Pantilimon Diana-Aurica

An: III
Grupa: B, Română-Engleză
Limbaj și comunicare

Studii despre umor

Socializarea la locul de muncă este bazată pe context (Bauer și colab., 1998), astfel încât
pentru noii veniți care nu au cunoștințe contextuale, socializarea poate aduce provocări
neașteptate. În timp ce această cunoaștere subtilă poate influența performanța locului de
muncă a noilor veniți. Există variate studii asupra limbii și comunicării în mediul profesional
care se focusează pe fenomene ale modului în care procesarea sarcinilor se poate realiza cu
ajutorul diferitelor strategii lingvistice. Există un studiu de caz privind modul în care un cei
nou veniți, interacționează cu folosirea predominantă a umorului în cadrul comunității de
lucru. Umorul este definit ca „declarații care sunt identificate de către analist pe bază de
indicii paralingvistice, așa cum este prevăzut de vorbitori să fie amuzant și perceput ca
amuzant de cel puțin unii participanți ”(Holmes, 2000b:163).

Attardo identifica patru genuri de interacţiuni umoristice:

1. povestirea de bancuri (joke telling),

2. glumele conversaţionale,
3. tachinările

Grice (1975) considera umorul și ironia drept încălcării ale principiului cooperării. Ele nu
respectă maximele cantității, relevanței sau chiar a manierei. Uneori cheia performării
unei glume reuşite se află în ceea ce implică aceasta, nu în informaţiile transmise direct și
explicit. Pentru ca „aparatul” glumei să funcţioneze în mod exact, anumite informaţii
trebuie să rămână nespuse, şi astfel, maxima griceană a cantităţii este, în mod necesar,
încălcată. Conform maximei relevanţei a lui Grice, vorbitorul trebuie să furnizeze pe tot
parcursul secvenţei numai informaţii adecvate temei propuse, astfel încât textul produs să
poată fi procesat de către destinatar fără niciun fel de probleme, să nu existe ambiguităţi,
subiectul să fie clar delimitat în cadrul interacţiunii şi să prevină eventualele interpretări
greşite. Respectarea acestora ar face imposibilă orice glumă. Construirea textului
umoristic se bazează aşadar pe încălcarea cel puţin a maximelor cantităţii şi relevanţei şi
pe înşelarea aşteptărilor destinatarului.

Cel de-al doilea tip de umor frecvent întâlnit în comunicarea la locul de muncă este cel
situaţional, care apare spontan și natural. O simplă aluzie, o vorbă aruncată la întâmplare
pot trezi mecanisme cognitive speciale şi pot declanşa neprevăzut o secvenţă umoristică.

Exemplu 1

Context: La terminarea programului de lucru, Maria se află încă prinsă în rezolvarea unor
probleme de serviciu. Nicoleta se pregăteşte de plecare acasă. Ana îşi bagă capul pe uşa
biroului în care se află Maria şi Nicoleta.
Pantilimon Diana-Aurica
An: III
Grupa: B, Română-Engleză
Limbaj și comunicare

1 ANA: Mai aveţi?

2 NICOLETA (dă din cap înspre Maria): Crede că-i ridică cineva statuie…

3 ANA: Hai să prindem maşina de şi un sfert…

4 MARIA (ridicându-se şi dând să-nchidă calculatorul): Soclul e deja gata…

5 NICOLETA: Slabe şanse!

Scenariul la care Nicoleta şi Maria fac aluzie pare să provină dintr-o glumă conversaţională,
declanşată cândva (nu neapărat între vorbitorii prezenţi) în mod spontan, şi care, prin
repovestire, a ajuns un fel de leitmotiv al omului care munceşte mai mult decât alţii (în acest
caz, peste program). Maria recunoaşte scenariul la care face aluzie Nicoleta (replica 2) şi îi
răspunde în acelaşi spirit (replica 4). Fără a avea acelaşi impact asupra receptorilor ca la
prima audiţie, glumele spontane repovestite rememorează situaţia iniţială, reconstituie
momentul şi, în acelaşi timp, îşi îndeplinesc rolul declanşator de bună dispoziţie şi asigurarea
solidarităţii de grup. În locurile de muncă în care relaţiile colegiale sunt puternice, acest tip de
umor apare frecvent şi îndeplineşte o funcţie socială specială, de construire şi menţinere a
comuniunii unui grup. 1

Exemplul 2

Context: Preşedintele de şedinţă, Doru, planifică împreună cu Bogdan, un membru mai tânăr
al echipei, modul în care să înfrângă opoziţia într-o şedinţă viitoare.

1 DORU: O să cedeze când le vei prezenta tu datele astea.

2 BOGDAN: Să sperăm că au citit aceleaşi manuale ca şi tine...

3 DORU (zâmbind): E bună... o s-o ţin minte.

Doru încearcă să-l convingă pe Bogdan de autenticitatea punctului său de vedere (replica 1).
Bogdan nu e convins intervenția acestuia şi critică opinia lui Doru printr-un gest umoristic
(replica 2). Prin gluma sa conversaţională, Bogdan atenuează diminuează efectul coroziv pe
care orice critică îl are asupra eului şi autorităţii unui superior. Folosirea strategică a umorului
în acest caz este singurul mod acceptabil de a critica opinia unui superior sau de a refuza
ducerea la îndeplinire a unei sarcini de serviciu. Doru recunoaşte gluma şi o apreciază
(replica 3). Prin strânsa dependenţă faţă de context, umorul situaţional este greu de anticipat
şi de structurat discursiv. Contribuţiile participanţilor pot fi singulare sau, dimpotrivă,

1
Stanca Măda, Umorul și ironia, p. 16
Pantilimon Diana-Aurica
An: III
Grupa: B, Română-Engleză
Limbaj și comunicare

generoase, alcătuind secvenţe umoristice de mari dimensiuni, strâns ancorate în interacţiune

şi având funcţii sociale distincte. 2

Conzluii:

Umorul este foarte important la locul de muncă și joacă un rol multifuncțional și esențial în
ceea ce privește mediul profesional. Acesta ajută membri nou veniți să se integreze cu
ușurință în colectiv. Umorul în mediul profesional poate fi o cheie a succesului oricărei
organizații, dar și un instrument esențial al leadershipului.

Prin această lucrare am dorit să arăt cât de important este umorul la locul de muncă, câte
modalități există pentru realizarea umorului și cum trebuie să se realizeze acesta. Contextul
are și el o importanță majoră. Pentru o bună înțelegere a umorului și ce reprezintă el, am
decis să ilustrez două exemple esențiale.

2
Stanca Măda, Umorul și ironia, p.20