ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE CU IMUNOFIXARE

În mod clasic, detectarea şi identificarea gamopatiilor monoclonale se face prin electroforeza

proteinelor cu imunofixare (IFE) care combină separarea electroforetică în gel de agaroză a proteinelor
cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri monospecifice faţă de lanţurile grele şi uşoare individuale.
Astfel, se obţin rezultate rapide, uşor de interpretat. În timp ce apariţia componentelor policlonale se
datorează activităţii mai multor tipuri de clone de limfocite B, gamapatiile monoclonale rezultă ca
urmare a proliferării unei singure clone celulare B.

Electroforeza capilară constituie o metoda alternativă pentru caracterizarea gamopatiilor monoclonale

(imunotipizare). Fiecare probă este amestecată cu antiseruri individuale care sunt specifice lanţurilor
grele gama (Ig G), alfa (Ig A) şi miu (Ig M), respectiv lanţurilor uşoare kapa (libere şi legate) şi lambda
(libere şi legate). Proteinele, separate în capilare de cuarţ sunt detectate direct prin absorbanţă la 200
nm. Electroforegramele sunt evaluate vizual pentru detectarea prezenţei reacţiilor specifice cu
presupusele proteine monoclonale.

Principiul metodei

a) electroforeza proteinelor serice/urinare în gel de agaroză cu imunofixare se bazează pe vizualizarea

pe gel a benzilor corespunzătoare proteinelor specifice, prin formarea complexului antigen-anticorp,
după separarea fracţiilor prin electroforeză.

Stripurile de IFE sunt din gel agar şi au şase “picioruşe”: primul este alocat proteinelor totale care se
separă în urma migrării electroforetice, celelalte sunt tratate cu antiseruri care se leagă specific de
imunoglobulinele umane IgG, IgA, IgM – lanţuri grele, şi k, λ – lanţuri uşoare.

b) electroforeza capilară a proteinelor serice cu imunotipizare se bazează pe separea moleculelor

proteice încarcate electric în funcţie de mobilitatea electroforetică proprie într-o soluţie tampon
alcalină. Separarea se produce de asemenea şi în funcţie de pH-ul soluţiei electrolitice şi de fluxul
electroosmotic. Sistemul electroforetic este alcătuit din 8 tuburi capilare care funcţionează în paralel. În
acest sistem se prepară o probă diluată care este injectată simultan prin aspirare în şase capilare la
capătul anodic. Pentru imunotipizare, tiparul de referinţă (tipar ELP) este obţinut prin injectarea probei
amestecate cu soluţie EL în capilarul nr. 1, din aceasta rezultând un tipar electroforetic complet al
proteinelor din probă. Tiparele de antiser sunt obţinute prin injectarea în capilarele nr. 2 – 6 a probelor
anterior diluate şi amestecate cu antiseruri specifice lanţurilor grele gama (Ig G), alfa (Ig A), miu (Ig M) şi
lanţurilor uşoare libere şi legate kapa şi lambda. Apoi are loc o separare a proteinelor la tensiune înaltă,
iar detectarea directă a proteinelor se efectuează la 200 nm la capătul catodic al capilarului. Capilarele
sunt imediat spălate cu o soluţie de spălare şi pregătite pentru următoarea analiză cu soluţia tampon.

Suprapunerea tiparelor de antiser cu tiparul ELP permite vizualizarea dispariţiei şi/sau a scăderii fracţiei
monoclonale pe tiparul antiserului, aceasta indicând o gamopatie.