Universitatea „Dunărea de Jos” – „Științe ale educației – Pedagogia învățământului primar și preșcolar”,

Carp Carmen, anul I

Modalitați de îmbunătățire a învățământului de masă prin

valorificarea alternativelor educaționale

Motto :
“Școala cea mai bună e aceea în
care înveti, înainte de toate, a învăta.”
(Nicolae Iorga)

Pedagogia Waldorf, Pedagogia Montessori, Alternativa Step-by-step

Noile orientări din educație care au promovat puternic metodele active și naturale,
denumite de unii și alternative pdagogice, s-au dezbătut în timp sub muliple forme și
treptat au însemnat în lume mai mult decât o opoziție la vechea pedagogie.

Treptat ele au modifiacat întreaga abordare a practicii și activității pedagogice. În

continuare, voi prezenta câteva caracteristici ale sistemelor pedagogice: Pedagogia
Montessori, Pedagogia Waldorf și Alternativa Step-by-step.

1. Pedagogia Waldorf
Țelul principal al educație Waldorf este aceea de a produce indivizi capabili de a-și
găsi menirea în viață. Educația copilului în școlile Waldorf, îl abordează pe acesta
integral: „gândire, simțire, voință”. Activitățile sunt proiectate astfel încât să pună în
echilibru cunoștiințele teoretice, abstracte ale elevului, cu activități artistice și practice.

Profesorii de la aceste școli pot respecta ritmul individual de dezvoltare al fiecărui

copil, iar modul de abordare a prezentării cunoștiințelor oferite este adaptat vârstelor
copiilor.

Se urmărește de către profesor, ca fiecare dintre copii să-și găsească motivațiile

interioare pentru a învăța și a se dezvolta, pe când în școala de masă sunt mulți copii în
clasă și nu se poate realiza în totalitate procesul instruct-educativ. Referitor la trăsăturile
educației Waldorf, dinamica diferențiată a procesului de învățare este încet, lent cu multe
repetiții în clasele primare; în școala de masă procesul de învățare este foarte rapid,
încărcat, se cere un volum mare de cunoștințe și din această cauză nu se înregistrează în
totalitate la o clasă promovabilitatea 100%; adică nu toți copiii nu reușesc.

O altă trăsătură a școlii Waldorf, este activarea la copil în egală măsură, prin
programa de învățământ, atât a calităților intelectuale cât și acelor artistice și practice; în
învățământul de masă se pune accent pe cantitatea intelectuală.
Universitatea „Dunărea de Jos” – „Științe ale educației – Pedagogia învățământului primar și preșcolar”,
Carp Carmen, anul I

Orarul zilnic în școala Waldorf, este specific tuturor elevilor din întreaga lume:
primele două ore sunt dedicate materiilor de bază predate în „epoci” cu durată între două
și cinci săptămâni, urmate de limbi străine, artă plastică, muzică, euritmie, gimnastică,
lucru manual; în școala de masă fiecare cadru didactic își face propriul orar, metodele de
predare sunt diferite, se insită mai mult pe memorare.

În clasele mici, copiii lucreaza scriindu-și propriile „manuale” în colaborare cu

profesorul pentru fiecare materie studiată; în școala de masă fiecare elev are manualul
său indiferent dacă în clasă există și elevi cu cerințe educative speciale, chiar dacă aceștia
au programe adaptate, nu se poate lucra diferențiat. Pentru acesti copii cu cerinte
educative speciale, este nevoie de profesori de sprijin, logoped, si alte persoane
specialiste in domeniu.

Ultima trăsătură este învățământul necompetițional, prin lipsa notelor, profesorii

fac la sfârșitul fiecărui an școlar, evaluări foarte detaliate, de activitatea copiilor și de
dezvoltarea acestora pe parcursul întregului an școlar; în învățământul de masă nu se
pune accent pe gândirea creatoare.

2. Pedagogia Montessori
Motto:
Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari.
Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)

Această alternativă educațională are ca motto: „Elevii învață ceea ce fac!”

Referitor la scopurile specifice pentru copiii care frecventrază școlile Montessori, există
și aici următoarele critici sau dezavantaje în învâțământul de masă:

 Sprijinirea copilului în procesul de socializare – în educația Montessori, copiii

lucrează și se joacă împreună, își dezvoltă deprinderi de socializare foarte
importanete, activitățile în grup, îi învață pe copii să coopereze, colaboreze,
negocieze, să-și dezvolte înțelegerea și respectul față de ceilalți; în școala de masă,
copiii lucrează individual, socializarea este pe ultimul loc, nu se respectă, nu se
pune accentul decât pe cogniție. Dacă într-o clasă există unul sau doi copii cu
cerințe educative spaciale, aceștia sunt marginalizați de restul copiilor; profesorul
trebuie să urmeze cursuri de perfecționare, să explice elevilor că toți copiii au
aceleași drepturi, nevoi și mai presus de toate.
Universitatea „Dunărea de Jos” – „Științe ale educației – Pedagogia învățământului primar și preșcolar”,
Carp Carmen, anul I

 Ajustarea copilului în dezvolatarea inteligenței și imaginației; în școala de masă,

dacă un copil nu se decurcă la un domeniu oarecare nu este incuarajat, stimulat
pentru domeniul în care este talentat, copiii trebuie să-și formeze deprinderi bine
conturate în toate domeniile de activitate. Se cere să fie „Copilul enciclopedic”.

 Stimularea unei curiozități permanente la copil; așa cum se specifică în educația

Montessori, curizitatea stă la baza învățării. În școala de masă, nu există timp
pentru a-i satisface curiozitatea copilului datorită volumului mare de cunoștiințe
care trebuie parcurs într-o perioadă scurtă de timp și a temelor pentru a fi rezolvate
acasă.

 Sprijinirea copilului în construirea unui aspect de sine ridicat; copiii din școala de
masă ar trebui consiliați periodic cel puțin o dată pe săptămână, discutând și
colaborând cu profesorul de la clasă, aceștia ar căpăta încredere, insuccesul va fi
eliminat și acesta poate căpăta siguarnța că poate învăța singur și va deveni
încrezător în propriile forțe și idei.

 Dezvoltarea la copil a unei atitudini pozitive față de școală și învățătură; datorită

volumului mare de cunoștiințe și numărului mare de copii la clasă, elevii din
școala de masă nu pot lucra în ritmul propriu și nu pot repeta activitățile până la
stăpânirea deplină, pentru ca fiecare copil nu poate să facă ce-i place.

 Dezvoltarea inițiativei și perseverenței în educația Montessori oferă copiilor

activități; încurajarea acestora să-și dezvolte inițiative și să-și construiască
deprinderi de conducător, ceea ce inspiră creșterea individuală. În școala de masă,
nu elevul alege activitatea ci profesorul, datorită programului încărcat și a
cerințelor.

 Punerea bazelor de sine, autodisciplina și simțul de ordine. În clasele Montessori,

totul este altfel aranjat încât să inspire copilului un sentiment al ordinii, dar și să-i
permită să exploreze, să învețe și să se recreeze. În școala de masă, se lasă totul pe
umerii profesorului, familia nu se implică. Părinții ar trebui să-și învețe copiii să
fie disciplinați să respecte atât cadrul didactic cât și persoanele din jurul lor.
Majoritatea părinților nu participă la ședințe și din această cauză de necooperare cu
școala, copilul are de suferit, rezultând insuccesul.

3. Alternativa Step-by-step
Motto:
“Copilul să nu știe nimic pentru că i-ai spus,
ci pentru că a înțeles el însuși;
să nu învețe știința, ci s-o descopere”
(Jean-Jacques Rousseau)
Universitatea „Dunărea de Jos” – „Științe ale educației – Pedagogia învățământului primar și preșcolar”,
Carp Carmen, anul I

Acest program educațional creează temelia atitudinilor, cunoștiințelor, priceperilor

și deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în viitor, programul conceput în spiritul
respectului față de necesitățile specifice fiecărei țări și tradiții culturale.

Este un program destinat copiilor de la 3 -13 ani, precum și familiilor acestora.

Obectivele acestei alternative educaționale sunt acelea de a dezvolta în fiecare copil
capacitatea de; „a fi creativ și a-și dezvolta resursele proprii”, a avea gândire critică, a
fi capabil să facă alegeri și să aibă inițiativă și nu în ultimul rând de a comunica ușor
cu semenii, a înțelege și a negocia.

Atât la școala de masă cât și în familia copilului se procedează cu copii ca și cum

nu ar reprezenta un scop prin ei însuși, ci ca și cum ar fi creați pentru bucuria, orgoliul
și comoditatea părinților.

Scopul școlii de masă este obținerea unui examen sau a unei diplome, încât acestea
ar trebui suprimate pretutindeni – ci acela ca elevii să-și caute singuri cunoștințele
necesare, să aibă propriile lor impresii, să-și formeze opinii, să ajungă la bucuria
intelectuală prin munca lor proprie.

Responsabilitatea ar trebui să o aibă nu numai profesorul ci și părintele, numai

printr-o relație de colaborare, înțelegere și comunicare se poate ajunge la succesul
copilului; formare de priceperi și deprinderi, dezvoltarea capacitații intelectuale,
relaționare și socializare, formarea autonomie personale, abilități, comportamente.

Putem spune că unul din factorii care acționează negativ asupra procesului
instructiv-educativ este schimbarea metodologiei de la an la an, volumul mare de
cunoștiințe, asimilarea acestora într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Putem concluziona că într-o societate în continuă dezvoltare, accentul în sistemul

de educație ar trebui să se pună pe gândire critică și inovatoare pe calitatea informației
și pe însușirea unor abilități necesare dezvoltării personale, pentu că altfel intregul
sistem de învățământ creează doar rebuturi sociale.

Bibliografie:
 Joița Elena, Ilie Vali (2003), „Pedagogie și elemente de psihologie școlară”, ed. Arves,
București
 Gheoghe Felea (2006), Revistă de pedagogie – pedagogii alternative, nr.1-12/2006, Ed.
VANEMONDE, București