CARACTERIZAREA FARMACOLOGICĂ, FIZICO-CHIMICĂ ȘI ANALITICĂ

A FENOBARBITALULUI

Maria Bledea

Adrian-Marian Blidar

Adela-Diana Borzan

Anca-Gabriela Buliga

Medeea Chit-Stânean

Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”

Facultatea de Farmacie

Cluj-Napoca 2015
Cuprins

2
 1. Introducere
Barbituricele au fost inventate la începutul anilor 1990 și sunt printre
cele mai vechi sedative
folosite. Acestea sunt sedative prescrise pacienților cu tulburări de somn sau alte
boli mentale, pentru
a-i calma și a-i ajuta să doarmă. Ele acționează asupra sistemului nervos central
la fel ca depresivele.
Popularitatea acestora a crescut abia in anii 1960, cand acestea au devenit un
tratament foarte raspandit
pentru anxietate, insomnie si epilepsie.
Reprezentantul luat în discuție în acest articol este fenobarbitalul, scos
pe piață în anul 1912,
sub denumirea de Luminal. În present, fenobarbitalul este tratamentul de primă
linie a convulsiilor
epileptic.
Epilepsia este o tulburare neurologică comună care se datorează unor
factori care interferează
cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descărcări
electrice bruște,
excesive și dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Epilepsia nu este o
forma de retardare
intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa. Insomnia este o tulburare a
somnului frecvent
întâlnită.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic care face parte din grupul
barbituricelor.
Efectul său se datorează facilitării acţiunii inhibitoare a GABA. În doze mici
produce sedare (efect de
calmare, de reducere a excitaţiei), la doze mari produce succesiv: hipnoză,
anestezie, comă, moarte.
Astfel, gradul de deprimare a activităţii sistemului nervos central depinde de
doză.

Scopul lucrării este de a evidenţia proprietăţile farmacologice, fizico-

chimice şi analitice ale
fenobarbitalului.

Necesitatea determinării calitative și, mai ales, cantitative a

fenobarbitalului reiese din
utilizarea sa pe scară largă în tratamentul insomniilor și stărilor convulsivante
date de diverse afecțiuni.
Aici trebuie să completeze Adi !!!

Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase

Fenobarbitalul face parte din clasa barbituricelor hipnotice (Figura 1).

Acestea deprimă
sistemul nervos central și au acțiune anxiolitică, antiepileptică, sedative și
hipnotice prin favorizarea
acțiunii mediatorului GABA. Deoarece barbituricele au tendința de a da toleranță și
dependență fizică
și psihică, acestea rareori sunt folosite ca anxiolitice. Acum acestea sunt
folosite majoritar pentru
acțiunea antiepileptică și sedativă, care poate ajunge până la anestezie totală.
3
 Figura 1. Structura chimică a fenobarbitalului

Barbituricele sunt derivați ai acidului barbituric (2,4,6-

tricetohexahidropirimidina) care pot fi:

 Subtituiți la C5 (barbiturice hipnotice)

 N-alchilați (barbiturice narcotice)
 Derivați ai acidului tiobarbituric (barbiturice narcotice)

Se prezintă sub formele următoare:

 Cationică
 Enolică, cu caracter slab acid.
Cu hidroxizii alcalini, formează săruri solubile. Liposolubilitatea este
foarte ridicată la
barbituricele narcotice, care difuzează rapid prin bariera hemato-encefalică, au
distribuire bifazică, cu
latență și durată de acțiune narcotică ultrascurte.
Barbituricele hipnotice au doi substituenți la C5 :

 Identici, la compușii simetrici; exemplu: barbital

 Diferiți, la compușii asimetrici (majoritatea)
Acțiunea hipnotică este crescută în intensitate de substituenții asimetrici
și grupările hipnofore
(substituenți ramificați, dublă și triplă legătură, halogeni).
Durata acțiunii hipnotice este scăzută prin biotransformarea înaltă, la
compușii cu substituenți
ramificați, duble și triple legături.

În funcție de timpul de înjumătățire, și implicit durata de acțiune, sunt

clasificate în următoarele
categorii:
1. Cu durata ultrascurtă (10 - 20 de minute) și latență ultrascurtă (<1 minut) -
barbituricele narcotice
(tiopental, hexabarbital, tiobutabarbital, metohexital) ;
2. Cu durată scurtă (2 - 4 h) și latență scurtă (15 – 20 de minute) – barbituricele
hipnotice
biotransformate în procent ridicat (ciclobarbital, pentobarbital,
secobarbital) ;
3. Cu durată medie (5 – 7 h) și latență medie (20 – 30 de minute) – barbiturice
hipnotice
biotransformate în procent mediu (amobarbital) ;
4. Cu durată lungă (8 – 10 h) și latență lungă (1 h) - barbiturice hipnotice
biotransformate puțin și
reabsorbție tubulară în proporție ridicată (fenobarbital, barbital).
Barbituricele cu durată lungă nu se mai utilizează ca hipnotice, datorită
duratei lungi de somn
provocat și somnolenței reziduale (posthipnotice).
Fenobarbitalul este utilizat ca : sedativ (la doze mici, subhipnotice) și
antiepileptic.
Din clasa barbituricelor mai fac parte și următoarele substanțe
medicamentoase reprezentate în Tabelul I
însoțite de principalele lor indicații :

Tabel I. Reprezentanți
ai clasei barbituricelor

Substanța Indicații principale

 Secobarbital  Insomnia – tratament de scurtă
durată
 Sedative pre-operator

4
 Mefobarbital  Epilepsie
 Anxietate
Pentobarbital  Insomnia
 Epilepsie
 Anestezie generală
Fenobarbital  Epilepsie
 Insomnia – tratament de scurtă
durată

Amobarbital  Insomnia – tratament de scurtă

durată
 Pre-anestezie

Butabarbital  Sedare, hipnoză

Ciclobarbital  Insomnia
 Hiperexcitație nervoasă
Tiopental  Anestezie generală de scurtă
durată

Farmacopeile în care fenobarbitalul este oficinal

Fenobarbitalul este officinal în Farmacopeea Română Ediția a X-a

(fenobarbital, fenobarbital
sodic), în Farmacopeea Europeană Ediția a III-a, Farmacopeea Britanică, Farmacopeea
Japoneză,
Farmacopeea Statelor Unite

2. Proprietăți fizico-chimice

Proprietăți chimice
Barbituricele se obțin prin reacția de condensare dintre un derivat de
malonat de dietil și uree,
în prezența unei baze tari. Pentru sinteza fenobarbitalului se folosește această
abordare comună, dar
diferă modul de obținere al derivatului de malonat.
Această diferență se datorează faptului că halogenurile aromatice nu
acționează de obicei ca
nucleofili în sinteza esterului malonic așa cum o fac oganosulfații sau
hidrocarburile. Pentru a evita
această lipsă a reactivității au fost dezvoltate două abordări pentru sinteză,
utilizând cianura de benzil
ca materie primă.
1. Prima metodă constă într-o reacție de tip Pinner a cianurii de
benzil cu formarea
esterului etilic al acidului fenilacetic. Ulterior acest ester trece printr-o
condensare Claisen cu oxalatul
de dietil formând esterul dietilic al acidului feniloxobutandioic. La încălzire
acest intermediar pierde
cu ușurință monoxid de carbon, obținându-se fenilmalonatul de dietil. Sinteza
esterului malonic cu
ajutorul bromurii de etil duce la formarea esterului α-fenil-α-etilmalonic. În cele
din urmă, condensarea
cu ureea formează fenobarbitalul.
5
 Figura 2. Obținerea fenobarbitalului din cianura de benzil
și uree

2. A doua abordare utilizează carbonatul de dietil în prezența unei

baze tari pentru a obține
un ester α-fenil-cianoacetic. Alchilarea acestui ester folosind bromura de etil are
loc printr-un anion
nitril intermediar și se obține esterul α-fenil-α-etil cianoacetic. Acest compus
este condensat cu ureea
pentru a obține un derivat 4- iminic, care în final, după o hidroliză acidă
formează fenobarbitalul.

Figura 3. Obținerea fenobarbitalului prin hidroliză acidă

Proprietăți fizico-chimice
Fenobarbitalul este o pulbere albă cristalină, inodoră sau sub forma unor
cristale incolore și
gust ușor amar. Celelalte caracteristici fizice și chimice sunt prezentate în
Tabelul II :

Tabel II. Proprietățile fizico-

chimice ale fenobarbitalului
PROPRIETATEA VALOAREA
Greutate moleculară
232.23528 g/mol
Folmula moleculară
C12H12N2O3
Punct de topire
174°C
Solubilitate în apă 1110
mg/L (la 25 °C)
Temeperatura de depozitare
2-8°C
LogP
1.47
logS
-2.9
pH
5
Constante de disociere pK1
7.3
pK2
11.8

6
 Polarizabilitate
22.61 Â2
Refractivitate molară
59.75 m3*mol-1
Legături cu capacitate de rotație
2

Observații referitoare la solubilitatea fenobarbitalului:

 insolubil în benzen;
 solubil în alcool, eter, cloroform, hidroxizi alcalini, soluții de carbonat
bazic.

Stabilitate:
 Soluțiile apoase de fenobarbital sodic nu sunt stabile. Molecula este mai
stabilă în
polietilenglicol sau propilenglicol.
 Sensibilitate la lumină (fenobabritalul sodic).
 Forma cristalină este stabilă în atmosferă.
 Căldura grăbește descompunerea sării sodice.
 În atmosferă umedă absoarbe dioxid de carbon eliberând fenobarbitalul bază.

3. Proprietăți farmacologice

Mecanism de acțiune
Fenobarbitalul acţionează atât printr-un mecanism specific: potenţarea
neurotransmisiei
inhibitoare mediate de GABA, prin activarea unui situs specific de pe complexul
receptor GABA-A
postsinaptic efector, cu creşterea timpului de deschidere a canalelor de clor,
hiperpolarizare şi inhibiţie
neuronală, precum şi favorizarea eliberării de GABA, cât şi printr-un mecanism
nespecific: deprimarea
formaţiei reticulate ascendente activatoare (SAA), şi deschiderea canalelor de
clor.

Fenobarbital

Legarea de receptorul GABA A în diferite situsuri alosterice

Facilitarea acțiunii GABA

Creșterea duratei de deschidere a canalelor de Cl-

Hiperpolarizarea membranei

Deprimarea sistemului nervos central

Figura 4. Mecanismul de acțiune al

fenobarbitalului

Farmacocinetică
A. Biodisponibilitatea
 Fenobarbitalul este absorbit în diferite grade următoarele: orală, rectală
sau parenterală.
Sărurile sunt absorbite mai rapid decât acizii. Rata de absorbție este mai mare
dacă sarea de sodiu este
ingerată ca o soluție diluată sau dacă este administrat pe stomacul gol.
Fenobarbitalul este un acid slab

7
care se absoarbe rapid și este distribuit în toate țesuturile și lichidele cu
concentrații mari în creier, ficat
și rinichi. Cu cât este mai solubil în lipide, cu atât mai repede pătrunde în toate
țesuturile din corp.

Absorbţie lentă din tractul gastro-intestinal după administrarea pe cale

orală, cu concentrații
plasmatice maxime, atinse, de obicei, în termen de 8-12 ore și cu concentrații
cerebrale de vârf
obţinute în 10-15 ore.

După administrarea orală, debutul are loc în decurs de 30 minute, iar după
administrarea
intramusculară este mai lent.

B. Concentrațiile plasmatice

 Concentrațiile plasmatice 10-25 mcg / ml asociate cu activitatea

anticonvulsivantă la
majoritatea pacienților;

 Concentrațiile> 50 mcg / ml pot produce comă;

 Concentrațiile> 80 mcg / ml sunt potențial letale.

C. Distribuție

Distribuit rapid în toate țesuturile și fluidele, cu concentrații mari în creier,

ficat şi rinichi.

Traversează placenta și este distribuit în lapte.

D. Transport în sânge

Se realizează prin legături ionice în formă legată de proteinele

plasmatice, în procente diferite,
între 0-65%.

E. Metabolizare

Fenobarbitalul este metabolizat în principal de către enzimele microzomale

hepatice, fiind
hidroxilat de către acestea pentru a forma p-hidroxifenobarbitalul, un metabolit
inactiv. Fenobarbitalul
este un inductor puternic al enzimelor implicate în metabolizarea altor
medicamente, dar nu există
dovezi concludente că fenobarbitalul îşi accelerează propriul metabolism.

Metaboliții inactivi ale barbituricelor sunt excretați ca și conjugați de

acid glucuronic.
Metabolitul principal este derivatul para-hidroxi, care se excretă în urină,
parțial sub formă de conjugat
sulfat. Fenobarbital-N-glucozid (PNG) a fost recent identificat ca fiind un
metabolit semnificativ al
fenobarbitalului (PB).
 F. Eliminare

Excretat în principal în urină sub formă nemodificată (25-50%) sau sub formă
de metaboliţi.
Forma nemodificată este filtrată glomerular şi se reabsoarbe tubular pasiv.

G. Timp de înjumătăţire

8
Adulți: 53-118 ore.

Copii și nou-născuți: 60-180 ore.

Indicaţii

A. Sedativ – hipnotic

Se utilizează în tratamentul pe termen scurt al insomniei, deoarece acesta

pare să-și piardă
eficacitatea atât în inducerea cât şi în întreţinerea acestuia după 2 săptămâni.
Somnul indus de
fenobarbital diferă de somnul fiziologic. Studiile de laborator au demonstrat că
somnul produs de
acesta reduce cantitatea de timp petrecut în faza REM (de mişcare rapidă a ochilor)
sau în stadiu de
vis.

Se mai utilizează şi ca sedativ înainte de o intervenție chirurgicală.

Acesta, scade activitatea
motorie, alterează funcția cerebeloasă, și produce somnolență, sedare și hipnoză.

B. Anticonvulsivant

Se utilizează pe termen lung în tratamentul convulsiilor locale corticale şi

tonico-clonice
generalizate precum şi în controlul de urgență a unor episoade convulsive acute, de
exemplu, cele
asociate cu status epilepticus, holeră, eclampsie, meningită, tetanosul și reacții
toxice la stricnină sau
anestezice locale.

C. Inductor enzimatic

Se utilzează în tratamentul icterului neonatal şi icterului congenital cronic

cu bilirubină
neconjugată. Fenobarbitalul este ocazional prescris în doze mici pentru a ajuta la
conjugarea
bilirubinemiei la persoanele cu sindrom Crigler-Najjar (tip II), sau la pacienţii
cu sindrom Gilbert.
Fenobarbitalul nu afectează funcția hepatică normală, dar induce enzimele
microzomale hepatice,
crescând astfel și / sau alterând metabolismulul barbituricelor şi a altor
medicamente.

D. Alte indicaţii

Fenobarbitalul este folosit ca un agent secundar pentru tratarea nou-născuţilor cu

sindrom de
abstinenţă neonatală (simptome de sevraj la expunerea la medicamente opioide în
uter).

Mod de administrare
Fenobarbitalul se administrează pe cale orală sau injectabil
(intramuscular sau intravenos lent).
Injecţiile subcutanate nu sunt recomandate, iar injectarea intra-arterială trebuie
evitată.

 Administrarea orală

Administrat frecvent în 2 sau 3 prize. Cu toate acestea, nu există nici un

avantaj în divizarea
dozei zilnice (din cauza timpului lung de înjumătățire).

 Administrare intravenoasă

9
 Administrarea intravenoasă se pretează pentru tratament de urgență a
stărilor convulsivante
acute. Însă, utilizarea în aceste condiții este limitată, iar pacienţii trebuie să
fie spitalizaţi şi atent
monitorizaţi. Pentru a reduce riscul de iritație și tromboză, nu se utilizează vene
mici (de exemplu, cele
de pe paorțiunea dorsală a mâinilor sau încheietura mâinii). Viteza de administrare
trebuie să fie ≤60
mg / minut.

 Administrare intramusculară

Volumul maxim de injecţii unice este de 5 ml; se recomandă administrarea

profundă într-un mușchi
mare, pentru a evita iritarea ţesutului.

Tabel III. Modul de

administrare al fenobarbitalului

Copii / Nou-născuţi
Adulţi
Afecţiuni
Oral IV IM Oral
IV IM
6 mg/kg
zilnic sau
180 30–120
Anxietate - -
- -
mg/m2/zi, mg/zi
divizat în 3
doze egale
100–320
100–320
Insomnie - - -
-
mg/zi
mg/zi
16–100 mg

100–200 mg
administrat

administrate
1–3 mg/kg 60–90 de
Chirurgie - -
- cu 60–90
preoperator minute sau

minute
1–3 mg/kg

preoperator
preoperator
15–50 mg,
4–6 mg/kg zilnic timp
de 2-3
de 7–10 zile pentru 100–300
ori/zi sau
 atingerea mg zilnic,
Tulburări convulsive 3–5 mg/kg
- -
concentraţiilor înainte de
sau125
plasmatice sau 10–15 culcare
mg/m2
mg/kg
zilnic
15–20 mg/kg IV timp
Profilaxia 3–4 mg/kg
de 10–15 minute sau -
- -
convulsiilor febrile zilnic
100–400 mg IM sau IV

20–320 mg din 6 în 6
Status epilepticus - - - -

ore (dacă este necesar)

7 mg/kg/zi
în primele 5 5 mg/kg în
Hiperbilirubinemie -
zile de la prima zi
naştere
3–12 90–180
mg/kg/zi mg zilnic,
Colestază - -
- -
divizat în 2- divizat în
3 doze 2-3 doze

Observaţii

10
 Se ajustează doza pe parcursul tratamentului în funcție de cerințele
individuale și răspunsul
pacientului la tratament.

Interacţiuni medicamentoase
Marea majoritate a interacţiunilor fenobarbitalului cu alte substanţe
medicamentoase se
datorează induceri enzimelor implicate în metabolizarea medicamentelor.

Tabel IV. Principalele

interacțiuni medicamentoase

Medicamente Interacţiuni
Anticoagulante orale (ex. Scăderea concentraţiilor plasmatice ale
warfarinei
Warfarina)
Antidepresive triciclice Antidepresivele pot declanşa convulsiile şi
potenţează
deprimarea respiratorie ca urmare a dozelor
toxice
Deprimante SNC (ex. sedative, Posibile efecte sinergice
hipnotice, antihistaminice,
tranchilizante, alcool)
Contraceptive orale Potenţează metabolismul componentelor
estrogenice și
progesteronice; scade eficacitatea
contraceptivelor orale și
creşte riscul de sarcină
Corticosteroizi Creşterea metabolismului corticosteroizilor
Doxiciclina Posibilă scăderea timpului de înjumătăţire a
doxiciclinei,
efectul putând persista până la 2 săptămâni
după
întreruperea tratamentului cu fenobarbital
Griseofulvina Este posibilă reducerea absorbţiei
griseofulvinei, care
traduce prin scăderea concentraţiilor
plasmatice
I-MAO Prelungirea efectelor fenobarbitalului
Fenitoina Concentraţiile plasmatice ale fenitoinei pot
creşte,
descreşte sau să rămână nemodificate
Acid valproic valproaţii, valpromidă Cresc concentraţiile plasmatice ale
fenobarbitalului
Ifosfamida Posibilă agravare a neurotoxicităţii, prin
creşterea
metabolizării hepatice a ifosfamidei de către
fenobarbital
Digitoxină, digoxină Scăderea concentraţiilor plasmatice şi a
eficacităţii
digitoxinei cauzate prin metabolizare hepatică
crescută
Disopiramidă Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea
antiaritmică
(prin creşterea metabolizării hepatice)
Folați Scad concentraţia plasmatică a
fenobarbitalului, din cauza
creşterii metabolizării fenobarbitalului, la
care folaţii sunt
unul dintre co-factori
Hidrochinidină, chinidină Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea
antiaritmică a
chinidinelor
Montelukast Posibilă scădere a eficacităţii
montelukastului, provocată
de metabolizarea hepatică crescută a
montelukastului
Itraconazol Scad concentraţia plasmatică şi eficacitatea
itraconazolului
Teofilină (baze şi săruri) şi Scad concentraţia plasmatică şi activitatea
teofilinei
aminofilină
Zidovudină (prin extrapolarea Scade eficacitatea zidovudinei
datelor pentru rifampicină)
Alprenolol, metoprolol, propranolol Scade concentraţia plasmatică a beta-
blocantelor, cu
(beta-blocante) reducerea eficacităţii clinice, prin creşterea
metabolizării

11
 hepatice (acestea se elimină mail ales prin
biotransformare
hepatică)
Inhibitori de proteaze (amprenavir, Poate reduce eficacitatea inhibitorilor de
proteaze, din
indinavir, nelfinavir) cauza metabolizării hepatice crescute
Hormoni tiroidieni Risc de hipotiroidie clinică la pacienţii cu
hipotiroidie, din
cauza creşterii catabolizării T3 şi T4

Reacţii adverse
Reacțiile adverse estimate să aibă loc la o rată mai mică de 1 din 100 de
pacienți , grupate în
funcție de sisteme și organe, sunt enumerate in tabelul V.

Tabel V. Reacțiile adverse

date de fenobarbital

SISTEME REACTI ADVERSE

SISTEM NERVOS CENTRAL somnolență, sedare, letargie, tulburări
de memorie, de
somn, dureri de cap, tremor, scăderea
performanţelor
perceptive motorii și afectarea
sarcinilor care necesită
performanță susținută, stimulare
paradoxală și
iritabilitate, probleme de comportament,
tulburări de
cunoaştere, ticuri, diskinezii, nistagmus
alternat, crize
oculogire, reacţii distonice și ataxie
RESPIRATOR depresie respiratorie, în special în
timpul intoxicaţiei
acute
MUSCULO-SCHELETIC distrofie simpatică reflexă a
extremităților superioare, "
sindromul umăr-mână", dureri musculo-
scheletale,
articulare și osteomalacie
HEPATIC hepatită, colestază și insuficiență
hepatică fulminantă.
DERMATOLOGIC necroliză, epidermică toxică, pemfigus
vulgar,
fotosensibilitate, erupții cutanate
acneiforme și purpură.
HEMATOLOGIC macrocitoză și mai rar anemie
megaloblastică
ENDOCRIN modificări ale metabolismului vitamina D,
hipocalcemie
și osteomalacie
METABOLIC creșterea metabolizării hepatice a
tiroxinei (T4) și
triiodotironinei (T3)
GENITO-URINAR boala Peyronie
ALTELE erupții cutanate generalizate, febră,
nefrită, frecvență
crescută de tumori maligne (în special
tumori cerebrale,
cancer pulmonar şi cancer la ficat)
transpirații, insomnie, halucinații,
hipertensiune
arterială, căderea părului, dependență
fizică și psihică

Contraindicaţii
Datorită faptului că fenobarbitalul trece în laptele matern, este
contraindicat femeilor care
alăptează prezentând semne de toxicitate. Administrarea de fenobarbital în perioada
sarcinii se va face
numai dacă nu există alternative terapeutice şi numai după evaluarea raportului
beneficiu terapeutic
matern / risc potenţial fetal.

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje, deoarece fenobarbitalul vă

poate provoca tulburări
incompatibile cu abilitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Consumul
de băuturi alcoolice
este interzis în timpul tratamentului (din cauza potenţării reciproce a efectelor
neurologice centrale).

12
 Barbituricele sunt contraindicate la pacienții cu bronhopneumonie sau alte
insuficiențe
pulmonare severe, precum și la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la oricare
dintre barbiturice.
Medicamentele pot exacerba porfiria acută intermitentă sau tardivă și sunt
contraindicate la pacienții
cu antecedente de porfirie.

Precauţii
Extremă prudență la pacienții cu insuficiență renală sau nefrită.

Hemoleucograma trebuie determinată înainte și periodic în timpul

tratamentului pe termen lung
cu barbiturice. În plus, pacienții trebuie instruiți să raporteze imediat simptome
cum ar fi durere în gât,
febră, vânătăi ușoare, peteșii, epistaxi sau alte semne de infecție sau tendințe de
sângerare, care pot fi
indicii de toxicitate hematologică. Tratamentul cu barbiturice trebuie întrerupt
dacă apar discrazii
sanguine.

Barbituricele trebuie administrate parenteral numai cu prudență la

pacienții cu hipertensiune
arterială, hipotensiune arterială, boli pulmonare sau cardiovasculare.
Comprimatele, de asemenea, ar
trebui să fie administrate cu precauție la pacienții la care efectul hipnotic poate
fi prelungit sau
intensificat cum ar fi cele cu şoc sau uremie sau care au primit recent un alt
deprimant respirator.

În timpul tratamentului cu fenobarbital pacienţii trebuie să fie

monitorizaţi pentru depistarea
semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. De asemenea, este necesară
luarea în
considerare a unui tratament adecvat. Dacă pacientul sau persoana care îl
îngrijeşte observă că acesta
are gânduri de autovătămare sau de sinucidere, trebuie anunţat imediat medicul.

Alte semne de urmărit includ ulceraţii la nivelul gurii, gâtului, nasului,

organelor genitale şi
conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi).

4. Forme farmaceutice cu fenobarbital

Tabel VI.
Forme farmaceutice

Forma farmaceutică Concentraţie(mg) Denumire

comercială

Fenobarbital Arena

Fenobarbital Zentiva
Comprimate Phenobarbital
Activis Tablets
100,200,30,60

BP

Phenobarbital
Gardenal
Sanofi
Soluţie injectabilă 100,200
Fenobarbital Zetiva
Soluţie orală 20
Phenobarbital Elixir,USP

Regimul legal de eliberare din farmacie al preparatelor farmaceutice care

conțin fenobarbital
este pe bază de prescipție medicală care se reține în farmacie.

13
Asocieri
Fenobarbitalul se asociază cu :

 Atropina, hiosciamina şi scopolamina (BELLATAL,DONNATAL,D-TAL)

 Extract uscat de Valeriană officinalis L. (EXTRAVERAL)

 Fenitona (Phenobarbita/Phenitoin)

5. Caracterizarea analitică

14