Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Prima secvență accentuează stările interioare ale eului liric, declanșate de asocierea unor
semnificații ale cuvintelor folosite cu sens conotativ. Spre exemplu, folosirea comparației «Ca
într-o crâșmă umedă, murdară» sugerează povara care apasă într-un spațiu asfixiant, un interior
limitat care denotă deprimarea și oboseala psihică. De asemenea, angoasa și nevroza sunt
sugerate de versul «Șivoaie-n case triste inundă», poetul sugerând că avem de-a face cu un spațiu
al periferiei, pesimist, recompus după o viziune proprie: «Prin măhăleli mai neagră noaptea
pare». În sprijinul transmiterii acestor stări poetul apelează la motivele poetice specifice operei
sale: ploaia, singurătatea, noaptea, golul sufletesc. Conform viziunii pe care poetul a adoptat-o
atunci când a întruchipat acest univers liric, avem de-a face cu un spațiu întunecat, fără
capacitatea de a se regenera. Specific operei bacoviene este și motivul apei, care simbolizează
dezintegrarea și dezagregarea spiritualității creatoare: «auzi tușind o tusă-n sec, amară»; «ziduri
vechi ce stau în dărâmare»”.
Tema poeziei este reprezentată de modalitatea în care Bacovia percepe lumea. Perspectiva
bacoviană asupra lumii este dezolantă, întrucât este vorba despre un peisaj aflat în declin, un
spațiu al pierzaniei și al alienării de sine și de cei din jur. Momentul ales pentru conturarea
acestei imagini este noaptea, care sporește senzația de ambiguitate, de nesiguranță și de
scufundare în sinele înstrăinat de mediul social în care există.