- Eritromicin, 7 zile, p.o.
Otita medie: Inflamaia mucoasei urechii medii, aprut cel mai frecvent ca o complicaie a unei
IACRS (trompa lui Eustachio).
Etiologie: bacterian (pneumococ, stafilococ, Haemophilus influenzae; n formele cronice infecii
multibacteriene)
Otita medie acut cataral
Cuprinde: simptomele de IACRS (cu care evolueaz n paralel)+ simptome otice: sensibilitate
otic, agitaie nocturn i diurn, ipat n timpul suptului. La examenul otoscopic: timpane
congestionate, iar la paracentez se scurge snge sau lichid seros.
Evoluia: fie spre vindecare, n paralel cu IACRS, fie spre supuraie.
Otita medie supurat cunoate 2 forme: acut i latent.
Forma acut
Forma latent
-apare la sugarul eutrofic, reactiv
-apare la sugarul distrofic, areactiv
-evolueaz ZGOMOTOS
-evolueaz MASCAT
-febr oscilant, sensibilitate otic
- febr prelungit, rebel la trat.
-fenomeme digestive (diaree, anorexie, -fenomene digestive, diaree trenant, rebel la trat.,
vrsturi)
recderi frecvente.
-ex.otoscopic TIPIC timpan hiperemic, -ex. Otoscopic NESPECIFIC timpane cenuii,
inflat/flasc
mate, ingroate
-la paracentez---puroi (uneori perforeaza -la paracentez---puroi (sau urechea dreneaz a 2-a
spontan )
zi)
-evoluie favorabil dac sunt bine drenate -evoluie: frecvent tulburri grave ale strii de
nutriie cu deshidratri severe; se pot asocia antrita
i stare toxico-septic.
Complicaiile pot fi: supurative (mastoidita, labirintita, supuraii intracraniene); nesupurative
(scderea auzului, timpanoscleroza,colesteatom, paralizie de facial, etc)
Tratament: Local: n formele nesupurate: instilaii cu glicerin boraxat 4%, cald; cldur local;
dezobstruare nazo-faringian (DNF); General: antibiotice (Penicilin, Ampicilin, Cefalosporine) 5-7
zile-10 zile, in formele severe; Dietetic: reducerea caloriilor, creterea lichidelor.
Epiglotita (supraglotita): este o inflamaie acut al epiglotei i hipofaringelui, avand ca etiologie
H.influenzae tip B, afecteaz mai frecvent vrsta de 3-6 ani. Debutul este brusc, cu febr i stridor,
dureri n gt i disfagie.
Radiografia gtului: n inciden lateral, delimiteaz bine epiglota i zonele aritenoepiglotice
(semnul degetului mare).
Tratament: este bine ca tratamentul s includ iniial intubaia nazotraheal pentru a preveni un
deces brusc. Tratamentul antibiotic vizeaz H.influenzae: administrare de Ampicilin + Cloramfenicol
administrat i.v., 7-10 zile, dup care reevaluarea cazului, n sensul apariiei unor posibile complicaii
(pneumonie, pericardit, meningit, artrit); impun prelungirea antibioterapiei.
Laringotraheobronita acut: proces inflamator acut n care edemul cuprinde regiunile subglotice.
Este cea mai frecvent form de crup la copiii sub vrsta de 6 ani (predomin la sugar i copilul mic).
Etiologie: virusul paragripal, virusul sinciial respirator, virusul gripal, adenovirusurile.
Simptomatologie clinic i diagnostic: -prodrom cu febr, coriz i tuse; debut brusc prin
simptomatologia crupului: stridor inspirator, tuse ltrtoare sau cu timbru metalic i disfonie
14
(rgueal). n majoritatea cazurilor ns febra nu este prea ridicat i starea general este bun.
Simptomele dureaz 3-4 zile, rareori mai mult.
Diagnosticul diferenial: aspirarea de corp strin n cile aeriene superioare, pseudocrup
(Pseudocrupul este un stridor aprut pe un teren spasmofilic sau alergic).
Tratament: formele uoare pot fi tratate la domiciliu: atmosfer umed, camer curat i bine
aerisit; n restul formelor: internarea copilului, atmosfera umeda, hidratare, la nevoie, chiar
administrarea de O2; sedarea, prin asigurarea linitii, evitarea stressurilor i administrarea de
cloralhidrat la 6-8 ore interval; aerosoli cu adrenalin racemic. n lipsa adrenalinei racemice se
folosete soluie de efedrin 1-2%; Corticosteroizii (HHC, Dexametazona sau Prednisonul) se
administreaz pe durat scurt, n formele grave; Intubaia, pentru 2-4 zile, poate fi necesar n fomele
grave cu insuficien respiratorie marcat.
Bronita acut
Etiologia este n principal viral: VSR, virusurile gripale, paragripale, adeno i rinovirusuri.
Diagnostic: catar oculonazal, tuse, febr (37,5-380C). Tusea, iniial seac, dup 48 ore devine
productiv. Pulmonar, dup 3-4 zile se percep ronhusuri diseminate bilateral.
Tratamentul: antitermice (cnd temperatura este peste 380C), antitusive (cnd tusea este seac),
expectorante (cnd tusea este productiv). Dac dup 3 zile de evoluie, temperatura este peste 380C i
sputa este abundent, purulent, se introduc antibioticele: amoxicilin, amoxicilin/clavulanat, peste 3
ani eritromicin, azitromicin, claritromicin, timp de 5-8 zile.
Broniolita acut: un sindrom de obstrucie broniolar caracteristic vrstei de sub 2 ani. Etiologia
este viral: VSR (pn la 80% din cazuri) apoi virusurile paragripale, metapneumovirus, adeno i
rinovirusuri.
Manifestri clinice: wheezing cu tuse seac, dispnee cu cianoz perioronazal i la extremiti,
agitaie sau somnolen, anorexie, febr (38-400C), hipersonoritate toracic, raluri sibilante i
subcrepitante, refuzul alimentaiei; unii pot prezenta diaree, vrsturi, meteorism, letargie.
Laboratorul: poate arta iniial uoar leucopenie. Suprainfecie bacterian: leucocitoz cu
neutrofilie, PCR pozitiv.
Diagnostic diferenial: pneumoniile atipice, fibroze pulmonare.
Evoluie: bun la copii eutrofici, rezervat la prematuri i la cei cu malformaii cardiace.
Tratament: oxigenoterapie (la cei spitalizai), hidratare adecvat; bronhodilatatoare;
corticosteroizi, n cazul existenei sindromului neuro-toxic; antibioterapia se administreaz n caz de
suprainfecie bacterian (febr peste 38,50C timp de 3 zile; otit, pneumonie). Preferm
amoxicilina/clavulanat sau o cefalosporin. Profilaxia: imunoglobulinele specifice anti-VSR
administrate i.v. n spital, bolnavii vor fi izolai deoarece ei rspndesc VSR (chiar i dup vindecare,
timp de 1-3 sptmni).
Astmul bronic infantil: boal inflamatorie cronic a cilor aeriene caracterizata prin ngustarea i
obstrucia variabil a cilor aeriene (reversibil spontan sau sub tratament), asociat cu hiperreactivitate
bronic la o varietate de stimuli.
Etiologie: multifactorial (predispoziii ereditare, existena atopiei) (factori precipitani: polen,
mucegai, scuame, fanere de animale, infecii virale, substane chimice, fumat, efort, emoii, factori
meteorologici, aspirin, aditivi alimentari, factori endocrini, etc).
Diagnostic- indicatori de diagnostic: wheezing; n anamnez- tuse predominant nocturn,
wheezing recurent, dispnee; simptomele nocturne determin trezirea din somn a copilului; simptome
induse de: efort, infecii virale, animale cu blan, praf de cas, fumat, polen, stress; limitarea fluxului
de aer, reversibil i variabil, evaluat prin msurarea PEF (=debitul expirator maxim de vrf);
explorare funcional pulmonar PEF, VEMS, Pa O2, etc.
15
Tratamentul pneumoniilor.
Tratamentul igieno-dietetic: izolare, temperatura camerei 18-210C, umiditate 40%; Poziia n patcu umerii ridicai: poziie schimbat la 1-2h, pentru evitarea stazei, iar baia se va face cu 1 or naintea
mesei; Alimentaia: poate fi nemodificat dac bolnavul nu este anorexic sau nu prezint dispnee; se
poate reduce, administra fracionat, sau prin gavaj. Se va asigura cantitatea necesar de lichide.
Tratamentul insuficienei respiratorii acute: Dezobstruarea cilor respiratorii prin aspiraia secreiilor;
Oxigenoterapie; Ameliorarea ventilaiei: aspiraia mecanic a secreiilor, drenaj postural, tapotajul
cutiei toracice, terapia cu aerosoli: asigur umiditate, permite nebulizarea unor medicamente
bronhodilatatoare; Reducerea consumului de oxigen la periferie: repaus la pat; Fenobarbital 3-5
mg/kg/zi, p.o./i.m.(se urmrete meninerea unei saturaii a O2 peste 92% monitorizat cu
Pulsoximetru); n eventualitatea c predomin secreia: scop- fluidificarea i ndeprtarea secreiilor:
pstrarea reflexului de tuse, drenajul postural, asigurarea lichidelor necesare, fluidificarea secreiilor,
ageni mucolitici (Bromhexin), corticosteroizi (HHS, Prednison); Cnd predomin spasticitatea: Beta 2
agoniti cu aciune scurt, n aerosoli (Salbutamol, Trebutalin); Anticolinergice, n aerosoli (Bromura
de ipratropium); Tratamentul sindromului cardiovascular: trunchi elevat, se reduce cantitatea de
lichide, regim hiposodat, tonicardiace, diuretice.
Tratamentul sindromului toxi-infecios: administrarea de: antibiotice, chimioterapice,
antivirale, antimicotice. Tratamentul antiinfecios cu antibiotice- n funcie de severitatea bolii i
sensibilitate general, se administreaz:
n formele uoare i medii de boal (cu toleran digestiv bun), tratamentul se face n ambulator
cu: - Aminopeniciline: Amoxicilin, Amoxicilin plus clavulanat Augmentin, Medoclav sau Cefalosporine generaia II, III, p.o. (Cefuroxim- Zinat, Ceftibuten Cedax); sau - Macrolide:
Eritromicina, Azitromicin (Sumamed), Claritromicin (Klacid, Fromilid).
n formele severe care necesit spitalizare: Peniciline cu spectru larg: Ampicilin; Cefalosporine
gen II, III: Cefuroxim, Ceftriaxon .
Tratamentul simptomatic: Combaterea febrei: mrirea aportului de lichide, baie cu ap cldu,
prisnitz, antipiretice (Paracetamol, Ibuprofen, Aspirin); Combaterea meteorismului: cldur umed pe
abdomen, sond rectal, Miostin; Tratament adjuvant: reechilibrare hidroelectrolitic, reechilibrare
acido-bazic, combaterea edemului cerebral, tratamentul convulsiilor febrile, tratamentul tulburrilor
digestive (diareei, vrsturilor) Plegomazin.
b)Ex. paraclinice.
1.Rtg. pulmonar: dimensiunea cordului, aspectul circulatiei pulmonare
2.ECG
3.Ecocardiografia: aprecierea dimensiunii compertimentelor, localizarea DSV, aprecierea
presiunii n AP.
4.Cateterism cardiac
Tratament.: profilaxia endocarditei, tratamentul IC, tratamentul chirurgical defectele mici nu
necesit tratament.
PERSISTENA CANALULUI ARTERIAL
Persistena canalului arterial reprezint prezena permeabilitii vasului care conecteaz, n mod
normal la ft, sistemul arterial pulmonar cu aorta.
Tablou clinic.- deficit n creterea ponderal, IC congestiv, infecii respiratorii repetate.
Diagnostic.
Ex. fizic: suflul este continuu, sistolo+diastolic
Ex. paraclinice:
Rtg.cardiotoracic : ICT, vascularizaia pulmonar
ECG
Eco-Doppler: vizualizarea CAP, reflux sistolic n AP trunchi.
Tratament.: profilaxia endocarditei, nchiderea terapeutic medicamentoas cu Indometacin n
perioada neonatal, ligaturarea chirurgical, ocluzie transvascular
TETRALOGIA FALLOT
Este cea mai frecvent MCC cianogen.
Leziunile primare: obstrucia tractului de ejecie VD = stenoza pulmonar (SP), dextropoziia
aortei , DSV, HVD.
Tablou clinic. - guvernat de severitatea obstruciei VD.
Semne: cianoz, squatting, hiperpnee, dispnee la efort.
Crizele hipoxice: iritabilitate, hiperpnee, accentuarea cianozei, sincop.
Diagnostic.
Ex.clinic: cianoz, tetralogia roz, hipocratism digital, hiperpneea n repaus legate de gradul
cianozei; zg.II unic, suflu sistolic rugos, de ejecie, parasternal stg, intensitatea i durata invers
proporional cu gradul obstruciei tractului de ejcie VD.
Ex. paraclinice:
Rtg. toracic: ICT normal; vrf elevat, cord n sabot, diminuarea circulaiei pulmonare
ECG: ax QRS la dreapta, HVD
Eco- Doppler
Explorare hemodinamic
Tratament: tratamentul crizelor hipoxice, tratament chirurgical, paleativ pt. creterea
temporar a circulaiei pulmonare unt sistemico-pulmonar (Blalock Taussing artera subclavicularram AP), profilaxia endocarditei
TRUNCHI ARTERIAL COMUN
Exist un singur trunchi comun care pleac de la inim, cu un DSV larg.
Clasificarea anatomic se face n funcie de locul de emergen al arterei pulmonare sau
remurilor acestora din trunchi.
19
Tratamentul ICC
I.Controlul reteniei excesive de Na i ap: diuretice
II.Ameliorarea performanei contractile
-Tonicardiace glicozizi digitalici Digoxin
-Simpaticomimetice inotrope : Isoproterenol, Dopamina, Dobutamina
III.Reducerea suprasolicitrii cordului.
-Tratamentul vasodilatator : Captopril, Hidralazin , Hidrocloric, Nifedipin, Nitroglicerina,
Nitroprusiat
21
Laborator:
Proteine totale scazute
Electroforeza proteinelor: disproteinemie, respectiv scaderea albuminelor si gama-globulinelor
si cresterea alfa si beta globulinelor
VSH,fibrinogenul sunt crescute
Lipide crescute
ureea, creatinina: normale, ASLO, complement seric normale.
Examen de urina: oligurie, proteinurie
Tratament.
1.regim igieno-dietetic: se impune repaus la pat, regimul dietetic (sever in episoadele acute,
moderat intre acestea): regim hiposodat, hipolipidic si cu restrictie de lichide, hiperproteic
2.tratamentul patogenic: corticoterapie, imunosupresoare, imunomodulatoare . Esecul
corticoterapiei impune efectuarea biopsiei renale si reconsiderarea.
3.tratamentul recurentelor - aparitia proteinuriei 3 zile consecutiv se considera recurenta si se
administreaz prednison. In cazul recurentelor frecvente se trece la tratament imunosupresor
4.tratamentul simptomatic si al complicatiilor:: edemele masive- diuretice; corticoterapiei
prelungite- antibiotice cu spectru larg; hipovolemi- albumina; insuficienta renala- dializa, hemodializa.
24
25