Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Administratie si Management Public

Referat

Problema controlului in administratia publica

BUCUREȘTI,2018
 Cuprins

1.Capitolul 1 Notiuni generale 3

1.1 Necesitatea controlului in administratia publica 3
1.2 Tipurile de control a administratiei publice 4
1.3 Publicitatea activitatii administratiei publice 6
1.4 Indicatorii utilizati pentru evaluarea activitatii organelor administratiei publice
7

2.Capitolul 2 Controlul asupra administratiei 8

2.1 Notiunea si scopul controlului 8
2.2 Modalitati si forme de control 10
3.Aprecieri personale 14
4.Bibliografia 16

1. Notiuni generale
 In orice stat este necesar controlul asupra administratiei publice. Scopul principal al
controlului il reprezinta imbunatatirea unei activitati si inlaturarea unor erori sau prevenirea
lor. Controlul vizeaza pe langa elementele cantitative privind realizarea atributiilor,
competentelor si sarcinilor administratiei publice si un control asupra mijloacelor prin
intermediul carora se indeplinesc aceste atributii,

In modelul “statului politist”, administratia publica se supune doar unor reguli “interne”,
unui regulament intern in activitatea sa. In cazul dat, conducatorii din aparatul administrativ,
care au efectuat o incalcare sau au facut abuz de putere, pot fi pedepsite administrativ, in
interiorul acestei institutii si conform regulilor interne de joc.
In modelul “statului de drept” administratia este supusa nu numai regulamentului intern,
dar si unui sistem de drept la carem in orice moment, poate apela cel ce a fost victima. Acest
model permite protectia deplina a administratilor.
În sens larg, controlul este un element important al actului de conducere socială care
urmează, în mod firesc, celui de aplicare a deciziei, indiferent de natura acesteia – politică,
economică, administrativă etc. Controlul este „barometrul” care indică modul în care
acţionează cel chemat să aplice decizia, precum şi gradul în care decizia corespunde scopului
pentru care a fost emisă1 Prin scopurile sale, controlul acţiunii administraţiei se situează în
centrul relaţiilor între „putere” şi „cetăţenii” care i se supun. Prin metodele sale, controlul
reflectă în acelaşi timp caracteristicile aparatului birocratic şi cele ale sistemului politic şi
juridic al fiecărui stat2 . Controlul constă în permanenta confruntare a administraţiei, aşa cum
este, cum a fost sau cum va fi, cu ceea ce trebuie sau ar trebui să fie3

1 M. Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2006,
p. 236 şi urm.
2 I. Alexandru, Tratat de administraţie publică, Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2008, p. 635.
3 D. Brezoianu, Drept administrativ român, Bucureşti, Editura All Beck, colecţia Curs universitar,
2004, p. 482.

2. Tipurile de control a administratiei publice

 Tipurile de control utilizate asupra activitatii administratiei publice sunt controlul
politic, administrativ si judecatoresc. Un factor care conditioneazasi in mod hotarator
determinatoate aceste tipuri de control este publicitatea (notorietatea) activitatii administratiei
publice.

 Controlul politic
Controlul politic asupra administratiei publice este efectuat de acele organe sau
persoane, care alcatuiesc direct sau indirect puterea suprema in stat. Aceste organe pot fi:
Parlamentul si organele reprezentative locale, poporul sau un partid politic.

 Controlul administrativ
Controlul administrativ se poate defini ca acea forma a verificarii de stat infaptuita de
autoritatile publice executive in conformitate cu prevederile legale, atat asupra activitatilor
specifice propriului sistem de organe cat si in afara acestuia, in vederea stabilirii existentei sau
inexistentei conformitatii dintre actiunea infaptuita si normele care o reglementeaza, precum
si, dupa caz, restabilirea, la nevoie, a legalitatii incalcate cu toate consecintele decurgand din
aceasta pentru actiunea verificata si autorii controlati. Aceasta forma de control se poate face
prin:
Controlul activitatii subalternilor de catre conducatorii lor. Conducatorii sunt obligati
de a verifica legalitatea, calitate, eficacitatea lucrului subalternilor. Eficacitatea administratiei
este generata de eficienta fiecarui compartiment in parte si de aceea este important modul cum
conducatorii isi indeplinesc obligatiile sale de control.
Inspectiile. Lucrul conducatorilor este completat de activitatile diverselor inspectii.
Fiecare minister dispune de inspectii proprii care sunt chemate de a controla activitatea
subdiviziunilor sale. Indeplinind functia de control, inspectiile au drept de a analiza legalitatea,
eficacitatea si chiar calitatea activitatii administrative, atat pe plan administrativ cat si a
controlului contabil sau economic.
Plangerile administrative. Orice cetatean se poate adresa conducatorilor din
administratia publica cu cereri pentru anularea sau schimbrea unei decizii care i-a provocat
prejudiciu. Ca si in cazurile anterioare controlul este efectuat de administratie, dar este initiat
la cererea cetateanului.

 Controlul judecatoresc
Controlul judecătoresc asupra administraţiei publice constă în încredinţarea unui organ
independent de puterea politică şi de administraţia publică a puterii de a tranşa definitiv
diferendele ce intervin în funcţionarea administraţiei. Instanţele judecătoreşti au, în acest caz,
rolul de a stăvili arbitrariul administrativ, limitând acţiunea administraţiei la respectarea legii,
contribuind totodată, la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, pe calea contenciosului
administrativ4. Acest tip de control are urmatoarele caracteristici|:
 In primul rand el are un caracter strict delimitat, a fie de natura juridica, neadmitind
notiuni ca, rationalitate, decenta, bunavointa, umanism.
 In al doilea rand este initiat de insusi jertfa actiunilor ilegale ale organelor administratiei
publice. Judecatorul nu poate incita un proces daca patimaşul nu s-a adresat la judecata,
chiar si in cazul cand judecatorul a depistat frauda.
 In al treilea rand controlul judecatoresc este cu mult mai cizelat, detaliat si mai
aprofundat de cat controlul politic sau administrativ. Judecatorul,pentru a lua decizia de
partea cui este legea, trebuie sa faca o analiza amanuntitaa cazului pentru a evita
greşelile.
 In al patrulea rand controlul judecatoresc este cu mult mai bine elaborat, decat celelalte
douatipuri de control. In cazul dat procesul de control este supus tuturor normelor
procedurilor judiciare, formalitatilor etc.
Toate acestea asigura eficacitatea controlului judecatoresc, dar, in acelasi timp,
respectarea tuturor normelor si formalitatilor transformacontrolul judecatoresc intr-o
proceduraindelungatasi costisitoare.

4 C.C. Manda, op. cit., p. 117Controlul judecatoresc se deosebeşte esential de controlul politic si
administrativ.
Toate tipurile de control enumerate mai sus sunt utile si permit direct sau indirect
cetatenilor sa controleze activitatea organelor administratiei publice. Dar aceste forme de
control nu pot fi efective daca nu este respectata inca o conditie. Este necesar ca fiecare sa
poata observa sau determina actiunile ilegale sau abuzive ale organelor administrative. Pentru
aceasta este necesar ca cetatenii sa aiba posibilitate de a cunoaşte actiunile administratiei
publice cat si sa poata urmari activitatea ei. De aceea, pe langa primele trei metode de control
mai exista si a patra metoda, care asigura eficienta primelor: publicitatea activitatii
administratiei publice care presupune presupune publicarea, inştiintarea sau anuntul privitor
la toate actele primite de organele puterii administrative.
Modalitatii si forme de control

a.Modalitati de control.

Obiectul controlului il constituie verificarea actiunilor si inactiunilor autoritatilor

administratiei publice sau functionarilor acestora, modul in care si-au realizat atributiile
incredintate, daca s-a respectat principiul legalitatii. Orice element al activitatii administrative
poate constitui obiectul unei aprecieri a controlului5.

Controlul poate fi analitic si privește activitatea functionarilor si sintetic ce privește

organizarea si functionarea diferitelor compartimente administrative.Printre modalitatile de
control consacrate amintim:

a. Controlul de materialitate care privește verificarea elementelor concrete, pentru care

aprecierea se reduce doar la prezenta sau absenta factorilor masurabili.
b. Controlul de regularitate ce consta in raportarea, confruntarea elementelor supuse
controlului cu o norma juridica. Aceasta inseamna ca organul de control va cere
explicatii celui controlat asupra considerentelor ce au stat la baza emiterii actelor sau
realizarii faptelor administrative ori a operatiunilor financiare.
c. Controlul de rentabilitate si eficienta utilizand cu precadere metode contabile si
urmarind evaluarea costurilor administratiei in raport cu resursele umane si materiale
folosite, deci o comparatie intre investitie si rezultat.
d. Controlul de oportunitate. Pentru a se putea realiza corect un astfel de control trebuie
mai intai studiate atributiile organului controlat. Pentru organele administrative
oportunitatea inseamna cunoașterea totala a realitatilor sociale, calitatea oamenilor care
iau decizii, buna credinta, responsabilitatea. Un act administrativ poate fi legal dar
inoportun, ceea ce creeaza premisele reformarii, suspendarii sau anularii lui.Controlul
de oportunitate se face de regula de catre organe de control mixte care urmaresc
verificarea conformitatii actelor cu legea, dar si o circumscriere a acestora intereselor
generale.

In toate cazurile organul de control, fie ca este din cadrul institutiei, fie din afara acesteia,
inainte de inceperea controlului, trebuie sa ia in calcul actele normative aplicabile activitatii
organului controlat sau compartimentul intern al acestuia si neaparat continutul
Regulamentului de organizare si functionare a institutiei (R.O.F) unde sunt prezentate toate
sarcinile, atributiile pe fiecare functionar, compartiment sau pe ansamblul institutiei.

5 Mihai T.Oroveanu.Tratat de drept administrativ,op.cit.pag.135

 b.Formele de control.

Controlul este o activitate complexa care poate fi exercitata incepand cu șeful ierarhic,
al celui controlat pana la un control exercitat de parlament, de organele de justitie,
folosindu-se anumite criterii:

1. In raport cu momentul actiunii administratiei controlul poate fi prealabil, concomitent si

posterior:
a. Controlul prealabil sau preventiv impune ca actul administrativ sa poata fi emis
numai dupa efectuarea controlului, adica verificarea indeplinirii conditiilor legale.
Acest tip de control poate intarzia procesul, decizional el nu trebuie generalizat.
Privește in general activitatile administratiei in domeniul financiar.
b. Controlul concomitent este dificil de realizat, insemnand participarea a doua organe
la luarea deciziei in mod concomitent.
c. Controlul posterior sau ulterior constituie forma generalizata de control in
administratie. El da posibiltatea organului de control de a verifica complet activitatea
organului controlat ,si in acelasi timp, sa lase celui controlat libertatea desfașurarii
operativitatii actiunilor sale, dar si angajarea raspunderii pentru actele emise.Acest
tip de control este preferat celorlalte si pentru faptul ca actiunea de control se
desfașoara intr-o perioadade timp scurta, dar privitor la o perioadade 1-3 ani6
2. Dupa natura autoritatii care il realizeaza, se pot retine trei tipuri de control:
a. Controlul exercitat de Parlament
b. Controlul exercitat de autoritati ale administratiei publice
c. Controlul exercitat de autoritatile judecatorești.
a. Controlul exercitat de Parlament

6.Mihai T.Oroveanu, op.cit.pag.136

 Institutia controlului parlamentar este reglementata prin art.110 din Constitutie potrivit
caruia „Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar
al activitatilor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera
Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare prin intermediul președintilor acestora”.
Deci insasi Legea fundamentala reglementeaza aceasta forma de control parlamentar asupra
intregii puteri executive si asupra autoritatilor administratiei publice. Practic Controlul
Parlamentar privește Președintele Romaniei, Guvernul, ministerele si toate celelalte autoritati,
institutii ale administratiei publice.

Controlul parlamentar exercitat asupra Președintelui Romaniei, are ca obiect observarea

atributiilor constitutionale si legale ale acestuia fata de care controlul parlamentar poate imbraca
forma unor consultari, a unor aprobari prealabile sau posterioare, dar poate duce si la
modificarea acestora in sanctiune. Consultarile si autorizatiile prealabile sau posterioare sunt
legate de dizolvarea Parlamentului, de incheierea unor tratate internationale in numele
Romaniei, declararea mobilizarii generale sau partiale a fortelor armate7

Controlul parlamentar exercitat asupra Guvernu-lui si administratiei publice

Reprezintaforma clasicaa controlului parlamentar si se desfasoarasub diferite modalitati

specifice in randul carora intra: informarea deputatilor si senatorilor, intrebarile si interpelarile,
motiunile de cenzura, comisii de anchete.

De asemena, deputatii si senatorii pot cere in circumscriptiile electorale unde au fost alesi,
informatii. copii certificate dupaacte utile unui control declanșat, spre exemplu la sesizarea unor
cetateni.

 Intrebarile adresate de parlamentari Guvernului si fiecarui membru al sau, care

consacraobligatia acestora de o raspunde intrebarilor formulate de deputati sau de
senatori.
 Interpelarile- reprezintaun mijloc constitutional de control al Parlamentului asupra
Guvernului, care, potrivit Regulamentelor camerelor reprezintacereri adresate
Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai multi deputati sau de un senator prin
care se solicitaexplictii asupra politicii Guvernului in probleme importante ale activitatii
sale interne si externe
  Anchetele parlamentare-fiecare cameraa Parlamentului, isi poate constitui comisii de
anchetasau alte comisii speciale, sau ambele camere comstituie comisii comune. Aceste
comisii de anchetase infiinteazala cererea unei treime din membrii Camei respective2.
Anchetele parlamentare pot avea in vedere cele mai diverse activitati ale organelor
administratiei publice.

b. Controlul exercitat de autoritatile administratiei publice

Este denumit si control administrativ si poate fi la randul sau control administrativ intern
si control administrativ extern. De asemenea, existasi o formade jurisdictie
administrativarealizatade organe specializate prevazute de lege.

Controlul administrativ intern se realizeazade persoane, de compartimente din interiorul

organului administrativ controlat. Controlul administrativ intern este un control ierarhic care se
realizeazade șeful ierarhic superior, asupra compartimentelor din subordine, de șeful
compartimentului asupra functionarilor din compartiment, de compartimente specializate,
precum cel financiar, denumit “control financiar intern”, de compartimentul juridic aspura
actelor cu caracter juridic emise de alte compartimente.Avantajele controlului intern constau in
operativitate si consturile reduse ale acestuia.

Controlul administrativ extern este o control ierarhic, specializat,de supraveghere

generalasau de tutelaadministrativa3.

 Controlul ierarhic se exercitade autoritatile ierarhic superioare celei controlate, este un

control tipic administrativ si are la bazategula caautoritatea administrativaierarhic
superioaraare responsabilitate si pentru actele autoritatii ierarhic subordonate.
Acest control este necesar pentru a mentine unitatea sistemului organelor administratiei
publice.
Controlul de supraveghere generalase realizeazade catre Guvern cu ajutorul Corpului de
Control al Guvernului, cu ajutorul prefectilor, care sunt reprezentanti ai Guvernului in
teritoriu.

2 Mihai Constantinescu,Ioan Muraru, Drept parlamentar,ed. Gramar, București, 1994, pag.251

3 A.Iorgovan, op.cit.,pag.373.
Controlul administrativ specializat care poate fi realizat de structuri administrative special
constituite, cu un grad sporit de specializare, cu activitate permanentasau temporara.In
aceastacategorie de structuri administrative putem enumera urmatoarele:

 Controlul exercitat de organe special constituite pentru control,cum ar fi: Curtea de

Conturi, Garda Financiara. Cele douaorgane ale administratiei publice, prima cu caracter
autonom, aflatasub controlul Parlamentului, infiintataprin lege organica, iar
cealaltainfiintataprin Legea 30/1991, publicatain M.O. 64/27.03.1991 se aflain
subordinea Ministerului de Finante, realizeazaun control specializat pe principiu
posterior, potrivit dispozitiilor legale.
 Controlul exercitat de Inspectiile de Stat din cadrul ministerelor, ale altor organe centrale
ale administratiei publice sau ale autoritatilor administrative autonome locale.
 Controlul exercitat de organe administrative cu caracter jurisdictional, cu prilejul
exercitarii cailor administrative de atac.

c. Controlul jurisdictional asupra administratiei

Este un control necesar, constitutional si se inscrie in principiile generale ale statului de

drept potrivit caruia puterile statului se interfereazauna cu alta, avand nevoiesaexiste un
permanent echilibru al acestora. In plus controlul jurisdictional efectuat de autoritatile puterii
judecatorești dau naștere la dezbatere in contradictoriu a problemelor supuse controlului si in
consecintala imbunatatirea activitatii administratiei.

Controlul administrativ jurisdictional se realizeazaprin intermediul autoritatilor

administrative cu competentain domeniu, iar controlul judiciar prin contenciosul administrativ
presupune exclusivitatea autoritatii judecatorești la actul de control, chiar dacain multe situatii
s-a desfașurat anterior procedura administrativ jurisdictionala.

Aprecieri personale

Statul ca organizatie politicaa societatii, ca reprezentant al colectivitatii nationale

urmarește diferite scopuri de naturapolitica, economica, sociala, culturala, etc.Aceste scopuri
sunt insati scopurile colectivitatii pe care o reprezintasi carora trebuie sale dea satisfactie, sale
indeplineasca.

Manifestarile Statului in viata societatii se realizeazaprin si cu ajutorul unor organe,

fiecare din acestea avand de realizat activitati, functiuni specifice. Trei sunt functiunile sau
puterile consacrate ale Statului si anume: puterea legislativasau functia legislativa, puterea
executivasau administrativasi puterea judecatoreasca. Fiecare din aceste functiuni sau puteri se
deosebește de cealaltaprin obiectul de activitate, prin specificul actiunilor ce le desfașoara.

In doctrina romaneascaactualase opereazacu termeni diferiti precum: „putere executiva”,

”putere administrativa”, ”executivul”, ”administratie publica” sau alti termeni, in esentatoti
autorii desemnand o activitate ce are un numitor comun, executarea si organizarea executarii
legilor.

Notiunea de administratie trebuie privitadin douapuncte de vedere, unul material ce

include o activitate, faptul de a administra, de a executa ceva (legea) si un al doilea punct de
vedere, cel organic, notiune care desemneazaorganele ce executaactivitatea, organele
administratiei publice, autoritatile publice, institutiile publice.Tinand seama de continutul
complex al activitatilor administrative s-au formulat unele definitii ale administratiei, nici una
neputand cuprinde intreaga situatie.

Scopul administratiei este servirea interesului general, public, interes ce se recunoaște

prin continutul legilor adoptate de Parlament si executate de „administratia publica”.Interesul
public reprezintaacele cerinte esentiale, comune colectivitatilor umane pe care Statul le
recunoaște, le reglementeazaprin lege si le dain executare unor organe anume create.
Administratia publica, parte componentaa Statului, actioneazain mod dezinteresat din punct de
vedere financiar pentru realizarea interesului public general al carui scop este ea insasi.

Este bine cunoscut faptul caorice purtator al puterii este inclinat safacaabuz de ea,
persoanele de conducere, indiferent de postul ocupat, sunt obligati sase supunaunor anumite
norme si principii de activitate, care ar garanta eficacitate si legalitatea actiunilor lor.
Concomitent asupra lor este necesar de efectuat controlul si aceastasistematrebuie safie abilade
a scoate la ivealatoti vinovatii actiunilor nelegitime posibile si in masura maxim posibilade a
obliga aceste persoane de a compensa daunele pricinuite jertfelor actiunilor lor.
Conceptul controlului depinde de tipul statului si a administratiei publice aleasade tara
data.
Este insuficient de a apara administratia publicade ea insasi, este necesar de aparat si
cetatenii, de la greşelile sau deciziile eronate ale administratiei.
Cu toate cacerintele populatiei pentru serviciile publice cresc continuu posibilitatile
administratiei publice de a le satisface prin gasirea noilor mijloace de finantare lasade dorit.
Actualaeste si problema calitatii serviciilor publice cat si a costului lor. In fata organelor
administratiei publice staproblema ridicarii eficientii sociale si economice a cheltuielilor
bugetare.
Bibliografie:

1.Alina Profiroiu, Știinta administrativa, București: Ed. Economica, 2007.

2.Corbeanu Ion, Drept administrativ, București: Lumina Lex, 2002.

3.Margareta Costea, Introducere in administratia publica, București: Ed. Economica, 2000.

4.Vasile Tabara, Finantele publice si controlul finantelor in administratia publicalocala,

București: Ed. C.H. Beck, 2009.