Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.anemiile Hemolitice
1.anemiile Hemolitice
De regula, un eritrocit traieste 120 de zile, apoi este recunoscut ca senescent, isi epuizeaza
sistemele enzimatice ce ii mentin functia, apar modificari de membrana si antigene de
senescenta ce fac ca eritrocitele imbatranite sa fie captate de sistemul reticulo-endotelial
(SRE) si sa fie distruse in macrofagele splenice, eliberand Hemoglobina (Hb). Hb e apoi
descompusa in 3 elemente:
Daca insa hematiile nu se mai distrug reproducand circuitul fiziologic, ci hemoliza are loc
intravascular, Hb apare libera in circulatie, de unde este preluata de Haptoglobina, cu care se
complexeaza si e transportata la ficat; Haptoglobina are insa si alte roluri, iar capacitatile ei
de a lega Hb sunt foarte limitate, de aceea nivelul ei va fi scazut, ca marker al hemolizei. In
continuare exista 2 posibilitati: ori Hb este filtrata renal, ajungand in urina si producand
hemoglobinurie ( culoarea neagra a urinii), ori formeaza metHb, prin degradarea Fe din
forma ferica la forma feroasa ( si ulterior formarea hemului si a globinei, cu preluarea de catre
Hemopexina a hem si transportul la ficat; Hemopexina poate fi si ea depasita, hemul liber
legandu-se de albumina, ca methemalbumina, care e transportata si ea la ficat). MetHb este
responsabila de culoarea maronie a plasmei din hemolizele intravasculare. La nivelul tubului
contort , Fe este reabsorbit, dar nu mai e redat circulatiei ci se depoziteaza ca hemosiderina,
iar apoi, prin descuamarea celulelor tubulare, apare in urina ca hemosiderinurie (coloratia
Albastru de Prusia), cel mai fin si mai precis indicator al hemolizelor intravasculare cronice.
Deci, in hemoliza intravasculare, vom avea ca indicatori:
1. haptoglobinei;
2. hemopexinei;
3. albuminei;
4. +/- aparitia metHb;
5. Hemosiderinuria (daca hemoliza e cronica);
Teoretic, maduva osoasa (MOH) are capacitatea de a compensa hemoliza fiziologica, pentru a
mentine constantele eritrocitare, prin cresterea eritropoiezei de 5-10x, putandu-se chiar
ajunge la inversarea raportului serie rosie- serie granulocitara. Cand capacitatea MOH de
compensare e depasita, apare asa numita anemie cu hemoliza ca element de baza, cu
nivelul de reticulocite (Rt) crescut ca indicator.
SFEROCITOZA EREDITARA
Este cea mai frecventa AH ereditara in Nordul Europei, in Sud cele mai frecvente fiind
talasemiile. Are transmitere A-D, existand insa si cazuri de neomutatii descrise. Tabloul
clasic este al unei AH.ev cronice, cu cele 3 tipuri de crize descrise, insa exista si forme cu
debut de la nastere, ca icter neonatal intens, sau chiar la varsta adulta/ batranete, in forme
usoare sau printr-o complicatie. Splenomegalia este un semn constant si caracteristic.
Patogenic, afectiunea este o membranopatie, traducand practic mai multe defecte posibile la
nivelul proteinelor citoskeletului ( spectrina, ankirina, proteina banzii 3); ca rezultat al acestor
defecte apare o destabilizare a citoskeletului, cu o pierdere a lipidelor din bistratul lipidic, in
asa fel incat eritrocitul pierde din suprafata membranara, devenind sferic, mai putin
deformabil, e captat mai usor in sinusoidele splenice si e distrus.
Diagnosticul de laborator:
- FSP: microsferocite, cu diametrul maxim 5 microni, ce par mai incarcate cu
Hb, sunt sferice si reprezinta pe frotiu > 50% din populatia eritrocitara ( !
Atentie, apar si in AHAI, dar in procent 20-30%!)
- Testul de fragilitate osmotica: curba este deviata incepand la c% mult
scazute si prelungindu-se, atingand nivelul total la c% mai mari decat normal
( 0,5-0,6), ceea ce traduce o fragilitate osmotica mult mai mare ca a eritrocitelor
normale
- Testul autohemolizei: se incubeaza 48h cu ser, aparand hemoliza totala dar
mai precoce si necorectata de adaosul de glucoza
- Testul Coombs direct: pentru a diferentia de o AHAI, testul este negativ.
Tratamentul:
Daca anemia e severa- splenectomie impreuna cu colecistectomie ( nu se practica separat din
cauza riscului ulterior de litiaza intra-hepatica), in functie de necesarul transfuzional al
formelor ce necesita substitutie. Se recomanda suplimentarea de acid folic/ Fier pentru toate
formele.
NB: Hemoliza acuta poate fi precipitata pe fundalul uneia cronice, ce infectii, stress, sarcina,
droguri.
DEFICITUL DE GLUCOZO-6-FOSFAT-DEHIDROGENAZA
HEMOGLOBINOPATIILE
Mentiuni:
-In perioada fetala exista un tip particular de Hb,22 , denumita Hb F, existanta pana in
momentul trecerii in conditii de oxigenare, cand incepe sinteza de Hb A (22), la adult
aceasta fiind majoritara, ~ 96-98%, in rest existand urme de HbF (0,5-1%) si de Hb A2 22
(1-3%).
-Lanturile sunt codificate pe gene de pe cromozomul 16, cele non- de gene de pe
cromozomul 11.
-Hb fetale sunt adaptate pentru conditii de hipoxie mare si pot ceda O2 la tesuturi la presiuni
foarte mici, spre deosebire de HbA.
-la un moment dat exista un switch al transcrierii de pe genele ce codifica lanturile la cele
ce codifica lanturile .
A) Talasemiile sunt un complex de boli ce traduc modificari la nivelul lanturilor
hemoglobinice, practic nemaisintetizandu-se un lant, fie fie , din Hb A. Sunt
hemoglobinopatii cantitative, si din punct de vedere al lantului deficitar, pot fi -talasemii sau
-talasemii. -talasemiile pot fi minore, forme intermediare ( cu necesar transfuzional
intermitent, valori medii ale Hb si tablou hematologic incomplet) sau majore.
Talasemia majora:
Nu se sintetizeaza deloc lanturi , Hb fiind deficitara iar eritrocitele hipocrome si microcitare;
din aceste motive exista o distructie marcata a acestora, cu hemoliza severa, anemia avand
efect important si asupra dezvoltarii morfostructurale a copiilor. In timp, transfuziile, cresterea
absorbtiei intestinale de Fier si hemoliza intramedulara duc la o crestere a supraincarcarii cu
Fe a organismului, hemosideroza la nivelul organelor parenhimatoase, cu efecte pe cord, ficat
si glandele endocrine si in final la insuficienta acestor organe, hemosideroza fiind un
determinant major al morbiditatii si mortalitatii in talasemie.
Aspect clinic: pacientii sunt mici de statura, cu capul relativ mare raportat la dimensiunile
generale, bosele frontale proeminente, facies mongoloid, tegumentele prezinta o mixtura
intre paloare- icter- hemosideroza, HSM de dimensiuni mari, asociaza patologie litiazica si
ulcere de gamba.
Hematologic: pe FSP- anemie medie-severa, cu hipocromie importanta si microcitoza ( cel
mai important element, VEM= 40-50), poikilocitoza, hematii in tinta, hematii cu punctatii
bazofile ( caracteristice talasemiilor), cu hematii cu forme bizare ( coif, sombrero), putand
exista si eritroblasti;
Post- splenectomie aspectul frotiului devine si mai caracteristic, aparand hematii cu corpi
Jolly asociat procentului de Ebl si accentuarii poikilocitozei!
Talasemia minora:
Este o afectiune frecvent discutata in bilantul diagnostic al unei anemii feriprive, hipocrome si
microcitare. Ca parametri de diagnostic, sideremia este , electroforeza Hb are un aspect
special, Hb A fiind si Hb A2 , iar pacientii asociaza uneori si grade mici de SM ( pol
inferior palpabil). Odata diagnosticat, pacientul nu trebuie supratratat cu Fe! Anemia se
accentueaza in stress, in infectii, in sarcina ( valorile ale Hb necesita administrare de acid
folic pe toata durata sarcinii).
B) Drepanocitoza:
Este o hemoglobinopatie calitativa, cu formarea de Hb S in loc de Hb A prin inlocuirea unui
singur aminoacid, acidul glutamic, cu valina. Hb S se comporta normal in conditii naturale de
oxigenare, insa in hipoxie sau acidoza polimerizeaza, formand dimeri/tetrameri/polimeri in
interiorul hematiei, care astfel isi va modifica forma intr-un drepanocit/ secera/ sickle-cell,
devenind foarte rigida. Astfel se vor forma dopuri in microvascularizatie, ducand la ocluzii.
Exista 2 fenomene patogenice responsabile de manifestarile, evolutia si prognosticul
afectiunii: ocluziile vasculare din microcirculatie si hemoliza cu consecinta ei, anemia.
Ocluziile vor antrena un ansamblu de modificari raspunzatoare de vasculopatia complexa din
drepanocitoza, in care intervin si inflamatia si sintezei de NO.
Boala se prezinta cu 2 fenotipuri: unul in care predomina fenomenele de hemoliza,
complicatiile anemiei cu evolutie cronica- ulcere de gamba, deficite de dezvoltare staturo-
ponderala, HTPo in timp, si un altul in care predomina fenomenele vaso-ocluzive responsabile
de foarte multe manifestari clinice: patologie ischemica- AVC 10-15%, boala pulmonara cu
HTP si cu risc de deces prematur, crize vaso-ocluzive la nivelul extremitatilor, foarte dureroase
(asa numitul hand-foot syndrome, acute chest syndrome manifestat prin crize dureroase
cu dispnee paroxistica, intricatie intre infarctul pulmonar, hipoperfuzia cardiaca, pleurita,
nivelul de O2 si dispneea importanta), osteonecroza ( NACF), afectare renala ( de la
hipostenurie la insuficienta renala), barbatii pot manifesta ( in procent de 40% ) priapism,
complicatii infectioase extrem de frecvente, de tipul ITU, osteomielita, necroze, cu evolutie
spre septicemie, toate aceste manifestari ( infectiile, febra, inflamatia, acidoza, hipoxia,
stressul de orice natura) precipitand crizele ocluzive.
Tratamentul: primul obiectiv in criza este cuparea durerii, care se face cu orice medicament,
de la AINS la derivati morfinici; oxigenoterapie si hidratare, tratamentul infectiilor,
anticoagulare/ antiagregant daca e nevoie, profilaxia antibiotica daca exista fenomene de
autosplenectomie.
S-au incercat diferite variante de a nivelul Hb S, una fiind incercarea de a sintetiza Hb F
( care nu induce sicklizarea) cu hidroxiuree. Alte terapii folosite: NO, transfuzii, transplant
medular.
Clasificare:
1. Anemii hemolitice autoimune
cu anticorpi la cald
cu anticorpi la rece ( boala aglutininelor la rece- BAR si HPF)
AHAI atipice ( cu TCD sau cu anticorpi la cald si la rece)
2. Anemii hemolitice post-medicamentoase
3. Anemii hemolitice cu allo-anticorpi ( Reactia de hemoliza post- transfuzionala si boala
hemolitica a nou-nascutului)
AHAI sunt cel mai frecvent dintre tipurile de anemii hemolitice imune, predomina la femei si
se clasifica dupa proprietatile anticorpilor, acestia constituind elementul central patogenic.
Anticorpii antieritrocitari actioneaza prin 2 mecanisme: fie produc activarea
complementului in circulatie (daca sunt completi- majoritatea de tip IgM)- o parte din AHAI
cu ac la cald ( prin activarea complementului se creaza un grup de liza pe suprafata
eritrocitului si hemoliza intravasculara); fie prin aderenta imuna ( capping- majoritatea ac
tip IgG, incompleti si cu potenta nu asa mare sau fractiuni ale complementului ; eritrocitele cu
acesti ac sunt captate de SRE cu aparitia hemolizei extravasculare si a HSM)
Baza diagnosticului in AHAI o reprezinta Testul Coombs, cu cele 2 forme ale sale,
direct- evidetiind anticorpii existenti pe suprafata eritrocitara, si indirect, cu evidentierea
anticorpilor liberi existenti in ser.
Tabloul clinic: AHAI sunt anemii ce apar la adult, imbracand una din formele clinice cunoscute
de
- Anemie progresiva, cronica, cu hemoliza extravasculara si HSM;
- Anemie acuta cu hemoliza intravasculara ( de ex, HPF);
- Anemie cronica cu pusee de acutizare: forma particulara, clasica pentru
AHAI cu anticorpi la cald, cu puseele in legatura cu diverse fenomene
precipitante;
- Anemie cu tablou de imprumut pancitopenie cu sechestrare splenica;
- Anemie cu debut prin complicatii tip ulcere de gamba/ litiaza.
Diagnostic de laborator:
FSP: Sferocite pe FSP- AHAI cu ac la cald/ Aglutinare pe lama- boala aglutininelor la rece
(BAR);
Diagnosticul de baza e cel SEROLOGIC, adica testul Coombs pozitiv!
Exista si un diagnostic specific, etiologic, existand forme idiopatice* sau forme secundare, in
context evocator de boala autoimuna asociata, de limfoproliferare sau de infectie ( *si formele
idiopatice, dupa o perioada de timp, pot asocia o patologie autoimuna sau neoplazica) . Etiologii
asociate AHAI secundare sunt, in 60-80% din cazuri, bolile limfoproliferative (LLC cel
mai adesea, Hodgkin, alte limfoame non-Hodgkin, MM, sindromul Castelman, boala
Waldenstrom, limfadenopatia angioimunoblastica), autoimune ( in 20% din cazuri, cel mai
adesea LES, PR, SS, sclerodermia, tiroidita autoimuna Hashimoto ), infectiile (virale cel mai
frecvent, cu virusuri hepatitice, HIV, mononucleoza, pneumonii cu Mycoplasme) sau alte
cauze neclasificate ( tumori ovariene, RCUH, tumori de timus).
Tratamentul AHAI: vizeaza eliminarea cauzei, in primul rand, apoi corectia factorilor
favorizanti sau supra-adaugati ai anemiei ( B12, acid folic, Fe, tratamentul infectiilor, etc),
tratamentul etiopatogenic pentru scaderea productiei de autoanticorpi, transfuzia de
masa eritrocitara si urmarirea ( obligatoriu, un caz de AHAI odata aparut ascunde intotdeauna
altceva!).
Baza tratamentului AHAI o reprezinta scaderea productiei de auto-ac, ce se poate realiza prin
mai multe metode:
1. Corticoterapie: de baza in terapie in ciuda pleiadei de efecte secundare, raspunsul
AHAI cu ac la cald>> AHAI cu ac la rece. Forme de administrare multiple, in puseu se
prefera pulsterapia ( parenteral si in doze mari) cu Metilprednisolon 500 mg-1g sau
DXM 16-40mg timp de 3 zile; ca tratament de fond se administreaza oral Prednison sau
Medrol timp de 6-8 saptamani. La acest tratament raspund 20-30% fara recaderi, 50-
70% raspund dar raman cortico-dependenti, in timp de 20% nu raspund, fiind cortico-
rezistenti.
2. Splenectomia: de electie in cortico-rezistenta/ corticodependenta, eficace in 50-70%
cazuri, desi nu se poate prezice eficienta sa. Complicatia cea mai frecventa sunt
trombozele datorita cresterii plachetelor la valori extrem de mari. Riscurile immediate
ale interventiei sunt legate de hemoragia brutala greu de manipulat si TEP, dar exista
riscuri multiple si pe termen lung.
3. Imunosupresia: se foloseste mai mult pentru AHAI cu ac la rece , care raspunde cel
mai bine, si se face cu agenti alchilanti ( Leukeran sau Ciclofosfamida) in puls sau in
administrare cronica, cu AZA, Imuran sau Vincristin.