Sally Trevor

SALLY TREVOR
Pentru
lini[tea ta
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
IOANA PATRICHI
ALCRIS
Capitolul 1
– Le ]in eu.
Cu ochii de culoarea ametistului m`ri]i de uimire, Teslyn privi
lung b`rbatul a c`rui prezen]` nu o remarcase pân` \n momentul
\n care vorbise.
– Mul]umesc, dar m` descurc.
Ah, dac-ar fi avut cheia \n mân`, n-ar mai fi fost nevoit` s`
jongleze cu pungile cu alimente cump`rate.
– Cutia cu lapte st` s` cad` [i ou`le par [i ele dornice s-o
urmeze.
Nu [tiu ce p`rere ave]i dumneavoastr`, dar eu, personal, a[
prefera s` nu trebuiasc` s` cur`] g`lbenu[ul de ou de pe jos.
Era un strìn [i \n mod normal ar fi trebuit s` fie circumspect`,
pentru c`, \n zona aceea, nici un necunoscut nu era dezirabil, dar
privind figura aceea deschis`, cu tr`s`turi aspre, Teslyn \i zâmbi
involuntar.
6 SALLY TREVOR
– Bine, mul]umesc. Cheia trebuie s` fie undeva la fundul

gen]ii [i am aici proviziile pentru \ntreaga s`pt`mân`.
Dou` mâini puternice, s`n`toase – dup` cum observ` Teslyn,
f`r` s` vrea – \i luar` din bra]e punga \nc`rcat`.
– Gata, am g`sit-o. Descuie u[a de la intrarea \n cl`dire, puse
din nou cheia \n geant` [i, \ntorcându-se spre b`rbat, \i mul]umi,
\ntinzând mâinile pentru a primi punga \napoi.
Acesta, f`r` s` schi]eze nici un gest de a i-l \napoia, p`[i \n
holul de la intrare.
– Cred c` avem acela[i drum.
Teslyn ridic` u[or din umeri [i o porni de-a lungul
coridorului, gândindu-se c` individul nu poate s`-i fac` nimic
rù, chiar dac` ar \ncerca, un strig`t ar fi suficient ca locatarii
ceilal]i s` ias` [i s`-i vin` \n ajutor.
– Nu locui]i aici, nu-i a[a?
– Nu.
Pusese \ntrebarea doar a[a, pentru a spune ceva, c`ci de la
croiala impecabil` a hainelor pân` la atitudine, totul ar`ta c` era
vorba despre un individ bogat, a[a c`, de[i nu-[i cuno[tea to]i
vecinii, Teslyn era convins` c` nu putea fi unul dintre ace[tia.
Era foarte con[tient` de prezen]a lui atât de aproape de ea; se
mira de ce. Nu o mai interesa nici un b`rbat – deocamdat` – [i
poate niciodat` de acum \ncolo. Sim]ea nevoia s` \nl`ture aceast`
senza]ie nepl`cut` de apropiere fizic` pe care o con[tientiza \n
mod exagerat, prin conversa]ie.
– Merge]i \n vizit`?
– Exact.
PENTRU LINI{TEA TA 7
– Aici locuiesc eu, spuse ea când ajunser` \n dreptul

apartamentului ei. Mul]umesc \nc` o dat`.
|ntinse din nou mâinile pentru a prelua punga [i, din nou, el
nu schi]` nici un gest pentru a i-l da, ci pur [i simplu o
privi– Dumnezeule, ce \nalt era -– zâmbindu-i.
– Cred c` \n vizit` la dumneavoastr`.
– La mine?!
Pentru prima dat` \n via]`, i se f`cu fric`. Pân` atunci,
individul i se p`ruse o persoan` cât se poate de respectabil`, dar
acum \i trecu prin minte c` individul o a[teptase poate special,
dup` ce o urm`rise pe strad`. Chiar s`pt`mâna trecut`, o tân`r`
fusese molestat` [i jefuit` \n apropiere.
– Nu, \n nici un caz; v` \n[ela]i.
De data aceasta, nu mai \ncerc` s`-i ia punga. Va deschide u[a
[i va intra repede, dup` care \i va \nchide u[a \n nas. Punga
voluminoas` pe care o ]inea \n bra]e \i va \ngreuna mi[c`rile.
– V-am speriat, \mi cer scuze, spuse el ca [i cum i-ar fi citit
gândurile. M` numesc Wayne North [i am venit din partea lui Jim
[i Mary Morrison.
Cuvintele lui o f`cur` s` se opreasc`, asaltat` de un vârtej de
gânduri, \n timp ce inima \ncepu s`-i bat` cu putere.
– Sunte]i Teslyn Morrison, nu-i a[a? \ntreb` el
– Da.
– Pot s` intru?
– Da ... sigur.
Odat` intra]i, Teslyn profit` de cele câteva produse perisabile
pe care trebuia s` le a[eze \n frigider, pentru a câ[tiga câteva
8 SALLY TREVOR
minute \n care s`-[i adune gândurile. Individul acesta fusese

trimis de Jim [i Mary Morrison. De ce acum? De ce – dup` atât de
mult timp de la moartea lui Alec – p`rin]ii lui hot`râser` s` ia
leg`tura cu ea?
– Locui]i aici de mult timp?
Nu-l auzise când venise lâng` ea. Oricum, nu avusese decât
câ]iva pa[i de f`cut, apartamentul fiind destul de mic [i
neexistând u[` \ntre buc`t`rie [i living.
– De pu]in mai mult de un an.
F`r` s` vrea, se gândi c`, \n cei trei ani de c`snicie cu Alec, se
mutaser` atât de des, \ncât nici nu mai era dispus` s`-[i
aminteasc`.
– |nseamn` c` locuia]i aici dinainte de moartea lui Alec.
– Da. Ca de fiecare dat`, orice men]iune a mor]ii lui Alec o
f`cea s` se simt` vinovat` [i nesigur`. Am locuit aici \mpreun`
trei luni.
– Suficient de mult ca s`-i fi anun]at pe p`rin]ii lui Alec de
noua adres`. Dar, s` nu-i \nvinov`]im pe cei ce nu mai sunt – Alec
nu se mai poate ap`ra. Dar de ce nu i-a]i anun]at dumneavoastr`,
doamn` Morrison?
– Am crezut c` Alec ... Se opri, privindu-l nedumerit` de
acuza]ia ce i se aducea. Le-am telefonat.
– Când a murit Alec?
– Da. Le-am telefonat ... am vorbit cu ei.
– Presupun c` doar i-a]i anun]at c` fiul lor a avut un accident
de circula]ie ...
Câteva cuvinte incoerente.
|l privea stingherit`, f`r` s` [tie de ce, pe acest b`rbat \nalt,

frumos, cu o expresie de polite]e rece.
Incoeren]`? {tia c` telefonase, dar nu-[i mai amintea detaliile
convorbirii. Mare parte din ziua aceea \ngrozitoare i se [tersese
din minte, fapt pentru care era recunosc`toare. |[i amintea,
totu[i, c` fusese mai trist` ca oricând. Da, este posibil ca \n acele
condi]ii, s` fi fost incoerent`.
– |mi pare rù.
– Jim [i Mary Morrison v-au \n]eles durerea, de[i ei \n[i[i erau
\ndurera]i. Doreau s` veni]i la ei.
– Nu am [tiut.
– De unde s` [ti]i?! A]i spus repede ce-a]i avut de spus, apoi
a]i \nchis telefonul f`r` s`-l l`sa]i [i pe Jim s` vorbeasc`.
– Nu m-am gândit ... altfel, a[ fi ... Nu mi-am \nchipuit c` nu
aveau adresa noastr`.
Teslyn \[i trecu mâna, \ntr-un gest de neputin]`, prin p`rul
blond str`lucitor, \ndep`rtându-l u[or de ovalul fe]ii. Privi, u[or
speriat`, \n jurul ei \n buc`t`rie, cùtând \n zadar, ca punct de
sus]inere, ceva de f`cut, orice care s`-i abat` privirea de la
individul acela cu \nf`]i[are atât de viril`, \ncât f`cea spa]iul din
\nc`pere s` par` [i mai mic. Sigur, ar fi putut face un ceai, dar
ceva \n ea se r`zvr`tea \mpotriva acestei idei.
– Lua]i loc, mai bine, suger` el sec \n t`cerea care se instalase
\ntre ei.
Ar fi fost o copil`rie din partea ei s` refuze, a[a c` se a[ez` pe
scaunul cel mai \ndep`rtat de el.
– A sunat ca un ordin.
10 SALLY TREVOR
– Oare?!
– Da. Chiar dac` locul acesta arat` modest, este totu[i casa
mea.
– Ave]i dreptate. |mi pare rù.
Era un fel de-a spune, c`ci, dup` sclipirea ochilor lui c`prui,
Teslyn era convins` c` nu-i p`rea rù deloc. P`rea un individ
obi[nuit s` dea ordine [i s` fie ascultat. De la bun \nceput,
remarcase la el o aur` de distinc]ie [i de autoritate. Alec fusese
\ntotdeauna o persoan` care se l`sa condus`, de[i lui \nsu[i \i
displ`cea acest fapt, f`r` \ns` a [ti cum s`-l schimbe. Wayne North
era un conduc`tor.
– A[adar, nu v-a]i gândit s`-i spune]i lui Jim Morrison adresa.
– Nu; repet, am crezut c` o aveau ...
– Nu o aveau, nici pe aceasta, nici pe cele dinainte.
– Dac-a[ fi [tiut!
– Spune]i-mi, doamn` Morrison, a existat vreun motiv pentru
care so]ul dumneavoastr` nu vroia ca p`rin]ii lui s` [tie unde
locuia?
A existat vreun motiv pentru tot ce-ai f`cut, Alec? Credeam c`
m-ai r`nit numai pe mine, c` f`ceai totul doar s` m` \ndurerezi.
Poate purtarea ta a fost doar o parte a caracterului pe care-l
ascundeai de lume \n spatele unui zâmbet copil`ros [i al unui
chip frumos.
|[i d`du seama c` Wayne North o privea cu ochi p`trunz`tori,
nedumerit de t`cerea ei.
– Nu [tiu de ce Alec n-a scris p`rin]ilor lui. Poate a fost ocupat.
– Sau nep`s`tor.
Oh, da, Alec era nep`s`tor [i crud, dar nu e necesar s` [tii asta,
domnule North. Tot ce s-a \ntâmplat \ntre mine [i so]ul meu are
un caracter strict personal. Un tip atât de dur ca tine oricum n-ar
avea nici un fel de \n]elegere.
– Sau era un om pe care nu te puteai baza, adùg` el.
– Chiar dumneavoastr` a]i spus c` nu trebuie s` vorbim urât
despre Alec.
– Adev`rat.
F`cu o pauz`, timp \n care-i studie fa]a, dup` care expresia
chipului lui se schimb` pu]in.
– Indiferent de defectele lui, nici dumneavoastr` nu sunte]i o
persoan` de \ncredere?
De data aceasta, Teslyn se-nfurie. Dac` pân` atunci st`tuse
lini[tit` pe scaun, \nc` tulburat` de aceast` vizit` nea[teptat`,
acum s`ri pur [i simplu \n picioare, intrigat`.
– Destul, domnule North! Mai am [i alte lucruri de f`cut. V`
voi conduce la u[`.
– Nu mi-am petrecut atâta timp ca s` te g`sesc doar ca s` fiu
condus la u[a pe care o v`d perfect din locul \n care stau.
A[az`-te, Teslyn. Zâmbi când \i pronun]` numele, iar \n ochii lui
ap`rur` sclipiri aurii. {tii c` ar`]i ca o pisic` furioas` gata de atac?
Inspir` adânc, atent` mai degrab` la zâmbetul, decât la
cuvintele lui, apoi se a[ez` din nou.
– De ce ai venit?
– S` te iau la Pinevale.
– Acas` la p`rin]ii lui Alec? Nu \n]eleg.
– E simplu. Socrii tì vor s` vii.
12 SALLY TREVOR
– Bine, dar nu pot.

– Ar fi vrut s` te cheme când le-ai telefonat, dar ai \nchis
imediat.
– Asta s-a \ntâmplat aproape cu un an \n urm`.
– A durat cam mult pân` s` te g`sesc. Când ai putea fi gata?
Nu \n]elegi c` nu merg? Nu vreau s` merg la p`rin]ii lui Alec,
acas` la ei, \n locul \n care a locuit [i el cândva. Via]a noastr`
\mpreun` a fost un iad de care nu vreau s`-mi amintesc. Abia am
\nceput s` m` \mpac cu gândul mor]ii lui Alec [i cu vina mea \n
nenorocirea aceea. |ntâlnirea cu ei va deschide r`ni pe care
prefer s` le las \nchise. Cu voce tare spuse:
– Nu vin.
– Ar \nsemna foarte mult pentru Jim [i Mary.
– Nu ne cunoa[tem.
– Ai fost so]ia lui Alec. Se aplec` [i-i prinse \ncheieturile
mâinilor. Nu-]i dai seama c` e[ti singura leg`tur` cu fiul lor?
Pentru moment, nu-[i d`dea seama decât c` tremura, parc`
[ocat` de atingerea lui. |[i trase mâinile cu brutalitate.
– Nu m` atinge!
– Te rog s` m` ier]i, nu m-am gândit c` dup` atâta timp ...
Doamn` Morrison ... Teslyn, a[ vrea s` te r`zgânde[ti.
– Nu. Te rog, spune-le p`rin]ilor lui Alec c` regret c` nu m-am
gândit s` le dau adresa, dar c` nu pot veni. Nici acum, nici
alt`dat`. Probabil c` niciodat`. Ca s` nu-i mai vad` fa]a
atr`g`toare, cu tr`s`turi dure, \[i plec` privirea [i se trezi
uitându-se la picioarele lui lungi, acoperite de pantaloni strâm]i,
bine croi]i.
Oare [i picioarele erau la fel de bronzate ca fa]a [i mâinile?

Picioare musculoase, se gândi ea f`r` s` vrea.
– Trebuie s` pleci acum, domnule North, spuse ea
ridicându-se, nemul]umit` de gândurile care o asaltau.
– Jim [i Mary au nevoie de tine.
O studia cu o expresie ciudat`, ca [i cum i-ar fi ghicit
gândurile.
– Te rog, pleac`.
Individul se ridic`. Ce u[urare! |n sfâr[it, pleca. Sim]ea c` nu
mai suport`.
Numai c`, \n loc s` se \ndrepte spre u[`, se apropie de ea
[i-i puse mâinile pe umeri.
– Ce trebuie s` fac ca s` m` \n]elegi? ]i-am spus c` Jim [i Mary
au nevoie de tine.
Era atât de aproape de ea, cum nu-[i amintea s` mai fi fost
vreun b`rbat de mult timp. |l sim]ea mult mai aproape decât se
sim]ise de Alec dup` primele trei luni de c`snicie. Wayne North
era atât de \nalt, \ncât stând lâng` el, \n picioare, nu-i vedea fa]a,
ci doar c`ma[a de m`tase, prin care r`zb`tea, umplându-i n`rile,
un parfum profund b`rb`tesc.
– D`-mi drumul, [opti ea, sim]ind c` ame]e[te.
– Nu \nseamn` nimic pentru tine c` au \ncercat atât de mult
s` te g`seasc`? \[i continu` el ideea, ca [i când n-ar fi auzit
rug`mintea ei, sau s-ar fi hot`rât s-o ignore.
Dimpotriv`, gândi ea \nseamn` foarte mult: e o amenin]are.
Dac` merg la Pinevale, n-am s` m` eliberez niciodat` de groaza
trìt`. Lini[tea pe care am dobândit-o acum atât de greu, a[a
14 SALLY TREVOR
fragil` cum e, risc` s` fie iremediabil distrus`, Chiar \n acest

moment \mi distrugi lini[tea stând atât de aproape de mine,
atingându-mi corpul.
– Nu m` atinge! strig` ea.
Se gândise c`, pân` \n momentul acela, poate c` Wayn North
nu o privise ca pe o femeie, gestul lui fiind f`cut sub impulsul
momentului, \n \ncercarea de a o convinge.
– A[adar, nu vrei s` fii atins`, spuse el ironic, f`r` a-i da
drumul.
– M` bucur c` eu, cel pu]in, m-am f`cut \n]eleas`.
– Ciudat pentru o femeie care a fost c`s`torit` [i care a r`mas
de aproape un an f`r` b`rbatul ei.
– |l iubesc pe Alec, min]i ea. Te rog s` ie[i din casa mea,
domnule North.
– Te vei mai gândi la Jim [i la Mary Morrison?
– Nu.
O strânse [i mai tare de umeri, apoi o trase spre el, iar \n
momentul \n care \[i aplec` hot`rât capul, Teslyn intr` \n panic`,
a[teptându-se la un s`rut. G`si puterea s`-[i ridice mâna,
inten]ionând s`-[i acopere gura, când el o \mpinse la o parte.
– Ie[i! porunci ea cu buzele tremurând.
– Plec. A[ vrea s` pot spune c` mi-a f`cut pl`cere.
Fa]a lui era ca o masc` exprimând dispre]ul.
***
– Nu e hìnu]a mea, Tessy, scânci micu]ul.

Nu era prima dat` când Andy Johnson, bìe]elul \n vârst` de
trei ani, cu o claie de p`r ro[cat, f`cea acea reclama]ie.
Revenind cu greu din punctul \ndep`rtat \n care o purtase
gândul, Teslyn \[i concentr` privirea asupra bìatului care o
privea cu repro[.
– Ai dreptate, Andy, drag`. Ei, spune [i tu ce prostie a f`cu
Tessy! recunoscu ea, \mbr`]i[ându-l [i schimbându-i jacheta care
apar]inea unui alt copil cu a lui.
– E mai bine a[a! spuse Andy, r`spl`tind-o cu un zâmbet
mul]umit, \nainte de a pleca acas` \mpreun` cu mama sa.
– Te sim]i bine, Teslyn?
Era Linda, o alt` educatoare.
– Da, sigur! Jachetele astea sunt toate la fel, se scuz` ea,
v`zând c` Linda continua s-o priveasc` ne\ncrez`toare.
– Tuturor ni se \ntâmpl` s` gre[im.
– Da ... Se pare, \ns`, c` am \ntrecut m`sura \n ultimele zile ...
– Te fr`mânt` ceva?
Vrei s` discut`m?
– Ah, nu e nimic important.
|ncepu s` expun` pe pere]i picturile f`cute de copii, pentru a
le face o surpriz` când aveau s` vin` \n ziua urm`toare [i pentru
a mai amâna clipa \n care trebuia s` plece acas`.
– Pân` când termini de aranjat, ceaiul e gata.
– Nu renun]i niciodat`, se pare.
– |n orice caz, nu când prietena mea \ncepe s` se poarte
nefiresc. Ne vedem \n cancelarie.
16 SALLY TREVOR
– Este pur [i simplu o nebunie, povestea Teslyn pu]in mai

târziu. B`rbatul acesta d` buzna \n via]a mea [i \n urm`toarele trei
zile abia dac` m` mai pot concentra asupra a ceea ce fac.
– Crezi c` e o nebunie?
– Trebuie s` fie a[a! Ne-am \ntâlnit o dat`, a stat mai pu]in de
o or` [i n-am s`-l mai uit niciodat`.
– Câteodat` este foarte important` chiar [i o or`.
Mai important` decât \]i po]i da seama. M-a speriat, m-a [ocat.
A trezit \n mine sentimente pe care le credeam moarte [i pe care
nu vreau s` le mai trìesc niciodat`.
– Nu \n]elegi c` n-am nici un motiv s` m` mai gândesc la acea
\ntâlnire? {i-atunci. de ce nu fac nimic altceva?
– Ai spus c` te-a rugat s` mergi la p`rin]ii lui Alec. N-ar fi o
idee chiar atât de rea s` te gânde[ti s` faci aceast` vizit` \n viitorul
apropiat, mai ales c` se apropie concediul.
Nici chiar Linda, cea mai bun` prieten` a ei, nu cuno[tea
adev`rul despre acea c`s`torie. Teslyn p`strase acelea[i aparen]e
ca [i \n timpul vie]ii lui Alec. Uneori sim]ea nevoia s` discute
despre ce se \ntâmplase, s` se elibereze de vina, \ndoiala [i tema
care-i f`ceau zilele nefericite [i nop]ile lungi de nesomn. Dar, pur
[i simplu, nu putea vorbi despre toate acestea, nici m`car cu
Linda.
– Nu vreau s` merg. Acea parte din via]a mea ... c`s`toria ...
este un capitol \ncheiat.
– Poate fi vreodat` complet \ncheiat?
– Da. Trebuie s` fie. |ncerc s`-ncep o via]` nou`. |mi face
pl`cere s` lucrez aici, la gr`dini]`. |ntotdeauna mi-au pl`cut
copiii. Inten]ionam s` am vreo [ase, dac`-]i po]i imagina. Uneori,

din unele vise nu se alege nimic.
– Asta e o prostie, draga mea. N-ai decât dou`zeci [i unu de
ani. Ai tot timpul de-acum \ncolo s` ai copii.
– |n nici un caz. Nu inten]ionez s` m` mai c`s`toresc
vreodat`.
Se a[ternu o t`cere punctat` doar de ticìtul ceasului [i de
fo[netul hamsterilor din cu[ca asupra c`reia Teslyn \[i \ndreptase
privirea.
Din fericire, Linda nu mai continu` discu]ia, sim]ind exact
când trebuie s` se opreasc`.
– Te rog s` nu te superi, spuse Teslyn \n cele din urm`,
str`duindu-se s` zâmbeasc`. {tiu c`-mi vrei binele. |n nici un caz
nu meri]i s`-]i r`spund cu asprime.
– N-ai r`spuns deloc cu asprime, [i n-ai nici un motiv s`-]i ceri
scuze.
{i, dac` ]i-ai terminat de bùt ceaiul, hai s` alegem p`pu[ile –
i-am promis lui Nancy c` pân` mâine sunt preg`tite.
– Sunt mul]umit` aici; \mi plac copiii [i munca [i, cu timpul,
voi fi din nou fericit`.
– {i cum este acest Wayne North ?
– Un autocrat; un individ care are preten]ia c` [tie totul.
– Este clar c` nu ]i-a pl`cut, dar este la fel de clar c` a produs
asupra ta un impact teribil.
Mai mult decât \]i po]i \nchipui; mai mult decât sunt dispus`
s` recunosc eu \ns`mi.
– Da ... a fost ceva ... \n special antipatie.
18 SALLY TREVOR
– Oare de ce am senza]ia c` a \ncercat s` ... dep`[easc`

limitele?
– Da ... a-ncercat.
– Te-a deranjat?
– Enorm.
Nu e adev`rat. Nu mi-a displ`cut ... cel pu]in, nu \n totalitate.
|n ciuda furiei sim]ite, mi-a [i pl`cut. O parte din mine ar fi vrut
s`-l s`rute. De asta \l ur`sc. Ur`sc senza]iile pe care mi le-a trezit.
Nu, vreau s` reac]ionez a[a fa]` de nici un b`rbat – [i nici nu pot!
Nu dup` tot ce s-a \ntâmplat cu Alec.
– S` nu mai discut`m despre el, atunci. Cum s` aranj`m
p`pu[ile?
***
Era o zi \nsorit` \n care contururile se desenau cu precizie pe

fundalul unui cer senin [i albastru, a[a cum \i pl`cea atât de mult
lui Teslyn. Acum, \ns`, nici m`car asta n-o mai bucura [i, dup` trei
nop]i de nesomn, abia a[tepta s` ajung` acas`. Sigur, discu]ia cu
Linda o ajutase oarecum, de[i ea personal nu spusese mare lucru,
[i, chiar s` fi vrut, n-ar fi [tiut s` exprime complexitatea de trìri
pe care individul acela i le declan[ase.
|n ciuda ostilit`]ii dintre ea [i Alec, suferise la moartea lui a[a
cum ar fi suferit pentru oricene fa]` de care ar fi fost cândva
apropiat`. |n cazul acela, era vorba de ceva mai mult decât
apropiere, c`ci la \nceput \l iubise. Sau s` fi fost fericirea de la

\nceput mai mult autosugestie.?
Ceea ce nu regreta, era sfâr[itul c`s`toriei lor. Dup` trei ani de
degradare din ce \n ce mai accentuat` a rela]iilor dintre ei, dac`
moartea n-ar fi pus cap`t acelei c`s`torii, cu siguran]` c` diavolul
ar fi f`cut-o. De fapt, se declan[ase o criz` al c`rei punct
culminant fusese acel tragic deznod`mânt. {i-acum, Teslyn \nc`
se \nfiora; se-ntreba dac`-[i va putea aduce aminte vreodat` de
acea noapte \ngrozitoare cu calm, eliberat` de \ndoielile [i
mustr`rile de con[tiin]` care \nc` o chinuiau.
Sperase mult când acceptase postul acela la gr`dini]`. Era
diferit fa]` de ce f`cuse pân` atunci – mai pu]ini bani decât când
lucrase la birou, mai mult` r`bdare de care trebuia s` dea dovad`,
dar [i mai multe satisfac]ii.
Se opri pe drum doar ca s` cumpere pâine [i lapte, apoi merse
direct acas`. De[i atât de modest, acel apartament era totu[i
c`minul ei.
Schimbaser` de multe ori adresa. Nu e de mirare c` p`rin]ii lui
Alec nu [tiau unde locuiau ei; de multe ori i se p`rea c` nici ea
nu mai [tie. Se mutau a[a, din senin, adesea noaptea. Alec trebuia
s` fug` de creditori [i de du[mani. Nu d`dea niciodat` detalii [i
nici ea nu cerea.
O singur` dat` obiectase: la plecarea dintr-o cas` ale c`rei
ziduri erau mereu acoperite de flori. {i dup` ce Alec se oprise din
mutatul mobilei atât cât s`-i \nvine]easc` obrazul, \nv`]ase s` nu i
se mai opun` niciodat` – pân` atunci, ultima oar`, cu acea
consecin]` \nfior`toare.
20 SALLY TREVOR
Imediat dup` moartea lui, Teslyn credea c` nici nu putea locui

mai departe acolo. Nu numai c` amintirile erau mult prea vii [i
dureroase, dar [i acela fusese un loc \n care se mutase fiind
constrâns`.
Constat` \ns` foarte repede c` o schimbare era practic
imposibil de realizat; \n primul rând, n-ar fi putut muta singur`
mobila, chiar dac` era vorba doar de câteva piese [i nu [i-ar fi
permis s` apeleze la o companie specializat`.
Cât despre cuno[tin]e, singurii b`rba]i cunoscu]i erau amici
de-ai lui Alec, indivizi dubio[i care-[i petreceau majotitatea
timpului \n baruri [i pe care nu-[i dorea s`-i mai vad` vreodat`.
{i-apoi, nu [tia dac` nu cumva ar fi \nvinuit-o pentru acel
accident.
|n plus, nici g`sirea unei noi locuin]e nu era un lucru chiar
atât de simplu, iar chiriile \n alt` parte erau mai mari.
Surprinz`tor, când se resemn` cu ideea de-a fi nevoit` s`
r`mân` acolo, acel apartament deveni cu adev`rat c`minul ei.
Scoase vaza de cristal, serviciul de ceai din por]elan [i alte câteva
obiecte fragile r`mase de la mama ei [i pe care le ]inuse ascunse
cu grij` cât trìse Alec, reu[ind astfel s` le salveze de la accesele
lui de furie când era beat. De asemenea, umpluse fiecare col] de
pe pervaz [i, \n m`sura posibilului, din buc`t`rie, cu ghivece cu
flori, astfel \ncât locuin]a se transformase \ntr-un loc pl`cut [i
intim; poate nu neap`rat casa pe care [i-o visase, dar, \n orice caz,
c`minul ei.
Ajuns` acas`, Teslyn tocmai \[i preg`tise un ceai cu pâine
pr`jit`, când auzi o b`taie \n u[`. Doamna Thomas,
propriet`reasa – se gândi ea, de[i era cu o zi mai devreme decât

cea stabilit` pentru plata chiriei.
Când deschise u[a, \ns`, trebui s`-[i dea capul pe spate pentru
a \ntâlni privirea individului ce st`tea \n prag.
– Ah, tu! mai mult gemu decât [opti ea, când Wayne North \i
zâmbi. Nu, nu po]i intra!
Instinctiv, \ncerc` s` \nchid` u[a, dar cu iu]eala fulgerului,
b`rbatul \[i strecur` deja piciorul \nùntru, \n spa]iul mic l`sat de
deschiz`tura u[ii.
– Nu po]i intra!
– |mi pare rù, scumpo, dar asta inten]ionez s` fac.
Capitolul 2
– }i-am \ntrerupt prânzul, spuse el aruncând o privire spre

mas`.
– }i-am spus c` nu e[ti binevenit.
– Pâinea pr`jit` arat` bine, iar brânza este chiar cea pe care o
prefer.
– Ai obraz cam gros, domnule North.
– Iar tu, se pare c` ]i-ai pierdut manierele ... presupunând c`
ai avut vreodat`.
Ah, s` fi auzit mama ei, care punea atât de mult pre] pe
bunacre[tere! {i, mai ales, s-o fi v`zut! |n casa p`rin]ilor ei,
nimeni – cunoscut sau necunoscut, invitat sau neinvitat – nu
pleca f`r` a fi tratat cu ospitalitate.
– Chiar nu [tii c` nu e[ti binevenit?
– Spune-mi ceva nou. Hmm ... [i ceaiul pare bun.
– Nu pare decât negru [i ud.
Dac` e bun sau nu, n-ai cum s` [tii pân` nu-l gu[ti.
Spunând acestea, Teslyn nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc`.
– Ei, a[a-i mai bine. Ar trebui s` zâmbe[ti mai des, Teslyn
Morrison.
– Ia loc, avem suficient pentru amândoi, ced` ea cu un oftat
for]at, când, de fapt, se sim]ea – f`r` nici un motiv – ame]it`.
Wayne se a[ez` imediat la mas`; era elegant [i totu[i \n
elementul sù \n acel mediu pe care categoric nu era obi[nuit
s`-l frecventeze. Teslyn \l privea ducând cea[ca la buze,
mirându-se de cât de bine se potrivea por]elanul fin cu mâinile
lui cu degete lungi, delicate.
– Ceaiul este, \ntr-adev`r, bun.
– Se pare c` ai avut dreptate.
– De obicei, am.
– Asta trebuie s` fie \ngrozitor de enervant pentru cei cu care
locuie[ti. So]ia ta ...
– Nu sunt c`s`torit, spuse el \ncet, apoi, f`r` s`-i lase timp s`
con[tientizeze prea bine ciudata senza]ie de mul]umire, admir`
ce[tile de ceai din care bea. Sunt minunate. Nu te superi, dar nu
se potrivesc cu restul decorului. Cred c` nu le ai de la Alec.
– Au fost ale mamei.
– |n]eleg c` p`rin]ii tì nu mai sunt \n via]`.
– Au murit \ntr-un accident de ma[in`, acum patru ani.
Tonul ei nu tr`da nimic din durerea sfâ[ietoare pe care o
trìse [i din singur`tatea atât de ap`s`toare pentru umerii ei,
\ncât, atunci când ap`ruse Alec, v`zuse \n el un prin] din poveste.
– Mai ai rude?
24 SALLY TREVOR
– Nu; n-am pe nimeni.

– |n acest caz, m`-ntreb de ce te opui atât de mult s` mergi la
Pinevale, unde ai g`si o familie care te a[teapt` deja.
Teslyn \[i plec` privirea. Totu[i, observase la el ceva nou:
c`ldura [i blânde]ea din ochii lui c`prui, ridurile fine din col]ul
buzelor, când râdea, vocea lui atât de plin` de via]`. Era doar o
poz` pentru a putea fi mai conving`tor?
– Nu vreau s` discut despre asta.
– De ce nu?
– Pur [i simplu nu vrea. Nu po]i accepta acest fapt?
– Poate c` dac` ]i-a[ cunoa[te motiva]ia, a[ putea.
Dac` n-am putut eu s` vorbesc cu Linda, cu tine, cu atât mai
pu]in, \[i spuse ea.
– Motivele nu te privesc.
– M` rog, asta e p`rerea ta. |n orice caz, m` prive[te soarta
so]ilor Morrison; de dragul lor trebuie s` discut cu tine.
A[adar, acea aparen]` de atitudine prietenoas` avusese un
scop precis. Constatarea nu-i f`cu nici o pl`cere lui Teslyn.
– Cred c` ar trebui s` pleci.
– Dup` ce vom discuta. Nu crezi c` le datorezi socrilor tì o
vizit`?
Ca s`-i aud vorbind \ntr-una, cu dragoste, despre Alec. A[ fi \n
stare s`-mi \nfrânez resentimentele sau n-a[ mai suporta [i le-a[
spune adev`rul despre fiul lor? {i despre noaptea aceea ... Ah,
Dumnezeule, noaptea aceea!
– Pleac`! Te rog, pleac` imediat!
Sub impulsul momentului, se ridic` \n picioare.
– |mi repe]i mereu acela[i lucru.

– A[ dori s` \n]elegi.
F`r` s`-[i dea prea bine seama ce face, Teslyn porni spre
buc`t`rie, a[a, doar ca s` \ntrerup` acea conversa]ie care devenise
de nesuportat.
– Teslyn ...!
Wayne \ntinse mâna spre ea.
– Nu!
Nu-[i d`duse seama c-o urmase pân` când nu se sim]i
cuprins` de talie [i r`sucit` cu fa]a spre el. |ncerc` s` se
desprind`, dar nu reu[i.
– Te rog, d`-mi drumul.
Nu mai avea altceva ce s` fac` decât s`-l roage, cu ochii m`ri]i
de furie [i de team`.
– Nu asta \]i dore[ti.
– Ba da.
Ochii lui aveau o expresie ciudat` privind-o, ca [i cum ar fi
v`zut ceva ce nu mai v`zuse \nainte [i nu \n]elegea ce.
– Cred c` vrei s` fii s`rutat`.
– Ah, nu! Te rog, nu!
Ur`sc fie chiar [i gândul acesta!
|n ciuda furiei, \l sim]ea cu fiecare por. Poate c`, dac` insista
pu]in, s-ar fi putut smulge din strânsoarea lui, dar o toropeal`
general` o f`cea aproape neputincioas`, \n stare doar s`-[i
asculte, mirat`, b`tìle nebune[ti ale inimii.
– Te compor]i ca o fat` neprih`nit` – ca o virgin` ... ceea ce
nu e cazul ...
26 SALLY TREVOR
Mâna lui \i atinse pieptul [i z`bovi acolo, senzual, câteva clipe,

\nainte s` reu[easc` s-o \mping` la o parte, dar [i a[a, Teslyn
sim]ea c` se sufoc`.
– De ce te por]i a[a? Doar e[ti obi[nuit` s` faci dragoste!
Nu, nu sunt. Desigur, nu sunt virgin`, de[i am atât de pu]in`
experien]`. Câteodat` m` gândesc c` nici n-am [tiut ce-nseamn`
adev`rata dragoste.
Da, vroia s-o s`rute, tot a[a cum vroia s`-i simt` pieptul strâns
lipit de-al ei [i mângâierile.
Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Wayne \i acoperi buzele cu un
s`rut lung [i, pentru câtva timp, Teslyn nu mai [tiu de nimic decât
bucuria nea[teptat` de a sim]i acea gur` senzual` c`reia, \n mod
incon[tient, \i r`spundea. Avea s` se-ntrebe mai târziu de ce;
deocamdat`, trìa din plin acea \ncântare.
Abia \n momentul \n care Wayne \[i ridic` pu]in capul, Teslyn
parc` se trezi dintr-un vis: Dumnezeule, cum de s-a putut
\ntâmpla a[a ceva? Cum a putut ea s` fac` a[a ceva?
|[i pierduse min]ile! |ng`duise ca atrac]ia fizic` pentru acel
b`rbat plin de dinamism s` p`trund` dincolo de acel zid gros de
ap`rare pe care-l ridicase \ntre ea [i to]i b`rba]ii. Nu-n]elegea acea
nebunie ce-o cuprinsese, dar [tia c` trebuie s` lupte \mpotriva ei.
– M` dezgu[ti! izbucni ea.
Wayne strânse din buze, iar ochii lui c`p`tar` o str`lucire
metalic`, rece. O \mpinse de la pieptul lui atât de brutal, \ncât,
pentru o clip`, o dezechilibr`. Complet dezorientat`, Teslyn
merse s` se refugieze \n camera ei [i, sim]ind c` se sufoc`,
deschise disperat` fereastra.
{tia c` nu-i va fi u[or, dac` nu chiar imposibil, s` uite cele

\ntâmplate. Luat` prin surprindere, cedase, prad` unei
vulnerabilit`]i [i nevoi pe care nu le con[tientiza. Ar fi trebuit s`
i se \mpotriveasc`, doar era hot`rât` s` nu se mai lase emo]ionat`
de vreun b`rbat. “Emo]ionat`” era un cuvânt destul de nepotrivit.
Era ca [i cum lumea pe care se chinuise atât de mult s-o creeze \n
jurul ei pentru a-i oferi siguran]`, se pr`bu[ise complet [i, \n plus,
se temea c` nici nu va mai putea s-o recl`deasc`. Se mai temea,
de asemenea, de noua dimensiune pe care [i-o descoperise: o
feminitate pe care n-ar fi b`nuit-o niciodat`, o feminitate \n care
dorin]ele, odat` dezl`n]uite, vor fi greu de st`pânit.
Cu Alec, nu sim]ise niciodat` a[a ceva, nici m`car la \nceputul
c`sniciei lor, \n acele clipe pe care le considerase de dragoste;
nici m`car atunci nu sim]ise c` vibreaz`. Reu[ise, de[i nu fusese
pl`cut, s` duc` acea existen]` searb`d`. |nv`]ase s`-[i
\ndeplineasc` datoria de so]ie cu un automatism dincolo de care
gândurile ei intime nu treceau niciodat`, ca m`sur` de precau]ie
\mpotriva cruzimii pedepselor lui Alec.
Absorbit` de gânduri, nu auzise când se deschisese u[a.
Se-ntoarse doar când Wayne, care \naintase pân` \n mijlocul
camerei, \i rosti numele cu blânde]e. P`rea senin, ca [i cum ceea
ce o tulburase pe ea atât de mult, pentru el nu \nsemnase nimic.
– N-am vrut s` te sup`r.
|l privea cu ochii m`ri]i, ca un animal r`nit.
– Te rog s` ie[i din camera mea.
– |ntr-o clip`.
– Ai dat buzna \n casa mea, \n ...
28 SALLY TREVOR
Era s` spun`”\n via]a mea”, dar se opri la timp. Cum

\ndr`zne[ti acum s` dai buzna [i \n dormitorul meu? continu` ea,
cu voce tremurând`.
– Am b`tut la u[`, dar nu cred c` m-ai auzit.
– N-ar fi trebuit s` intri.
– Vroiam s`-mi cer scuze.
Nu era adev`rat. Wayne North nu-[i ceruse niciodat` scuze
pentru nimic [i, dac` o f`cea acum, \nsemna c` vroia ceva de la
ea.
– De ce m-ai s`rutat?
– Pentru c` p`reai s` ai mare nevoie de a[a ceva. {i pentru c`
... am dorit.
– A fost \ngrozitor.
– De aceea m-ai s`rutat [i tu? O privi lung, p`rând satisf`cut
de tulburarea ei. Cred c` [tii c` m-ai s`rutat [i tu, Teslyn.
– Ie[i afar`!
– La timpul potrivit.
Ridic` un scaun [i \naint` furioas` spre el.
– Te-am prevenit!
F`r` nici o greutate, Wayne \i lu` scaunul din mân`,
electrizând-o cu atingerea lui.
– Ai grij`; nu face ceva ce-ai putea regreta mai târziu.
– De câte ori s`-]i spun s` ie[i?
– O voi face imediat dup` ce discut`m.
– Noi doi nu avem nimic de discutat. |mi ceri din nou s` merg
la so]ii Morrison, reveni ea dup` o scurt` pauz`.
– Exact.
– Nu merg – credeam c-am spus-o deja destul de clar.

– Trebuie s` [tii ceva: Jim Morrison a suferit de curând un
accident.
Teslyn r`mase nemi[cat`, de[i sim]ea c`-i tremura fiecare
fibr`.
– Nu te cred.
– E adev`rat. S` mergem \n cealalt` camer`, Teslyn. Avem de
discutat.
– Ai inventat toat` aceast` poveste, domnule North.
– Wayne – doar ne-am s`rutat, nu-i a[a? {i-apoi, dac` tot o s`
fim unul \n compania celuilalt destul de mult \n urm`toarele luni,
e o prostie s` ne formaliz`m. Vorbea ca [i cum nu avea nici o
\ndoial` \n privin]a vizitei ei la Pinevale.
– Wayne ... Rostise numele \ncet, ca [i cum ar fi f`cut o
experien]`: ce bine suna! Wayne, asta e o n`scocire de-a ta ca s`
m` impresionezi.
– A[ vrea s` fie a[a.
– N-ai spus nimic despre accident, când ai venit.
– S-a \ntâmplat ieri.
Refuza s`-l cread`, dar ceva \n tonul lui suna extrem de sincer.
– {i-atunci, de ce n-ai spus cum ai venit ast`zi?
– Am avut motivele mele.
– Ai vrut mai \ntâi s` te asiguri c` m` po]i s`ruta, folosind
diferite tertipuri.
– N-am fost niciodat` nevoit s` recurg la tertipuri pentru a
s`ruta o femeie; ba, mai mult, femeile pe care le-am s`rutat au
fost \ntotdeauna dornice s`-mi r`spund` pe m`sur`.
30 SALLY TREVOR
Cuvintele lui \i produser` o durere nejustificat`.

– {i-atunci, de ce nu mi-ai spus de la \nceput?
– Vroiam s` vii la Pinevale f`r` a fi for]at` de circumstan]e.
– Wayne ...
– Hai s` mergem \n living, s` discut`m. Ar fi bine s` mai faci
un ceai. |i d`dea ordine a[a cum f`cea [i Alec, numai c` nu
sem`na deloc cu acesta. Avea o voce blând`, f`r` nimic
amenin]`tor [i Teslyn constat` c` nu-i displ`cea deloc.
Când intr` cu tava, Wayne, care se a[ezase deja \ntr-un fotoliu,
se ridic` imediat s` i-o ia [i s-o pun` pe mas` – un gest de polite]e
care nici nu i-ar fi trecut prin minte lui Alec.
– Poveste[te-mi despre Jim.
– S-a \ntâmplat ieri. Am \n]eles c` [i-a prins mâna \ntr-o
ma[in`rie. Din fericire, unul din muncitorii de la ferm` se afla
prin apropiere [i a fugit dup` ajutor.
– E la spital?
– Mary l-a dus cât a putut de repede.
– E ... foarte grav?
– Dup` cum spune Mary – [i e o femeie foarte ra]ional` – nu
este \n stare critic`. N-ar trebui s` r`mân` prea mult la spital.
– M` bucur.
– Jim va veni acas`, dar va mai trece timp pân` s` fie \n stare
s` munceasc`.
– Nu mai au pe nimeni s`-i ajute?
– Fac ce pot.
Teslyn se gândi pentru prima dat` c` Wayne trebuie s` fie un
angajat al p`rin]ilor lui Alec, de[i p`rea mai degrab` obi[nuit s`
dea, decât s` primeasc` ordine [i s` aib` mul]i bani. Dar

aparen]ele puteau fi \n[el`toare – doar avea experien]a
farmecului cu care Alec cucerea u[or pe oricine.
– A[adar, e[ti [i tu la Pinevale.
– Situa]ia este aceea[i: e nevoie de tine acolo.
– Nu [tiu nimic despre ceea ce ar trebui s` fac la o ferm`.
– Vei \nv`]a.
– E[ti foarte sigur c` voi veni.
– {i n-o s` vii?
– Am via]a mea aici, o slujb`. Sigur, \mi pare foarte rù pentru
Jim.
– Lucrezi \ntr-o gr`dini]`, nu-i a[a?
– Nu pot s` plec pur [i simplu [i s`-i las.
– Po]i fi \nlocuit`. Deocamdat` e nevoie de tine la Pinevale
– {i aici e nevoie de mine.
– Ascult`-m`, Teslyn. Dac` Alec ar trì, ar merge la Pinevale
acum. Nu era un om pe care s` te bazezi, dar cred c` iubea mult
planta]ia [i-ar fi fost al`turi de p`rin]ii lui când ace[tia ar fi avut
nevoie de el.
– Poate ...
– A fost o vreme, draga mea, când Mary [i Jim au dorit s` vii la
ei pentru c` ai fost so]ia lui Alec; vroiau s` te cunoasc`, s`-]i aline
suferin]a. Acum, din cauza acestui accident, motivul este altul:
din moment ce Alec nu-i poate ajuta, trebuie s` faci tu asta \n
locul lui. Cred c` datorezi m`car atât socrilor tì.
Teslyn nu-i r`spunse, ci se ridic` [i se-ndrept` spre fereastr`,
de unde avea vedere spre parc – singura oaz` de verdea]` \n acel
32 SALLY TREVOR
cartier cenu[iu. De-ar fi putut \ns` s` nu mai tremure a[a – un

tremur pe care nu [i-l putea st`pâni [i care n-avea nici o leg`tur`
cu frigul din apartament. Sigur c` o impresionase ceea ce i se
\ntâmplase lui Jim, de[i nu-l cuno[tea. Chiar [i Alec, a[a tic`los
cum era, trebuie s`-[i fi iubit p`rin]ii, m`car \n copil`rie.
– Alec ]i-a vorbit despre p`rin]ii lui?
– Nu de multe ori. Dar \mi amintesc ...
Brusc se opri.
– Poveste[te.
– Eram la Vaal River [i Alec pescuia. Mânuia undi]a foarte bine
[i, când l-am \ntrebat cine-l \nv`]ase, mi-a spus c` tat`l sù – a
spus-o, \ns`, cu mândrie \n glas.
– Jim este un om de care s` fii \ntr-adev`r mândru. Cât despre
Mary, e o doamn` deosebit`.
– Spunea c` face papana[i delicio[i.
Propria ei \ncercare e[uase lamentabil. Alec gustase unul [i,
dup` un comentariu extrem de nepoliticos, aruncase dispre]uitor
\ntregul con]inut al farfuriei.
– Papana[ii f`cu]i de Mary sunt cei mai buni din lume!
Ceea ce tot nu-i d`dea dreptul lui Alec s` se poarte a[a.
– Sunt sigur c` Alec s-ar fi \ntors acas` la p`rin]i.
Oare?! A[ vrea s` pot fi [i eu tot atât de sigur`, Wayne North.
Alec nu era deloc un altruist. Poate s-ar fi dus la Pinevale, poate
nu. Pur [i simplu nu [tiu.
– Nu crezi c-ar fi vrut s` mergi tu acum, acolo, \n locul lui?
– La naiba! |mi exploatezi sentimentele!
– Sper s` reu[esc.
Da, da, reu[e[ti, mai mult decât \]i imaginezi. Nu [tii nimic din
chinul meu de fiecare zi din cauza acelui sentiment de vinov`]ie
ce m` apas`. Nu voi fi niciodat` sigur` dac` nu cumva eu l-am
trimis pe Alec la moarte. Dumnezeu mi-e martor c` tot ce-am
spus \n seara aceea era perfect justificat, dar, dac` asta a fost
cauza mor]ii lui, nu m` voi putea ierta niciodat`.
– Vii?
Nu am de ales. Datorez acest lucru p`rin]ilor lui Alec pentru
c`, dac` nu l-a[ fi amenin]at cu divor]ul \n seara aceea, poate ar
mai fi \n via]`. Chiar dac` nu s-ar fi dus la ei, m`car ar mai fi trìt.
– Ei bine ...?
– Voi merge. Las`-m` o zi sau dou`, s` m` preg`tesc.
***
– Pentru tine, Teslyn.

– Vai, Andy, mul]umesc. E minunat.
Toat` diminea]a, copiii \i f`cuser` mici daruri: o scoic`, o
frunz` din gr`din`, majoritatea desene de-ale lor, ca [i Andy.
– {i eu am pentru tine un dar de plecare, spuse Linda când
r`maser` singure.
– Vai, Linda, mul]umesc! Parfumul meu preferat. Am impresia
c` to]i v` lua]i r`mas-bun definitiv.
– Poate c` asta [i facem.
– Prostii!
34 SALLY TREVOR
Este adev`rat c`, pentru copii, câteva s`pt`mâni pot p`rea o

ve[nicie, dar tu, cel pu]in, [tii bine c` m` \ntorc.
– Nu sunt foarte sigur`.
– Linda! Cum po]i spune a[a ceva?! Decât dac` nu m` mai vrei
aici ...
– Acum, tu vorbe[ti prostii! {tii c` aici e[ti oricând binevenit`.
Dar, poate te hot`r`[ti s` r`mâi \n Lowveld.
– Ce nebunie! Jim se va face bine [i Mary nu va avea nevoie de
mine mereu.
– Dar Wayne North, poate c` da.
Indignat`, Teslyn s`ri \n picioare, \mpr`[tiind desenele pe jos.
– Doar [tii bine ce simt pentru acest individ!
– {tiu ceea ce spui c` sim]i.
– |l ur`sc! Nici nu [tiu când am mai urât un b`rbat atât de
mult, cu excep]ia lui ... Se opri brusc.
– Iar eu nu-mi amintesc ca tu s` fi reac]ionat atât de puternic
fa]` de cineva, spuse Linda cu un zâmbet mali]ios. Vom fi to]i
\ncânta]i s` te avem din nou al`turi de noi. S`-]i dai cu acest
parfum – poate are un efect lini[titor asupra acelui monstru.
Era \ntr-adev`r un monstru, dup` cum Teslyn avea s` constate
chiar \n seara aceea.
– Nu merg cu ma[ina cu tine, \i spuse ea, dup` ce Wayne \i
expuse planul de c`l`torie.
– Bine, [i cum inten]ionezi s` mergi? \ntreb` el politicos, dar
pe un ton u[or amuzat.
– Cu trenul.
– Te-ai uitat pe o hart`?
Ce-o fi vrând s` spun`?!

– Inten]ionam s-o fac.
– S` ne uit`m \mpreun`. Am chiar la mine o hart` rutier`.
Teslyn \l privea desf`[urând harta pe mas`, ne\n]elegând de ce
mi[c`rile degetelor lui lungi, bronzate, o impresionau atât de
mult.
– Uite, aici e Pinevale.
– A[ putea s` iau trenul pân` la Nelsprint, g`si Teslyn solu]ia,
localizând or`[elul cel mai apropiat.
– Sigur c` ai putea. {i de acolo?
|l privi \ncurcat`, sim]ind c` \i va fi greu s` ias` din cursa \n
care tocmai c`zuse.
– Un alt tren ... Un autobuz ... Pentru Dumnezeu, Wayne,
trebuie s` existe o cale!
– Ar fi un traseu care ocole[te foarte mult. Ar \nsemna s` te ia
cineva cu ma[ina de la Nelsprint. Adic`, eu ...
– N-ar putea Mary?
– Mary are [i-a[a destule de f`cut: s`-l viziteze pe Jim la spital,
s` se ocupe de planta]ie ...
Atunci a[tept câteva zile, pân` vii tu.
Wayne \ntinse mâna pe deasupra mesei [i-i prinse b`rbia.
– E[ti tare \nc`p`]ânat`!
Vino cu mine, Teslyn, din moment ce sunt cu ma[ina ... E mai
simplu pentru toat` lumea,
– Prefer s` merg singur`.
– |]i repugn` chiar atât de mult gândul de a c`l`tori \mpreun`
cu mine?
36 SALLY TREVOR
E \ngrozitor; m` sperie [i m` incit` [i ... nu mai \n]eleg nimic.

– Nu, dar prefer s` merg cu trenul.
– Acesta nu e un motiv.
– Nici m`car tu nu po]i pretinde c` ne \n]elegem grozav.
– Discutabil ... Dar, dac` este a[a, putem remedia situa]ia.
– A[ vrea s` merg cu trenul.
– Am impresia c` nu prea ai bani de irosit [i, momentan, nici
Mary [i Jim nu-]i pot da.
|l privi convins` c`-l ur`[te din ce \n ce mai mult.
– Uite, Teslyn: \n cele din urm`, tot ajungi \n ma[ina mea.
Problema este pentru ce durat` de timp.
– E[ti \ngrozitor de sigur pe tine. Ce-ar spune Jim [i Mary de
modul \n care m` tratezi?!
– Plec`m poimâine. S` fii gata la ora [ase.
Capitolul 3
– Ai fost vreodat` \n Lowveld?

Abia se lumina de ziu` [i câmpia p`rea s` se trezeasc` din
amor]eala nop]ii.
– Niciodat`.
– Vei vedea c` \n partea de r`s`rit, Transvaal este cu totul
diferit fa]` de ceea ce este aici \n sud. De fapt, Alec trebuie s`-]i fi
povestit.
– Pu]in ...
So]ul ei nu-i povestise aproape nimic, dar \n nici un caz n-avea
de gând s`-i m`rturiseasc` a[a ceva lui Wayne.
– Uite, dac` vrei s` urm`re[ti traseul, ai harta aici.
Da, se va uita, pentru c` vroia s` [tie unde se aflau acum;
odat` pornit` la drum, se sim]ea ca \naintea unei aventuri.
Soarele str`lucea acum sus pe cer poleind totul cu aur, când
Wayne p`r`si [oseaua principal` pentru a urma un drum nisipos
38 SALLY TREVOR
de ]ar` pân` la un ele[teu \nconjurat de s`lcii [i acoperit cu

nuferi.
– E timpul s` ne oprim pentru micul dejun, r`spunse el
privirii ei \ntreb`toare. |]i place aici?
– E minunat, spuse ea cu ochii str`lucind de bucurie, uitând
de aversiunea fa]` de Wayne.
– M` bucur. S` coborâm. R`coarea dimine]ii, intensificat` de
apropierea apei, o f`cu s` tremure [i instantaneu sim]i cum bra]ul
lui puternic \i \nconjoar` umerii. Pentru o clip`, r`mase
nemi[cat`, apoi \ncerc` s` se elibereze din strânsoarea lui, prad`
din nou acelei amintiri obsedante.
– }i-e frig.
– Nu.
– Tremuri, spuse el, strângând-o mai tare, f`când-o s`-i simt`
linia prelung` a trupului [i duritatea mu[chilor. Acum tremuri [i
mai mult.
– Am un pulover \n ma[in`. Wayne, te rog ...
Reac]ia ei era lipsit` de orice logic`, se gândi ea disperat`,
\nnebunit` de acea intimitate.
– |]i este atât de team` de mine?
Team`? Sunt \nspìmântat`. E[ti atât de puternic, viril [i
atr`g`tor, iar eu m` trezesc gândindu-m` la tine \n tot felul de
momente [i ocazii. Pe de-o parte, vreau s` m` s`ru]i, iar pe de
alta, nu vreau s` simt ceea ce simt – nici pentru tine, Wayne [i
nici pentru altcineva.
Arunc` o privire spre fa]a lui: linia bine conturat` a
maxilarului, pome]ii pronun]a]i sub pielea bronzat`, ochii
inteligen]i str`lucitori. Privirea u[or amuzat` cu care el \i

r`spunse o f`cu s`-[i dea seama c` era con[tient de efectul pe
care-l avea asupra ei.
– Sigur c` nu mi-e team` de tine; de ce mi-ar fi?
– Nu [tiu; a[tept s`-mi spui tu.
– Nu e nimic de spus. Dar, \ntr-adev`r, \mi e frig. Las`-m`
s`-mi iau puloverul.
Wayne \i d`du imediat drumul, l`sând \n locul c`ldurii
bra]ului lui o senza]ie de gol [i pustiu.
Când se \ntoarse la el, primi o cafea fierbinte din termos [i o
gogoa[` [i, timid`, se a[ez` [i ea pe p`tur`.
– Locul acesta nu se vede de pe [osea. Trebuie s` fi [tiut de
existen]a lui. Ai mai fost aici, nu-i a[a?
– De câteva ori. E un loc ideal pentru un popas.
Oare \n celelalte ocazii cu cine \mp`r]ise cafeaua [i gogo[ile?
Cu o femeie mai dornic` decât ea s`-i r`spund` la avansuri?
– Trebuie s` fie \nc` [i mai frumos când cea]a se ridic`.
– |ntr-adev`r, dar nu putem a[tepta atât de mult. |n Lowveld
vei g`si o mul]ime de astfel de locuri.
– E[ti de mult acolo?
– De cinci ani.
S` lucreze de cinci ani la Pinevale ... Era ciudat. Wayne North
– angajatul cuiva. For]a lui fizic` [i mental`, siguran]a de sine,
autoritatea, toate acestea \l f`ceau dificil de \nchipuit \n acel rol.
– Se pare c` te-n]elegi bine cu Jim [i cu Mary.
– Sunt oameni minuna]i.
Te mul]ume[te s` munce[ti pentru ni[te oameni minuna]i?
40 SALLY TREVOR
A[ fi crezut mai degrab` c` vrei s` ai propria ferm`, c` ai idei

inovatoare, c` vrei s` pui \n practic` metode progresiste.
– Nu ]i-ai dorit niciodat` s` ai propria ta ferm`?
Ochii lui negri sclipir` ciudat [i un vag zâmbet \i arcui abia
perceptibil buzele.
– Ei, e timpul s` plec`m, spuse el ridicându-se.
|[i continuar` drumul [i Teslyn privea \n jurul ei, fascinat` de
\ntinderea nesfâr[it` a stepei. De fapt, nu c`l`torise niciodat` atât
de departe.
– Cred c`-]i va pl`cea s` locuie[ti la Pinevale.
– Nu voi r`mâne atât de mult \ncât s` ajung` s`-mi plac`.
Wayne strânse din buze [i, atât cât Teslyn \l putea vedea din
profil, chipul lui c`p`tase o expresie arogant`.
– Credeam c` ne-am \n]eles.
– Exact: voi ajuta pân` când Jim se va sim]i mai bine.
– {i apoi vei pleca?
Pentru o clip`, \[i \ntoarse spre ea privirea rece,
dispre]uitoare.
– Bine\n]eles. Ce credeai?
– Prefer s`-mi p`strez gândurile pentru mine. Totu[i, speram
s` nu fii la fel de egoist` ca r`posatul tù so].
– Cum \ndr`zne[ti?
– |ndr`znesc, pentru c` am v`zut ce-a \nsemnat absen]a lui
Alec pentru p`rin]ii lui. Nu a fost vorba doar de absen]a lui fizic`
– scuzabil`, de altfel, ci de lipsa lui de interes [i de comunicare.
Desigur, ei n-ar recunoa[te niciodat` cât de mult au suferit din
aceast` cauz`.
Teslyn ar fi putut completa cu u[urin]` lista cu defectele lui

Alec, dar n-ar fi fost corect din partea ei s-o fac`. De fapt, nici nu
vroia. Cu un an \n urm`, \nainte de accident, nu [i-ar fi \nchipuit
c`-i va lua vreodat` ap`rarea. Nici ea nu \n]elegea prea bine ce-o
determina s` procedeze astfel.
-Alec n-a fost a[a cum \l descrii.
– Nu?!
– Nu. Trebuia s`-i ia ap`rarea, dar i-ar fi fost cu neputin]`
s`-l laude, s`-nceap` s` inventeze. Prefer s` nu discut despre el.
– Nici eu nu vreau s` discut despre el, ci despre v`duva lui.
Chiar nu ai sentimente, Teslyn?
– Ce vrei s` spui?
– Jim [i Mary au avut un fiu pe care l-au pierdut. Nu po]i
deveni fiica lor?
– Ah, nu!
– Nu \n]eleg de ce.
– Nu vreau s` vorbesc despre asta.
– Eu, \ns`, da. |n mod nea[teptat, lu` mâna de pe volan
pentru a i-o lua pe-a ei. De ce reac]ionezi atât de vehement,
Teslyn?
A[adar, trebuie s` fie [i mai prudent`, doar se a[tepta ca el s`
observe cele mai fine am`nunte.
– }i se pare. Atâta doar, c` insi[ti asupra acestei pove[ti.
Urmar` câteva clipe de t`cere. Nu se mai auzea decât motorul
– asta, \n cazul \n care nu cumva se auzeau [i b`tìle inimii ei.
– Acum câteva minute m-ai \ntrebat ce cred, continu` el cu o
blânde]e nea[teptat`. |n ciuda a ceea ce-mi \nchipuiam, prima
42 SALLY TREVOR
impresia pe care mi-ai l`sat-o a fost de candoare, de inocen]` [i

ingenuitate la care nu m-am a[teptat. M-am \n[elat?
De[i era ridicol, cuvintele lui \i f`ceau pl`cere. Trebuia, \ns`,
s` fie realist`: ele nu \nsemnau nimic. Wayne o flata, a[a cum
f`cuse [i Alec când se cunoscuser`. Dac` atunci fusese naiv`,
acum devenise mai \n]eleapt`. |n plus, p`rerea acestui om nu o
interesa deloc.
– Categoric te-ai \n[elat. Cum a[ mai fi putut fi a[a cum ]i-am
p`rut dup` trei ani de c`snicie?!
Doar nu era s`-i spun` c` aproape nici nu [tia ce \nseamn`
dragoste adev`rat`!
– Dac` acea puritate e doar o aparen]` \n spatele c`reia se
ascunde o femeie versat`, va fi mai u[or s` facem dragoste.
Spunând acestea, Wayne \ncepu s`-i mângâie coapsele, din ce
\n ce mai \ndr`zne], pân` ce Teslyn reu[i s`-i \mping` mâna la o
parte.
– Cum \ndr`zne[ti?! izbucni ea, aproape sufocându-se de
indignare.
– Nu mai are rost s` joci teatru.
– Ai spus c` niciodat` nu insi[ti când o femeie nu te vrea.
– Nu e cazul tù, scumpa mea. Indiferent de ceea ce \ncerci s`
spui prin cuvinte sau gesturi, trupul te tr`deaz`.
– Se pare c` ui]i c` sunt v`duv`.
– Nu uit nimic. Pentru o tân`r` normal`, s`n`toas` – a[a cum
e[ti tu – ai ]inut doliu destul.
– Wayne! ...
– Nu mai discut`m despre a[a ceva.
De fapt, ne-am ab`tut de la subiect.

– {i care era acesta?
– Jim [i Mary ar dori s` te stabile[ti la Pinevale.
– Imposibil!
– De ce acest refuz categoric? |nc` n-ai v`zut locul.
– Nici nu e necesar. Mi-e de-ajuns s` [tiu c` [i tu locuie[ti
acolo. N-a[ suporta s` fiu atât de aproape de tine. R`mân doar
atâta timp cât Jim [i Mary au nevoie de mine, dup` care voi pleca.
Continuar` drumul \n t`cere, pân` când Wayne p`r`si din nou
[oseaua principal`. La \nceput, Teslyn se a[tept` la un nou popas
pentru prânz, apoi \[i d`du seama c` era vorba despre altceva. Se
ab]inu totu[i s`-l \ntrebe.
Wayne trecu dincolo de ni[te por]i din fier forjat \n dreptul
c`rora, pe un indicator din piatr` alb`, scria “T. Venter”. Mai
parcurser` aproximativ o mil` [i ajunser` la o ferm`.
– Trebuie s` discut ceva cu proprietarul, Tim Venter.
– Bine, r`spunse ea cu r`ceal`, remarcând \ns` privirea lui
amuzat`. A[tept \n ma[in`.
– Nu, vii [i tu.
– Un alt ordin? S` [tii c` nu sunt obligat` s` fac tot ce dore[ti.
– Dar chiar a[a vei face, pentru c` dorin]ele mele sunt [i ale
tale.
– Wayne, e[ti ...
– Arogant [i obraznic, termin` el propozi]ia \n locul ei,
izbucnind \n râs. Acum, \ns`, nu avem timp s` ne cert`m. Auzi
câinii l`trând? Familia Venter [tie c` am venit [i probabil
se-ntreab` de ce nu intr`m.
44 SALLY TREVOR
– Am spus c` a[tept \n ma[in`.

– Tim [i Marie sunt vechi prieteni de-ai mei. Te rog s` fii
prietenoas` cu ei.
Teslyn \[i d`du seama c` mai pierduse \nc` o b`t`lie \n fa]a lui
Wayne.
– Sheba! Tungu! La picior! comand` b`rbatul blond, cu barb`,
câinilor sì, \ndreptându-se c`lare spre Wayne [i Teslyn. Wayne!
Ce bine \mi pare c` te v`d! spuse el desc`lecând.
– {i eu m` bucur c` te v`d, Tim! S` v` fac cuno[tin]`: ea este
Teslyn Morrison.
– |ncântat de cuno[tin]`, domni[oar` Morrison.
– “Doamn`”, \l corect` Wayne. {i sunt sigur c` Teslyn prefer`
s`-i spui pe numele mic. Unde e Marie?
– Dac` \mi cunosc bine so]ia, \n buc`t`rie. Intra]i, v` rog.
Teslyn, nu te teme de câini; acum, când [tiu c` e vorba de
prieteni, nu v` vor face nici un rù.
Ferma era o cas` mare cu un aspect u[or dezordonat, dar cu
o atmosfer` extrem de primitoare. Marie veni imediat s`-i
\ntâmpine; ]inea \n bra]e un copil, iar un altul pu]in mai mare, o
prinsese strâns de blugi. {i Marie \mprumutase ceva din aerul
dezordonat al casei; câteva [uvi]e de p`r i se desprinseser` din
coad`, iar tricoul \i ie[ise din blugi, dar zâmbetul ei prietenos,
sincer, o cuceri imediat pe Teslyn.
– Mai \ntâi mânc`m, apoi, voi b`rba]ii pute]i merge afar` [i
discuta despre utilaje, suger` Marie. E[ti de acord, Tim?
– Este perfect, iubito.
– S` te ajut, se oferi Teslyn.
– Mâncarea e aproape gata, dar azi a fost una din acele zile
imposibile \n care cei mici nu m-au l`sat s` fac mare lucru; a
trebuit s` m` ocup numai de ei [i \nc` n-am reu[it s` pun masa.
Vrei tu, te rog, s` faci asta?
– Sigur c` da.
Arat`-mi doar de unde s` iau tot ce trebuie.
Teslyn termin` \n câteva minute, dup` care reveni \n
buc`t`rie.
– Pot s` te mai ajut la ceva?
– Acum, nu; mul]umesc. Ia loc, [i s` discut`m.
Era o buc`t`rie mare, sc`ldat` \n soare, unde domnea aceea[i
dezordine ca [i \n restul casei, dar care era impregnat` de o
puternic` atmosfer` de familie.
– Ne a[tepta]i, Marie?
– Sigur c` da. Nu ]i-a spus Wayne?
– Nu.
– Ia te uit`! O fi uitat! B`rba]ii `[tia sunt ni[te scumpi.
|n nici un caz epitetul nu i se potrivea lui Wayne, se gândi
Teslyn, r`mânând la p`rerea ei: insolent [i arogant – cel mai
arogant b`rbat pe care-l \ntâlnise.
– |mi pare foarte rù pentru ceea ce s-a \ntâmplat so]ului tù.
– Mul]umesc.
– Trebuie s` fie \ngrozitor pentru tine. Cred c` a[ \nnebuni
dac` i s-ar \ntâmpla ceva lui Tim. Totu[i, ar trebui s` fiu tare de
dragul copiilor.
– Câ]i ani au? profit` Teslyn de ocazie pentru a schimba
subiectul.
46 SALLY TREVOR
Sentimentele ei legate de moartea lui Alec erau suficient de

complexe pentru a fi nevoit` s` mimeze o durere pe care n-o
sim]ea.
– Boetie are doi ani, iar Mikey, nou` luni. {i ... mai urmeaz`
unul – cred c` programarea n-a fost prea bun`! se plânse ea \n
glum`, de[i, dup` expresia fe]ei, era clar c` perspectiva n-o
descuraja deloc. Te bucuri c` mergi la p`rin]ii so]ului tù?
– Va fi o experien]` nou`.
– Va fi [i Wayne acolo. Poate c` este prea devreme s` vorbesc,
dar am impresia c` te place.
– Asta-i bun`!
– Avea ceva deosebit \n privire când se uita la tine.
Da, categoric: avertismentul “Ai grij` cum te por]i dac` nu vrei
s` ai nepl`ceri”.
– Te-n[eli.
– Poate c` nu.
Pân` acum, femeile au alergat dup` el! Au fost chiar câteva
care ar fi mers pân` la cap`tul p`mântului pentru el. E un b`rbat
foarte atr`g`tor. Ah! Aproape s-a ars maz`rea!
Din fericire, discu]ia pe aceast` tem` lu` sfâr[it. Mâncarea a
fost delicioas`, iar atmosfera destins`, ca \ntre prieteni buni,
vechi. Pentru Teslyn, pe care o atr`seser` imediat \n conversa]ie,
f`când-o s` se simt` parte din grupul lor, era o binecuvântare fa]`
de atmosfera tensionat` \n care c`l`torise. Din când \n când,
ridicând privirea, surprindea ochii lui Wayne a]inti]i asupra ei,
f`r` a avea nimic special, sau vreo urm` de afec]iune, a[a cum
sugerase Marie.
La desert aveau pl`cint` de dovleac, dar, când aduse tava la

mas` [i d`du capacul la o parte, Marie nu-[i putu \n`bu[i un
strig`t de surprindere [i dezam`gire: ceva se-ntâmplase, ori cu
ingredientele, ori cu cuptorul, pentru c` pr`jitura ar`ta jalnic, ca
[i cum ar fi crescut normal, dup` care s-ar fi l`sat brusc. Tim se
uit` cu aten]ie [i Teslyn, [tiind bine ce f`cea Alec \n astfel de
situa]ii, a[tept` cu r`suflarea tìat` reac]ia lui.
– E foarte bun`! râse el.
– Tim, uite \n ce hal arat`! Ce-or s` spun` Teslyn [i Wayne?
– Or s` spun` c` so]ia mea g`te[te excelent, spuse el cu
aceea[i bun` dispozi]ie, \mbr`]i[ând-o. Nu conteaz` cum arat`, ci
gustul. Te asigur c` musafirii no[tri vor mai vrea o por]ie.
A[a a [i fost. {i, pe lâng` gustul pr`jiturii, Teslyn r`mase [i cu
gustul pl`cut al acelei armonii dintre so]i.
Nu putea uita o anumit` sear`: Alec invitase câ]iva prieteni.
{tiind c` \i place s` impresioneze \n astfel de ocazii, Teslyn
cump`rase, din pu]inii bani pe care-i avea, carne de friptur`.
Totul era preg`tit, numai c` Alec [i prietenii lui veniser` abia
dup` trei ore, timp \n care bùser` \ntr-un local, adic` exact când
friptura devenise, din fraged` [i zemoas` cum era, uscat` [i tare.
“So]ia mea e o lene[`. Nu face nimic toat` ziua [i nici m`car s`-mi
preg`teasc` o cin` decent` când vin seara acas` nu e-n stare”,
spusese el prietenilor lui, pe lâng` alte jigniri pe care i le adusese
fa]` de ei.
Mai târziu, când r`m`seser` singuri, o trântise pe pat [i, dac`
sc`pase neviolat`, \n schimb ochiul \nvine]it cu un pumn dat cu
toat` furia o ]inuse dou` zile \n cas`.
48 SALLY TREVOR
Acesta fusese doar unul din incidentele ce-i marcaser`

c`snicia; mai avea [i alte asemenea amintiri. Alec nu rata nici o
ocazie de a o umili [i r`ni.
A[adar, pentru ea a fost o adev`rat` revela]ie de a vedea o
rela]ie de cuplu bazat` pe toleran]`, sim] al umorului, \n]elegere
[i mai ales dragoste. F`r` s` vrea se uit` spre Wayne; o privea. Nu
avea cum s` [tie ce gândea, dar se temea ca nu cumva chipul ei
s` fi tr`dat ceva din groaza trìt`.
Dup` ce terminar` de mâncat, b`rba]ii ie[ir` s` discute despre
o instala]ie, iar Teslyn [i Marie strânser` masa, aceasta din urm`
vorbind tot timpul despre subiectele dragi inimii ei – copiii,
so]ul, casa. Tocmai sp`laser` vasele, când scâncetul lui Mikey,
chinuit de dintele care se \nc`p`]âna s` ias`, o chem` urgent pe
Marie.
– Ah, nu te superi, trebuie s` stau cu el pân` se lini[te[te.
Uit`-te la ni[te reviste \ntre timp.
– A[ prefera s` m` plimb pu]in pe câmp, se poate?
– Cum s` nu! Am s`-i spun lui Wayne unde s` te caute.
– {i câinii?
– Fii lini[tit`; sunt cu Tim. Am s`-i spun s`-i ]in` \n continuare
lâng` el.
Teslyn cobor\ treptele late din piatr` [i o porni pe câmpul
dinspre apus. Mergea cu p`rul fluturând \n vânt, trìnd la
maximum experien]a contactului cu natura. |n jurul ei era o
lini[te des`vâr[it`, iar \nùntrul ei, un dor nel`murit, ca o durere
surd`: v`zuse pentru prima dat` ce-nseamn` dragostea mai
presus de greut`]ile de fiecare zi.
Era dragostea pe care ea n-o cunoscuse [i nici nu avea s-o

trìasc` vreodat`.
Sim]i cum ochii i se \mpìenjenesc de lacrimi. Era ridicol;
plângea, f`r` ca m`car s` poat` spune cu exactitate motivul.
Intuia doar c` [i Alec [i Wayne jucau un rol \n ceea ce ea sim]ea
acum. {i mai [tia ceva: c` i se d`duse pentru prima dat` m`sura
a ceea ce lipsise c`sniciei ei.
– Teslyn!
|[i auzi numele rostit cu blânde]e chiar \n spatele ei. Nu putea
s` se-ntoarc`, pentru a nu i se vedea lacrimile.
– Teslyn! spuse Wayne din nou, apoi o \ntoarse cu fa]a spre
el.
Capitolul 4
– Ai mers departe.
– Da?
Teslyn continua s`-[i ]in` ochii pleca]i.
– Marie mi-a spus c-ai luat-o \n direc]ia asta. Am \nceput s` te
caut [i eram pe punctul s` m` \ntorc. Chiar eram ... Teslyn,
uit`-te la mine.
– Cred c`, f`r` s`-mi dau seama, am mers prea departe.
– Uit`-te la mine. |i ridic` b`rbia, apoi \i cuprinse fa]a cu
palmele. Ai plâns. |l privi cu ochii ei mari, alba[tri, \nc` str`lucind
de lacrimi, pe chipul ei fiind \ntip`rit` triste]ea \n`bu[it` atâta timp.
– Teslyn, ce s-a \ntâmplat?
F`cu doar semn cu capul, con[tient` c` orice \ncercare de a
vorbi ar fi f`cut-o s` izbucneasc` din nou \n lacrimi. |n schimb, \i
privi atent` fa]a \ncordat`, ca [i cum ar fi fost foarte important
s`-[i \ntip`reasc` \n minte fiecare tr`s`tur` a lui.
– S-a \ntâmplat ceva care te-a nec`jit?

Teslyn d`du din nou din cap; nici nu putea, nici n-avea ce
s`-i spun` tocmai lui.
– Atunci, ce este?
Când Wayne se apropie de ea cu \nc` un pas, Teslyn \[i d`du
seama c` \l dore[te, c` simte cu disperare nevoia de a-l sim]i cât
mai aproape. “Doamne, nu m` l`sa s`-l doresc pe Wayne!”
– Tremuri ... De ce?
F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, buzele lui \i acoperir` gura
\ntr-un lung s`rut plin de tandre]e [i devenind din ce \n ce mai
pasional, ca [i cum ar fi \n]eles rug`mintea mut` a trupului ei.
“S` scap – trebuie s` scap”. Cuvintele r`sunau asurzitor \n
mintea ei [i, la porunca lor. Teslyn \ncerc` s` se elibereze din
strânsoarea lui Wayne, dar, cum acesta se dovedi mai puternic
decât ea, nu avu nici o [ans`. Ba mai mult, b`tìle inimii acoperir`
orice avertisment [i interdic]ie dictate de ra]iune. R`m`sese doar
bucuria de a-i sim]i bra]ele, buzele, mâinile r`v`[indu-i p`rul,
corpul suplu.
Era o pl`cere care pe m`sur` ce cre[tea \n intensitate, cerea [i
mai mult.
Nu protest` nici când \l sim]i descheindu-i bluza, ci primi
mângâierile lui senzuale, r`spunzând la rândul ei f`r` re]inere,
pân` când, pe nea[teptate, o \ndep`rt` de la pieptul lui. Teslyn
era atât de nesigur` pe picioare, \ncât Wayne o mai sus]inu pu]in,
s` nu se pr`bu[easc`; ridic` spre el ochii mira]i, ne\n]elegând ce
se-ntâmpla.
– Câinii. |i auzi, Teslyn? Tim e prin apropiere; ne caut`.
52 SALLY TREVOR
Vocea lui p`rea s` vin` de undeva de departe, iar cuvintele lui

c`p`tau sens destul de greu \n mintea ei. Ceea ce considera [i mai
grav era c` el pusese cap`t acelui episod, nu ea. Mai târziu, când
va r`mâne singur` cu gândurile ei de vinov`]ie, va \ncerca s`-[i
aminteasc` s` scape de el. Deocamdat`, \ns`, tot ce [tia era c`
fusese la un pas de a ceda [i c` nu avea nici un drept s-o fac`.
Acum auzea [i ea l`tratul câinilor [i vocea lui Tim. |n definitiv,
poate c` providen]a \l trimisese chiar \n acel moment.
– Te strig` Tim.
– Te sim]i bine?
Privirea lui exprima ceva cu totul nou [i Teslyn sim]i c`
ame]e[te iar. Nu, categoric nu putea continua a[a.
– Sigur c` m` simt bine. – |[i \ndrept` umerii [i afi[` o
siguran]` de sine [i o nep`sare departe de a fi reale.
Dumnezeule! Doar nu-]i imaginezi c` e pentru prima dat` când
sunt s`rutat`.
– Departe de mine s` cred a[a ceva! S`rutat` nu numai de
so]ul tù, presupun, coment` el strângând din buze, cu
tr`s`turile fe]ei \n`sprindu-se brusc.
– De ce nu mergi \n \ntâmpinarea lui Tim? S-o fi \ntrebând ce
facem.
– N-am nici o \ndoial` c` va trage concluzia corect`.
Col]urile buzelor lui se ridicar` \ntr-un zâmbet ironic.
– E[ti un tic`los, Wayne North!
– {tii c` a[ putea spune ceva asem`n`tor [i despre tine? Râse,
v`zând-o cum \[i ridic` mâna amenin]`tor spre el. Nu e cazul s`
fii atât de furioas`! Voi merge \nainte. |ncheie-]i bluza [i vino [i tu.
– N-a[ mai veni deloc, dac-ar fi dup` mine, mormì ea

privindu-l cum se \ndep`rteaz`.
Oare ce-ar spune Wayne dac` le-ar povesti lui Tim [i lui Marie
ce s-a \ntâmplat [i i-ar ruga s-o duc` la gar`, s` se poat` \ntoarce
\n ora[? Nu, nu putea face a[a ceva p`rin]ilor lui Alec – le datora
acea vizit`.
F`r` s` mai priveasc` \napoi, Wayne se dep`rt` cu pa[i mari,
mersul lui tr`dând parc` o oarecare nep`sare. Dup` ce nu se mai
v`zu, la o cotitur` a drumului, Teslyn \[i aranj` pu]in p`rul, mai
r`v`[it decât credea, [i se \ncheie la bluz`. Da, p`rul ciufulit putea
fi pus cu u[urin]` pe seama vântului, dar ce explica]ie putea da
pentru obrajii \mbujora]i [i buzele \nvine]ite?
“La naiba cu tine, Wayne! N-am vrut s` se \ntâmple a[a ceva,
nici cu tine, nici cu altcineva. |n orice caz, nu se va \ntâmpla!”
O porni spre ferm`, \n b`taia din ce \n ce mai puternic` a
vântului, furioas` pe Wayne, dar mai mult pe ea \ns`[i.
“Voi fi foarte prudent` cu tine, Wayne!” \[i promise ea. “Vom
termina c`l`toria \mpreun`, dar cum vom ajunge la Pinevale, le
voi spune clar p`rin]ilor lui Alec c` nu vreau s` am nimic de-a face
cu acest individ pe perioada [ederii mele acolo.”
Se desp`r]ir` de Tim [i de Marie cu promisiunea de a
r`spunde invita]iei lor insistente de a reveni.
Imediat ce plecar`, zâmbetul pieri de pe fa]a lui Teslyn. {tia c`
ea nu-[i va putea respecta promisiunea, pentru c` acela avea s`
fie primul [i ultimul drum f`cut \mpreun` cu Wayne: era unul din
pu]inele lucruri de care era sigur` pe lumea aceasta.
– Poveste[te-mi despre Alec.
54 SALLY TREVOR
Acestea erau primele cuvinte rostite de Wayne dup` mai bine

de o jum`tate de or` de mers.
– Nu-mi vine s` cred c` m`-ntrebi despre c`snicia mea.
– |ntotdeauna e[ti atât de ]epoas`? Te-am \ntrebat despre
Alec.
– Ce pot s`-]i spun? Doar l-ai cunoscut.
– Nu ne-am cunoscut.
– Nu \n]eleg ...
– Simplu; când eu am venit la Lowveld, Alec deja plecase.
– Vorbeai de parc` l-ai fi cunoscut. Ai spus chiar la un moment
dat c` ...
– C` [tiu ce efect a avut atitudinea lui asupra p`rin]ilor. Am
fost martorul dezam`girii acelor doi oameni cumsecade.
– A[adar, nu v-a]i cunoascut ...
F`r` s`-[i dea seama de ce, Teslyn sim]i o u[urare. Cel pu]in,
nu trebuia s` suporte mila lui.
– Poveste[te-mi despre el.
– Ah, Alec era minunat ... foate amuzant ... râdeam adesea
\mpreun`. Era adev`rat, \ntr-o oarecare m`sur`; cât timp \i f`cuse
curte, da, se distraser` \mpreun`. Era \nalt, blond, foarte frumos.
– Un bun amant?
– Cel mai bun – foarte pasional.
Nici ea nu \n]elegea de ce proceda a[a.
– Astfel \ncât, comparativ cu el nu-]i place nici un alt b`rbat?
– Da.
Urm` o t`cere atât de lung`, \ncât Teslyn chiar se \ntreba dac`
Wayne avea s` mai vorbeasc` din nou.
– Trebuie s` te eliberez de aceast` idee.

– Nu m` vei mai atinge nici m`car cu un deget, niciodat`!
– Niciodat` e cam mult. Râsul lui gutural \ncepea s`-i devin`
familiar lui Teslyn. Nu [tii c` trebuie s` fii foarte sigur` \nainte de
a face un angajament pe termen atât de lung?
– Din puncul meu de vedere, e un termen prea scurt.
Spunând acestea, Teslyn \[i \ntoarse privirea spre fereastr`,
hot`rât` s` nu-i mai r`spund`.
{i totu[i, ea \ntrerupse t`cerea dup` câtva timp, când tot
privind pe fereastr`, con[tientiz` treptat c` Wayne p`r`sise din
nou autostrada. Lu` repede harta [i primi confirmarea.
– Nu e drumul care trebuie!
– Mergem unde ne duce ma[ina.
– {tii c` acesta nu e drumul direct spre Pinevale.
– Nu este.
– Vreau s` merg la Pinevale.
– Acolo vei [i ajunge.
– Direct!
– |mi amintesc c` nu erai atât de ner`bd`toare.
– |nceteaz`, Wayne! Nu \n]elegi c` nu vreau s` petrec nici
m`car câteva ore \n plus \n compania ta?
– |n acest caz, va trebui s` te resemnezi cu gândul c` vei
petrece cu mine \nc` o zi, cel pu]in.
– Doar nu vrei s` spui c` nu ajungem azi la ferm`?
– Ba da.
– |]i cer s`-ntorci imediat!
– Nu cred c` ai dreptul s`-mi ceri ceva, doamn` Morrison!
56 SALLY TREVOR
– Jim [i Mary se vor \nfuria.

– Vor fi foarte bucuro[i c` te aduc.
– Cu un popas de o noapte?
– Nu cred c` le trece prin minte c` nora lor s-ar putea afla \n
pericol.
Dar eu sunt, Wayne. Nu [tiu cum s` m` ap`r nici de tine, nici
de mine \ns`mi. Poate c` undeva, \n cine [tie ce ungher al
subcon[tientului, nu vreau s` m` ap`r.
– Sigur c` nu m` aflu \n nici un pericol. A[ fi ca o fiar` dac` ai
\ncerca s` m` atingi cu un deget. |n plus, [tim amândoi care este
atitudinea ta fa]` de femeile care nu-]i cedeaz` de bun`voie.
– }i-a spus vreodat` Alec cât e[ti de sexy când te \nfurii?
– De ce m-ai min]it? \ntreb` Teslyn, ignorând provocarea lui.
– Nu te-am min]it. Adu-]i aminte c` n-am discutat niciodat`
durata c`l`toriei.
– N-ai spus nimic de vreun ocol. M-ai indus \n eroare \n mod
deliberat.
– Poate c` da.
– Nu te-ai gândit c` \mi datorezi adev`rul?
– Ai mai fi venit dac` ]i-a[ fi spus?
– Sigur c` nu.
– A[adar, ai r`spunsul. M-am gândit c` aceast` c`l`torie ne d`
prilejul s` ne cunoa[tem mai bine.
– Te-ai \n[elat.
– Se poate. |ncetini pân` când ma[ina aproape se opri, iar
Wayne z`bovi cu privirea asupra ochilor ei, apoi asupra gurii,
coborând, \n mod deliberat, spre piept. Poate c` m-am \n]elat
crezându-te femeie \n toat` puterea cuvântului, când de fapt e[ti

o fat` lipsit` de maturitate.
Alec spusese lucruri mult mai grave la adresa ei, aruncase cu
tot felul de insulte nemeritate [i totu[i, cuvintele lui Wayne o
durur` mai mult.
– Nu e drept s` vorbe[ti a[a. Nu este deloc lipsit de ra]iune ca
o femeie s` doreasc` s`-[i aleag` persoana \n compania c`reia s`
se afle.
– Dar este cu totul lipsit de ra]iune s` reac]ionezi atât de
violent, spuse Wayne, pornind din nou [i \ndreptându-[i privirea
c`tre [osea. De când ne-am cunoscut, reac]iile tale sunt
exagerate.
Avea dreptate. |n acelea[i condi]ii, dar cu un alt b`rbat,
comportamentul ei ar fi fost diferit. Faptul c` \n c`l`torie era
inclus` [i o [edere pe timpul nop]ii nu \nsemna mare lucru. Nu
numai c` fusese c`s`torit`, dar era sfâr[itul secolului al
dou`zecilea [i ... urma s` aib` camere separate. {i-atunci, cum
avea Wayne puterea de a o afecta atât de mult?
– Chiar e[ti \nspìmântat`! observ` el la un moment dat.
– Nu te flata!
Teslyn r`spunse indiferent, continuând s` priveasc` pe
fereastr`, dar \n sinea ei r`mase impresionat` de fine]ea
observa]iei, de exactitatea cu care \i intuia aproape fiecare trìre.
Satul \n care oprir` era mai mult un c`tun cu o po[t`, o gar`,
un magazin universal [i un hotel: Highveld Hotel.
Instalat` \n camera ei, Teslyn privi \n jur. Patul era acoperit cu
o cuvertur` \n dungi – verde cu galben– pe podea era un covor
58 SALLY TREVOR
sub]ire, iar pe pere]i, dou` postere, unul \nf`]i[ând o giraf`, iar

cel`lalt, un leu. Totul era curat [i ordonat, dar deprimant de
neatr`g`tor, l`sând perspectiva unei cumplite plictiseli. Tocmai
vroia s` ias` din camer`, \n speran]a g`sirii unor reviste \n holul
hotelului, când auzi o b`taie u[oar` \n u[`.
Probabil c` Wayne f`cuse du[, pentru c` ar`ta foarte proasp`t.
Purta pantaloni maro-\nchis [i un pulover cu o croial` sport
elegant`, iar Teslyn \[i d`du seama, spre disperarea ei, c`, de
câteva secunde, de când \i deschisese u[a, nu f`cea decât s`-i
admire umerii la]i [i linia senzual` a gurii [i maxilarului, [i asta la
numai aproximativ o or` de când \[i promisese s` nu se mai lase
impresionat` sub nici o form` de el.
– Ce este? \l \ntâmpin` ea destul de tìoas`, furioas` pe ea
\ns`[i.
– M` duc s` fac o plimbare. Vrei s` vii [i tu?
– Mul]umesc, nu.
– Cum dore[ti.
Teslyn \nchise u[a \n urma lui [i, a[ezându-se pe pat, privi din
nou \n jur; nu mai avea parc` nici un chef s` caute reviste [i,
ciudat, sim]ea c` \nc`perea devenise deodat` prea mic`,
sufocant`.
Se duse la fereastr` [i, \n clipa \n care ap`ru silueta \nalt`,
\ndreptându-se spre câmp, lu` repede un pulover [i, f`r` s` se
mai gândeasc`, ie[i alergând din camer`.
– |n cele din urm`, m-am hot`rât s` vin [i eu la plimbare,
anun]` ea, gâfâind pu]in, când \l ajunse din urm`.
– M` bucur.
Str`lucirea ochilor lui c`prui confirma aceasta, spre fericirea

ei, total nejustificat`.
Aerul era proasp`t [i \nc`rcat de o mireasm` pe care avea s-o
asocieze pentru totdeauna cu regiunea Lowveld: un amestec greu
de definit de p`mânt fertil [i rod. |n fa]a lor, câmpurile cu
planta]ii de tutun p`reau s` se \ntind` la nesfâr[it, iar Wayne g`si
imediat singura potec` pe care se putea merge.
– {i aici ai mai fost ...
– De multe ori.
Continuar` s` mearg` \n t`cere, dar de data aceasta nu mai era
nimic din tensiunea din timpul c`l`toriei cu ma[ina.
– Prive[te! spuse Wayne, ar`tându-i o pas`re zburând \n
cercuri largi deasupra capetelor lor. Un vultur – ace[tia se
hr`nesc cu pui de animale ...
Privindu-l, de[i era \n profil, Teslyn nu putu s` nu observe
umbra de triste]e care-i \ntunec` brusc chipul. |i pas` [i sufer`, se
gândi ea mirat`; soarta micilor fiin]e neajutorate nu-l las`
indiferent. Poate c` nu este chiar atât de lipsit de sensibilitate, \n
cele din urm`.
– Fum de foc de lemne, anun]` Wayne dup` \nc` o por]iune
de drum, exact când Teslyn adulmeca \n aer mirosul,
\ntrebându-se ce poate fi.
Aceasta nici nu se mai mir`; \ncepuse s` se obi[nuiasc` deja cu
faptul c` Wayne \i citea gândurile – cel pu]in, reac]iona
\ntotdeauna ca [i cum ar fi f`cut-o.
Ajunser` la un lumini[ [i, de acolo, la un kraal, locul
tradi]ional unde locuiau membri tribului: o structur` circular`,
60 SALLY TREVOR
din trei rânduri de locuin]e cu pere]i de lut [i acoperi[ din stuf,

\n mijlocul c`reia ardea un foc – era chiar ora când femeile
preg`teau masa de sear`.
Dincolo de kraal, ap`ru, ca o nou` surpriz` pentru Teslyn, un
râu – o adev`rat` \ncântare \ntr-un ]inut \n care apa era ceva rar
[i cu atât mai pre]ios.
– Minunat! exclam` entuziasmat` Teslyn, aplecându-se [i
r`sfirându-[i degetele \n ap`.
Râdea fericit`, uitând c` trebuia s`-l considere pe Wayne un
adversar. |[i d`du seama c` [i el o privea, iar \n privirea lui era
acel ceva pe care, \n ritmul nebunesc al b`tìlor inimii, \l
recunoscu imediat.
– Wayne?!
– Vino, Teslyn. S` mergem pân` nu se-ntunec`.
|l urm`, mirat` de ceea ce sim]ea: l-ar fi urmat oriunde,
mereu.
Avea tot timpul, mai târziu, \n camera sumbr` de hotel, pentru
a se \ntreba de ce se l`sase din nou st`pânit` de emo]ii.
Deocamdat`, \ns`, era \nv`luit` \ntr-o vraj` din care nu exista nici
o sc`pare. {i, de fapt, nu exista nici dorin]` de sc`pare.
Capitolul 5
Wayne se opri \n locul \n care râul f`cea un cot [i Teslyn v`zu

imediat de ce: un bìe]el de opt sau nou` ani, un membru al
kraal-ului, desigur, pescuia de pe malul stâncos. Dup` cum era de
concentrat [i dup` cât de \ntins era firul undi]ei, era foarte posibil
s` fi prins ceva.
Teslyn se apropie câ]iva pa[i, pentru a vedea mai bine [i, de[i
se mi[case \ncet [i cu grij`, o piatr` se rostogoli sub picioarele ei.
Când, f`r` s` vrea, Teslyn scoase un strig`t \n`bu[it, bìatul se
\ntoarse spre ea. A fost doar o frac]iune de secund`, dar suficient
pentru ca pe[tele s`-i fi smucit undi]a din mân`. Dezolat`, Teslyn
r`mase locului, ne[tiind cum s`-[i repare gre[eala. Din fericire,
Wayne ac]ion` imediat. |ntr-o clip`, a fost lâng` bìat [i, când
acesta f`cea eforturi mari de a redresa undi]a, \[i a[ez` mâinile
peste ale lui [i, \ntr-o \ncordare comun`, reu[ir` amândoi s`
scoat` pe[tele.
62 SALLY TREVOR
Strig`tului de bucurie al bìatului \i urmar` imediat aplauzele

entuziasmate ale lui Teslyn.
– Fantastic!
Cum st`tea pe stânca aceea, \n lumina apusului de soare,
Wayne \i p`rea un zeu p`gân. Nu, nici un b`rbat n-avea dreptul
s` fie atât de frumos!
– Mul]umesc, spuse el râzând – acel râs gutural care o f`cea
s` simt` c` pierduse orice punct de sprijin \n jurul ei. De fapt,
micul nostru prieten l-a prins.
– Da, dar tu i l-ai redat. M-a[ fi sim]it \ngrozitor dac` l-ar fi
pierdut din cauza mea.
– Uite c` nu s-a \ntâmplat a[a. {i ce pe[te mare! Familia lui va
avea o mas` grozav`.
Cu siguran]`, pentru el acest episod nu putea \nsemna mare
lucru. Pentru ea, \ns`, c`p`tase o importan]` aparte: \i dezv`luise
latura lui cald`, sensibil`.
Absorbit` de gânduri, f`cu din nou un pas gre[it care, de data
aceasta, o trimise fulger`tor la p`mânt. |nc` mai st`tea pe stânc`,
privind cu ochii mari de mirare, când Wayne veni repede lâng`
ea, \ntinzându-i mâna s` se ridice.
– Ai p`]it ceva?
– Nu, dar ar fi mai bine s` ne \ntoarcem \nainte s` fac o a treia
prostie \n aceast` dup`-amiaz`.
Accept` ajutorul lui, de[i s-ar fi descurcat [i f`r`, dar Wayne
nu-i d`du drumul nici dup` ce o ridic`.
Se-ntoarser`, ]inându-se de mân`, la hotel. Magia acelei
atingeri era ceva ce nu putea fi nici descris \n cuvinte, nici
analizat; era ceva ce o f`cea pe Teslyn s` se simt` extrem de

feminin`, mai fericit` ca niciodat`, con[tient` de for]a acelor
elemente primordiale ce d`deau, de la \nceputurile lumii, sens
vie]ii.
Abia când intrar` \n hotelul cenu[iu, vraja se destr`m` [i,
revenind la realitate, Teslyn \[i desprinse mâna.
– Domnule North! \l strig` recep]ionera, Sally – o fat` foarte
dr`gu]` care, zâmbindu-i, privindu-l cu ochi str`lucitori [i flirtând
f`r` re]inere, \l anun]` c` \n seara aceea venea la hotel o orchestr`
aflat` \n turneu prin mai multe sate, prilej cu care se organiza o
petrecere.
Dup` cum \i zâmbea [i el, Teslyn constat` c` nu era chiar
imun la farmecele fetei [i se baricad`, preventiv, \n spatele
lozincii ”Mie nu-mi pas`”. Se bucur` când ajunser` \n dreptul u[ii
ei – avea nevoie de câtva timp pentru a fi singur`, pentru a pune
ordine \n senza]iile [i emo]iile care o cople[eau.
– Ne vedem la cin`, presupun, spuse ea sco]ând cheia.
– Da.
– Bine ... atunci ... continu` ea, f`r` nici un sens, nesigur` pe
sine. Wayne o cuprinse de umeri [i o \ntoarse cu fa]a spre el.
– E[ti fericit` c` ai venit?
– C` am venit ...?! repet` ea proste[te.
– C` ai venit cu mine \n aceast` c`l`torie, când ar fi durat
câteva ore cu trenul. E[ti fericit`?
Fericit`? Nu [tiu. {tiu doar c` nu m-am sim]it niciodat` atât de
plin` de via]` [i atât de con[tient` de feminitatea mea. Dac` asta
\nseamn` fericire, atunci da, sunt fericit`.
64 SALLY TREVOR
– Da, r`spunse ea.

– M` bucur. M-am gândit eu c` este o idee bun` s` facem
aceast` c`l`torie; speram s` avem astfel ocazia s` ne cunoa[tem.
|[i aplecase capul spre ea, atât de aproape \ncât Teslyn \i
vedea doar buzele, când cuvintele lui atinser` acea parte \nc`
ra]ional` a min]ii ei. A[adar, \ncercase s` ating` un scop. Dar care
[i de ce? Se va gândi mai târziu la asta. Acum [tia doar c` toate
gesturile lui care o f`cuser` s`-[i piard` controlul aproape [i s`-i
doreasc` s`rut`rile cu disperare, fuseser` calculate. Se \ndep`rt`
brutal de el.
– Teslyn!?
– Te rog s` m` la[i, Wayne.
– De ce aceast` schimbare brusc`?
– Nu m` cuno[ti deloc!
– A[a s-ar p`rea. {i probabil nici tu nu m` cuno[ti. Bucur`-te
\n lini[te de singur`tatea camerei tale.
Plec`, f`r` a mai rosti un alt cuvânt.
Se anun]`, printr-o b`taie de gong, ora cinci. Va trece Wayne
pe la ea s-o ia la mas`? Dac` da, \l va l`sa s` plece singur; nu va
sta la mas` cu el, sau dac` va sta, nu va mânca deloc.
Wayne n-a venit [i \n cele din urm`, foamea a \nvins: cobor\ ea
la mas`.
|l v`zu imediat pe Wayne, a[ezat la o mas` pentru dou`
persoane. Ar fi fost caraghios din partea ei s` nu ia loc lâng` el..
Dup` ce se servi cina, orchestra \ncepu s` cânte: mai \ntâi
ritmurile atât de \ndr`gite de to]i ale melodiilor populare ale
Africii de Sud, apoi acorduri lente, vis`toare.
– Teslyn, hai s` dans`m.

– Nu, mul]umesc.
– Nu vrei s` dansezi?
|i vedea ochii str`lucind \n lumina lumân`rilor, conturul fe]ei,
col]urile buzelor ... Tâmplele \ncepur` s`-i pulseze.
Ba da, vreau s` dansez. Sigur c` vreau s` fiu \n bra]ele tale,
aproape de tine, cu obrazul lipit de pieptul tù, sim]indu-]i
buzele \n p`r [i coapsele lâng` coapsele mele. Tocmai `sta e
necazul: doresc mult prea mult.
– Nu, nu vreau s` dansez.
– Dac` so]ul tù te-a iubit, ar fi vrut s` fii fericit` [i s` te
distrezi.
– E[ti groaznic!
– Uit`-te la mine, Teslyn. |i prinse b`rbia cu degetele [i
ridicându-i capul, o for]` s`-l priveasc` \n ochi. De ce nu vrei s`
dansezi? Adev`ratul motiv!
– Nu e clar? Nu suport gândul de a fi \n bra]ele tale.
O umbr` trecu rapid pe fa]a lui, apoi un zâmbet ironic \i lu`
locul.
– Cum dore[ti!
Ridicând din umeri \ntr-un gest nep`s`tor, Wayne merse la o
mas` apropiat` la care st`tea Sally.
Durerea de a-i vedea dansând – Sally cu bra]ul \n jurul gâtului
lui [i cu obrazul lipit de pieptul lui când el o strânse \n bra]e – o
g`si total nepreg`tit` pe Teslyn. F`r` s`-i mai pese de cum avea s`
fie interpretat comportamentul ei, se ridic` [i ie[i \n gr`din`. Era
prea \ntuneric pentru a se dep`rta, a[a c` se a[ez` pe o banc`,
66 SALLY TREVOR
l`sându-[i capul pe bra]. |i ardeau obrajii [i durerea \nc` \i ap`sa

fruntea [i pieptul.
Gelozie! De[i nu mai sim]ise niciodat` a[a ceva, recunoscu
imediat acel oribil sentiment. Nu-n]elegea ce se \ntâmpla cu ea.
C`snicia \i d`duse destule ocazii de a fi geloas`, iar Alec mersese
mult mai departe decât de a dansa cu fete frumoase. Avusese
nenum`r`te leg`turi extraconjugale [i nu numai c` nu p`stra
discre]ia \n privin]a lor, dar se [i lùda cu ele, umilind-o, spunând
c` \n sfâr[it g`sea ceea ce nu-i putea oferi ea. Fusese furioas`,
atunci când \nc` \i mai p`sa oarecum, dar niciodat` geloas`. De
ce o afecta atât de mult gândul unei posibile rela]ii intime \ntre
Sally [i Wayne! Doar nu-l iubea! Nici m`car nu-i pl`cea de el!
Cel pu]in când va ajunge la Pinevale, va fi atât de ocupat` cu
indiferent ce-o a[tepta de f`cut, \ncât va sta tot timpul la distan]`
de Wayne.
A doua zi p`r`sir` hotelul \n zori. Din fericire, Sally nu era la
recep]ie pentru a-[i lua r`mas-bun, iar Wayne nu f`cu nici un
comentariu \n leg`tur` cu ie[irea ei brusc`.
Se oprir` la un han s` ia micul dejun. Wayne ar`ta proasp`t [i
vioi ca dup` un somn bun, s`n`tos, netulburat de nimic din
petrecerea de noaptea trecut`, pe când ea r`m`sese treaz` mult
timp dup` ce muzica \ncetase.
– Ajungem azi la Pinevale? \ntreb` ea, evitând s`-l priveasc`
direct, de team` s` nu r`mâneàtât de indiferent` pe cât \[i
propusese.
– Nu.
– N-ai putea s` \ncerci?
– Doar dac` mi-a[ l`sa anumite treburi nerezolvate. |mi dau

seama c` nu-]i face pl`cere compania mea, dar din moment ce
faci tot posibilul pentru a o evita – f`cu deliberat o scurt` pauz`,
pentru a da cuvintelor efectul scontat – \nc` o zi nu te va deranja
prea mult.
– M` bucur c` \n]elegi ce simt pentru tine.
Ziua se desf`[ur` dup` modelul celei dinainte, cu vizite la
câteva ferme [i abia târziu dup`-amiaz` ajunser` la hotelul la care
urmau s` petreac` noaptea.
De data aceasta, parcarea era plin` de ma[ini [i camioane, iar
Teslyn a[tept` \n ma[in` cât Wayne se ocup` de formalit`]ile de
cazare.
Când reveni cu o expresie destul de ciudat` pe fa]`, Wayne \i
deschise portiera, \i lu` valiza, apoi intrar` \mpreun` \n hotel [i
se oprir` \n fa]a unei camere ce purta num`rul 24. Teslyn \ntinse
mâna dup` cheie, dar descuie el u[a [i a[tept` ca ea s` intre. Pe
chipul lui, Teslyn recunoscu aceea[i expresie ca aceea din
momentul venirii lui s-o ia de la ma[in`. Nu [tia exact la ce s` se
a[tepte, dar avea o oarecare team`.
– Bine, mul]umesc. M` descurc singur`.
– Duc eu bagajul \nùntru, spuse el f`r` s` dea drumul valizei
din mân` [i f`r` s` schi]eze vreun gest c` vrea s` plece.
– Nu e necesar. Nu vreau s` intri \n camera mea, nici m`car
pentru câteva clipe.
– E camera noastr`, Teslyn.
– E[ti nebun!
– Deloc, iubito. Intr`, te rog, s` putem discuta.
68 SALLY TREVOR
– |n nici un caz!
– Pu]in \mi pas` dac` ne aud [i ceilal]i; s-ar putea, \ns` s`
nu-]i plac` ]ie.
Sufocându-se de furie, Teslyn intr`. |ncerc` s` \nchid` u[a
repede, astfel \ncât el s` r`mân` afar`, dar anticipându-i inten]ia,
Wayne era deja cu vârful pantofului \nùntru, for]ând intrarea.
– Te compor]i proste[te.
– Refuz s` stau \n aceea[i camer` cu tine.
– Calmeaz`-te. M` tem c` n-ai de ales. Dac`, \ncercând s` se
am`geasc`, Teslyn tot sperase c` era vorba de o glum`, acum \[i
d`dea bine seama c` Wayne vorbea cât se poate de serios. F`cu
doi pa[i \napoi [i se rezem` de perete, tocmai \n momentul \n
care sim]ea c` picioarele n-o mai sus]ineau.
– N-am f`cut-o inten]ionat, explic` el cu blânde]e.
– Mi-e greu s` cred. Te \n]eleg, dar este adev`rat. Chipul lui
c`p`t` o expresie blând`, plin` de \n]elegere. Umezindu-[i buzele,
Teslyn \[i mut` privirea, neputincioas`, de la b`rbatul cu tr`s`turi
puternice, emanând virilitate prin to]i porii, la patul dublu.
– Nu putem ... Nu pot ...
– Cred c` am dormi foarte confortabil. {i-ar fi [i foarte pl`cut
... adùg` el, plimbându-[i privirea \ncet de la buze la curbele
delicate ale corpului ei.
– Nu! Trebuie s` [tii c` este imposibil!
– Hotelul este plin; se pare c` este un târg undeva \n
apropiere, de-asta e atât de aglomerat.
A fost singura camer` liber` ... [i a trebuit s` insist foarte mult
pân` mi s-a dat.
– Ai putea dormi \n ma[in`.

– Nu aici; se face frig pe timpul nop]ii [i nu sunt echipat
pentru a[a ceva.
F`cu un pas spre Teslyn, iar ea se lipi, instinctiv, [i mai mult
de perete. Observându-i reac]ia, Wayne strânse nemul]umit din
buze, apoi continu` s` vorbeasc` u[or indiferent, u[or amuzat.
– Resemneaz`-te. Vei supravie]ui [i ... s-ar putea chiar s`-]i
plac`.
– Ar fi ceva ce pur [i simplu a[ ur\. Dac` \ncerci s` faci ceva,
Wayne, voi reac]iona f`r` scrupule!
– O lovitur` de picior bine ]intit`? râse el scurt. Nu va fi
necesar. Calmeaz`-te. Mergem s` ne plimb`m?
Tentat` imediat s` accepte invita]ia, amintindu-[i cât de
minunat` fusese plimbarea prin câmpurile de tutun din seara
dinainte, Teslyn se gândi apoi c` asta ar \nsemna s`-i cedeze, sau
cel pu]in s` capituleze.
– Nu, mul]umesc. R`mas` singur`, regret` imediat, dar
considera \n continuare c` \n condi]iile date, era cel mai bine s`
procedeze a[a. Putea \ns` profita de absen]a destul de
\ndelungat` a lui Wayne, pentru a face o baie.
Dup` atâtea ore de mers cu ma[ina [i \n c`ldura acelei camere,
o baie o va reface la fel de mult ca o plimbare.
Umplu cada cu ap` [i cu spum` de baie, apoi se \ntinse, cu
capul rezemat de perete [i, \nchizând ochii, se l`s` cople[it` de
senza]ia minunat` de plutire.
– Nu ]i s-a spus niciodat` c` nu e bine s` dormi \n cad`?
Teslyn deschise ochii, speriat`. Wayne se afla chiar lâng` ea.
Capitolul 6
Nu avea nimic altceva pe el decât un [ort alb. Cu toat` spaima,

Teslyn nu-[i putu desprinde privirea, câteva clipe, de trupul lui
musculos [i bronzat. |nalt, cu umeri la]i, talia \ngust` a c`rei linie
se \ngusta [i mai mult coborând spre [olduri, Wayne era
chintesen]a frumosului masculin.
– Nu dormeam, reu[i ea s` spun`, \nghi]ind cu greu. Cum ai
intrat?
– O adev`rat` nimf` a apei, coment` el seduc`tor, ignorând
\ntrebarea ei. Privirea lui se plimb` \n lungul c`zii cu o expresie
plin` de \n]eles [i, de[i Teslyn [tia c` nu se vedea nimic dincolo
de stratul de spum`, tot ro[i.
– Cum ai intrat?
– U[a era deschis`.
Da, \[i amintea c` nu considerase necesar s` \ncuie u[a când
intrase \n baie.
– Nu aveai nici un drept s` intri.

– N-am b`nuit c` te g`sesc aici. Camera era goal` [i am crezut
c` te-ai dus [i tu la plimbare.
– Te-ai \ntors repede.
– Am venit s`-mi iau pipa. Ajuns aici, m-am gândit s` fac un
du[. |ngenunghe lâng` cad`. Las`-m` s` te v`d, Teslyn.
– Nu! vocea ei era gâtuit` de panic`. Wayne, nu!
– Ba da, iubito.
Se aplec` asupra ei [i, mângâindu-i umerii, \i s`rut` buzele,
ochii, gâtul. Teslyn inten]ionase s`-l resping` violent, s`-l \mping`
departe de ea, dar b`tìle inimii acoperiser` orice imperativ
ra]ional.
– Tot nu te v`d.
Ea, \ns`, era con[tient` de fiecare mu[chi ce tres`rea \n umerii
lui bronza]i, de fiecare fir de p`r ce-i acoperea pieptul lat; dorea
s`-l simt` aproape [i s`-l ating`, dorea cu o intensitate ce anula
orice alt gând.
|[i d`du seama c` Wayne scosese dopul de la cad` abia când
apa [i spuma, \n retragerea lor \i conturau tot mai vizibil trupul.
Dac`, \nainte cu o jum`tate de or`, \ndr`zneala lui ar fi
revoltat-o, acum nu mai conta nimic pentru ea decât acea dorin]`
complet nou`. Când ultima pic`tur` de ap` se scurse, urmar`
câteva clipe de lini[te total`, \n care nici propria lor respira]ie nu
se mai auzea.
– Dumnezeule, Teslyn, ce frumoas` e[ti!
O lu` n bra]e [i r`maser` acolo, \n picioare, pe podeaua bìi,
atât de strâns \nl`n]ui]i \ncât p`reau o singur` fiin]`, el din ce \n
72 SALLY TREVOR
ce mai dornic s-o s`rute, cu cât o s`ruta mai mult, ea

r`spunzându-i cu o pasiune de care nici nu b`nuise c` era
capabil`.
– Vino! spuse Wayne [i, luând-o din nou \n bra]e, o duse \n
dormitor.
Teslyn nu f`cu nici un gest de a-l opri, la fel de dornic` [i ea.
O a[ez` pe pat, apoi merse s` dea la o parte valiza ei care
r`masese acolo. Cu privirea tulbure, Teslyn \nregistr` vag gestul
lui, dar, \n momentul \n care Wayne \nchise valiza [i-o ridic`, se
produse parc` un declic \n mintea ei: valiza cump`rat` de Alec \n
timpul c`s`toriei lor.
Alec?! Când se gândise ultima oar` la el? |n nici un caz de
când, deschizând ochii, \l v`zuse pe Wayne lâng` ea \n baie. {i
nici cu cine [tie câte ore \nainte de aceasta.
Odat` ce valiza nu-i mai incomoda, Wayne \ngenunche \n pat
lâng` ea, a[teptând continuarea fireasc` a ceea ce \ncepuse atât
de minunat.
Nu, Teslyn nu putea. Atâta timp cât accidentul acela oribil al
lui Alec \i tortura gândurile [i zilele, nu se va putea abandona
minunii dragostei cu acel b`rbat – era pedeapsa la care se
osândise ea \ns`[i pentru vina pe care presupunea c-o avea \n
moartea so]ului ei.
– Wayne, nu!
– Bine, dar de ce?
– Nu pot.
– Nu \n]eleg; dore[ti s` faci dragoste, amândoi dorim.
|ncerc` s`-l \ndep`rteze pu]in.
|l dorea atât de mult, dar trebuia s`-l resping` acum, cât \nc`
mai avea cât de cât puterea de a-i rezista.
– Nu pot. Te rog, Wayne!
– Doar nu ]i-e fric` ... e[ti tân`r`, dar nu virgin`; ai fost
m`ritat`.
– Tocmai asta e.
– Alec?
– Da.
– Teslyn, iubito, nu po]i s`-l jele[ti toat` via]a. Nici el nu [i-ar
dori a[a ceva. Ah, dac` nu i-ar mai spune “iubito” poate c-ar fi mai
pu]in chinuitor. Ba da, Alec ar vrea ca ea s` stea pentru totdeauna
departe de orice b`rbat; aceasta era pedeapsa pe care ar fi ales-o
pentru ea.
– Nu pot s` continuu.
|[i sim]ea gâtul atât de uscat, \ncât o durea când vorbea. {i
mângâierile lui care-i f`ceau hot`rârea atât de greu de suportat ...
Trupul o tr`da [i nu putea face nimic.
– M` dore[ti, rosti el atât de blând, \ncât cuvintele \nsele
p`reau mângâieri. Cum po]i t`g`dui?
Teslyn \[i \ntoarse capul, astfel \ncât Wayne s` nu-i poat`
vedea fa]a.
– Te doresc, dar asta nu \nseamn` nimic. E doar din cauz` c`
suntem amândoi aici, atât de aproape unul de cel`lalt.
Nu era deloc adev`rat! |l dorise [i \nainte, de[i nu-i venise
prea u[or s-o recunoasc`.
– Chiar dac` la atât se reduce totul, de ce nu-]i \ng`dui aceast`
pl`cere?
74 SALLY TREVOR
– Din cauza lui Alec.

– |nc` \l iube[ti atât de mult \ncât nu po]i s` faci dragoste cu
un alt b`rbat?
Nu l-am iubit niciodat`. Doar am crezut c` era vorba de
dragoste, dar chiar [i-acea iluzie a durat foarte pu]in.
– Acesta e motivul? insist` el.
Motivul este c` l-am ucis. Cel pu]in, cred c` sunt
r`spunz`toare pentru moartea lui. Nu voi [ti sigur.
Pân` când voi avea o certitudine, ceea ce este posibil s` nu se
\ntâmple niciodat`, nu voi face dragoste cu un alt b`rbat. Asta
este pedeapsa mea.
Cum ar reac]iona Wayne dac` i-a[ spune exact acest lucru?
S-ar retrage, dezgustat, sau ar \n]elege tot chinul vie]ii mele
al`turi de Alec [i condi]iile care au condus la ceea ce s-a
\ntâmplat? Ar \n]elege disperarea cu care m`-ntreb \n fiecare zi
dac` nu cumva Alec ar mai trì dac` nu l-a[ fi amenin]at c`-l
p`r`sesc?
– Da ... L-am iubit pe Alec; \nc` \l mai iubesc. De-asta ...
Wayne, te rog, \ncearc` s` \n]elegi.
Wayne \i r`spunse abia dup` câteva clipe de t`cere, iar vocea
lui c`p`tase un ton dur.
– Se pare c` n-am de ales. Voi cere dou` scaune [i voi dormi
pe ele.
– Vei putea s` te odihne[ti cât de cât comod?
– Probabil c` nu, dar e preferabil decât s` \mpart patul cu o
femeie sexy [i plin` de c`ldur`, care nu \n]elege dorin]ele
propriului trup. Se ridic` [i-ncepu s` se \mbrace. Sunt un b`rbat
normal, Teslyn [i, categoric, exist` anumite limite \n ceea ce

prive[te puterea de a rezista [i de a m` controla.
***
Ajunser` la Pinevale a doua zi la prânz.. Alec \i vorbise atât de

rar despre casa [i familia lui, \ncât Teslyn nu [tia aproape nimic.
De aceea, privea totul \n jur cu mare interes.
Pinevale era o planta]ie – relativ mic`, dup` cum spunea
Wayne – de arbori al c`ror lemn era folosit \n construc]ii. De-o
parte [i de cealalt`, [oseaua era m`rginit` de pini \nal]i [i drep]i,
iar din loc \n loc cu bu[teni strân[i laolalt`. Lowveld era un ]inut
muntos unde copacii cre[teau din abunden]`.
Când ma[ina se opri chiar \n fa]a treptelor din piatr` care
duceau la casa mare din c`r`mid`, Mary Morrison se gr`bi s` le
ias` \n \ntâmpinare.
– Teslyn, draga mea! Bine ai venit la Pinevale. M` bucur atât
de mult c` ai venit.
Mary era o femeie scund` [i slab`, dar plin` de energie, cu
pielea ridat` de soare [i ochii blânzi – cu totul altfel decât [i-o
\nchipuise Teslyn pe mama lui Alec.
– Cum se simte Jim? \ntreb` imediat Wayne.
Intraser` deja \n livingul spa]ios \nveselit de plante [i covora[e
colorate. Era evident c` Mary \[i iubea casa [i-i acorda mult`
aten]ie.
76 SALLY TREVOR
– Nu e bine, r`spunse ea [i ochii ei tri[ti devenir` [i mai tri[ti,

iar zâmbetul \i pieri de pe buze.
– Are dureri?
– Da, mari. Teslyn, ia loc. Servesc masa \n câteva minute. Da,
Wayne, m` tem c` e rù de tot.
– Cum s-a \ntâmplat?
– Oh, [tii cum e el ... Experimenta ceva nou – so]ului meu
\ntotdeauna \i place s` \ncerce tot ce e nou, explic` ea lui Teslyn
– o ma[in` de tìat. S-a \ntâmplat rapid: cât ai num`ra pân` la
trei, i-a alunecat bra]ul, sau o fi fost ma[ina de vin`, nu [tiu, \n
orice caz, când m-au chemat, Jim z`cea f`r` cuno[tin]`.
– Dar se va face bine, nu-i a[a? \ntreb` Teslyn, sincer
\ngrijorat`.
– Sper`m. Va trebui s` suporte o opera]ie care, cu ajutorul lui
Dumnezeu, \l va ajuta foarte mult. Lui Jim i-a p`rut atât de rù c`
n-a fost [i el aici s` te primeasc`! Ar fi dorit ca venirea ta acas` s`
fi fost altfel.
Acas`. Oare Mary chiar \[i \nchipuia c` aceast` vizit` \nsemna
venirea ei acas`?
Nu avu timp s` reflecteze prea mult asupra acestei \ntreb`ri,
surprins` fiind de ceea ce Mary \i spunea lui Wayne:
– Sper c` r`mâi cu noi la mas`.
Din moment ce Wayne lucra la Pinevale, nu mânca tot acolo?
Se a[ezar` \n jurul unei mese rotunde \n buc`t`rie: o \nc`pere
uria[` [i \nsorit`, u[or desuet`, cu oale vechi, mari din cupru
ag`]ate deasupra aragazului, cu dou` leg`turi de coceni de
porumb ag`]a]i la uscat [i o can` din lut cu narcise.
– A]i c`l`torit bine? \ntreb` Mary cum \ncepuser` s` m`nânce.

– Au fost câteva momente interesante, spuse Wayne,
privind-o pe Teslyn semnificativ.
Ar fi interesant ca soacra ei s` afle câte ceva despre
comportamentul acelui angajat! Privind-o, \ns`, Teslyn \[i d`du
seama c` nu era momentul s` mai adauge [i ea la sup`r`rile
femeii.
– Sper c` nu te-ai plictisit, draga mea.
– Nu am avut timp s` m` plictisesc.
Era acum rândul ei s`-l priveasc` plin` de \n]eles, cu ochi
str`lucitori.
Continuar` s` discute despre diverse lucruri [i, dup` ce
terminar` desertul, Mary \i mul]umi \nc` o dat` lui Wayne c` o
adusese pe Teslyn.
– Acum, presupun c` pleci la Tinarua.
– Dup` ce-mi voi bea cafeaua.
– Tinarua?! repet` Teslyn, mirat`.
– Planta]ia de arbori pentru construc]ie a lui Wayne.
– Credeam ...
T`cu [i-l privi; p`rea amuzat, ceea ce evident o enerva.
– Presupun c` Wayne ]i-a povestit despre planta]ia lui.
– Am avut altele de discutat, spuse Wayne, direc]ionându-[i
ironia abil c`tre ea. Mul]umesc pentru mas`, Mary. Nu vreau s`
par nepoliticos, dar trebuie s` plec pentru c` am multe de f`cut
acas`. Transmite-i lui Jim c` sper s` se \ns`n`to[easc` repede [i
c` voi veni s`-i fac o vizit`.
– Mul]umesc pentru tot.
78 SALLY TREVOR
– {tii bine c` nu trebuie s`-mi mul]ume[ti.

Nu pentru prima oar`, Teslyn r`mase surprins` de tonul lui
blând [i cald. Da, a[a cum dovedise [i-n alte ocazii, putea fi bun
[i sensibil – dar numai fa]` de al]ii; niciodat` cu ea.
– Ne mai vedem, se adres` apoi ei.
– Nu miza pe asta. Abia dup` ce v`zu figura mirat` a Maryei,
\[i d`du seama c` nu trebuia s` fi rostit acele cuvinte. Vreau s`
spun c` voi fi probabil ocupat`.
– Wayne s-a oferit s`-]i arate \mprejurimile, interveni Mary,
\ncruntându-se u[or, ca [i cum i-ar fi sc`pat ceva.
– Dup` cum ]i-am spus, ne vom vedea \n curând.
Dup` plecarea lui Wayne, cele dou` femei r`maser` s` mai
discute pu]in.
– E departe de aici planta]ia lui Wayne?
– La câteva mile. Trebuie neap`rat s` vezi Tinarua, draga mea.
– Poate, n-am nici o grab`.
Deodat`, \n ochii stin[i ai femeii se aprinse o scânteie, ca [i
cum un sens subtil ar fi fost descifrat.
– S-a \ntâmplat ceva \ntre voi doi?
E impertinent [i arogant [i, \n acela[i timp, cel mai seduc`tor
b`rbat pe care l-am \ntâlnit vreodat`. Am fost la un pas s` fac
dragoste cu el.
– Absolut nimic.
– {i totu[i, mi se pare c` nu-]i place.
– Nu e genul meu.
– |n]eleg perfect; e atât de diferit de Alec.
Ah, Mary nu-l amesteca pe Alec.
Nu-i compara, c`ci Alec va avea numai de pierut.

– Dar Waine este un om deosebit, continu` Mary. Un om
extraordinar. Nu-i place s`-i mul]umim, cu toate c` nu-l vom
putea r`spl`ti niciodat` pentru ajutorul pe care ni-l d`.
Ajutor pe care ar fi trebuit s`-l dea Alec. De fapt, pentru asta
se afla ea acolo. Nu, nu mai vroia s` aud` nimic despre Wayne;
trebuia s` schimbe subiectul, sau cel pu]in s`-l aduc` la un nivel
impersonal.
– Parc` ai spus c` [i Tinarua este tot planta]ie de arbori pentru
lemn de construc]ie.
– Cea mai bun` din regiune. Când Wayne a venit aici, acum
cinci ani, planta]ia nu era nici pe departe a[a cum este ast`zi.
Desigur, promitea, altfel n-ar fi cump`rat-o. Dar ceea ce a reu[it
totu[i s` fac` acest om \ntr-un timp atât de scurt este incredibil.
Ba da, cum s` nu fie de crezut. De la bun \nceput, \i fusese
greu s` [i-l \nchipuie lucrând pentru cineva. O fi el arogant, dar
\n aceea[i m`sur` este [i exigent, nu numai cu al]ii, dar [i cu el
\nsu[i.
– S` te conduc \n camera ta. Merser` de-a lungul unui coridor
lung [i se oprir` \n fa]a unei u[i \nchise. }i-am preg`tit camera
lui Alec; m-am gândit c`-]i va face pl`cere.
Teslyn se \nfior` când trebui s-o urmeze pe Mary \nùntru.
Camera lui Alec; patul lui. Vor reveni co[marurile care abia se mai
r`riser` \n ultimul timp?
Intrând, se mai lini[ti: era vorba de camera unui bìat care
locuise acolo pân` la vârsta adolescen]ei târzii, f`r` a avea \nc`
nici o leg`tur` cu Alec, cel pe care-l [tia ea. Pretutindeni de
80 SALLY TREVOR
p`straser` intacte comorile copil`riei [i adolescen]ei: o bibliotec`

plin` cu c`r]i cu benzi desenate [i de aventuri, ma[ini [i vapora[e
asamblate de el, o suli]` tribal` ascu]it`, o pu[c` [i capetele a
dou` antilope \n chip de trofee.
– Ce mult \i pl`cea s` vâneze, spuse Mary, urm`rind privirea
lui Teslyn. Eram bolnav` de grij` ca nu cumva s` se r`neasc`.
Nu te-ai gândit niciodat` la p`s`rile [i animalele ucise de Alec?
{tiai c` lui Alec \ntotdeauna i-a f`cut pl`cere s` chinuie pe cei mai
slabi decât el, pe cei lipsi]i de ap`rare?
– O adev`rat` camer` de bìat, coment` Mary, \nduio[at`.
O camer` a unui bìat \n care nu se \ntrevedea b`rbatul ce
avea s` devin`, cu excep]ia pu[tii [i-a celor dou` capete de
animale. Cel pu]in, Teslyn [tia c` acea camer` nu avea s`-i mai
adauge noi co[maruri, fiind oarecum impersonal` – nici un
indiciu despre b`rbatul \n care acel bìat se transformase.
– E o camer` minunat`, spuse Teslyn cu blânde]e.
– Uneori m` gândesc c` nu mai are nici un rost s` p`strez
aceste lucruri. Jim spune c` sunt sentimental` [i cred c` are
dreptate. |[i [terse repede o lacrim`. Teslyn, draga mea, cred c`
vrei s` faci un du[ [i s` te schimbi. Dac` ai nevoie de mine, sunt
pe verand`.
Teslyn \ncepu s`-[i scoat` hainele din valiz`, cople[it` de
gânduri. Nu-l \n]elesese niciodat` pe Alec; poate c` nu se
str`duise suficient? Oare rela]ia lor ar fi fost cu totul alta dac` ar
fi venit la Pinevale [i i-ar fi cunoscut p`rin]ii cât timp a fost \n
via]`? Pân` acum, nimic n-o ajutase s` \n]eleag` lucrurile mai
bine, ci, dimpotriv`, crease mai mult` confuzie \n mintea ei. Mary
nu p`rea deloc mama unui b`rbat cu \nclin`ri sadice. Pe Jim nu-l

cuno[tea \nc`, dar Wayne vorbise despre el cu mult respect, iar
ea avea \ncredere deplin`, trebuia s` recunoasc`, \n
discern`mântul lui.
“Gata \nceteaz` cu psihanaliza”, \[i spuse ea. “Ia Pinevale a[a
cum este [i \ncearc` s` te fere[ti din calea lui Wayne”.
Când ie[i pe verand`, dup` o jum`tate de or`, Mary cosea un
nasture la o bluz` de pijama.
– Faci o mul]ime de lucruri când e[ti obligat. Pijamaua asta e
f`r` nasturi de foarte mult timp, dar pe Jim nu-l deranja. Acum,
pentru c` trebuie s` i-o duc la spital, \mi fac o mul]ime de
probleme \n leg`tur` cu ce vor spune asistentele.
– D`-mi [i mie ceva de cârpit.
– Nu refuz niciodat` o mân` de ajutor. Ador s` fac pr`jituri,
c`lcatul este o adev`rat` terapie pentru o minte obosit`, dar
]esutul ... asta e ceva de care m` pot dispensa bucuroas`. Uite, mi
se pare c` aceast` c`ma[` are mare nevoie de ajutor. {tii ... am
vorbit despre orice altceva, dar nu [i despre Alec. De fapt, am vrut
s` a[tept s` fim singure [i lini[tite.
Poate c` Mary era lini[tit`, dar Teslyn era \ncordat` ca un arc.
Ce putea s`-i spun` care s` n-o r`neasc`? Sigur, trebuia s` mint`,
dar oare acea femeie cu un sim] atât de fin al observa]iei nu-[i va
da seama?
– Trebuie s` [tiu ... a suferit?
– Nu. Ma[ina s-a lovit de un stâlp. Alec a murit instantaneu,
f`r` s` simt` nimic; medicii m-au asigurat c` a[a a fost.
– Mul]umesc lui Dumnezeu c` n-a mai fost r`nit [i altcineva.
82 SALLY TREVOR
|i pl`cea s` conduc` repede.

A[adar, p`rin]ii lui puseser` accidentul pe seama pasiunii lui
Alec pentru vitez`. Pân` la un punct, aveau dreptate, dup` cum o
dovediser` urmele cauciucurilor pe [osea. Dar, de[i conducea
nebune[te, ceea ce o \nspìmânta ori de câte ori mergea cu el,
reac]iile lui erau extrem de rapide, iar mi[c`rile precise.
Accidentul trebuie s` se fi produs din cauza furiei [i a disper`rii
lui fa]` de ceea ce el numea lipsa ei de sensibilitate.
– A]i fost ferici]i \mpreun`?
Parc` sc`pat de sub control, acul \i intr` \n deget, dând
imediat la iveal` o pat` mic` de sânge r`mas` \n urma lui. |ntr-un
fel, aceasta \i d`duse motiv lui Teslyn de a-[i ]ine privirea \n jos,
\ndreptat` asupra degetului.
– Am fost c`s`tori]i trei ani.
N-ar fi putut spune: “Da, am fost ferici]i” nici m`car pentru
a-i face pl`cere mamei lui Alec.
– Ne-am bucurat atât de mult când Alec ne-a anun]at c` s-a
c`s`torit!
– Adev`rat?
– Da. Am fost tri[ti c` nu ne-a invitat [i pe noi, dar a[a era Alec
– impulsiv. Probabil, cum te-a cunoscut, a [i vrut s` v` c`s`tori]i.
A[a se [i \ntâmplase. Cât despre ea, cedase fericit`
insisten]elor lui. P`rin]ii ei nu mai trìau, el nu p`rea deloc ata[at
de ai lui, a[a c` nu se gândise c-ar exista ... vreun motiv de a
amâna c`s`toria.
– |mi pare rù, spuse ea \ncet.
– Nu trebuie. }i-am spus, eu [i Jim ne-am bucurat.
– De ce?
Pentru prima dat`, Mary ezit`.
– Alec nu a fost un copil comod – cu toate acestea, desigur,
l-am iubit. Adùg` aceste cuvinte repede, parc` \ncercând s` se
apere. L-am iubit foarte mult. Dar el era mereu agitat, mereu \n
cùtare de ceva, nemul]umit c` nu g`sea niciodat` ce vroia. Nu
credeam c` se va a[eza vreodat` la casa lui.
Da, \n descrierea asta \l recuno[tea [i ea pe Alec: agitat, f`r`
astâmp`r, f`r` r`bdare, atras repede de a face mereu altceva [i de
a cunoa[te al]i oameni, plictisindu-se \nc` [i mai repede.
– Nu ne pl`cea anturajul lui, continu` mama sa – bìe]ii [i
fetele cu care se-ntâlnea \n ora[. Când a spus c` s-a c`s`torit, sigur
c` eram curio[i cum e[ti tu.
– Sunt cum v-a]i imaginat?
– Deloc. Tonul Maryei exprima mirare. Celelalte fete cu care
a avut leg`turi erau atât de diferite ... nestatornice, lipsite de
r`bdare ... la fel ca el.
{i dispuse oricând s` aib` o aventur` cu el. Tocmai asta l-a
intrigat de la bun \nceput – faptul c` eu nu eram dispus` s` fac
dragoste cu el. Ce s` fac, principiile \nv`]ate de la p`rin]i aveau
r`d`cini adânci \n con[tiin]a mea.Probabil \ns`, c` era pentru
prima dat` când i se \ntâmpla s` fie refuzat de o fat`. Sigur c`,
dac` i-ar fi cedat, s-ar fi plictisit de ea \nainte de a se angaja
\ntr-o rela]ie din care nu se putea elibera prea u[or.
– Tu e[ti foarte blând`, Teslyn. Atât de diferit` de toate
celelalte ... E u[or de \n]eles de ce te-a iubit Alec.
Ah, nu mai continua!
84 SALLY TREVOR
Nu [tii ce s-a \ntâmplat, altminteri ai fi de partea lui Alec, c`ci,

indiferent cum era, era fiul tù.
Trebuia s` pun` cap`t acelui subiect. Sub pretextul c` vrea s`
se uite la o acuarel` de pe peretele opus, Teslyn se ridic` [i se
\ndrept` \ntr-acolo. R`mase câteva clipe \n fa]a tabloului, aproape
f`r` s`-l vad`, apoi, \ntorcându-se, o fotografie de pe raftul
bibliotecii \i atrase aten]ia.
– Alec?! \ntreb` ea, neputându-[i ascunde \ndoiala [i mirarea.
– Fotografia a fost f`cut` când a \mplinit [aisprezece ani.
Adic` \n urm` cu unsprezece ani [i totu[i, transformarea era
atât de mare. Ochii erau aceia[i, p`rul de culoarea nisipului ... [i
cam atât. |ntre timp, Alec \[i l`sase barb` [i musta]` [i expresia
fe]ei era complet schimbat`. Alec, a[a cum \l [tia ea, nu avea nimic
\n comun cu bìatul din fotografie.
– Nu ave]i una mai recent`?
– Din p`cate, nu. Nu ne descurcam bine cu aparatul de
fotografiat. Acum ...
Oare când \l v`zuser` p`rin]ii lui ultima dat`? {tiau cum ar`ta
ca b`rbat, sau r`m`seser` \n minte cu imaginea lui de adolescent?
|[i aminti c` adusese ea o fotografie. Aproape pornise s-o
aduc` din valiz`, când se r`zgândi: le-o va da amândurora, când
va veni [i Jim acas`.
Teslyn \[i relu` locul, s` continue cârpitul lenjeriei, iar Mary
schimb` subiectul
– Probabil c` e[ti curioas` s` vezi \ntreaga proprietate
Pinevale.
– Am v`zut ceva când am venit.
– Mai sunt o mul]ime de lucruri de v`zut: hambarele,

joag`rele, grajdurile. Eu am artrit` [i nu te pot conduce, dar
Wayne ...
– M` descurc singur`.
– |]i va fi greu, draga mea, cel pu]in prima dat`. |n afar` de
asta, e totul aranjat [i Wayne e bucuros s` fac` asta.
De ce? Pentru c` avea impresia c` numai a[a va putea ea
cunoa[te Pinevale cel mai bine? Sau, pentru c` b`nuia c` ei nu-i
face deloc pl`cere?
Nu-i putea spune lui Mary motivul real pentru care nu vroia
compania lui. Cum s`-i spun` mamei lui Alec c`, \n prezen]a lui
Wayne, \[i pierdea controlul?
– Va veni aici mâine diminea]`, pe la zece.
– Voi fi gata, spuse Teslyn, resemnat`.
Capitolul 7
De[i plouase \n timpul nop]ii [i vântul devenise atât de

puternic \ncât Teslyn sperase ca plimbarea cu Wayne s` se amâne,
zorii promiteau o zi cald` [i lini[tit`.
A[adar, se p`rea c` nu avea de ales [i \ncepu s` se preg`teasc`.
Nici m`car nu [tia cum s` se \mbrace [i, de fapt, nici nu avea prea
multe haine. Ce altceva s`-[i pun` decât blugii vechi [i o c`ma[`
potrivit` pentru lucru! Era logic, din moment ce venise s`
munceasc`.
Logic sau nu, când Wayne b`tu la u[`, Teslyn purta o rochie
albastr` minunat` care-i punea \n eviden]` talia sub]ire. De altfel,
privirea lui care, de[i rapid`, p`rea s` treac` \n revist` fiecare
detaliu, \i confirma alegerea f`cut`.
– Bun`, Wayne, \l salut` ea rece.
– Bun`, Teslyn. Ar`]i superb \n albastru, dar m` tem c` nu
po]i r`mâne \mbr`cat` a[a.
Nu \n]elegea de ce Wayne profita de orice ocazie ca s-o

provoace.
– N-a fost ideea mea s` ies cu tine ast`zi. R`mân a[a cum sunt.
– Nu, iubito, nu cred c` se poate. Bun`, Mary.
Aceasta palid` [i \ngrijorat`, tocmai ap`ru pe verand`.
– Wayne, nu te-am auzit când ai venit.
– Cum se simte Jim?
– Nu e deloc bine azi; tocmai am vorbit cu el la telefon. M`
duc s`-l v`d. |mi pare bine c` e[ti aici ca s`-i po]i ar`ta lui Teslyn
\mprejurimile.
– Tocmai \i spuneam c` trebuie s` se schimbe. Blugi, Teslyn.
Sau, poate ai tu, Mary o pereche de pantaloni de c`l`rie \n plus.
– Ah, am fost atât de preocupat` de problemele mele, \ncât
nici nu m-am gândit!
Sigur c` da, doar merge]i c`lare.
Teslyn renun]` s` mai protesteze; ar fi fost o copil`rie s`
refuze \n continuare s` se schimbe. De fapt, pantalonii i se
potriveau perfect.
– E[ti la fel de minunat` \n pantaloni, ca [i \n rochie, coment`
Wayne. {i foarte sexy ...
– E[ti incorigibil! \ncerc` s` par` furioas`, dar, f`r` s` vrea,
zâmbi.
– {tiu. Mergem?
– Unde e Mary?
– Telefoneaz` din nou.
– S-o a[tept`m.
– {tie c` plec`m. Hai, Teslyn, nu mai ai pretexte.
88 SALLY TREVOR
Apropo, [tii s` c`l`re[ti? mai \ntreb` el dup` ce porniser` deja

pe c`rarea de lâng` cas`.
– Nu, a[a c` ...
– Te \nv`] eu. A[ vrea s` te \nv`] o mul]ime de lucruri.
– Te-a[ re]ine din drumul tù.
– Nu, iubito. Numai tu te re]ii – [i asta de fiecare dat`. {i de
fiecare dat` pierzi.
– Nu pot s` merg cu tine.
– Prostii!
– Ascult`-m`, Wayne! Nu vreau s` merg.
– De ce nu?
Se-ntoarse spre ea, cuprinzându-i fa]a cu mâinile.
Gestul lui plin de o infinit` tandre]e , f`cea s` se n`ruie orice
zid al rezisten]ei sale.
– La tine, totul se reduce la a face sex.
– Sex?! se pretinse el surprins. Vorbeam despre cai, parc`.
Degetele lui se jucau \n p`rul ei [i se apropiase atât de mult de
ea, \ncât o f`cea s`-i simt` c`ldura trupului prin haine. Bucur`-te
de aceast` zi, Teslyn; o meri]i.
– Wayne ...
– Uite, acolo, \n spatele copacilor, sunt grajdurile.
Arm`sarul pe care c`l`rise Wayne pân` la Pinevale r`m`sese \n
]arc, iar acum, acesta \n[eu` calul pe care avea s` c`l`reasc` ea.
Indiferent ce f`cea, gesturile lui tr`dau aceea[i siguran]` de sine.
De[i era prima oar` când f`cea acest lucru, Teslyn \nc`lec`
f`r` ajutorul lui [i, \n scurt timp, descoperi pl`cerea de a c`l`ri,
mai ales c` Toby, c`lu]ul ei sur, era blând [i ascult`tor. Dac` [i-ar
putea distrage aten]ia de la tr`s`turile \nnebunitor de virile ale lui

Wayne, s-ar bucura pe deplin de frumuse]ea acelui peisaj.
Desigur, \l v`zuse [i din ma[in`, dar era altceva s` cutreiere acele
p`duri [i s` se lase \nv`luit` \n verdele lor repetat de fiecare
copac \n nuan]e diferite. Cât despre mireasma ce persista \n aer,
acel amestec de flori s`lbatice, ace de pin [i p`mânt reav`n,
Teslyn avea s-o asocieze \ntotdeauna cu acele p`duri.
– Suntem la o altitudine atât de mare ... remarc` ea când
Wayne se \ntoarse \n [a.
– Nu mai mult decât Johannesburg, doar ora[ul e la dou` mii
de metri deasupra nivelului m`rii.
– Acolo nu con[tientizam acest lucru, pe când aici, la munte,
da. Uite, de exemplu, panta asta pare s` se opreasc` \n str`fundul
lumii.
– Se opre[te când ajunge \n vale, râse el, l`sând s` se vad`
ridurile fine din jurul ochilor [i buzelor.
Teslyn se amuz` [i ea, dându-[i seama c`-i venea din ce \n ce
mai greu s` se supere pe el.
– |]i place, Teslyn?
Felul cum \i rostea numele era parc` o mângâiere. Acolo sus
\n mun]i, cu aerul acela proasp`t r`corindu-i obrajii, cu n`rile
pline de mireasma acelor de pin [i un b`rbat ca nimeni altul
c`l`rind lâng` ea, \i venea greu s` se mai gândeasc` la Alec.
– Da! N-am b`nuit c` poate fi atât de frumos, \i r`spunse ea,
cu ochii alba[tri lumino[i larg deschi[i, ca pentru a cuprinde \n
privirea lor \ntreag` acea minun`]ie
– Mai e mult de v`zut!
90 SALLY TREVOR
– Vreau s` v`d tot.

– Vreau s` vezi Tinarua.
– Nu! Parc` odat` cu strig`tul acela i se scursese tot sângele
din obraji. Voi fi ocupat` aici, la Pinevale, adùg` ea, dându-[i
seama cât de ciudat` trebuie s` fi p`rut reac]ia ei.
– |n]eleg. Wayne \i examin` fa]a câteva clipe, apoi, strângând
din buze, apoi d`du pinteni calului. – E timpul s` ne continu`m
drumul.
Parte din bucuria acelui \nceput de c`l`torie p`rea s` se fi
risipit. T`cerea dintre ei era \ntrerupt` doar când Wayne \i ar`ta
diferite repere [i-i d`dea explica]ii.
La joag`r, desc`lecar`. Erau acolo câ]iva oameni care tìau
bu[teni. V`zându-l pe Wayne, fe]ele lor de luminar` [i unul din
ei, probabil purt`torul lor de cuvânt, veni s` discute cu el. Dup`
câteva clipe de gândire, Wayne \i r`spunse f`r` grab`, sigur de
sine, dup` care b`rbatul se \ndep`rt`, cu o expresie mul]umit`.
F`r` nici un motiv, reac]ia muncitorilor o umplu pe Teslyn de
mândrie.
Dup` ce termin` cu ei, Wayne \ncepu s`-i dea lui Teslyn
explica]ii. Desigur, erau opera]ii pe care n-avea s` le fac` ea
niciodat`, dar, pentru a putea fi de folos, era important s`
cunoasc` \n am`nunt cum func]iona planta]ia.
|n timp ce Wayne \i vorbea, gândul lui Teslyn zbur` spre Alec.
Nu-n]elegea de ce acesta \ntorsese pur [i simplu spatele acelui loc
minunat. A[ fi fericit` aici, se gândi ea.
Dup` nici m`car o zi \ntreag` petrecut` acolo, [tia c` \n
momentul \ntoarcerii acas`, se va desp`r]i cu greu de tot. Cum
putuse Alec s` urasc` atât de mult casa lui natal` \ncât s` nu-i
povesteasc` niciodat`, nimic despre ea?! E adev`rat, [i mama lui
spusese, Alec p`rea \ntotdeauna nemul]umit, \ntotdeauna \n
cùtarea a ceva. Ea \ns`]i, de[i \l v`zuse de nenum`rate ori
manifestându-se expansiv [i strident, afi[ând o veselie
zgomotoas`, nu-[i amintea s`-l fi v`zut vreodat` cu adev`rat
fericit.
– Nu e[ti atent`, observ` Wayne, privind-o.
– Te rog s` m` scuzi.
– Erai departe.
– M` gândeam la Alec.
– Se pare c` te gânde[ti mereu la el.
– Da. Da, Wayne, a[a e. |[i continuar` drumul \n t`cere. Lui
Teslyn \i venea din ce \n ce mai greu s` [i-l alunge pe Wayne din
minte. Se comporta absurd, aproape ca [i cum l-ar fi iubit.
Bine\n]eles c` nu-l iubea, cum ar fi fost cu putin]` a[a ceva?!
Absorbit` de gânduri se trezi deodat` \n fa]a unei case. Privi
mirat`, prima impresie fiind c` ajunseser` \napoi la ferm`;
uitându-se mai atent, v`zu c` era vorba despre o cas` similar`, ca
[i cum ar fi fost proiectat` de aceea[i persoan`, dar cu aspect cam
neglijent, p`rând nelocuit`.
– Dou` case?!
– Pari nedumerit`.
– Chiar sunt.
– Alec trebuie s`-]i fi spus ...
Privirea lui era rece [i, nu pentru prima dat`, Teslyn se v`zu
nevoit` s`-i ia ap`rarea.
92 SALLY TREVOR
– Sigur c` da.
– Atunci, de ce aceast` mirare \n ochii tì frumo[i alba[tri?
– Sunt lucruri pe care le-am uitat – e normal.
– Atunci, s`-]i re\mproap`tez memoria: Pinevale este
proprietatea a dou` familii. La moartea sa, André Morrison a l`sat
ferma celor doi fii ai sì: Jim [i Marius. Aceasta este casa \n care a
locuit Marius.
– Nu l-am cunoscut.
– A murit acum câ]iva ani, l`sând partea sa de mo[tenire fiului
sù, Joshua.
– Da?! A[adar, asta e casa lui Joshua? Nu avea rost s` pretind`
c` [tiuse cândva toate acestea, dar c` uitase
– Da.
Acum, el este \n Europa, mai precis la Paris, unde trìe[te din
profitul pe care-l trimite unchiul lui. Jim [i Mary administreaz`
singuri proprietatea Pinevale de câtva timp.
– Pari sup`rat.
– Chiar sunt: n-am timp pentru parazi]i.
– Alec nu se pricepea s` fie fermier [i, poate c`, tot a[a, nici
Joshua.
– V`rul tù prin alian]` se pricepe, \ns`, foarte bine, s` se
bucure de avantajele acestei mo[teniri ... Tot a[a cum ar fi f`cut
[i so]ul tù.
– Nu-l judeca pe Alec.
– Bine, s`-l l`s`m pe el deoparte.
Dar tu. Teslyn?
– Eu?
Cu o mi[care rapid`, Wayne \[i apropie calul de al ei, astfel

\ncât Teslyn nu mai avu timp s`-[i retrag` mâna \nainte ca el s`
i-o acopere cu a lui.
– St`pâne[ti la perfec]ie arta de a p`rea inocent`.
– Nu \n]eleg ...
– Nu se poate s` nu te fi \ntrebat, m`car o dat`, ce se va
\ntâmpla cu Pinevale acum când unicul fiu al lui Jim [i Mary nu
mai este \n via]`.
– Nu m-am gândit niciodat`, [opti ea.
– Din nou inocent` ... A[ vrea s` pot crede \n naivitatea ta,
Teslyn, pentru c` are farmecul sù.
– Nu m` intereseaz` s` te farmec.
– Dup` cum mi-am dat seama ... Ei bine, cui crezi tu c`-i vor
l`sa Jim [i Mary proprietatea Pinevale?
– |n nici un caz mie!
Având \n vedere tot ce se \ntâmplase, gândul acesta era
\ngrozitor. Wayne se \n[ela – categoric. Nici nu se putea spune c`
ea [i p`rin]ii lui Alec se cuno[teau.
Pe Jim nici m`car nu-l v`zuse, iar cu Mary discutase [i st`tuse
mai pu]in de o zi. O fi fost ea v`duva lui Alec, dar asta
nu-nsemna nimic. Wayne spunea toate acestea doar pentru c` era
furios c` Alec \[i neglijase p`rin]ii, iar acum \[i \ndrepta furia spre
ea.
– Aceast` conversa]ie \mi displace, continu` ea pe un ton
rece.
Dac` mai am ceva de v`zut, s` mergem mai departe. Dac` nu,
a[ vrea s` m` \ntorc la ferm`.
94 SALLY TREVOR
***
Mary \i a[tepta, palid` [i cu ochii ro[ii de plâns.

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` Teslyn, \ngrijorat`.
– Jim – nu se simte bine deloc.
– S-a \nrùt`]it starea lui? se interes` [i Wayne.
– Se pare c` da. Au telefonat de la spital: vor s`-l opereze din
nou, chiar \n aceast` dup`-amiaz`, dac` se poate.
– Vin [i eu cu tine la spital, se oferi Teslyn.
– Mul]umesc, scumpa mea, dar ai fi de mai mare ajutor aici –
sigur, dac` nu te superi.
– Bine\n]eles; nu vreau decât s` te ajut.
– Ah! Dumnezeu s` te binecuvânteze. Wayne, i-ai ar`tat ferma?
– Atât cât s-a putut \ntr-o zi, \n orice caz, ceea ce mi s-a p`rut
mai important. Dar, dac` are nevoie de mine, \i stau oricând la
dispozi]ie pentru orice vrea s` \ntrebe.
– Ai fost atât de bun cu noi, Wayne. Nu [tiu ce ne-am fi f`cut
f`r` ajutorul tù \n aceste ultime luni. Vor s` r`mân la spital la
noapte, poate [i mai mult.
– Nu-]i face griji. Avem noi grij` de tot ce trebuie aici.
– Este, totu[i, o problem`: Teslyn nu poate sta aici singur`.
– Ba da, cum s` nu, o lini[ti ea repede.
– Va dormi la Tinarua.
– Prefer s` r`mân aici.
– Nu, copila mea, nu.

– Dar ...
Teslyn se opri când telefonul sun` din nou [i soacra ei merse
repede s` r`spund`.
– Vei veni cu mine, spuse Wayne.
P`rea s` emane prin to]i porii putere [i virilitate, astfel \ncât,
doar privindu-l, Teslyn sim]i cum sângele \i pulseaz` cu putere,
avertizând-o iar asupra imposibilit`]ii de a fi st`pân` pe sine \n
prezen]a lui.
– Nu, protest` ea cu voce tremurat`, nesigur`. {tii bine ce
simt pentru tine.
– Cred c` tocmai asta te \nspìmânt`: ceea ce sim]i pentru
mine. Poate ai vrea s` dormi \n patul meu la Tinarua?
Adev`rul rostit de el o f`cu s`-l priveasc` lung câteva clipe,
incapabil` de a vorbi. Chiar dorea s` fie \n patul lui. Dumnezeule,
cât de mult \[i dorea!
– E[ti cel mai arogant om pe care \l cunosc! Tonul ferm pe
care \i vorbise o surprinse pe ea \ns`[i. M` \ntreb ce-ar spune
Mary dac-ar [ti cum te por]i cu mine.
– Sper s` a[tep]i un moment mai potrivit pentru a afla.
– Nu sunt lipsit` de sensibilitate. Dar nu merg la Tinarua.
– Ba da, vei veni.
Hot`rârea lui o f`cu se se-nfioare.
– Nu!
– Dac` refuzi, \nseamn` s-o \mpiedici pe Mary s` fie lâng`
so]ul ei când acesta are cel mai mult nevoie de ea.
– }i-am spus c` m` descurc aici, la Pinevale.
96 SALLY TREVOR
– Nu po]i r`mâne singur`; Mary n-ar \ng`dui sub nicio form`.

– Dar ...
– Ar putea fi periculos.
E mult mai periculos la Tinarua. Am crezut c` pot rezista la
asaltul asupra sim]urilor [i emo]iilor mele, dar se pare c` nu m`
cunosc deloc.
– Mary are [i-a[a destule griji. Nu-i mai adùga [i tu altele noi.
Avea dreptate; ar fi fost nedrept s-o \mpov`reze pe Mary cu
propriile ei probleme. Dar mai târziu, dup` ce aceasta va pleca la
spital, va face exact cum vrea, f`r` team` c` se poart` f`r`
scrupule fa]` de Wayne.
– Se pare c` nu am de ales.
Revenirea lui Mary opri orice comentariu din partea lui.
– Era unul din fermierii vecini care se interesa de Jim.
– Firesc. Toat` lumea \l apreciaz`. Am stabilit, Mary: Teslyn va
dormi la Tinarua. Am s-o aduc aici diminea]a, apoi seara am s` vin
s-o iau din nou.
– Minunat! Mi-ai luat o mare grij` de pe suflet.
– Nu te mai gândi acum decât la Jim.
Se face târziu. Ar fi bine s` pleci acum, ca s` ajungi la spital
\nainte de a se \ntuneca.
***
Era abia ora patru când Wayne ap`ru \n prag.

Ca de fiecare dat` când \l vedea, Teslyn sim]ea cum inima

\ncepea s`-i bat` nebune[te [i, ca de fiecare dat`, reac]ia ei o f`cea
s` se \nfurie pe ea \ns`[i.
– E[ti gata?
– Gata?!
– S` mergem la Tinarua.
– Credeam c-ai \n]eles: nu merg.
– Ce naiba pui la cale?
– Nimic; [tiai foarte bine c` nu inten]ionez s` vin.
– Lui Mary i-ai spus altceva.
– Doar am fost de acord c` nu e cazul s` mai adaug [i eu
grijilor ei.
– De ce-ai min]it?
– Este ciudat c` tocmai tu pui o astfel de \ntrebare.
Wayne \naint` spre ea; suplu, cu ochi str`lucitori, imprevizibil,
parc` era o panter`.
– Ai zece secunde s` te ridici din fotoliu, nu mai mult.
– Nu!
– S` nu spui c` nu te-am prevenit. O ridic` \n bra]e ca pe o
p`pu[` [i porni cu ea pe culoarul care ducea spre dormitoare.
Teslyn \ncepu s` se zbat` [i s`-i loveasc` pieptul cu pumnii,
apoi, când \i sim]i mirosul tipic b`rb`tesc, vehemen]a [i violen]a
cu care i se opunea f`cur` loc unei pl`cute ame]eli; nu mai era
decât dorin]a de a-i sim]i cât mai aproape de obraz pieptul
musculos; \[i lipi buzele de pielea pe care nasturele deschis al
c`m`[ii o l`sa liber`, \ntr-un gest sfios, sperând c` atingerea va fi
atât de u[oar` \ncât el nici n-o va sim]i.
98 SALLY TREVOR
Abia când ajunser` \n camera ei, Wayne \i d`du drumul.

– F`-]i bagajul cu ce-]i trebuie pentru seara asta.
|nainte de a-i executa ordinul, Teslyn \l privi pe furi[, s` fie
sigur`; \ntr-adev`r, putea respira u[urat` – nimic pe figura lui nu
tr`da c` [i-ar fi dat seama de gestul ei.
– |]i place s` ar`]i c` e[ti b`rbatul autoritar, nu-i a[a?
|n mod nea[teptat, Wayne râse, din]ii lui albi accentuând [i
mai mult bronzul fe]ei.
– Am impresia c`, indiferent de ceea ce spui, \]i plac b`rba]ii
autoritari. |ncepi s` faci bgajul, Teslyn.
Da, era nu numai autoritar, ci [i arogant [i \ngâmfat [i ar fi
trebuit s` fie furioas` pentru modul \n care o trata, dar cu toate
acestea, Teslyn nu-[i putu \mpiedica un u[or zâmbet. Se-ntoarse
repede cu fa]a spre dulap, pentru a nu-i da aceast` satisfac]ie
nemeritat`.
Dup` o jum`tate de or`, intrau deja \n ]inutul acoperit de
p`duri al propriet`]ii Tinarua. |n vârful unei pante, Wayne opri
ma[ina [i-i f`cu semn s` coboare, dup` care f`cur` \mpreun`
câ]iva pa[i pân` la marginea drumului. Lui Teslyn i se tìe
respira]ia privind \n jos, atât de sus se aflau, iar povârni[ul
ajungea \ntr-o vale \ngust` \nainte ca linia abrupt` a unui alt
munte s` se ridice \n for]`.
– Este atât de frumos! spuse ea, \ntorcându-se spre Wayne.
Expresia fe]ei lui ar`ta clar c` omul acela iubea p`mântul cu o
pasiune imposibil de redat \n cuvinte.
– Mary mi-a spus c` Tinarua este cea mai frumoas` planta]ie
din regiune.
– |mi place s` cred asta.

Era \ncredere \n cuvintele lui, \ns` nici urm` de \ngâmfare.
– A spus, de asemenea, c` tu ai f`cut-o s` fie astfel.
– Fostul proprietar putea foarte u[or s` fac` acela[i lucru. Nu
voi \n]elege niciodat` de ce a l`sat-o s` se degradeze a[a.
Eu, \ns`, \n]eleg. Dac` Pinevale ar fi ajuns pe mâna lui Alec, ar
fi avut aceea[i soart` trist`. Sau, cel mult, ar fi fost interesat doar
de latura comercial`, f`r` a investi nici un sentiment.
– Iube[ti mult acest p`mânt.
– Foarte mult
– N-ai mai dorit niciodat` nimic altceva?
Wayne o privi atent, privirea lui z`bovind mult asupra gurii [i
ochilor ei \nainte de a-i r`spunde.
– Acum doresc [i altceva.
– Da ... to]i ne dorim câte ceva.
– Câteodat` ne dorim acela[i lucru.
St`tea foarte aproape de ea, f`r` a schi]a \ns` nici un gest de a
o atinge, iar ochii lui aveau o expresie de nep`truns.
– M`-ndoiesc.
Cum vocea \ncepuse s`-i tremure, sim]i nevoia s` schimbe
subiectul.
– E[ti aici de cinci ani?
– Da. Tinarua nu este singura mea proprietate.
– Mai ai [i alt` planta]ie?
– Am cot` parte \n industria minier` [i hotelier`. Supraveghez
aceste afaceri, dar am angajat manageri care se ocup` efectiv de
ele. Tinarua este c`minul meu.
100 SALLY TREVOR
Nu-mi imaginez c` a[ putea trì \n alt` parte.

V`zându-l acolo, printre copacii \nal]i [i puternici, la fel ca el,
nici ea nu-[i putea imagina altfel. Dar acea pant` acoperit` de
copaci nu era decât o parte din Tinarua. {i, de[i venise acolo
\mpotriva voin]ei ei, acum Teslyn era ner`bd`toare s` vad` [i
restul. C`minul lui Wayne putea s` dezv`luie o mul]ime de
lucruri despre el [i, brusc, Teslyn sim]i nevoia s` afle cât mai
multe. De data aceasta, nici sentimentul ei permanent de
vinov`]ie fa]` de Alec nu reu[i s`-i \nfrâneze aceast` dorin]`.
Continuar` drumul cu ma[ina. Deja Teslyn recuno[tea
indiciile acelora[i activit`]i ca la Pinevale.
– Am ajuns, anun]` Wayne.
– Aici locuie[ti? \ntreb` ea când \[i rec`p`t` vocea.
– Da.
Era mândrie \n vocea lui, dar f`r` ostenta]ie.
Pe fundalul unui munte, casa, o construc]ie din lemn cu
ferestre uria[e care p`reau s` capteze toat` lumina soarelui,
d`dea senza]ia de putere [i de suple]e, \ntocmai ca proprietarul
ei. |n spatele casei erau copaci \nal]i, iar \n fa]`, o gr`din`
duperb`.
Pentru o frac]iune de secund`, Teslyn se v`zu pe ea \ns`[i
al`turi de Wayne pe veranda casei lui, \n cea mai casnic` [i idilic`
scen` de sfâr[it de zi. Nu! A[a ceva era imposibil. Trebuia s`-[i
alunge din minte pentru totdeauna acea imagine.
De pe verand`, se intra prin ni[te u[i-ferestre \n living – o
\nc`pere mare, mobilat` cu un gust des`vâr[it, \n care fiecare
nuan]` [i linie se \mbinau perfect \ntr-un stil modern [i elegant,
subtil sofisticat, \n care rafinamentul detaliilor ar`ta c` nimic nu

era \ntâmpl`tor.
– |]i place?
Era ceva \n tonul lui care-i spunea, \mpotriva oric`rei logici, c`
p`rerea ei conta pentru el.
– Foarte mult.
– M` bucur.
Teslyn \l crezu din toat` inima, de[i era o prostie din partea ei
s`-[i \nchipuie c` \nsemna ceva pentru el. Fusese pân` acum doar
]inta dispre]ului lui, poate pentru ceea ce f`cuse Alec p`rin]ilor
lui, iar gesturile lui pasionale nu erau decât reac]ia normal` a
oric`rui b`rbat atras fizic de o femeie. {i, prin absurd, chiar dac`
Wayne avea o oarecare afec]iune pentru ea, r`mâneau Alec [i vina
ei fa]` de el, pedeaps` pe care trebuia s-o isp`[easc` pân` la
sfâr[itul vie]ii.
– Cred c` e gata cina. Bagajul \]i va fi dus \n camera ta. }i-o
ar`t mai târziu.
– Ai o buc`t`reas` excelent`, coment` Teslyn la terminarea
cinei.
– A[a este.
– {i manageri buni; altfel, nu ]i-ai l`sa afacerile pe mâna lor.
– |ntotdeauna am cùtat s` m`-nconjor de cei mai buni
oameni. Banii \]i aduc, de obicei ce este mai bun. Este adev`rat,
\ns` c` sunt lucruri pe care nu le po]i cump`ra, oricâ]i bani ai
avea.
– Ce vrei s` spui?
– Cred c` [tii. |i lu` mâna. Vreau s` fii aici.
102 SALLY TREVOR
– Bine, dar sunt aici.

– Nu vorbesc de o vizit` temporar`, Teslyn.
|l privi lung, incapabil` de a vorbi. Apoi, un strop de ra]iune
\[i f`cu loc \n fericirea care-o cople[ise.
– |nc` vrei s` m` faci s` ajung \n patul tù. Nu voi fi iubita ta,
Wayne.
– Vorbeam de c`s`torie. C`s`tore[te-te cu mine, Teslyn.
Capitolul 8
Teslyn sim]ea c` se sufoc`. Se \ndeplinise \n mod miraculos

un vis la care, de fapt, nici nu \ndr`znise s` viseze. Avea tot timpul
mai târziu s` se gândeasc` la faptul c` Wayne nu pomenise nimic
despre dragoste. Deocamdat`, \l privea cu ochi mari, str`lucitori.
– Ei bine?! Teslyn, draga mea, nu vrei s` te c`s`tore[ti cu
mine?
Sigur c` vreau! Nu cred s`-mi doresc altceva mai mult pe
lume. Poate c` asta mi-am dorit de la bun \nceput.
– De ce nu-mi r`spunzi? Ai ]inut doliu destul timp. Dar, dac`
vrei s` mai a[tep]i câteva luni, sunt de acord. Pentru Dumnezeu,
Teslyn, aceast` re]inere este din cauza lui Alec? Dac` te-a iubit, [i
el ar vrea s` fii fericit`. Nu m-a iubit; m-a urât. |i f`cea pl`cere s`
m` r`neasc` pentru c` m` ura. Asta, \ns`, nu m` absolv` de vin`
[i nu schimb` cu nimic faptul c` era \ngrozitor de furios când
i-am spus c`-l p`r`sesc.
104 SALLY TREVOR
– Doar nu te sim]i vinovat` pentru c` te rec`s`tore[ti ...

Chiar sunt vinovat`: dac` n-a[ fi insistat s` divor]ez, Alec poate
n-ar fi murit.
– Nu m` cuno[ti, \ncerc` ea s` câ[tige timp.
– Ba, cred c` da.
– O s`pt`mân` – mult prea pu]in timp ca s` cuno[ti pe cineva.
– Am fost \mpreun` aproape tot timpul. Simt c` te cunosc
foarte bine.
– La \nceput m-ai dispre]uit.
– |mi pare rù, sper s` m` ier]i. Te-am \nvinuit pentru
neglijen]a lui Alec; am gre[it. Teslyn, iubito, e[ti curajoas` [i
inteligent`. Când prive[ti p`mântul, v`d \n ochii tì aceea[i
venera]ie pe care o simt eu \nsumi.
Teslyn scutur` din cap, sperând s`-l fac` s` tac`.
– E[ti plin` de c`ldur`, de asemenea, am v`zut cum te por]i
cu Mary. Iubito, am avea o via]` bun` \mpreun`. |]i pot oferi atât
de mult!
Nu vreau de la tine decât iubire [i pedeapsa mea este s` n-o
pot accepta.
– Te rog, nu mai continua.
– M` voi opri când vei spune “da”.
– Nu pot, spuse ea foarte \ncet.
– Iar eu nu pot accepta a[a ceva.
– Va trebui. |l privi cu ochi dispera]i. Te rog, \ncearc` s`
\n]elegi. O privi f`r` s` mai spun` nimic, atât de intens, \ns`, \ncât
Teslyn \ncepu s` tremure din tot corpul. Apoi, \i d`du drumul la
mân`.
– N-ai v`zut casa, spuse el brusc.

– Da, mi-ar pl`cea s-o v`d.
|n clipa aceea, n-o mai interesa deloc nici ce camere mai erau,
nici cum ar`tau, dar era un bun pretext de a se ridica de acolo [i
de a \ntrerupe conversa]ia.
Restul casei era la fel de minunat ca partea pe care o v`zuse
deja: biroul, o sal` de joc, apoi dormitoarele. Teslyn se sim]i
\ncordat` când se apropiar` de aceast` arip` a cl`dirii.
– Asta e camera ta.
Wayne doar deschise u[a [i-i a[ez` valiza pe pat, sugerând c`
turul casei nu e terminat.
– Mai bine a[ \ncepe s` despachetez.
– Nu-]i ia mai mult de cinci minute s` despachetezi valiza asta
mic`. Mai ai \nc` multe de v`zut.
Da, dormitorul lui, numai c` nu vroia s`-l vad`. Ba da, dorea,
[i \nc` foarte mult. Acea parte a min]ii pe care nu putea s-o ]in`
sub control, oricât se str`duia, vroia s` vad` fiecare detaliu al
dormitorului lui, s` ating` patul \n care ea n-avea s` doarm`
niciodat`. “Nu te duce!” \i tot repeta vocea pruden]ei.
– Cred, totu[i, c` ar trebui s` despachetez, \ncerc` ea s` par`
foarte hot`rât` de data aceasta.
Imediat, Wayne o prinse de \ncheietura mâinii.
– |ntotdeauna [tiu când cau]i pretexte. Vino!
Mai erau \nc` trei dormitoare pân` la al lui Wayne.
– Acestea sunt deocamdat` camere de oaspe]i, dar sper c`, \n
cele din urm`, vor fi totu[i ale copiilor no[tri,
A[adar, nu inten]iona s` renun]e u[or.
106 SALLY TREVOR
Teslyn nu-i r`spunse [i, dup` expresia de pe figura lui, Wayne

nici nu se a[tepata la vreun r`spuns din partea ei.
Când Wayne deschise \n cele din urm` u[a camerei lui, Teslyn
r`mase rigid` \n prag, incapabil` s` se mi[te. F`cu totu[i câ]iva
pa[i \nùntru când Wayne, \nc` ]inând-o de \ncheietura mâinii, o
trase.
Era o camer` frumoas`, \n nuan]e de cafeniu [i bej – tonuri
calde ce d`deau o not` \n aceea[i m`sur` intim` [i elegant`; o
camer` cu amprent` masculin`, dar \n care s-ar fi sim]it bine [i o
femeie. Ea de exemplu, ar fi fericit` acolo.
Teslyn privi repede fiecare detaliu, apoi reveni asupra patului
dublu.
– Este foarte confortabil, spuse Wayne pe un ton seduc`tor.
– Sunt convins`.
– Ai vrea s`-l \ncerci?
O-ntrebase indiferent, ca [i cum i-ar fi oferit ceva de bùt;
numai c`, privindu-l, v`zu c` expresia fe]ei lui nu era deloc
indiferent`. Prima ei reac]ie a fost s` fug` spre u[`, uitând \ns` c`
Wayne o ]inea \n continuare strâns de \ncheietura mâinii.
– Tot nu \n]elegi, nu-i a[a?! izbucni ea, furioas`.
– Ba da, De aceea te-am adus aici.
A fost o gre[eal` s`-l lase s-o aduc` acolo – [tiu acest lucru
imediat ce Wayne \i d`du drumul mâinii [i o cuprinse \n bra]e.
– Nu! protest` ea, \ncercând s` se fereasc`.
– Ba da, draga mea.
Apoi s`rutul lui \i transform` protestul \ntr-n geam`t \n`bu[it
de pl`cere. Ar fi putut s` se zbat` \n continuare, s`-[i spun` c`
atrac]ia fizic` nu are nici o importan]`, dar orice astfel de inten]ie

disp`ru odat` cu prima lui atingere.
– Relaxeaz`-te, draga mea [i las`-te \n voia sim]urilor.
|ndemnul [optit de Wayne cu buzele abia ridicate de pe ale ei
era complet inutil acum când, abandonând orice ra]iune, nu
f`cea decât s` r`spund` nevoilor celor mai adânc reprimate.
Teslyn trìa bucuria nebun` de a-l descoperi [i de a se l`sa
descoperit`.
– E[ti atât de frumoas`! [opti Wayne pe m`sur` ce hainele ei
c`deau la p`mânt, una câte una, sub degetele lui dornice. Teslyn,
iubito, dezbrac`-m` [i tu.
Era exact ceea ce-[i dorea [i ea [i o f`cu f`r` nici o re]inere, cu
dorin]a fireasc` a oric`rei femei de a deveni o singur` fiin]` cu
b`rbatul iubit. |l iubea pe Wayne, dar acum avea puterea de a
recunoa[te acest fapt [i fa]` de ea \ns`[i, [tiind c` era cea mai
frumoas` experien]` din via]a ei.
Apoi, Wayne o a[ez` u[or \n pat [i \ngenunche lâng` ea,
fiecare s`rut [i mângâiere fiind un act de adora]ie, o m`rturie a
dorin]ei lui la fel de mare ca a ei.
– {i tu vrei, [opti el.
Teslyn nu r`spunse, r`mânând cu buzele \n p`rul lui.
– {i tu m` dore[ti.
Teslyn \ncuviin]` din cap.
– A trebuit s` te aduc aici, \n aceast` camer`. La mas` n-am
putut ajunge pân` la tine.
– N-ai putut ajunge ...? repet` ea, mirat`.
– Suntem f`cu]i unul pentru cel`lalt.
108 SALLY TREVOR
– Wayne ...
|[i amintea acum [i [tia c` trebuie s`-l opreasc`.
– A[a va fi când vom fi c`s`tori]i. Teslyn \ncerc` s` se ridice,
dar, aplecându-se deasupra ei, \i z`d`rnici mi[carea. E[ti o
femeie plin` de dragoste [i de c`ldur`, draga mea. Vom avea o
via]` minunat` \mpreun`.
– }i-am spus c` nu m` pot c`s`tori cu tine, rosti ea cu
greutate, cu gâtul dureros de uscat.
“Doamne cum m-am putut l`sa din nou tr`dat` de sim]uri, de
data asta pân` aproape \n punctul de-a face dragoste cu el?”
– Las`-m` s` plec ...
Prinzând-o de umeri, o re]inu \n continuare.
– Relaxeaz`-te.
– Nu!
– Nu [tiu ce e toat` povestea asta, dar \]i dore[ti dragostea
mea.
– Nu \n]elegi.
|n genele ei tremurau deja lacrimi.
– Categoric, nu. Ceea ce spui este una – de fapt, se pare c`
propozi]ia ta preferat` este: “Wayne, nu!” – iar ceea ce spune
corpul tù este cu totul altceva. |mi r`spunzi cu atât de mult`
pasiune de câte ori te ating. Ce te re]ine, pentru numele lui
Dumnezeu?
– Alec.
– Nu po]i continua a[a.
– Trebuie.
– Nu! E[ti o femeie s`n`toas`, cu nevoi [i dorin]e fire[ti.
Mângâierile lui, \n timp ce vorbea, primeau \nc` o dat`

confirmarea.
Nici ea nu mai putea nega. Wayne avea dreptate: reac]iona cu
fiecare fibr` din corpul ei dincolo de orice \ncercare de a se
st`pâni.
– Te doresc, [opti ea printre lacrimi, dar \nc` nu sunt
preg`tit`.
– {i când vei fi?
Probabil niciodat`. Te doresc atât de mult, \ncât pur [i simplu
m` doare. {i totu[i, nu te pot avea.
– Nu [tiu.
Se aplec` s-o s`rute [i, doar cu un efort de voin]`, Teslyn \[i
\nfrân` arcuirea spre el [i nu-i r`spunse la s`rut.
– Nu e firesc! coment` Wayne, retr`gându-se.
– Este singura modalitate.
– E[ti atât de tân`r`, Teslyn! Nu po]i avea mai mult de
dou`zeci [i unu de ani. Nu po]i s` continui a[a, la nesfâr[it.
– Poate c` nu va fi la nesfâr[it, min]i ea.
– Acest Alec trebuie s` fi fost un b`rbat grozav, mormì el cu
din]ii \ncle[ta]i.
– A[a e!
– |n]eleg c` l-ai iubit, c` te-a iubit – Dumnezeule, e[ti atât de
minunat`, \ncât orice b`rbat te-ar iubi. Dar a fost oare atât de
deosebit` rela]ia voastr` \ncât s` nu mai po]i iubi niciodat`?
N-am [tiut niciodat` ce \nseamn` s` iube[ti un b`rbat pân`
când te-am \ntâlnit pe tine. N– am [tiut c` poate fi atât de
minunat.
110 SALLY TREVOR
– Nu vreau s` vorbesc despre asta, reu[i Teslyn s` spun` cu

greu.
Wayne t`cu [i-i privi atent fa]a, ca [i cum ar fi \ncercat s`
descifreze misterul cuvintelor r`mase nerostite.
– |]i voi da timp, spuse el \n cele din urm`. Nu po]i ]ine doliu
mereu [i nici nu o vei face. |]i voi da timp.
Se ridic` [i merse la baie s` se \mbrace.
***
Urm`toarele zile trecur`, l`sându-i un gust dulce-amar. |n

fiecare diminea]`, Wayne o aducea \napoi la Pinevale. Sigur, ar fi
putut face drumul cu ma[ina, dar Teslyn prefera s` mearg` c`lare
prin p`dure, s` simt` roua pe care crengile o scuturau pe bra]ul
ei, razele soarelui mângâindu-i fa]a [i vântul jucându-se \n p`rul
ei. Ajuns` la Pinevale, \ncerca s` fac` munca de birou [i s` ]in`
eviden]a la zi. Din când \n când, mergea la joag`re [i, dac`
muncitorii aveau probleme, i le spuneau ei. O impresiona
\ncrederea pe care ace[tia i-o ar`tau, acum, când Mary [i Jim
lipseau. Nu avea cum s` aib` solu]iile, dar pentru situa]iile
urgente \i telefona lui Wayne, iar pentru problemele de rutin`,
a[tepta pân` acesta venea s-o ia dup`-amiaza pentru a-i cere
sfatul.
La Tinarua, mergeau amândoi s` se plimbe [i \ntotdeauna era
minunat, c`ci Wayne cuno[tea cele mai nemaipomenite locuri [i
priveli[ti: c`r`ri de munte unde parfumul florilor s`lbatice te

ame]ea, stânci abrupte, cascade, vì. {i, când credea c` nu mai e
nimic nou de v`zut, o surprindea cu \nc` un col]i[or din acel
]inut, a c`rui frumuse]e \i tìa respira]ia.
Teslyn [tia c` niciodat` nu fusese mai fericit` decât \n acele
zile când lucra diminea]a la Pinevale [i petrecea timpul liber
al`turi de b`rbatul pe care-l iubea mai mult decât orice pe lume.
Cu toate acestea, nu putea s` nu fie [i umbra unei triste]i:
fiecare minut care trecea apropia \n mod inevitabil sfâr[itul. Mary
telefonase de la spital [i anun]ase c` opera]ia reu[ise, a[a c`, \n
scurt timp, avea s` se \ntoarc` la Pinevale cu Jim. Mai devreme
sau mai târziu, [i ea trebuia s` plece de-acolo.
Nu putea r`mâne acolo definitiv, a[a cum vroiau socrii ei.
Acolo, al`turi de ei, \n fosta lui camer`, amintirea lui Alec ar fi fost
[i mai vie, [i mai dureroas` ca de obicei. Apoi, era Wayne. |l iubea
[i avea s`-l iubeasc` totdeauna, tocmai de-aceea era atât de
chinuitor s` se afle \n apropierea lui. Nu-i era \ng`duit decât s` ia
cu ea câteva amintiri pe care s` le p`streze toat` via]a: Wayne
c`lare, st`pânindu-[i calul cu mìestrie; Wayne \n lumina aurie a
apusului; Wayne râzând de ceva ce spusese ea ... apoi amintirea
clipelor lor de intimitate.
|n ziua când Mary se-ntoarse la Pinevale, Wayne o aduse pe
Teslyn cu ma[ina. La mic` distan]` de ferm`, Wayne \ncetini [i-i
lu` mâna:
Nu \nseamn` c` ne desp`r]im.
– Sigur c` nu, \i zâmbi ea.
– {i nici nu \nseamn` plecarea ta definitiv` de la Tinarua.
112 SALLY TREVOR
– Nu renun]i u[or.
– Când \mi doresc ceva foarte mult, nu. Te doresc, iubito.
– Wayne ...
– Am spus c`-]i dau timp. – |i d`du drumul mâinii [i se
concentr` din nou asupra drumului. |]i las oricât de mult timp.
Dac` s-ar putea c`s`tori cu Wayne! Nimic n-ar fi mai minunat
decât via]a al`turi de el.
Mary cobor\ treptele \n \ntâmpinarea lor – ca prima dat` când
venise. {i totu[i, de[i trecuse atât de pu]in de-atunci, ceva se
schimbase: Pinevale devenise un fel de c`min pentru ea, iar pe
Mary o pl`cea foarte mult.
– Cum se simte Jim? \ntreb` [i Teslyn [i Wayne \n acela[i timp
[i to]i trei izbucnir` \n râs.
Acum, când Mary ar`ta atât de fericit`, puteau râde.
– E bine. Arde de ner`bdare s` se-ntoarc` acas` [i s` se apuce
de treab`. Cred c` asta este tipic pentru to]i b`rba]ii: nu a[tepta]i
s` v` \ns`n`to[i]i complet [i vre]i s` relua]i munca.
– Teslyn a f`cut treab` bun` \n lipsa ta.
– {tiu, m-am uitat \n registre. Draga mea, ne-ai luat o mare
grij` de pe umeri. Jim abia a[teapt` s` te cunoasc`.
Wayne refuz` invita]ia lui Mary de a r`mâne la mas` [i,
privindu-l plecând, Teslyn avu senza]ia c` se \ncheie un capitol
din via]a ei.
Apoi, \[i spuse c` oricum, trebuia s` fie preg`tit` pentru ziua
\n care va pleca definitiv de acolo, pentru s`pt`mânile [i lunile \n
care va trebui s` g`seasc` modalitatea de a trì f`r` Wayne.
A[adar, \ncerc` s` fac` atunci \nceputul [i o urm` pe Mary \n
buc`t`rie alungând triste]ea, bucuroas` c`, fiind atât de multe de

discutat, putea s` uite, fie [i pentru câteva clipe, ceea ce-o
fr`mânta.
– Ai spus c` Jim vine acas` vineri?
– Da, tocmai bine ca, pân` atunci, s` fie gata pr`jitura
preferat`.
– Mary, [tii c` e[ti cu totul alta decât acum o s`pt`mân`?
– Da, draga mea, a[a e. Dar, [tiindu-l pe Jim atât de bolnav,
nici nu puteam gândi bine.
– |l iube[ti foarte mult, spuse Teslyn \ncet, gândindu-se cum
poate fi s` trìe[ti timp de treizeci de ani al`turi de b`rbatul pe
care-l iube[ti.
– Foarte mult. De aceea ... T`cu pu]in, apoi continu`, dus` pe
gânduri. Sigur, am avut [i noi momentele noastre mai bune [i
mai rele, ca toat` lumea: momente de mare fericire, dar [i de
mare triste]e. Dar a fost o c`snicie bun`; f`când un bilan], a fost
o c`snicie bun`.
Cum a fost posibil ca Alec s` fie rezultatul acestei c`snicii? Asta
era ceva ce Teslyn nu putea \n]elege. De fapt, nici nu inten]iona
s` intre \n am`nunte [i s` cerceteze – cine [tie ce experien]e
trìte \n copil`rie l`saser` urme permanente asupra sensibilit`]ii
bìatului!
– Va fi o s`pt`mân` plin` de evenimente.
– Da?!
– Nepotul nostru se \ntoarce la Pinevale.
– Joshua?
– }i-a povestic Alec despre el?
114 SALLY TREVOR
Nici un cuvânt. Tot a[a cum n-a spus nimic despre mama lui
minunat` sau despre planta]ia unde s-a n`scut [i a crescut.
– Când am mers c`lare cu Wayne, am trecut pe lâng` casa lui.
– {tii cum e cu proprietatea?
– Da, r`spunse Teslyn dup` o scurt` ezitare. Tat`l lui Joshua
[i Jim au fost fra]i [i au mo[tenit planta]ia \mpreun`.
– A[a este.
Mary p`ru c` inten]iona s` spun` mai mult, dar se r`zgândi.
– Wayne spunea c` Joshua e la Paris.
– Da, studiaz` artele. Este un tân`r talentat, cu toate c` nu [tiu
la ce-i vor folosi artele aici, la Pinevale. Important este c`
se-ntoarce acas`.
– A aflat de Jim?
– I-am telefonat. A \n]eles cât de greu ne este, chiar [i cu
ajutorul tù. M` bucur c`-l voi vedea din nou.
– Când vine?
– Luni. Joshua este o persoan` deosebit`. Cred c`-]i va pl`cea.
|ncepur` s` fac` pr`jiturile chiar din acea zi – nu numai
preferata lui Jim, ci [i alte câteva feluri, \ncât Teslyn se-ntreba cine
avea s` m`nânce acea cantitate uria[`. Nici nu mai conta, atâta
timp cât se sim]ea \n elementul ei.
Wayne veni dup` dou` zile s` discute cu Mary câteva chestiuni
profesionale, dar au existat [i câteva minute \n care r`mase singur
cu Teslyn.
– E[ti palid` [i ai un aer obosit, observ` el, privindu-i lung
fa]a.
– Foarte m`gulitor! glumi ea.
– Te sim]i bine? o \ntreb`, mângâindu-i obrazul.

Ar fi putut s`-i spun` adev`rul: c` dormise foarte pu]in de
când plecase de la Tinarua, c`, atunci când dormea, \l visa numai
pe el, c`-i va fi imposibil s`-l uite [i c` era dureros s`-[i dea seama
de acest lucru. |n loc de toate acestea, \i zâmbi.
– Am f`cut pr`jituri \mpreun` cu Mary. Nu-i deloc u[or!
Wayne nu p`ru deloc convins, dar nu mai insist`.
– Tinarua pare pustie de când ai plecat.
– {tii cu adev`rat s` flatezi o femeie.
– Nu, iubito. Sunt doar un b`rbat care se simte \ngrozitor de
frustrat.
– Wayne ...
– Wayne, Wayne, repet` el \n ironie. Te rog, Wayne! Nu,
Wayne. Vreau s` m` c`s`toresc, cu tine Teslyn.
– {tii bine care e pozi]ia mea.
– Mai curând sau mai târziu.
– Nu pot; [tii bine.
– Preferabil mai curând.
– E[ti imposibil! râse ea, de[i nu-[i mai putu st`pâni lacrimile.
– Iar tu, ambigu`: m` dore[ti tot atât de mult cât te doresc [i
eu, Teslyn. Dar, nu [tiu din ce motiv, ai hot`rât s` te re]ii.
– Cuno[ti motivul.
– {tiu doar ce-mi spui tu. |]i respect sentimentele, Teslyn, dar
nu voi renun]a. }i-am promis timp, draga mea, dar nu o ve[nicie.
Capitolul 9
Teslyn o \nso]i pe Mary la spital. |n hol erau câ]iva b`rba]i,

dar, \nc` \nainte de a vedea bra]ul bandajat, [tiu dintr-o privire
care dintre ei era Jim. |nalt [i robust. Jim avea acela[i fel de a-[i
]ine capul ca Alec, aceea[i form` a nasului [i a gurii. Aici se oprea
\ns` asem`narea dintre cei doi, se gândi ea \n timp ce Mary f`cea
prezent`rile.
Dac` Alec fusese un b`rbat sofisticat, un adev`rat om de lume,
c`ruia \i pl`cea s` epateze [i s` farmece, tat`l sù, chiar dac` era
\mbr`cat \n costum, r`mânea un om de la ]ar` – un fermier. |n
plus, \nc` de la prima vedere, d`dea impresia de om pe care te
puteai baza la nevoie.
– A[adar, ea e Teslyn a noastr`, spuse el \ncet, privind-o
\ndelung, gânditor, \nainte de a o strânge cu putere \n bra]e.
– M` bucur c` te sim]i mai bine, spuse ea zâmbind,
impresionat` de c`ldura gestului [i a cuvintelor sale.
– |ntr-adev`r, acum e mult mai bine; de altfel, nu cred c` va

dura mai mult de câteva s`pt`mâni pân` ce bra]ul va fi complet
vindecat [i-mi voi putea relua munca. Privi câteva clipe bandajul,
apoi spre so]ia sa. E chiar mai dr`gu]` decât ai spus, Mary. Fiul
nostru avea gust.
– Stai s` vezi cum s-a descurcat la ferm` \n lipsa noastr`!
{i-acum, s` plec`m odat` de-aici [i s` mergem acas`.
Pe drum, Teslyn \i asculta discutând, necontenind a se mira de
afec]iunea dintre cei doi – o afec]iune \n care o incluseser` [i pe
ea, de[i aveau suficiente motive de a fi cel pu]in re]inu]i fa]` de
ea. |n definitiv, vorbise o singur` dat` cu ei la telefon, dup`
moartea lui Alec, f`r` s` se gândeasc` s` le dea adresa; [i totu[i,
o acceptaser`, ba mai mult, o pl`ceau. Pentru simplul fapt c`
fusese so]ia lui Alec, rev`rsau asupra ei, \n mod necondi]ionat, o
c`ldur` [i o afec]iune la care ea nu se a[teptase. Probabil c` ar
ur\-o dac-ar [ti adev`rul.
Nici ea nu [tia exact ce se \ntâmplase \n noaptea aceea [i nu
va [ti niciodat`, dar nu putea exista o alt` explica]ie pentru acel
dezastru.
Lui Alec \i pl`cuse \ntotdeauna s` conduc` ma[ina cu vitez`
nebuneasc`, dar avea reac]ii rapide [i un sim] al supravie]uirii
foarte dezvoltat, a[a c`, \n condi]ii normale, n-ar fi intrat cu
ma[ina \ntr-un stâlp.
– A[adar, \]i place Pinevale? \l auzi, la un moment dat, pe Jim
\ntrebând-o.
– Foarte mult.
– Este a[a cum Alec a descris acest loc?
118 SALLY TREVOR
Nu putea spune acestor doi oameni c` fiul lor nu pomenise

nici un cuvânt de casa lui natal`.
– Da, sigur, numai c` e [i mai frumos decât \n descrierile lui.
– A[a este; aici locuim de când ne-am c`s`torit [i niciodat`
n-am avut nici cea mai mic` dorin]` de a pleca \n alt` parte.
Jim era fericit s` se \ntoarc` acas`; se vedea pe chipul lui, i se
citea \n privirea cu care p`rea s` recunoasc` fiecare copac ca pe
un prieten drag. B`rbatul acesta \[i iubea p`mântul cu o pasiune
pe care unii o rezervau doar rela]iilor cu femeile. Mai v`zuse
aceea[i expresie pe chipul lui Wayne, când c`l`rea pe potecile din
Tinarua. |[i sim]ea inima grea sub povara dulce a acestei amintiri.
Wayne era invitat la ceai. Pl`cerea lui de a-l revedea pe Jim era
evident`, dar, din p`cate, nu putu r`mâne decât cât s` guste
pr`jiturile f`cute de Mary [i de Teslyn [i s` le decreteze ca fiind
excelente, apoi trebui s` plece. De data aceasta. Teslyn nu mai
avu ocazia s` r`mân` singur` cu el nici m`car pentru câteva clipe,
fapt ce o f`cea s` se simt` atât u[urat`, cât [i trist`. Fiecare clip`
petrecut` al`turi de Wayne era pre]ioas`, dar trebuia s` se
obi[nuiasc`, totu[i, cu ideea c` foarte curând avea s`-l p`r`seasc`
pe b`rbatul iubit.
– Dup` cum ]i-am spus. Joshua vine luni, zise Jim dup` ce
Wayne plec`, apoi schimb` o privire semnificativ` cu Mary.
– Teslyn, draga mea, vrem s`-]i vorbim, spuse aceasta. |n
leg`tur` cu Pinevale: [tii c` Jim [i fratele lui, Marius, au mo[tenit
planta]ia. Acum, Joshua a mo[tenit partea tat`lui sù. Bine\n]eles,
Alec ar fi mo[tenit partea noastr`. Acum, pentru c` fiul nostru nu
mai este, o vei mo[teni tu.
Teslyn se uit` lung la Mary, apoi la Jim. Probabil c` glumea. |[i

aminti c` [i Wayne \ncercase s-o provoace pe aceast` tem`, dar
Mary [i Jim p`reau serio[i. Brusc, i se f`cu frig; era ca [i cum s-ar
fi aflat \ntr-o cu[c`. |nghi]i cu mari eforturi, apoi scutur` din cap.
– Nu pot s` accept.
– Nu po]i s` accep]i?! De ce nu, draga noastr`? \ntreb` Jim, nu
numai nedumerit, dar [i pu]in jignit.
Teslyn nu voia s`-l jigneasc` nici pe el, nici pe Mary, dar ce
propuneau ei era pur [i simplu imposibil.
– Bine, dar nici nu m` cunoa[te]i.
– Ba, cred c` da, spuse Mary. Uneori nu-]i trebuie mult timp
ca s` cuno[ti pe cineva: e[ti o fat` cu suflet bun, sensibil`, dar [i
ra]ional`.
– Bine, dar trebuie s` mai fie [i altcineva, vreo rud` ...
– Nimeni. Nu era decât Alec, iar tu ai fost so]ia lui.
– Nu \n]eleg, spuse Jim. De diminea]` spuneai c`-]i place
Pinevale foarte mult.
– |mi place, \ntr-adev`r. Dar nu cuno[team inten]iile voastre.
– Nu erau evidente?
– Nu! Niciodat` nu m-am gândit ... {i, de ce a]i vrut s`
discut`m chiar \n seara aceasta? Abia te-ai \ntors acas`, Jim.
– Pentru c` vine Joshua, \i explic` Mary. Având \n vedere
\ntoarcerea lui, ne-am gândit c` trebuie s` [tii.
Parc-ar fi vrut s` spun` “s` fii preg`tit`”. Preg`tit` pentru ce?!
Teslyn nu \n]elegea. Nu [tia decât c` nu putea sub nici o form` s`
devin` proprietara planta]iei care a fost, cândva, locul \n care se
n`scuse [i crescuse Alec.
120 SALLY TREVOR
– |n]elegi, nu-i a[a? \ntreb` Jim, \ngrijorat.

– Acum, las-o s` plece, interveni Mary. A fost un adev`rat [oc
pentru ea. Are nevoie de timp de gândire.
***
Dup` dou` zile, când Joshua trebuia s` soseasc`, Teslyn \nc`

se mai gândea. De fapt, se sim]ea purtat` de un vârtej de gânduri,
tot a[a cum, fizic, se sim]ea prins` \ntr-o capcan` din care trebuia
s` ias` f`r` s`-i r`neasc` pe Jim [i pe Mary.
Mary inten]ionase s` mearg` ea \ns`[i la gar` s`-l aduc` pe
nepotul sù, dar se oferise un vecin s` fac` acest serviciu, pentru
c` tot mergea \n direc]ia aceea.
Joshua sosi pu]in \nainte de prânz [i, când cobor\ din ma[in`
[i se-ndrept` spre verand`, Teslyn avu \nc` un [oc – de data
aceasta, mult mai \ngrozitor decât vestea c` jum`tate din Pinevale
avea s`-i apar]in` \ntr-o bun` zi. Pentru o clip` – o clip`
\nfior`toare – avu impresia c` Alec se-ntorcea la ea. Apoi, \[i d`du
seama c` nu era Alec, ci un b`rbat care sem`na cu acela de parc`
i-ar fi fost frate geam`n: aceea[i statur` robust`, \ndesat`, aceea[i
culoare de p`r, aceea[i fa]` \ncadrat` de barb`.
Palid`, când Mary [i Jim terminar` s` se \mbr`]i[eze [i i-l
prezentar`, Teslyn abia reu[i s` schi]eze un zâmbet.
|nainte de prânzul festiv preg`tit de Mary \n cinstea \ntoarcerii
lui, Joshua se apropie de Teslyn cu un pahar de vin \n mân`.
– |mi pare rù pentru ceea ce i s-a \ntâmplat lui Alec.

– Mul]umesc.
– De cât timp era]i c`s`tori]i? De doi ani?
– De trei.
– A]i avut copii?
– Nu. Probabil c` ai crescut \mpreun` cu Alec, \ncerc` ea s`
devieze pu]in discu]ia concentrat` prea mult asupra ei.
– Da; el era pu]in mai mare, dar ne petreceam mult timp
\mpreun`, când Alec nu era cu prietenii de vârsta lui. Dar ne
distram de minune. |mi amintesc, de exemplu, când ne-a urm`rit
acel taur furios ... A fost vina noastr`, nu trebuia s` ne aventur`m
pân` acolo ... Dar, desigur, cuno[ti \ntâmplarea.
Nu [tia absolut nimic.
– Mai poveste[te-mi o dat`.
– Eram \n cùtare de distrac]ii [i ideea de a ne apropia de acel
taur ni s-a p`rut palpitant` ...
Vocea lui Alec, se mir` ea \nc` o dat` \n timp ce el povestea.
Zâmbetul lui Alec ... Desigur, erau deosebiri – sau, cel pu]in
trebuia s` existe – dar asem`n`rile erau mult mai izbitoare. Ce
ironie a sor]ii! Era ca [i cum dublura lui Alec venise special s-o
chinuie.
– Nu [tiam c` voi g`si o companie atât de \ncânt`toare aici, la
Pinevale, \l auzi la un moment dat pe Joshua spunând, \n timp ce
o privea atent.
– Nu voi mai r`mâne mult timp aici.
|n \nc`pere se f`cu brusc lini[te [i, v`zând c` Jim [i Mary \[i
a]intiser` privirea asupra ei, Teslyn \[i d`du seama c-o auziser`.
122 SALLY TREVOR
– Vrem s` r`mâi, spuse Mary.

– {tiu, dar am serviciu, o cas` ...
– Speram ca aceasta s` devin` casa ta acum, Teslyn, spuse Jim
blajin. {tii asta.
Nu vroia pentru nimic \n lume s`-i supere pe p`rin]ii lui Alec.
Pe de alt` parte, se sim]ea din ce \n ce mai sufocat` [i \ngr`dit`.
Poate c`, dac` nu s-ar fi men]ionat acea mo[tenire, lucrurile ar fi
decurs firesc.
– |mi place mult aici la Pinevale [i nici nu m` gândesc s` plec
atâta timp cât ave]i nevoie de mine. Totu[i, am un serviciu ...
|n]eleg ce vrea Teslyn s` spun`, zise Mary. {i-a abandonat
brusc gospod`ria [i munca, \n sfâr[it, tot ce-nsemna via]a ei acolo,
pentru a veni aici, l`sând probabil tot felul de obliga]ii
ne\mplinite.
– Aha, vrei s` la[i totul \n ordine, trase Jim concluzia [i se
\nsenin` la fa]`.
Nu avea nici un rost s` insiste \n acel moment, se gândi Teslyn
hot`rât` s` reia discu]ia doar când Jim avea s` fie complet
restabilit. Pân` atunci, va r`mâne al`turi de ei – sim]ea c` le
datoreaz` m`car atât. |ntre timp \ns`, trebuia s`-i fac` s` \n]eleag`
c` nu putea accepta acea mo[tenire.
R`sufl` u[urat` când, p`r`sind terasa [i mergând \n sufragerie
la mas`, conversa]ia se concentr` asupra [ederii lui Joshua la
Paris timp de doi ani.
La fel ca Jim [i Mary, Teslyn asculta plin` de interes povestirile
acestuia, mai ales c` erau spuse cu mult sim] al umorului [i
\ntr-un stil foarte captivant.
Dup` ce termin` de mâncat, \n timp Joshua [i Jim ie[ir` s`

discute pe verand`, Teslyn o ajut` pe Mary la buc`t`rie, apoi, sub
semnul unei nelini[ti ciudate, se \ndrept`, aproape f`r` s`-[i dea
seama, spre grajduri [i, sub impulsul momentului, \nc`lec` pe
Toby [i porni spre p`dure. Era o senza]ie minunat`: vântul \i
r`corea obrajii [i se juca \n p`rul ei, dându-i impresia de libertate
total`.
Ajuns` la o bifurca]ie a potecii, \[i aduse aminte c` un drum
ducea \napoi la grajduri, iar cel`lalt, la Tinarua. Nu ezit` decât o
clip`, apoi se hot`r\ imediat.
Wayne era la joag`re [i, cum lucr`torii plecaser`, discuta cu
[eful lor. Zgomotul copitelor calului \l f`cu s` se-ntoarc` [i, dup`
ce o privi o clip` mirat pe Teslyn, pe chip \i ap`ru o expresie de
\ncântare.
– Ce pl`cere! o \ntâmpin` el.
– Nu te superi?
– Ce \ntrebare prosteasc`! Nu cobor\, Teslyn; tocmai plecam
[i eu spre cas`. Ce te aduce?
– M` plimbam \n direc]ia asta [i m-am gândit s` trec s` te
salut.
– Ce dezam`gire! Credeam c` vii s`-mi spui c` te-ai r`zgândit
[i c` vrei s` te m`ri]i cu mine.
– Nu ... nu `sta e motivul.
– P`cat. Sper, totu[i, c` \ntr-o zi, va fi acesta. A venit Joshua?
– Da.
– {i ... n-ar trebui s` fii la Pinevale? |ntoarcerea nepotului
r`t`citor trebuie s` fie un eveniment deosebit.
124 SALLY TREVOR
– Chiar este ...

– Spune-mi, de ce ai venit?
– Vroiam ... s` fiu pu]in singur`.
– Te-a sup`rat Joshua?
|ngrozitor. De câte ori \l priveam, sim]eam c` s-a \ntors Alec s`
m` pedepseasc`.
– Nu, sigur c` nu ... Wayne, trebuie s`-]i vorbesc.
O privi atent la expresia tulburat` a chipului ei, apoi d`du
pinteni calului.
– E mai u[or s` discut`m acas`.
Ajun[i la ferm`, Teslyn r`mase pe verand` pân` când Wayne
aduse ceva de bùt. Soarele de dup`-amiaz` poleia vârfurile
copacilor cu un auriu translucid – era o priveli[te cu care se
obi[nuise deja \n scurta ei [edere la Tinarua [i care-i devenise
foarte drag`. Acum, rev`zând-o, era ca o \ntoarcere acas`. Visul
trebuia \nlocuit repede cu luciditate: pentru ea, Tinarua nu avea
s` \nsemne niciodat` “acas`”!
– Sunt gata s` te-ascult, spuse Wayne.
– Jim [i Mary vor s`-mi lase mie partea lor de ferm`.
– Aha!
– {tiai ...
– Pesemne c` [i tu.
– Ai f`cut mai de mult o aluzie, dar nu te-am crezut.
– Nu ]i-ai imaginat c` se va \ntâmpla a[a?
– Nu, Wayne, chiar ai putut s` crezi asta?
O privi ca [i cum ar fi \ncercat s` citeasc` \n adâncul sufletului
ei, apoi o sclipire cald` \i juc` \n ochi.
– Atunci, mi se p`rea evident; acum \mi dau seama c` m-am

\n[elat.
– Oare ]i-ai putut \nchipui c-am venit la Pinevale pentru c`
vânam mo[tenirea?
– Ei bine, n-ar fi fost unicul caz.
– Nu sunt a[a! Furioas`, se ridic`. Dac` nu \n]elegi acest
lucru, \nseamn` c` nu m` \n]elegi deloc.
– Ba da, te \n]eleg.
– Atunci, \n prima zi, când mi-ai ar`tat casa lui Joshua, ai fost
atât de dur!
– Te-am pus la \ncercare.
– Chiar era nevoie s` faci asta? Trebuia s`-]i fi dat seama de
caracterul meu.
– A[a este; te rog s` m` ier]i.
Wayne \[i cerea scuze?! Tulburat`, Teslyn vru s` se
\ndep`rteze de el, dar el o prinse imediat de mân` [i o trase
\napoi.
– Nu pleca. Nu \nc`.
– Trebuie.
|ncerc` s`-i reziste, dar ca de fiecare dat`, nu reu[i.
– Ai vrut s` discut`m, zise el, for]ând-o s` se a[eze \n bra]ele
lui. {i eu vreau s`-]i vorbesc. La \nceput, am crezut c` e[ti egoist`
[i nep`s`toare. Alec \[i ignorase p`rin]ii, iar dup` moartea lui, cu
excep]ia acelui telefon, te-ai purtat de parc` nici n-ar fi existat.
– {tiu, dar ...
– Las`-m` s` termin, iubito. Asta se-ntâmpla \nainte s` \ncep
s` te cunosc. Acum \ns`, te cunosc. Indiferent ce idei
126 SALLY TREVOR
preconcepute am avut la \nceput, ele nu mai conteaz` pentru

mine de mult timp. E[ti plin` de c`ldur` [i de blânde]e. De ce
crezi c` vreau s` fii so]ia mea?
Speram c` m` iube[ti. Dac` nu vrei decât pe cineva cald [i
blând, o mul]ime de fete ar putea \ndeplini aceste condi]ii. |n
orice caz, nu pot fi so]ia ta, a[a c` nu e nici o nenorocire c` nu
m` iube[ti.
– De fapt, n-ai venit aici s` discu]i despre c`s`torie cu mine, ci
vroiai s`-mi spui ceva legat de Pinevale.
– A[a este; nu vreau acea parte de mo[tenire.
– De ce nu?
– A[a ceva nu-i pentru mine, Wayne. Mi-am organizat via]a \n
ora[.
– Nu prea \mi vine s` cred.
– Nu pot sta aici, \n Lowveld!
Protestul ei era exagerat de vehement.
– Le-ai spus asta lui Jim [i Mary?
– Da.
– {i cum au reac]ionat?
– Jim s-a \ntristat, iar Mary a pus pe seama [ocului pe care
l-am avut la vestea primirii mo[tenirii, [i a spus c` am nevoie de
timp s` m` gândesc.
– A fost un [oc?
– Da.
– De ce, Teslyn, de ce?
Nu-i putea spune, pentru c` asta ar fi \nsemnat s`-i
povesteasc` despre c`s`toria ei, ceea ce nu putea face.
– N-ai \n]elege.
Wayne t`cu o clip` \nainte de a-i r`spunde.
– Poate c` a[ \n]elege, dac` m-ai l`sa. Am impresia c` Alec are
un rol \n toat` aceast` poveste. Uite, te-am sim]it \nfiorându-te.
– Nu mai vreau s` discut`m despre asta.
|nchizând ochii, Teslyn \[i \ngrop` fa]a la pieptul lui, iar el o
cuprinse cu amândou` bra]ele. |ncerca s`-[i spun` c` n-ar trebui
s` se lase \nv`luit` de vraja acelui moment, dar, \n acela[i timp,
[i-ar fi dorit s` r`mân` pentru totdeauna acolo, la pieptul lui, ca
[i cum clipa aceea unic` putea fi suspendat` \n eternitate.
|n cele din urm`, Wayne o \ndep`rt` pu]in, atât cât s-o poat`
privi \n ochi [i-i cuprinse fa]a cu palmele.
– Nu \n]eleg; n-are rost s` m` prefac c` a[ \n]elege. |n orice
caz, ai dovedit c` nu te intereseaz` averea.
– Nu m-a interesat niciodat`.
Era ciudat cât de mult o duruse faptul c` Wayne o judecase pe
nedrept.
– {tiu. Acum, poveste[te-mi despre Joshua.
Nu cred c` pot s` suport [i s` stau la Pinevale atâta timp cât
este [i el acolo.
– Pare s` fie o persoan` pl`cut`, spuse ea pe un ton ce spera
s` fie cât se poate de deta[at.
– Consider`-l \n continuare a[a.
– De ce?!
– Ai spus despre mine tot felul de lucruri oribile, dar \n acela[i
timp, ai recunoacut c` m` dore[ti. Un singur lucru n-ai spus
niciodat` despre mine – c` a[ fi o persoan` pl`cut`.
128 SALLY TREVOR
– Pentru c` nici nu e[ti, Wayne North, r`spunse ea

provocator.
– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta. Ai grij`, Teslyn, nu
te-ndr`gosti de Joshua.
– Nici o [ans`!
– Bine! A[ vrea s` te ]in aici toat` noaptea, iubito [i, \ntr-o
bun` zi o voi face, indiferent de protestele tale. Dar acum se face
\ntuneric [i nu vreau s` te-ntorci singur`, noaptea.
– Ai dreptate; am s` plec.
– Te conduc.
Dar, \n aceea[i clip`, bra]ele lui o cuprinser` din nou [i
s`rutul lor, nes`]ios, aducând [i dând bucurie \n egal` m`sur`, se
transform` \ntr-o adev`rat` s`rb`toare a sim]urilor dezl`n]uite.
– Te duc eu mai târziu ...
– Nu, reu[i ea s` spun` \ntr-o str`fulgerare de luciditate, de[i
niciodat` nu sim]ise o dorin]` mai puternic` de a se d`rui.
– Teslyn, iubito, nu sim]i c` este ceea ce trebuie s` se
\ntâmple?
– Nu, nu acum. Trebuie s` plec.
– Atunci, f`-o cât mai repede, \nainte s` te duc \n patul meu,
indiferent de scrupulozitatea ta.
Joshua d`du semne c` vrea s` mai r`mân` \n living cu Teslyn,
dup` ce Mary [i Jim merser` s` se culce.
Pretext` c` e obosit` [i se retrase [i ea destul de devreme. |n
seara aceea, Joshua \i amintea de Alec mai mult ca oricând [i nu
suporta s` fie singur` cu el. |i vorbi \ns` cu blânde]e, astfel \ncât
s` nu aib` aerul c`-l respinge.
F`r` s` vrea, se-ntreb` dac` nu cumva ar fi putut ar`ta uneori

mai mult` toleran]` [i fa]` de Alec.
Ajuns` \n camera ei, Teslyn constat` c` nu e deloc obosit`.
C`l`toria de la Tinarua la Pinevale, al`turi de Wayne care insistase
s-o \nso]easc`, fusese ca \ntotdeauna plin` de farmec, umplând-o
de energie, a[a c`, \n nici un caz nu sim]ea nevoia s` se culce.
Pentru prima dat`, \ns` dup` ce era \n bra]ele lui Wayne, gândul
ei nu se concentra asupra lui, ci asupra lui Joshua. Ciudat era c`
nimeni nu comenta nimic asupra asem`n`rii izbitoare. Sau, poate
c` p`rin]ii lui nici nu [tiau cum ar`ta el recent.
Deodat`, \[i aminti de fotografie. Inten]ionase s` le-o arate
p`rin]ilor lui la venirea lui Jim acas` de la spital, dar uitase. Va
amâna pân` luna viitoare, când era ziua lui Mary – o va oferi cu
acea ocazie.
Pentru prima dat` de la venirea la Pinevale, sim]i nevoia s`
mai priveasc` fotografia lui, a[adar o scoase din buzunarul valizei.
Alec, cu trei ani \n urm`, aproximativ la o lun` dup` c`s`toria
lor. Avea chipul sc`ldat \n soare [i râdea. B`rbatul din fotografie
nu sem`na deloc cu adolescentul ale c`rui poze i le ar`tase Mary,
ci, cât se poate de clar, cu Joshua.
Cu degete tremurânde, puse fotografia de data aceasta \n
sertarul comodei, ca s` nu mai uite s-o ofere lui Mary de ziua ei.
***
130 SALLY TREVOR
|n scurt timp, Teslyn \n]elese bine c` Joshua o pl`cea. Jim [i

Mary ar`tau o atitudine de deplin` aprobare fa]` de ceea ce p`rea
s` fie o afec]iune din ce \n ce mai mare din partea lui Joshua.
– E[ti foarte tân`r`, draga mea, spuse Mary \ntr-o diminea]`.
Te vei rec`s`tori.
– Poate.
– |]i place Joshua, nu-i a[a?
– Da, sigur. Mary, doar nu sugerezi s` m` c`s`toresc cu el?!
– N-ar fi rù.
– E absurd! Dumnezeule, pui la cale c`s`toria, când Joshua
probabil c` nici nu se gânde[te la a[a ceva.
– Te place – chiar foarte mult, am impresia.
– E ridicol.
– O astfel de c`s`torie ar fi un lucru bun.
– Pentru Pinevale?
Deodat`, Teslyn avu pe deplin revela]ia ra]ionamentului lui
Mary.
– Da. Aceast` \mp`r]ire a propriet`]ii \[i are problemele ei.
– |l ui]i pe Alec.
– Nu, copila mea, nu uit nimic. Alec a fost fiul meu, cum pot
s`-l uit? Dar ai ]inut destul doliu. {i el ar fi vrut s` fii fericit`.
Te-n[eli. Nu, n-am s` m` rec`s`toresc niciodat`, nici cu Wayne
pe care-l iubesc mai mult decât mi-am imaginat vreodat` c` pot
iubi un b`rbat, nici cu Joshua, care, f`r` nici o vin`, \mi inspir`
repulsie.
– Nu vreau s` discut despre asta, spuse Teslyn \ncet.
– |mi pare rù, n-am vrut s` te sup`r.
Schimbar` subiectul, dar expresia de pe chipul lui Mary l`sa

clar s` se \n]eleag` c` discu]ia nu era deloc \ncheiat`. Teslyn se
gândea cum poate pleca mai repede de la Pinevale f`r` s`-i
dezam`geasc` pe cei doi oameni la care ]inea atât de mult.
Acest gând o fr`mânta din ce \n ce mai serios, când Joshua o
invit` la o plimbare. Acesta \i ocupa cea mai mare parte din
timpul liber [i, de[i ar fi putut s`-l refuze, nu o f`cea. Joshua era
foarte simpatic [i pl`cut [i nu vroia s`-l jigneasc`. {i-apoi,
amintindu-i \n permanen]` de Alec, [tia c` nu va \n]elege
niciodat` cât din atitudinea ei de respingere fusese cauzart` de
comportamentul acestuia – mai ales acea respingere final`, al
c`rei deznod`mânt nu-l prev`zuse.
Mereu acelea[i gânduri o chinuiau. Trecuse aproape un an de
la moartea lui Alec [i, când credea c` ajunsese la o oarecare
\mp`care cu sine, co[marul re\ncepea cu aceea[i intensitate.
Ar fi vrut s` scape de casa lui Alec [i de omul care-i amintea
atât de mult de el, dar, de dragul lui Mary [i al lui Jim, trebuia s`
mai suporte acea situa]ie, m`car pentru un timp.
Capitolul 10
– La telefon, Teslyn, anun]` Jim, \ntr-o duminic` diminea]`.

– Pune-]i hainele de c`l`rie, iubito, se auzi vocea lui Wayne la
cel`lalt cap`t al firului [i Teslyn, care nu mai vorbise cu el de
câteva zile, se sim]i deodat`, nespus de fericit`.
– De ce?
– Pentru c` mergem la o plimbare c`lare. La \ntoarcere, lu`m
o gustare la Tinarua.
{i-apoi vom face dragoste; de data aceasta, s-ar putea s` nu
mai rezist, sau s` nu mai vreau s` rezist. Te doresc atât de mult,
\ncât doar auzindu-]i vocea, sufletul mi se umple de-un chin
dulce-amar.
– Nu pot, Wayne.
– Vin s` te iau \ntr-o jum`tate de or`.
– |mi pare rù, nu pot.
– De ce, pentru numele lui Dumnezeu?!
Pentru prima dat`, p`rea c`-[i pierde r`bdarea. E duminic`,

nu lucrezi. Te-ai uitat, m`car, s` vezi cum e afar`? E o zi superb`.
Tocmai de aceea. {i-a[a sunt prea multe complica]ii – o
mo[tenire pe care nu o doresc, un b`rbat care, prin \nf`]i[area
lui, \mi aduce \n prezent fantomele trecutului, un alt b`rbat, pe
care-l iubesc mai mult decât orice pe lume, dar al`turi de care nu
poate exista nici un viitor.
– Sunt ocupat`.
Se l`s` o t`cere grea, apoi se auzi din nou vocea lui Wayne, de
data aceasta pe un ton dur.
– E[ti speriat`.
– Nu fi absurd.
– S` fie oare absurd?
– Sigur c` da.
Strângea receptorul atât de tare, \ncât articula]iile degetelor i
se albiser`.
– Crezi c` vom sfâr[i prin a face dragoste.
– Suntem la un pas de a[a ceva de fiecare dat` când ne
\ntâlnim.
– {i situa]ia \]i scap` de sub control.
– Wayne ...
– }i-am promis s`-]i las timp, iubito [i asta [i fac. Totu[i ... nu
foarte mult timp. Te doresc.
– {tiu.
– Te doresc \n patul, \n casa, [i \n via]a mea.
– Trebuie s` \nchid acum, Wayne. La revedere.
Abia putuse s` rosteasc` ultimele cuvinte.
134 SALLY TREVOR
Fusese o prostie din partea ei s` refuze invita]ia? |n definitiv,

câte zile mai avea de petrecut la Pinevale? Fiecare clip` \n
compania lui Wayne era extrem de pre]ioas` – avea s` devin` o
amintire cu care s` se hr`neasc` toat` via]a. Putea s`-i telefoneze,
s`-i spun` c` s-a r`zgândit. |ncepuse deja s` formeze num`rul lui,
apoi puse receptorul la loc \n furc`.
Din buc`t`rie venea miros de cl`tite – \n fiecare duminic`
diminea]a, Mary \i r`sf`]a cu cl`tite la micul dejun – [i se auzeau
vocile vesele ale lui Mary, Jim [i Joshua.
Teslyn trecu pe lâng` u[a deschis` [i ie[i \n gr`din` s` se
plimbe. Avea nevoie s` fie singur`, s`-ncerce s`-[i pun` ordine \n
gânduri.
Nici nu ajunse bine \n gr`din`, c`-l auzi pe Joshua strigând-o.
– Bun`! \i r`spunse ea, sttr`duindu-se s`-i zâmbeasc`.
– N-ai venit la micul dejun!
– Nu mi-a fost foame. {i-n plus, este atât de frumos afar`!
– Tocmai de asta am venit – s` te invit s` mergem s` ne
plimb`m.
– Mul]umesc, Joshua, dar nu pot, am câteva treburi de
rezolvat.
– |n nici un caz ast`zi. Jim a propus s` mergem c`lare, iar
Mary a promis c` ne preg`te[te ceva de mâncare s` lu`m cu noi.
Parc` to]i conspirau \mpotriva ei, \mpingând-o \ntr-o situa]ie
f`r` ie[ire.
“Ce prostie”, se gândi ea imediat. “Nimeni nu m` poate for]a
s` fac ceea ce nu vreau”.
– Ce spui, Teslyn?
Joshua \i zâmbea. Era un b`rbat atr`g`tor [i se purta frumos

cu ea. Nu era vina lui c`-i provoca repulsie. |ntr-un moment de
remu[care pentru c`-l trata atât de nedrept, Teslyn ced`.
– Bine, dar vom face o plimbare scurt`.
– Minunat! |mi voi lua [i mapa pentru schi]e. Vreau s`-]i fac
un portret [i ast`zi poate voi fi inspirat s` fac ni[te crochiuri.
Drumul era acela[i pe care-l f`cuse de-atâtea ori, mereu cu
aceea[i bucurie, al`turi de Wayne. Acum, \ns`, nu numai c` nu
sim]ea nici o pl`cere, dar suporta totul cu greu.
Ajungând \n dreptul unui pârâu, Joshua propuse s` se
opreasc`, iar Teslyn desc`lec` repede, \nainte ca el s-o ajute –
avea oroare s`-i simt` atingerea.
– Nu crezi c` e un loc ideal? coment` Joshua, apropiindu-se
de ea.
Era, \ntr-adev`r, [i Teslyn ar fi dorit din tot sufletul s` fie acolo
\mpreun` cu Wayne. Ori, din moment ce nu putea \mp`rt`[i
acele clipe cu el, pentru ea totul devenea lipsit de importan]`.
Regreta enorm c`-l refuzase; ar fii trebuit s`-[i petreac` ziua
al`turi de el [i s` se bucure din plin de fiecare clip`.
Joshua aduse pachetul preg`tit de Mary [i, \n timp ce mâncar`,
povesti o mul]ime de \ntâmpl`ri de la Paris, astfel \ncât umplu cu
u[urin]` golul l`sat de lipsa de participare a lui Teslyn. Apoi,
aceasta \i poz` pentru câteva crochiuri.
– E[ti foarte frumoas`.
– Lingu[itorule!
– Vorbesc serios.
Spui asta doar pentru c` vrei s`-]i pozez.
136 SALLY TREVOR
– Vreau mai mult decât atât.

|ntr-o clip`, arunc` hârtia [i creionul [i, cu o mi[care rapid`, o
\mbr`]i[`.
– Hei, ce faci?!
Luat` pe nepreg`tite, Teslyn nu avu timp s` se fereasc`.
– Tu ce crezi?! E[ti atât de minunat`!
|[i aplecase capul asupra ei [i era clar c` inten]iona s-o s`rute.
Fiecare fibr` din trupul ei protesta, \ngrozit`. |ncerc` s` se
smulg` din \mbr`]i[area lui.
– Nu m` placi.
Pân` [i cuvintele lui erau cele pe care le auzise de atâtea ori
rostite de Alec: “Nu m` placi”. “Nu m` iube[ti”. |[i acoperi ochii
cu mâinile, sim]ind c` nu mai suport`.
– Teslyn, te rog. Vreau doar s` te s`rut.
– Nu!
– Nu m` placi!
– Ba da, cum s` nu! Numai c` ...
T`cu, ne[tiind ce s` spun`. De fapt, ce era de spus?
– Cred c` m-am \ndr`gostit de tine. Te rog las`-m` s` te s`rut,
Teslyn. Nu m` respinge.
Pre]ul de a-l fi respins pe Alec fusese mult prea mare. Nici
nu-[i mai putea urma firul gândurilor. S`rutul lui, pe care nu-l
mai putu evita, f`cea s`-i zvâcneasc` tâmplele. Involuntar, \[i
\ncle[t` pumnii, gata s`-l loveasc`, apoi se ab]inu – ar fi fost ca [i
cum l-ar fi respins din nou pe Alec.
S`rutul lui devenea tot mai pasional, iar mâinile \ncercau cu
\nfrigurare s`-i descheie nasturii bluzei. Totu[i, puterea ei de a
\ndura avea o limit`; n-avea s`-l mai lase s` continue, chiar dac`
\l jignea respingându-l.
Tocmai atunci, cuvintele pline de indignare [i furie auzite
chiar lâng` ei, \i f`cur` s` tresar`.
C`lare, Wayne era chiar lâng` ei.
Joshua se dep`rt` imediat, iar Teslyn \[i acoperi repede
pieptul, unde acesta reu[ise s`-i descheie nasturii.
– A[adar, Teslyn, ai avut dreptate când ai spus c` vei fi
ocupat`.
– Ne deranjezi, interveni Joshua revenindu-[i imediat. Te rog
s` pleci.
– Cu mare pl`cere.
– Nu \n]elegi, spuse Teslyn, disperat`.
– Ba, cred c` de data asta \n]eleg. V`duva de care nu se poate
nimeni apropia, este, de fapt, o v`duv` vesel`.
– Cum \ndr`zne[ti!
Contrariat`, Teslyn se ridic`, \nc` mai chinuindu-se s`-[i
\ncheie nasturii.
– Ce prostie din partea mea s` cred c` e[ti o ingenu`!
– Ai grij`, North! se r`sti Joshua.
Vorbe[ti viitoarei mele so]ii.
– Te c`s`tore[ti? \ntreb` Wayne pe un ton glacial, f`r` ca
figura lui s` tr`deze vreo emo]ie.
– Ce-]i pas`? ripost` Teslyn, plin` de furie [i durere din cauza
atitudinii lui dispre]uitoare.
|n clipa aceea, \n mintea ei era un singur gând: cum s` fug`
mai repede din locul acela.
138 SALLY TREVOR
F`r` ca nimeni s-o mai poat` opri, \nc`lec` pe Toby [i porni \n

galop. Auzi \n spatele ei tropot de cal, de asemenea vocea lui
Wayne, dar dup` umilin]a pe care o \ndurase cu câteva clipe
\nainte, nu s-ar fi oprit pentru nimic \n lume. Pe m`sur` ce-[i
d`dea seama c` urm`ritorul ei putea s-o ajung` din urm` din
clip` \n clip`, Teslyn \[i \ndemn` calul s` alerge tot mai
nebune[te.
Bine\n]eles c` nu observ` creanga joas` care i se ag`]` \n p`r,
trântind-o la p`mânt, \n timp ce calul \[i continua, singur,
galopul.
***
Deschizând ochii, Teslyn v`zu c` se afl` \n camera ei de la

Pinevale. |ncerc` s` se mi[te, dar durerea din um`r o ]intui la loc,
smulgându-i un geam`t.
– Teslyn!
Era Mary care, plin` de \ngrijorare, se aplec` deasupra ei.
– Ce s-a \ntâmplat? Ah, Mary, um`rul ...
– {tiu c` doare, draga mea. Ai c`zut de pe cal.
– Am c`zut ...?
– Nu-]i aminte[ti?
– Vag! ... Da ...
S`rut`rile greu de suportat ale lui Joshua; dispre]ul lui Wayne;
galopul nebunesc.
– Te-ai lovit la cap [i la um`r, apoi ai le[inat.

– Cum am ajuns aici?
– Te-a adus Wayne pe calul lui. Eu [i Jim nu eram acas`. Când
ne-am \ntors, erai deja \n pat. Ne-am speriat \ngrozitor.
– Ah, Mary, \mi pare rù. Wayne m-a a[ezat \n pat?
Ro[i, dându-[i seama c` era \mbr`cat` cu o c`ma[` de noapte.
– Da. A[teapt` s` te vad`.
Teslyn \ntoarse capul. Privirea lui z`bovind pentru o clip`,
plin` de dispre], asupra nasturilor descheia]i de la bluza ei [i
cuvintele cu care o r`nise erau mult prea vii \n memorie.
– Nu vreau s`-l v`d.
– E \n living. St` acolo de când te-a adus.
– Spune-i s` plece.
– Nu cred c` m` va asculta, draga mea. E hot`rât s` discute cu
tine. {tii ... când \[i pune ceva \n minte ...
Da, Wayne era un om hot`rât, neobi[nuit s` fie \nfruntat.
Trebuie s` fi fost foarte greu pentru el s` fie refuzat de o tân`r`
\nc`p`]ânat` care, \n schimb, dup` toate aparen]ele, era foarte
dispus` s` se ofere altui b`rbat.
– Bine, s` vin`.
|i va asculta acuza]iile, apoi \i va spune c` nu se vor mai vedea
niciodat`.
Abia intr` Wayne \n camer` [i Teslyn sim]i c`-[i st`pâne[te din
ce \n ce mai greu b`tìle inimii. Era inutil s`-[i spun` c` va veni o
vreme când \l va uita, sau va \nceta de a-l mai iubi.
– Mul]umesc. Mary mi-a spus c` m-ai adus acas`.
– Nu te mai str`dui s` faci conversa]ie politicoas`.
140 SALLY TREVOR
{i dac`-]i trece cumva prin minte s` te jenezi pentru faptul c`

]i-am pus c`ma[a de noapte, aminte[te-]i c` nu e deloc cazul!
– Ce dore[ti?
– O explica]ie.
– E[ti furios pentru c` te-am refuzat [i am ie[it apoi cu Joshua;
[i pentru c` m-a s`rutat.
– Nu sunt numai furios, ci [i dezgustat.
Ceva din tonul lui o surprinse.
– Când am cùtat \n lucrurile tale s` g`sesc c`ma[a de noapte,
am g`sit asta. Scoase din buzunar fotografia [i o \ntinse spre ea.
Alec?
– Da.
– Leit Joshua.
– Da ...
– Ce naiba faci, Teslyn?! |n]eleg c` ]i-ai iubit so]ul, dar e[ti
chiar atât de obsedat`, \ncât s` te arunci \n bra]ele cuiva doar
pentru c` arat` ca el?
F`r` a se sim]i \n stare s` vorbeasc`, Teslyn \l privea cu ochii
mari, alba[tri, plini de groaz`, parc` ar fi resim]it un [oc.
– Aveam ceva \mpreun`, ceva bun ce s-ar fi transformat \n ceva
minunat, dac` ai fi l`sat ca lucrurile s`-[i urmeze cursul firesc.
– Nu \n]elegi, [opti ea.
– |nc` una din expresiile tale preferate. Bine, s` admitem c`
nu \n]eleg; explic`-mi. Dar continu`, f`r` s`-i lase r`gazul s-o
fac`. – {tiu bine c` m` dore[ti [i totu[i, de fiecare dat` a existat o
re]inere. Ai refuzat s` te c`s`tore[ti cu mine [i motivul a fost
\ntotdeauna Alec. Apoi, a ap`rut Joshua. N-am [tiut c` seam`n`
perfect cu Alec. De fapt, m` \ndoiesc c` Mary [i Jim sunt

con[tien]i de lucrul acesta. Mary mi-a spus c` nu l-a v`zut
niciodat` pe fiul ei cu barb`. De ce aceast` rela]ie cu Joshua,
Teslyn? L-ai v`zut \n el pe Alec?! Ai crezut c` este ca [i cum ar fi
Alec din nou?! Dac` da, este o nebunie! Deja nu mai este ceva
s`n`tos!
– |]i repet c` nu \n]elegi ...
– |l vrei pe Joshua pentru c` l-ai iubit atât de mult pe Alec.
– Pentru c` l-am urât! Z`gazul oric`rei precau]ii se rupse.
L-am urât, Wayne!
Surprins, acesta f`cu un pas \napoi.
– Bine ... [i-atunci?
– L-am ucis. L-am ucis pe Alec.
|l privi cu ochi plini de groaz`, apoi izbucni \n hohote de
plâns.
Wayne o cuprinse \n bra]e, a[teptând r`bd`tor s`-[i verse
lacrimile ce \nchiseser` \n ele atâta timp vina, teama [i frustrarea.
– L-am ucis, repet` ea când se lini[ti din plâns.
– Poveste[te-mi.
La \nceput, Teslyn ezit`, apoi cuvintele se rev`rsar` \ntr-un
torent imposibil de oprit, desc`tu[ate.
– Alec nu m-a iubit niciodat`. S-a c`s`torit cu mine pentru c`
altfel nu reu[ea s` m` determine s` fac dragoste cu el.
Wayne ascult` t`cut povestea acelei rela]ii care n-ar fi trebuit
s` aib` niciodat` loc. |ntre cei doi nu existase nici o afinitate.
Teslyn fusese fermecat` de frumuse]ea lui, de spiritul lui de
aventur`, iar el fusese captivat de candoarea ei.
142 SALLY TREVOR
Abia dup` c`s`torie \ncepuse nefericirea.

– Alec a \nceput s` m` urasc`. Probabil c` se sim]ea prins
\ntr-o capcan`.
– A ob]inut ce-a vrut.
– Nu ... |n scurt timp, rela]ia fizic` a \ncetat, recunoscu ea,
ro[ind sub privirea lui p`trunz`toare.
– Am sim]it \ntotdeauna c` e[ti aproape total lipsit` de
experien]`, spuse Wayne tandru.
– Da, ai avut dreptate.
De data aceasta, Teslyn recunoscu f`r` nici o re]inere, de[i
ro[ind [i mai tare. Apoi, continu` s` povesteasc`.
|n scurt timp, Alec \[i relu` obiceiurile dinainte de c`s`torie,
petrecându-[i serile, pân` târziu, cu prietenii. Când venea acas`,
beat, aproape impunându-i s` fac` dragoste, bine\n]eles c` ea \l
respingea, dezgustat` – ceea ce, \ns`, nu-l \mpiedica s` insiste.
De câteva ori, \n primele luni, Teslyn \i cedase, ca apoi s` regrete
imediat: tân`rul care o fermecase cu râsul lui vesel [i felul galant
de a se purta, se transformase \ntr-un b`rbat brutal, mergând
pân` la cruzime.
– Te-a lovit?
Teslyn ezit`. Pân` atunci, nu adusese nici o acuza]ie so]ului
care nu-[i mai putea lua el \nsu[i ap`rarea, dar acum cuvintele se
rev`rsau parc` singure, sc`pate de sub control.
– Da ... parc` \i f`cea pl`cere s` m` r`neasc`. Am \nceput s`-l
resping.
C`snicia lor nu mai avea nici o [ans`. Furios pentru c` era
respins, Alec devenea din ce \n ce mai brutal, sim]ind parc` o
pl`cere sadic` \n a o umili de câte ori avea ocazia. |ntre]inea tot

felul de rala]ii extraconjugale cu care se lùda \n fa]a ei. Nu acest
fapt o deranja – era chiar mul]umit` s` fie scutit`, astfel, de
preten]iile lui de a-[i exercita dreptul de so] – ci mila, sau b`taia
de joc a cuno[tin]elor lor.
Se hot`râse s` divor]eze cu mult timp \nainte s` \[i anun]e
aceast` inten]ie. Fusese \nv`]at` s` considere c`snicia o leg`tur`
sfânt`, a[a c` \ndurase acel chin timp de trei ani, pân` când
ajunsese la limita suportabilului. Abia atunci \n spusese lui Alec
c` vrea s` divor]eze.
– Cum a primit vestea?
– Nu i-a venit s` cread`.
– De ce? Nu mai exista nimic \ntre voi.
Era cel mai greu de vorbit despre partea aceasta, pentru c` aici
intervenea vina ei.
– Nu era vorba de dragoste, dar depindea \n oarecare m`sur`
de mine. |[i f`cuse pretutindeni du[mani. |i veneau tot felul de
idei de afaceri pe care nu era \n stare s` le realizeze; \n schimb se
\mprumuta [i cheltuia nebune[te, f`r` s` mai poat` s` acopere
apoi datoriile. De aceea ne mutam tot timpul, pentru a-[i [terge
urma.
– Oamenii aveau \ncredere s`-i \mprumute bani?
– Era o persoan` foarte carismatic`; \l credeai foarte u[or.
– |n]eleg ... A[a te-a fermecat [i pe tine.
– Nici n-a fost greu: eram foarte tân`r`, singur`, naiv`. Poate
c`, de fapt [i eu cùtam pe cineva pe care s`-l iubesc.
– Spui c` ajunsese s` depind` de tine.
144 SALLY TREVOR
– Numai eu \i r`m`sesem. Avea o mul]ime de amici, dar to]i

erau la fel ca el – oameni pe care nu se putea baza.
Când era disperat, \ntotdeauna venea la mine.
– Ca s` te brutalizeze.
– {i ca s` discute. Când nu mai [tia ce s` fac`, venea s`-mi
cear` sfatul.
– Nu se poate s` nu fi [tiut ce sim]i pentru el.
– Eram totu[i so]ia lui.
Ar fi putut acum s` se opreasc`, s`-i spun` lui Wayne c` e
obosit`, c` vrea s` doarm`. {tia, \ns`, c` trebuie s` continue, s`
mearg` pân` la cap`t.
– |ntr-o sear`, a venit acas` foarte târziu – se \ntâmpla a patra
oar` \ntr-o s`pt`mân`. I-am spus c` vreau neap`rat s` divor]ez.
– A refuzat s` accepte?
– Da. Avusesem [i \nainte certuri \ngrozitoare pe tema aceasta
[i de fiecare dat` cedasem, s`tul` de scandal. |n seara aceea, n-am
mai cedat. I-am spus c` deja consultasem un avocat.
Teslyn t`cu; amintirea acelei nop]i era \nc` vie, chiar dac`
trecuse atâta timp de atunci. Rev`zu chipul lui Alec [i se \nfior`.
– M-a rugat s`-i mai dau o [ans`, dar n-am vrut. A spus c` e
ira]ional ce fac, c` sunt lipsit` de sensibilitate, c` voi regreta dac`
m` \nc`p`]ânez \n acea idee. I-am spus c` nimic nu m` poate face
s` m` r`zgândesc, indiferent de ce-ar zice sau ce-ar face.
Se opri din nou.
– Continua.
– A ie[it \n fug`. |n noaptea aceea ...
Vocea \ncepu s`-i tremure.
– Atunci s-a \ntâmplat accidentul?

– Era dup` miezul nop]ii când a venit poli]ia s` m` anun]e.
– {i te-ai \nvinuit pentru asta.
– Nu exist` alt` explica]ie. Este adev`rat c` Alec conducea
\ntotdeauna cu vitez` – \mi era \ngrozitor de team` când
mergeam cu el cu ma[ina, dar niciodat` pân` atunci nu se
\ntâmplase nimic.
– Asta nu \nseamn` nimic ...
– Era disperat când a plecat.
– Nu po]i [ti ...
– Nu pot fi sigur`, dar este foarte probabil c` s-a \ntâmplat a[a.
– D -aceea nu mai vrei s` te rec`s`tore[ti?
|n sfâr[it, \n]elesese!
– Trebuia s`-mi dau seama \n ce stare se afla.
L-am respins de multe ori, dar de data aceea deznod`mântul
a fost tragic.
T`cerea care se l`s` \ntre ei i se p`ru lui Teslyn nesfâr[it`.
– Acum, trebuie s` [tiu \n ceea ce-l prive[te pe Joshua. Te-ai
gândit c`, dac` te obligi s` \ncepi o rela]ie cu el \]i isp`[e[ti
\ntr-un fel vina pe care \]i imaginezi c` o ai?
– Nu suport s`-l v`d pe Joshua, [opti ea.
– {i-atunci, de ce te-ai dus cu el dup` ce m-ai refuzat pe mine?
– {tiu c` e o prostie, dar am sim]it c`, dac` l-a[ fi refuzat, ar fi
fost ca [i când l-a[ fi respins din nou pe Alec. Nu-l pot suporta pe
Joshua [i nu e vina lui; de aceea m-am gândit c` trebuie s` m`
port frumos cu el.
– Chiar c` e o prostie.
146 SALLY TREVOR
– Nu se va mai repeta. Wayne ... acum \n]elegi de ce nu pot s`

primesc mo[tenirea?
– Sigur c` da.
Wayne se ridic`, se plimb` pu]in prin camer`, \ncruntat [i
concentrat, apoi veni din nou lâng` patul ei.
– |n]eleg multe lucruri. Acum plec, Teslyn. |ncearc` s` dormi,
e[ti extenuat`.
Se aplec` [i o s`rut` pe frunte, \ns` f`r` pasiunea cu care
Teslyn se obi[nuise din partea lui pân` atunci.
Capitolul 11
|n fiecare zi, Teslyn a[tepta, sperând c` Wayne va veni. Ar

fi putut telefona la Tinarua; de câteva ori \ncepuse chiar s`
formeze num`rul, apoi renun]ase. Era cât se poate de clar:
Wayne nu mai voia s-o vad`.
|[i amintea expresia de pe chipul lui când terminase de
povestit. Atunci, avusese impresia c` o \n]elesese, sau cel
pu]in, \[i d`dea seama de chinul prin care trecuse. Pe m`sur`
ce zilele treceau f`r` s` primeasc` vreun semn de via]` de la
el, \i era tot mai clar c` se \n[elase.
Pesemne c` Wayne ascultase cu oroare povestea ei, sau
compasiunea lui se \ndrepta spre bietul so] disperat c`ruia
nu i se mai d`duse \nc` o [ans`.
Oricum, \l dezam`gise [i nu mai vroia s` aib` nimic de-a
face cu ea.
148 SALLY TREVOR
Poate c` era mai bine a[a, tot \ncerca Teslyn s`-[i spun`,
c`ci altfel, desp`r]irea de el prin plecarea ei de la Pinevale ar
fi fost [i mai dureroas`.
Singurul lucru \ncurajator era c` Jim \[i revenise complet,
mai repede decât \ndr`zniser` ei s` spere.
– De-acum, m` pot re\ntoarce la munc`, \i spuse Jim
\ntr-o diminea]`.
– F`r` \ns` s` mai ri[ti cu ma[in`ria aceea, \i r`spunse ea,
zâmbindu-i. Jim, ar`]i minunat!
– A[ vrea s` pot spune acela[i lucru [i despre tine, inter-
veni Mary, privind-o cu \ngrijorare.
– Nu m` mai doare atât de tare nici capul, nici um`rul.
– R`nile trupului se vindec` repede, dac` nu e vorba de
ceva foarte grav – [i, slav` Domnului, la tine nu a fost cazul.
Dar m` uit la ochii tì, draga mea. E[ti atât de trist` ...
– E timpul s` plec.
– Prostii! protest` Jim.
Nu \nseamn` c` trebuie s` pleci pentru c` eu sunt
complet s`n`tos. {tii c` aici e[ti acas`.
Era momentul s` fie ferm`. Jim era restabilit, iar Mary nu
mai avea motive de \ngrijorare, a[a c` puteau suporta vestea
mai u[or.
– Trebuie s` plec.
– Bine, dar ... \ncepu Jim.
– Te rog, Jim, nu face s`-mi fie [i mai greu decât \mi este.
Deja avea ochii aproape \n lacrimi.

– E vorba de Wayne, nu-i a[a? \ntreb` Mary.
Teslyn tres`ri, mirat`.
– Este atât de evident? \ntreb` ea \n cele din urm`, cu
durere \n glas.
– La \nceput, nu a fost.
De fapt, sperasem ca tu [i Joshua ... |n sfâr[it, ceva s-a
\ntâmplat \n ziua \n care ai c`zut de pe cal. Nu \n]eleg ce, dar
este \n leg`tur` cu Wayne, nu-i a[a?
– Da. Vrea s` ne c`s`torim.
– N-am [tiut!
– Nu lua]i \n seam`. Oricum, s-a r`zgândit.
– }i-a spus el asta?
– Nu era nevoie. Am avut o discu]ie [i de atunci nu l-am
mai v`zut.
– Sigur c` nu l-ai mai v`zut, spuse Jim. E plecat.
O vag` speran]` \ncol]i \n sufletul ei.
– E plecat de câteva zile.
– |n cazul acesta ...
Nu-[i mai termin` fraza. |n cazul acesta ... nimic. Lic`rul
de speran]` se stinse imediat. Ar fi putut s`-i spun` [i ei
despre planurile lui, s`-[i ia r`mas-bun. Pe când a[a, faptul c`
nu-i spusese nimic, era un indiciu clar.
– Voi pleca [i eu \n câteva zile.
-Atât de curând?
150 SALLY TREVOR
Jim p`rea neconsolat.

Era mai bine o desp`r]ire brusc`, acum cât era hot`rât`; o
amânare n-ar fi f`cut decât s` adauge la chinul desp`r]irii.
– Da, m` tem c` da.
– S-ar putea ca Wayne s` nu se \ntoarc` pân` atunci.
Chiar asta sper. Vreau s` plec \nainte ca el s` se \ntoarc`.
Nu vreau s` fiu nevoit` s`-l v`d, s`-mi iau r`mas-bun de la el.
S-ar putea s` nu-mi pot ascunde sentimentele [i n-a[ suporta
mila lui.
– Nu are importan]`, spuse ea cu voce tare. Mai era \ns`
\nc` o problem` nepl`cut` de rezolvat [i Teslyn \[i adun` tot
curajul de care era \n stare. Mary, Jim, dragii mei, v` rog s`
nu v` sup`ra]i, dar nu vreau s`-mi l`sa]i mie partea de
proprietate ce v` revine.
– Numai pe tine te avem, zise Jim cu ochii \mpìenjeni]i
de lacrimi.
– Este [i Joshua. Se pare c` se stabile[te aici [i-[i
concentreaz` \ntreaga aten]ie asupra fermei.
– E adev`rat c` munce[te mult, \ncuviin]` Mary, dar am fi
vrut s`-]i l`s`m ]ie partea noastr`.
– A[ fi fost un fermier nepriceput. {i-apoi, va fi bine [i
pentru Pinevale s` aib` un singur st`pân. Ei, a]i fost amândoi
cum nu se poate mai buni cu mine. {i-apoi, nu e o desp`r]ire
definitiv`, voi mai veni.
***
Dup` dou` zile, \n timp ce f`cea o plimbare de bun-r`mas

prin p`dure, Teslyn [tie c` desp`r]irea urma s` fie definitiv`.
De[i ]inea enorm la Mary [i la Jim – de fapt, ei doi
constituiau singura ei familie – nu avea s` revin` acolo,
pentru c` asta ar fi \nsemnat \n mod inevitabil o nou`
\ntâlnire cu Wayne [i, prin urmare, o nou` suferin]`.
|nv`]ase multe drumuri minunate, dar \i pl`cea mai cu
seam` cel ce ducea la un platou \nsorit.
Ziua urm`toare \n zori urma s` plece; o ducea Jim cu
ma[ina la gar`. Pân` atunci, vroia s` mai vad` o dat` locurile
ce-i erau atât de dragi.
Ajuns` pe platou, Teslyn \l priponi pe Toby de un copac
[i, rezemat` de o stânc`, se a[ez` \n iarb`. Privind \n zare, era
greu de spus unde se termina Tinarua [i unde \ncepea
Pinevale. Ar fi putut spune \ns` cu precizie unde era ferma
lui Wayne – locul ce-ar fi putut deveni propria ei cas` dac`
[i-ar fi tìnuit vina. Nu! |i spusese lui Wayne adev`rul [i acum
suporta consecin]ele, dar [tia bine c` n-ar fi putut proceda
altfel. |ncet, \ncet, zgomotul unui tropot de cal
apropiindu-se \i \ntrerupse gândurile.
152 SALLY TREVOR
Dup` o clip` de panic`, \[i d`du seama c` nu putea fi

decât Joshua [i se lini[ti.
Din ziua acelui incident, acesta nu numai c` nu mai f`cuse
nici o \ncercare de a o cuceri, dar accept` situa]ia f`r`
resentimente.
Din momentul acela \ncet` [i repulsia ei fa]` de el, ca [i
cum, dup` confesiunea f`cut` lui Wayne, ar fi \n]eles \n
sfâr[it c` nu avea rost s` vad` \n el un nou Alec; Joshua era o
persoan` distinct`, un b`rbat agreabil. A[adar, va discuta
pu]in cu el [i se vor \ntoarce acas` \mpreun`. {i totu[i, dac`
era Joshua, de ce sim]ea acea nelini[te?
Mai \ntâi dintre copaci ap`ru capul calului – de-ajuns ca
Teslyn s` simt` c` i se taie respira]ia. Apoi, ap`ru [i c`l`re]ul:
puternic, bronzat, \nnebunitor de seduc`tor. R`mase
privindu-l ca paralizat`. P`rea furios.
– A[adar, tocmai f`ceai turul de bun-r`mas.
– {tii? reu[i ea s` \ntrebe, de[i parc` buzele \i erau
amor]ite.
– C` inten]ionai s` pleci mâine? Da.
|ntrebarea, a[a cum o formulase el, ar fi putut s` i se par`
cam ciudat`, dar \ntreaga ei aten]ie era concentrat` asupra
tr`s`turilor lui, pe care vroia s` le \nregistreze \n memorie
pân` \n cele mai am`nunte ca s`-i fie amintiri de nepre]uit –
doar era ultima dat` când \l vedea.
– De unde ai [tiut c` m` g`se[ti aici?
– {tiu atât de multe despre tine, Teslyn.

Doar n-a fost greu de imaginat c` vei fi \n unul din
locurile tale preferate.
Faptul c` amintise cât de mult [tia despre ea, era probabil
o aluzie la p`rerea lui c`-[i adusese so]ul \n pragul disper`rii.
De când \i m`rturisise totul, nu mai auzise nimic de el. Ce
alt` dovad` vroia a dispre]ului lui pentru ea sau a
dezaprob`rii purt`rii ei?! Scutur` din cap [i, ridicându-se,
porni spre Toby. Era inutil s` mai r`mân` acolo.
Cu o mi[care rapid`, Wayne \ngenunche [i-i prinse
\ncheietura mâinii.
– Nu mai \ncerca iar o cascadorie; nu-]i ajunge o c`z`tur`?
{i, f`r` s`-i lase timp c` r`spund`, adùg` pe un ton blajin:
Când ai de gând s` \ncetezi s` mai fugi de mine?
– Nu inten]ionam s` fug.
– Oare?! N-aveai de gând s-a[tep]i s`-]i iei r`mas-bun de la
mine. De ce?
– Nici tu n-ai considerat necesar s`-mi spui “La revedere”
când ai plecat. Ai fost plecat o s`pt`mân`. Cum crezi c` m-am
sim]it când am aflat de la Jim c` e[ti plecat?!
– Sup`rat`?
– Furioas`, r`spunse ea f`r` nici o precau]ie,
nemaigândindu-se c` astfel se tr`da.
Wayne \ncepu s` râd`. Ah, râsul acela seduc`tor [i
degetele care \i mângâiau bra]ul ...
154 SALLY TREVOR
– Excelent!
– E[ti mul]umit! spuse ea dup` o clip`, nedumerit`,
\nregistrând, undeva \n subcon[tient, c` privirea lui era plin`
de c`ldur`.
– |ncântat! E[ti o femeie plin` de pasiune, Teslyn, [i [tii
s` trìe[ti din plin fiecare emo]ie. Exact ceea ce-mi doresc de
la so]ia mea.
– So]ie?!
– Exact, draga mea. Ce te surprinde? {tii bine c` ne vom
c`s`tori.
Teslyn \ncepu s` tremure. Se sim]i cuprins` de panic`,
apoi de o bucurie f`r` seam`n.
– Te-ai r`zgândit ...
– Eu?!
– Nu pentru asta ai plecat de la Tinarua f`r` s`-mi spui? Ai
fost dezam`git de mine când ai aflat c` din cauza mea a murit
Alec.
– N-am fost niciodat` dezam`git, iar tu nu e[ti
r`spunz`toare pentru moartea nim`nui.
– Bine, dar ]i-am spus ...
– {tiu foarte bine ce mi-ai spus. Acum, ascult`-m`, pentru
c` am [i eu ceva s`-]i spun. |ncearc` s` nu m` \ntrerupi pân`
nu termin.
|n primul rând, n-am putut s`-mi iau r`mas-bun de la tine,
pentru c` ar fi trebuit s`-]i spun unde merg.
– {i unde ai mers?
– La Johannesburg. Nu demult, am petrecut mult timp
urm`rindu-te.
De data aceasta, am mers pe urmele lui Alec.
Cu pu]inul pe care-l aflase de la ea, Wayne petrecuse ore
\n [ir discutând cu diverse persoane care-l cunoscuser` pe
Alec, mergând \n locurile pe care le frecventase. Ajunsese \n
cele din urm` \n barul \n care \[i petrecuse ultimele ore.
Venise acolo cu fata \n compania c`reia obi[nuia s` vin`
foarte des. Bùser` amândoi foarte mult – atât de mult,
\ncât, la plecare, barmanul \ncercase s`-i avertizeze s` fie
aten]i, mai ales c` plouase [i [oselele deveniser` foarte
alunecoase. Ma[ina pornise \n tromb`, ca, numai la câteva
minute dup` aceea, s` se opreasc` \ntr-un stâlp. Alec murise
imediat, iar fata, \n mod miraculos, sc`pase doar cu câteva
zgârieturi.
– Poli]ia n-a spus nimic despre ea ...
– Când poli]ia a ajuns la locul accidentului, plecase deja.
Dup` aceea, tu n-ai mai \ncercat s` afli nimic, altminteri ai fi
[tiut deja ce-]i spun eu acum.
– Nu [tiu dac` eu a[ fi reu[it.
Pe bun` dreptate, Teslyn se \ndoia c` ar fi avut autoritatea
lui Wayne pentru a-i determina pe cei ce-l cunoscuser` pe
Alec s` coopereze.
– Alec conducea \ntotdeauna nebune[te, continu` ea.
156 SALLY TREVOR
De ce s-a \ntâmplat tocmai \n noaptea aceea, Wayne, de

ce?
– Nume[te-o coinciden]`, nume[te-o cum vrei; nu pot
explica. Sigur c` da, l-a afectat ceea ce i-ai spus tu, dar
accidentul nu s-a produs imediat.
Dup` cum spunea barmanul, Alec bùse din ce \n ce mai
mult [i devenise din ce \n ce mai irascibil. Se certase cu
diver[i indivizi \n bar. La cât de u[or se derapa pe [osele
dup` acele ore \n [ir de ploaie [i având \n vedere cât bùse
Alec, accidentul era inevitabil.
– Nu vei putea [ti niciodat` sigur.
– |ns` po]i \nceta de-a te mai \nvinui. |ntrebarea este dac`
o vei face. Ce spui, iubito?
Abia dup` câteva clipe Teslyn \l privi \n ochi, hot`rât`.
– Da.
– S` stabilim data nun]ii, abia reu[i el s` spun`, printre
s`ruturi.
Teslyn era mai fericit` decât \[i \nchipuise vreodat` c` ar
putea s` fie [i totu[i, mai r`mânea o \ntrebare.
– Dac` n-ai fi aflat aceste lucruri, ai mai fi vrut s` te
c`s`tore[ti cu mine?
– |ntotdeauna te-am dorit.
Am mers la Johannesburg doar pentru lini[tea ta; [tiam c`
nu vei fi \mp`cat` decât când vei alunga definitiv fantomele
trecutului.
Cum de te \ndoiai \nc` de acest lucru? Te iubesc – te

iubesc cu toat` fiin]a mea.
Cuvintele pe care dorise atât de mult s` le aud`!
– {i eu te iubesc enorm. Wayne, trebuie s` le spunem lui
Mary [i lui Jim.
– Cred c` deja [tiu. Iar noi nu ne mi[c`m de aici pân` nu
fix`m data nun]ii.
Ce spui de ... mâine?
– Ce-ar fi s` amân`m pentru poimâine?
– Dac` trebuie s` a[tept atât de mult, este neap`rat nevoie
s` te s`rut acum.
Ideea li se p`ru cât se poate de bun` amândurora.
Sfâr[it

Sally Trevor - Pentru Liniștea Ta PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sally Trevor - Pentru Liniștea Ta PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

– Bine, mul]umesc. Cheia trebuie s` fie undeva la fundul

– Aici locuiesc eu, spuse ea când ajunser` \n dreptul

minute \n care s`-[i adune gândurile. Individul acesta fusese

|l privea stingherit`, f`r` s` [tie de ce, pe acest b`rbat \nalt,

– Bine, dar nu pot.

Oare [i picioarele erau la fel de bronzate ca fa]a [i mâinile?

fragil` cum e, risc` s` fie iremediabil distrus`, Chiar \n acest

– Nu e h`inu]a mea, Tessy, scânci micu]ul.

– Este pur [i simplu o nebunie, povestea Teslyn pu]in mai

copiii. Inten]ionam s` am vreo [ase, dac`-]i po]i imagina. Uneori,

– Oare de ce am senza]ia c` a \ncercat s` ... dep`[easc`

Era o zi \nsorit` \n care contururile se desenau cu precizie pe

apropiere, c`ci la \nceput \l iubise. Sau s` fi fost fericirea de la

Imediat dup` moartea lui, Teslyn credea c` nici nu putea locui

propriet`reasa – se gândi ea, de[i era cu o zi mai devreme decât

– }i-am \ntrerupt prânzul, spuse el aruncând o privire spre

– Nu; n-am pe nimeni.

– |mi repe]i mereu acela[i lucru.

Mâna lui \i atinse pieptul [i z`bovi acolo, senzual, câteva clipe,

{tia c` nu-i va fi u[or, dac` nu chiar imposibil, s` uite cele

Era s` spun`”\n via]a mea”, dar se opri la timp. Cum

– Nu merg – credeam c-am spus-o deja destul de clar.

Cuvintele lui \i produser` o durere nejustificat`.

dea, decât s` primeasc` ordine [i s` aib` mul]i bani. Dar

cartier cenu[iu. De-ar fi putut \ns` s` nu mai tremure a[a – un

– Pentru tine, Teslyn.

Este adev`rat c`, pentru copii, câteva s`pt`mâni pot p`rea o

Ce-o fi vrând s` spun`?!

E \ngrozitor; m` sperie [i m` incit` [i ... nu mai \n]eleg nimic.

– Ai fost vreodat` \n Lowveld?

de ]ar` pân` la un ele[teu \nconjurat de s`lcii [i acoperit cu

inteligen]i str`lucitori. Privirea u[or amuzat` cu care el \i

A[ fi crezut mai degrab` c` vrei s` ai propria ferm`, c` ai idei

Teslyn ar fi putut completa cu u[urin]` lista cu defectele lui

impresia pe care mi-ai l`sat-o a fost de candoare, de inocen]` [i

De fapt, ne-am ab`tut de la subiect.

– Am spus c` a[tept \n ma[in`.

Sentimentele ei legate de moartea lui Alec erau suficient de

La desert aveau pl`cint` de dovleac, dar, când aduse tava la

Acesta fusese doar unul din incidentele ce-i marcaser`

Era dragostea pe care ea n-o cunoscuse [i nici nu avea s-o

– S-a \ntâmplat ceva care te-a nec`jit?

Vocea lui p`rea s` vin` de undeva de departe, iar cuvintele lui

– N-a[ mai veni deloc, dac-ar fi dup` mine, morm`i ea

Acestea erau primele cuvinte rostite de Wayne dup` mai bine

– Trebuie s` te eliberez de aceast` idee.

– Jim [i Mary se vor \nfuria.

crezându-te femeie \n toat` puterea cuvântului, când de fapt e[ti

sub]ire, iar pe pere]i, dou` postere, unul \nf`]i[ând o giraf`, iar

Str`lucirea ochilor lui c`prui confirma aceasta, spre fericirea

din trei rânduri de locuin]e cu pere]i de lut [i acoperi[ din stuf,

Wayne se opri \n locul \n care râul f`cea un cot [i Teslyn v`zu

Strig`tului de bucurie al b`iatului \i urmar` imediat aplauzele

analizat; era ceva ce o f`cea pe Teslyn s` se simt` extrem de

– Da, r`spunse ea.

– Teslyn, hai s` dans`m.

l`sându-[i capul pe bra]. |i ardeau obrajii [i durerea \nc` \i ap`sa

– Doar dac` mi-a[ l`sa anumite treburi nerezolvate. |mi dau

– Ai putea dormi \n ma[in`.

Nu avea nimic altceva pe el decât un [ort alb. Cu toat` spaima,

– Nu aveai nici un drept s` intri.

ce mai dornic s-o s`rute, cu cât o s`ruta mai mult, ea