Sunteți pe pagina 1din 2

Folclorul copiilor (cântece formulă, recitative, numărători)

Folclorul copiilor constituie un gen de sine stătător care însoţeşte pe copil în toate manifestările,
dezvoltându-se de-a lungul secolelor în strânsă legătură cu jocurile lor şi cu educaţia pe care o
primeau în familie. Trăsătura distinctivă a genului rezultă din particularităţile de vârstă ale
copilului, care au determinat anumite trăsături de conţinut şi modul de realizare al acestuia.
Sub aspectul creaţiei literare, acest gen se caracterizează prin simplitate, muzicalitate,
plasticitate, naivitate, optimism, vioiciune şi exuberanţă.

Prin cantec si joc copilul ia contact cu mediul inconjurator, straduindu-se sa-l cunoasca. Creatiile
din folclorul copiilor insotesc jocurile, dorintele, bucuriile, supararile, impresiile acestora. Aceste
creatii au multiple functii: psihica, educativ-formativa si distractiva. Ele sunt creatii in proza sau
in versuri, epice si lirice si nu au o forma fixa. Aceste creatii au trasaturile specifice creatiei
populare:
- au un caracter anonim intrucat nu se cunoaste autorul;
-au caracter oral fiind transmise pe cale orala;
-au caracter colectiv intrucat sunt creatii ale mai multor persoane care au contribuit intimplator la
imbogatirea lor pana la forma actuala;
-au caracter popular intrucat au ca sursa de inspiratie intelepciunea populara si utilizeaza limbaj
si expresii caracteristice graiului popular – si caracter sincretic, adica implica simultan diferite
forme de arta: muzica, poezie, jocul mimic, dans.
După originea şi structura lor, creaţiile din folclorul copiilor au fost grupate în:
 cântece-formulă;
 recitative-numărători;
 literatura propriu-zisă;
 versurile şi formulele ocazionale.
Cântecele-formulă sunt versuri care exprimau lupta omului împotriva forţelor ostile ale
naturii,având forţă magică şi însoţind anumite practici. Procedeul artistic frecvent este invocarea
soarelui, a lunii, a ploii, a unor vietăţi şi
plante (fluture, gărgăriţă, barză, cioară, arici, păpădie,sângerică etc.), a unor lucruri
neînsufleţite (fluier, fum etc.), a unor personaje pozitive şi negative (aura-paraura, drac, auraş-
păcuraş), a unor boli personificate (frigura-migura,frigurile, furnica). Ele sunt transferate şi
cunoscute din folclorul copiilor pe considerentul că inocenţa vârstei lor ar avea o mai mare
eficienţă. Cu timpul aceste incantaţii au devenit auxiliare jocului.

Recitativele-numărători sau formulele de eliminare sau de tras la sorţi reprezintă versuri


scandate, având o ritmică precisă şi o gestică ostentativă, mijlocind desemnarea conducătorului
unui joc sau înlăturarea jucătorilor de prisos.
Versurile au funcţie numerală, cuvintele şi silabele se distribuie fiecărui copil succesiv. Rolul
numărătorilor este de a îmbogăţii vocabularul copiilor, de a dezvolta memoria şi totodată
oglindesc receptivitatea la nou, dar cu păstrarea unor elemente din viaţa arhaică. Jocul se îmbină
cu dorinţa de a învăţa prin imitare, ceea ce îi conferă o deosebită valoare educativă.
Recitativele-numărători îmbină motive şi teme diverse, universul tematic fiind foarte larg, în
unele situaţii îşi modifică forma, primesc alte terminaţii, ori sunt înlocuite cu alte cuvinte, cu sau
fără sens: „Una, două, trei, / Baba la bordei, / Curăţă ardei / Pentru moş Andrei”
Literatura propriu-zisă cuprinde pe lângă versurile cântate care însoţesc dansul şi jocul şi
versuri recitate cu sau fără rimă, păcăleli, cimilituri, frământări de limbă dar şi versuri exersate în
practica stilului epistolar, în caietele de amintiri sau în oracole.
Frământările de limbă au un rol deosebit în dezvoltarea limbajului, fiind un mijloc de a-i
deprinde pe copii să pronunţe corect unele cuvinte, contribuind, în egală măsură, la educarea
atenţiei, a spiritului de observaţie. Ele exersează auzul fonematic şi dicţia, iar atunci când nu sunt
folosite în acest scop, devin obiect de concurs între copii, care constă în formarea de fraze şi
propoziţii cu cuvinte atent alese.
„Un moş cu un coş, / În coş - un cocoş. / Moşul cu coşul, / Coşul cu cocoşul”.

Folclorul copiilor, valorificat in cadrul activitatilor instructiv-educative din gradinita, prin


conţinutul şi forma lui artistică, îmbogăţite de-a lungul secolelor, cultivă simţul estetic şi moral al
copiilor.