UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI PREȘCOLAR, ID

JOCUL DIDACTIC ÎN
ACTIVITĂȚILE MATEMATICE

Coordonator științific:
Prof. Univ., dr. BREAZ Valer-Daniel
Asist. Univ., dr. POPA Ioan- Lucian

Absolvent:
BONCEA (CORCHEȘ) Ramona-Maria

Alba Iulia
2018

1
 CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. Jocul didactic în învățământul preșcolar
1. 1. Definirea. Funcțiile și importanța jocului didactic…………….….…………………..5
1. 2. Clasificarea jocurilor didactice………………………………..……………………..8
1. 3. Rolul matematicii în stimularea gândirii logice……………….……………………11
1. 4. Mulțimi. Operații cu mulțimi……………………………….………........................13
1. 5. Formarea noţiunii de număr şi a deprinderilor de numărat…….…………………...15
CAPITOLUL 2. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic în
învățământul preșcolar
2. 1. Conceptul de joc didactic și structura acestuia……………………………. ………..21
2. 2. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic
matematic.............................................................................................................................27
2. 3. Evaluarea în învățământul preșcolar..........................................................................30
CAPITOLUL 3. Modalităţi de utilizare a jocului didactic la lecţiile de matematică
3. 1. Jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunii de mulțime și operații cu
mulțimi……………………………………………………………...……………………..38
3. 2. Jocuri didactice matematice pentru însușirea numerelor naturale și calculului
matematic………..……………………………………………………………..………….45
3. 3. Jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunilor de geometrie….................48
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: Proiect de cercetare. Rolul jocului didactic în
activităţile din grădiniţă. Activitățile rezolutive în învățământul preșcolar pe grupe de
vârstă ……………………………………………………………………………………..60

CONCLUZII………………………………………………………………….…………..77
BIBLIOGRAFIE……..…………………………………………………………………...81

2
 INTRODUCERE

„...jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii...este singura
atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze”
(Édouard Claparède). Un rol important în dezvoltarea copilului îl ocupă jocul. Prin
activitatea de a se juca, copilul își satiface nevoia de activitate, interacționează cu obiecte
reale sau chiar imaginare, copilul are ocazia de a se transpune în diferite roluri, descoperind
diverse situații care îl apropie de realitatea de zi cu zi. La vârsta preșcolară, copilul intră în
contact direct cu lumea înconjurătoare. Fapul că acesta o vede cu proprii ochi, o descoperă,
o analizează și o înțelege, îi permite să-și creeze imagini evidente despre forme, culori,
dimensiuni și relații spațiale.
Vârsta preşcolară reprezintă nivelul în care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor în ceea ce privește acumularea achiziţiilor
esențiale care se referă la calităţile şi operaţiile gândirii. La acest capitol, vin în ajutor
activitățile matematice. Activitățile matematice sunt un important factor ce contribuie la
dezvoltarea gândirii copilului, fiind drept o formă fundamentală a deprinderii de a gândi cu
eficiență și creativitate. Activitățile matematice au drept scop urmărirea în mod deosebit a
sesizării relațiilor spațiale dintre diverse grupe de obiecte, a unor relații matematice care se
referă la termenul de cantitate, formarea unor reprezentări precise despre unele forme
geometrice, dezvoltarea unor operații ale gândirii, inteligenței și desigur, ale creativității.
Despre tema lucrării „ Jocul didactic în activitățile matematice”, se poate spune cu
fermitate că este una actuală, nu numai pentru că număratul și calculele fac parte nemijlocit
din deprinderile cognitive de bază care se formează încă de la grădiniță, dar și pentru că
vorbește despre dezvoltarea interesului și capacității copilului de a efectua operații cu
mulțimi de obiecte și imagini ale acestora, de a „clădi” și dezvolta operațiile gândirii, de a
intui primele numere naturale, de a-i face cunoștiință copilului cu numărătoarea până la zece
etc.
Deoarece copii aflați la vârsta preșcolară încă nu știu să-și exprime ideile matematice
prin cuvinte, ideile sunt folosite de către aceștia într-un mod spontan în cadrul acțiunilor lor
săvârșite în timpul jocurilor. „Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru
toți oamenii de știință. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a
circulației ideilor științifice” (Grigore C. Moisil). „Căci ce altceva este matematica decât un
exerciţiu al minţii, pregătitor pentru marile probleme ale vieţii, ale profesiei, ale carierei?
Ce altceva poate fi matematica decât saltul peste timp, de la stadiul de gândire empirică,

3
ineficientă la gândirea euristică, făuritoare de creaţii noi? Ce altceva poate fi matematica
decât tiparul în care vom turna forma personalităţii noastre viitoare?1.
Noţiunile și cunoştinţele matematice ce sunt transmise copiilor de vârstă preşcolară
pot fi însuşite de aceştia numai dacă se respectă condiţia ca ele sa fie traduse în modul de a
gândi al copiilor. Una din trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul zilelor
noastre și a realității de pretutindeni, este legătura ei cu practica. Noile materiale didactice,
predestinate aprofundării studiului matematicii, sunt de o calitate superioară comparativ cu
cele tradiţionale și vin în sprijinul preşcolarilor, uşurându-le procesul de învăţare și însușire,
dar şi în ajutorul educatorilor ușurându-le desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
Lucrarea de față este structurată în patru capitole. Primul capitol își propune să
evidențieze conceptul de joc, importanța acestuia, apoi clasificarea jocurilor didactice. Mai
mult de atât, cuprinsul capitolului scoate în relief principalul motor al jocurilor didactice –
matematica. Capitolul doi se orientează spre metodologia organizării și desfășurării jocului
didactic matematic în învățământul preșcolar în care se aduc la cunoștință tipurile de jocuri
didactice matematice, dar și elemente care privesc atât proiectarea, dar și organizarea și
desfășurarea metodică a jocului didactic matematic.
Cele trei subcapitole ale capitolului trei prezintă câteva caracteristici ale jocului
didactic matematic pentru însușirea noțiunii de mulțime, dar și a operațiilor cu mulțimi,
pentru însușirea numerelor naturale și calculului matematic și pentru însușirea noțiunilor de
geometrie. Având în vedere grupul țintă spre care este orientată tema lucrării – copiii cu
vârsta preșcolară, capitolul patru reprezintă un proiect de cercetare asupra activității
rezolutive în învățământul preșcolar pe grupele de vârstă. Încă din cele mai vechi timpuri,
procesul educării copiilor aflați la vârsta preșcolară i-a preocupat pe specialiștii în știință,
acesta îmbrăcând forme diverse în funcție de dezvoltarea fiecărei societăți. De altfel, la fel
ca învățatul limbii materne sau cunoaşterea mediului înconjurător, educaţia în sferele
matematicii debutează în mod spontan, odată cu primele experienţe prezentate copilului de
către ambientul familiar.

1
ROLUL MATEMATICII ÎN VIAŢA COTIDIANĂ, pag. 1, articol disponibil la adresa:
https://ccdtulcea.ro/wp/wp-content/uploads/revista/1/3.step.pdf, document accesat în perioada februarie, 2018

4
 Capitolul I: Jocul didactic în învățământul preșcolar
1. 1. Definirea. Funcțiile și importanța jocului didactic

Copilăria este cea mai frumoasă etapă e vieții, etapa în care copilul face cunoștință
pas cu pas cu ceea ce înseamnă realitatea cotidiană într-o manieră captivantă, care să-l facă
să-și dorească și să-i trezească interes. Acest proces se intensifică chiar din primii ani
petrecuți de copil în societate, adică la grădiniță. Grădinița nu este altceva decât locul în care
copilul începe să își formeze personalitatea. Pentru a facilita procesul și pentru a fi cât mai
plăcut pentru copii, grădinița își propune să contribuie la acest întreg proces prin joc.
Ce înțelegem prin joc? Jocul este o formă perfectă pentru copil de a se manifesta în
rândul semenilor săi. Jocul este esența copilăriei și conferă copilului rațiunea de a fi. Pentru
acesta, aproape orice activitate este nimic altceva decât joc: „Jocul este munca, este binele
este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică
poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze”2. Jocul dezvoltă funcțiile potențiale
care înzestrează copilului ce se joacă cel mai mult, pentru că „Omul nu este întreg, decât
atunci când se joacă”, spunea Schiller.
După cum a fost relatat mai sus, jocul este o metodă de asimilare a informațiilor într-
un mod ce e pe placul copiilor. Astfel, este de admirat faptul că jocul îî face pe copii să aibă
o participare cât mai activă la procesul de învățare. Jocul pune în valoare avantajele
activității în grup. Independența fiecărui participant la joc, desigur că este
importantă, dar aceasta nu ar putea fi destul de intensă dacă nu este căpătată mai întâi de
toate prin cooperare, spiritul participării afective și totale la joc, deoarece acești factori
contribuie foarte mult la integrarea atât a copiilor mai timizi, cât și a celor mai slabi,
stimulează cursul influențelor reciproce, ceea ce conduce spre creșterea sentimentului de
unitate în rândurile copiilor.
O altă definiție interesantă este oferită de pedagogul rus R. O. Ușinski. Acesta vede
jocul ca o activitate liberă, cu intermediul căreiaa copilul își dezvoltă capacitățile creatoare
și însușește propriile abilități. Tot Ușinski precizează și rolul formativ al jocului: „Jocul
reprezintă activitatea liberă a copilului şi, dacă comparăm interesul pe care îl prezintă jocul

2
Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfant, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165, disponibil la
adresa: https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/jocul-mijloc-de-dezvoltare-a-personalita-ii, accesat
în perioada februarie, 2018

5
şi număratul, diversitatea urmelor lăsate de el în sufletul copilului, cu influenţele analoge
pe care le exercită învăţătura în primii IV- V ani, este evident că supremaţia o deţine jocul”3.
În ceea ce privește conceptul de joc didactic, se poate menționa cu fermitate ca
acesta are un succes deosebit, deoarece poate fi folosit la captarea atenției copiilor pe tot
parcursul activității didactice și este un bun stimul pentru sporirea interesului cu rolul de a
înlătura plictiseala. Jocul didactic îl face pe copil să-și depășească fricile, îi oferă o bună
ocazie de a se manifesta și de a avea o comportare activă. Toate reperele menționate mai sus
despre joc, întăresc importanța folosirii jocului didactic ca mijloc instructiv. Jocul care este
bine pregătit și organizat, atunci putem fi siguri că acest joc va contribui neapărat la
familiarizarea copilului cu viața înconjurătoare și că jocul într-adevăr constituie un bun
mijloc de cunoaștere. Studiile spun acest lucru deoarece în timpul desfășurării jocului se
oferă diverse sarcini didactice care dezvăluie deprinderile copiilor, contribuie la exersarea
acestora, dar și la consolidarea cunoștințelor care urmează a fi puse în valoare.
Jocul este un mijloc de educaţie indirect. Prin joc copilul poate fi influenţat prin
medierea situaţiei lucide. Astfel ştiindu-se că fiecare joc conține un obiect al său, o structură
şi reguli, sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura şi
desfăşurarea jocului. Jucătorul se află în faţa acestor raporturi complexe şi reciproce, între
obiectul, structura şi regulile jocului. Ch. Bühler scria: „Copilul care construieşte ceva cu
un material învaţă să accepte şi să îndeplinească o datorie.”
Prin intermediul jocului, copilul întră în contact cu ceilalți copii, reușește să se
obișnuiască cu punctele de vedere ale altora și să iasă din egocentrismul său original, având
în vedere că jocul constituie și o activitate de grup. În timpul unui joc în grup, fiecare
participant ia în considerare acțiunile celuilalt, ceea ce creează o continuă trecere a copilului
de la coordonare la subordonare, un „spirit de echipă”. Realizarea jocurilor didactice
constituie un avantaj și pentru educatori, deoarece aceștia pot folosi jocul drept mijloc de
cunoaștere a copilului. După cum a mai fost menționat, copilul se afirmă, își manifestă
personalitatea. Educatorul își dă seama de multe aspecte caracteristice fiecărui copil
deoarece fiecare are propriul stil de joc prin care își arată inteligența, voința, dar și caracterul
dominant.

Particularităţile jocului la copil pot fi structurate astfel4:

3
Comunicarea si limbajul copilului cu deficiențe, articol disponibil la adresa:
https://dokumen.tips/documents/de-scos-joc-buc.html, accesat în perioada februarie, 2018
4
Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978, p. 126, apud THE
GAME IN PSYCHOPEDAGOGICAL LITERATURE, articol disponibil la adresa:
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2015-04.Supliment/09_Lacatusu.pdf, accesat în perioada februarie, 2018

6
 ➢ În joc, copilul reflectă ambiţia şi, prin imitaţie, activitatea adulţilor.
➢ Jocul este un mod de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin acţiune;
➢ Jocul este o activitate de gândire, întrucât este orientat spre rezolvarea unor
"probleme" spre găsirea căilor în vederea depăşirii unor obstacole.
➢ Atitudinea şi cuvântul constituie principalele mijloace ale jocului.
➢ Prin joc, copilul participă la transformarea ambianţei, ceea ce produce o vie
plăcere.
➢ În joc, îmbină închipuirea şi adecvarea la realitate.
➢ Jocul se dezvoltă continu, dezvoltând implicit personalitatea copilului, prin
crearea şi rezolvarea progresivă a diverselor feluri de contradicţii:
▪ Între libertatea de acţiune şi confirmarea la schema de joc;
▪ Între imitaţie şi iniţiativă;
▪ Între repetiţie şi variabilitate;
▪ Între dorinţa de joc şi pregătirea prealabilă necesară;
▪ Între ceea ce este parţial cunoscut şi ceea ce se cunoaşte bine;
▪ Între absenţa vreunui rezultat material şi bucuria jocului;
▪ Între operarea cu obiecte reale şi efectuarea de acţiuni simbolice;
▪ Între emoţiile dictate de rolul îndeplinit şi emoţia provocată de
participarea la joc.
În articolul ,,Rolul formativ al jocului didactic în vederea pregătirii preşcolarului
pentru şcoală", Dumitru Grigoriu5 dă exemple de câteva jocuri care contribuie la dezvoltarea
acuităţii auditive şi a auzului fonematic, concretizându-se în acelaşi timp şi defectele de
vorbire: Deschide urechea bine, Cine face aşa, Ce se aude, Cine vine la noi, De-a trenul,
Am spus bine, n-am spus bine, Repetă ce am spus eu, Cu ce sunet începe cuvântul, Al cui
glas este. Autorul mai prezintă în acest articol şi jocurile didactice destinate dezvoltării
vorbirii, care precizează şi fixează denumirea lucrurilor, însuşirilor ce le caracterizează,
privind forma, mărimea, culoarea, enumerând câteva: Căutaţi lucrul ascuns, Ce s-a mişcat
etc.
Maria Vereş, în articolul „Dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari - activitate de
pregătire pentru şcoală” (Culegere metodică - De la gradiniţă la şcoală), foloseşte jocul
didactic pentru introducerea copiilor în tehnica exprimării corecte, organizând jocuri

5
Dumitru Grigoriu, Copilul şi jocul, în Culegerea editată de Revista de pedagogie, 1975, apud THE GAME
IN PSYCHOPEDAGOGICAL LITERATURE, articol disponibil la adresa:
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2015-04.Supliment/09_Lacatusu.pdf, accesat în perioada februarie, 2018

7
didactice alcătuite din propoziții ce necesită completare: Spune mai departe, Ghiceşte
cuvântul care lipseşte, Mai adaugă şi tu un cuvânt. Pentru fixarea şi aprofundarea noţiunii
de silabă, a organizat jocuri în care a început cuvântul, rostind prima silabă ,,Ca’’, iar copiii
continuând cu ,,na’’ (Ca-na) sau ,,sa’’ (Ca-sa). Alte jocuri care au nemijlocit acelaşi scop,
organizate de Maria Vereș sunt: Termină cuvântul, Spune la ce m-am gândit, care solicită la
silaba începută cât mai multe silabe adăugate, creând astfel un amalgam format din mai
multe cuvinte noi. Pentru verificarea cunoştinţelor acumulate în alcătuirea de propoziţii cât
şi despărţirea în silabe, a desfăşurat jocurile: Azvârle cubul, Statuile. În contextul acestor
jocuri, a îmbinat elementele de joc cu exerciţii care au intensificat deprinderile formate.
Pentru copil, jocul este un lucru natural, obișnuit; este, după cum preciza Lucian
Blaga, o ,,întelepciune’’ a vieţii lui. Prin joc, copilul pune în acţiune toate posibilităţile și
potențialul său, potențial ce ține de sfera intelectualului, fizicului, moralului, pe care le
dezvoltă și le îmbină. Pentru copil, jocul este ca o distracţie și în același timp este învăţătură,
este muncă, mijloc prin care își educă persoana, este unul din cele mai eficiente moduri de a
cunoaşte lumea înconjurătoare și realitate cotidiană.
Ca modalitate de organizare și desfășurare a activităţilor, jocul stimulează la cel mai
înalt nivel procesele psihice. Funcţiile jocului se caracterizează mai ales prin socializarea
copilului cu semenii lui, ceea ce este și rezultatul tendinţei copiilor de a se acomoda la
ceilalți, mediului înconjurător, dar şi de a dobândi relaţiile cu cei din jur la eul său. Această
funcţie își arată parametrii mai ales în jocul cu reguli, care înseamnă aprobarea normelor
exterioare lui, dar care, odată asimilate și acceptate, devin câștigul perfect al copilului.

1. 2. Clasificarea jocurilor didactice

Având în vedere caracteristicile jocurilor ce țin de caracter, conținut și structură,

jocurile sunt numeroase și diverse. Clasificările jocurilor sunt și punctul de pornire în
momentul în care educatorul selectează tipul jocului. Pornind de la ideea dezvoltării psihice
a copilului, a fost elaborată o teorie a jocului de către psihologul german William Stern. În
paralel cu factorii „interni” și „externi” ai dezvoltării psihice și cu structura jocurilor,
psihologul delușește două tipuri de jocuri:
• jocuri individuale determinate de factorii interni;
• jocuri sociale generate de factorii externi.

8
 Pentru o mai bună dezvoltare fizică generală a copilului, evoluția jocului nu este
altceva decât interacțiunea factorilor interni cu cei externi și niciodată al acțiunii separate a
fiecărui factor individual. Charlolte Bühler clasifica jocurile în cinci grupe:
1. jocuri funcţionale (senzorio - motrice);
2. jocuri iluzorii(de ficţiune);
3. jocuri receptorii;
4. jocuri de construcţie;
5. jocuri colective.
Conform exigențelor mediului înconjurător și necesității copilului de a se adapta la
condițiile respective, copilul trece de la o categorie la alta de jocuri. André Demarbre a
analizat într-o lucrare 200 de jocuri. În urma analizei, a realizat o clasificare a acestor jocuri
bazându-se pe criteriul de vârstă a copilului și cel care presupune efortul solicitat. El vorbeşte
despre:
• jocuri foarte active;
• jocuri active;
• jocuri de slabă intensitate;
• jocuri recreative;
• jocuri intelectuale.
O altă clasificare este realizată de psihologul elvețian Jean Piaget, în scopul de a
răspunde la metodologia clasificării jocurilor. Prin conceptul de joc, Piaget tratează termenul
ca fiind drept activitate în care copilul se dezvoltă în concordanță cu etapele dezvoltării și
evoluției sale intelectuale. Aceste etape evolutive sunt indicate în treei tipuri de „structuri
mintale”:
• scheme senzorio motrice;
• scheme simbolice;
• formele noţionale (socializate) ale gândirii.
Fundamentul acestei clasificări este elaborat de J. Piaget prin trei structuri genetice
în funcție de care evoluează și se organizează jocul, exercițiul, simbolul și regula. Astfel,
psihologul clasifică jocurile în trei categorii succesive:
• jocuri – exerciţiu;
• jocuri simbolice;
• jocuri cu reguli.

9
 Pentru o mai bună clasificare a jocurilor care au la bază dezvoltarea psihică a
copilului, trebuie să se ia în considerare particularitățile individuale și de criteriile de vârstă,
mai mult de atât, de zona proximei dezvoltări, să nu aibă loc selecți unor jocuri mai dificile
decât posibilitățile actuale a copilului, care să solicite și chiar să grăbească și să stimuleze
evoluția psihică. În funcţie de aceste considerente, în pedagogia ştiinţifică, este acceptată
următoarea clasificare a jocurilor:
• jocuri didactice;
• jocuri de creativitate;
• jocuri logice.
„Lumea jocului este lumea basmului vieţii, lumea subliniată în visul şi aspiraţiile
copilăriei şi prin aceasta cu virtuţi educative - adică integratoare deosebite. Este mai mult
decât anticamera lumii reale, este partea integrantă din ea. Ea se dezvoltă pentru fiecare
individ in parte, odată cu înaintarea în vârstă, dar rămâne mai departe pentru copilăria
veşnică”6. El este un mijloc deosebit pentru a se obţine dezvoltarea spiritului de solidaritate,
de disciplină, de iniţiativă activă, de dezvoltare a personalităţii sociale.

Jocurile mai pot fi clasificate și în funcție de scopul și sarcina didactică sau chiar de
contribuția lor pentru formare:
În funcție de scop și sarcină didactică:
a) Momentul în care se elaborează într-o activitate:
- jocuri didactice matematice precum lecții de sine stătătoare;
- jocuri didactice matematice precum momente propriu-ise ale activității;
- jocuri didactice matematice în scopul completării activității, intercalate în timpul
activității sau chiar la sfârșit.
b) După conținutul ce trebuie învățat:
- jocuri matematice pentru consolidarea învățării cunoștințelor specifice unui
capitol, modul sau grup de lecții;
- jocuri didactice potrivite unei vârste sau grupe.
În funcție de contribuția formativă:
a) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de analiză;
b) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză;
c) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații;

6
Stanciu Stoian – „Integrarea copilului în societatea contemporană”, Revista de pedagogie nr. 7, 1988

10
 d) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității copiilor de a face abstractizări și
generalizări;
e) jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității perspicacității;
Repartizarea jocurilor se poate realiza și în funcție de materialul didactic folosit:
a) jocuri didactice cu material didactic: standard (confecționat) / natural (din
natură);
b) jocuri didactice fără material didactic (orale: ghicitori, cântece, povestiri,
scenete).

1. 3. Rolul matematicii în stimularea gândirii logice

Din cele mai vechi timpuri matematica este unul din cele mai importante instrumente
ale cunoaşterii. Cercetările experimentale elaborate la nivel mondial au demonstrat că teoria
mulţimilor, chiar sub forma ei elementară din activităţile matematice din grădiniţă, constituie
o bună călăuză a copilului preşcolar în matematica modernă, iar primii paşi sunt facilitați de
utilizarea frecventă în activitatea preşcolară a jocului didactic matematic. Rațiunea acestei
afirmaţii îşi află originile în următoarele constatări:
➢ Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniţă, în
scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preşcolari;
➢ Urmărirea progresului înregistrat de copilul participant la realizarea acestor activităţi
permite observaţii privind stadiile individuale de maturizare intelectuală şi afectivă;
➢ Observarea formei de manifestare a copilului în cadrul activităţilor matematice în care
se utilizează jocul didactic matematic, permite o evaluare corectă a progreselor
înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în domeniul operaţiilor de analiză,
sinteză, a progresului în ceea ce privește comportamentul, în activitatea de observare, în
formularea unor aprecieri asupra evoluţiei probabile a copilului, cu posibilitatea
intervenţiei în aspectele deficitare;
➢ Observarea sistematică a comportamentului intelectual al copilului în contextul
activităţilor de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului
care presupune etapa micii şcolarităţi.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în intensificarea acţiunii formative a grădiniţei,
în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activităţii comune, creând în acest mod un
continuum între activitatea de învăţare şi cea de joc. Datorită faptului că preşcolarul îşi

11
structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul jocului se
realizează economicos şi eficient.
Jocul didactic matematic reprezintă o modalitate atractivă de realizare a sarcinilor
număratului şi socotitului. El conţine o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie
s-o îndeplinească în același timp cu participarea acestuia la acţiunea jocului. Rezultatul
acestui fapt este eficienţa formativă crescută în situaţia sistematizării, consolidării şi
verificării cunoştinţelor pe tot parcursul jocului didactic matematic.
Consolidarea sau verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice
matematice se realizează în modalități diverse în funcţie de scopul activităţii, de forma pe
care o însușește acţiunea jocului şi de materialul utilizat de educatoare. Unele jocuri creează
copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere mai bine?”), de
a fixa suma obiectelor numărate (,,Câţi ponei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în
şirul numeric (,,A câta bomboană lipseşte?”), de a raporta numărul la cantitatea
corespunzătoare şi invers (,,Dă-mi tot atâția soldăței”). În alte jocuri au prilejul să compare
cantităţile (,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (,,Să
adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci, atât ca element al unei
activităţi comune, cât și precum o activitate independentă.
Menirea jocului didactic matematic este legată de conţinutul acestuia, de structura
lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la
cantitate (,,Cine are acelaşi număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine
crescătoare şi descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine ştie să numere mai bine?”),
compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferenţa de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea
locului numărului în şirul numeric (,,A câta păpușă lipseşte?”), sesizarea locului numerelor
în şirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale şi ordinale (,,Al câtelea
pom şi a câta pară lipseşte?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc oferă posibilitatea desprinderii unor elemente
metodice şi anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toţi copiii şi conţine
indicaţia concretă a acţiunii pe care trebuie să o desfăşoare aceştia în cursul jocului propus,
au în vedere numai un singur aspect al număratului şi socotitului, exersează operaţiile
gândirii – comparaţia, analiza, sinteza, verifică divers cunoştinţele şi deprinderile copiilor.
Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acţiunea dirijată a copiilor,
împletindu-se strâns deci, cu elementele propriu-zise de joc. Legătura dintre sarcina
didactică şi acţiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să
conţină cel puţin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acţiune concretă,

12
atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea şi respectarea
regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al
grupului din care face parte.
Raportându-ne tot la planul dezvoltării gândirii copilului, putem trage concluzia că
exerciţiile logico-matematice capătă o valenţă şi în privinţa stabilirii unei balanțe între
excitaţie şi inhibiţie, necesară dezvoltării pas cu pas a capacităţii de concentrare în ceea ce
privește atenţia. Astfel, copilul devine rezistent la stimuli colaterali care l-ar putea sustrage.
Un alt aspect de logică, cum ar fi o achiziţie datorată activității copilului preşcolar în
grădiniță, este „zidirea” de motivări logice în justificarea unei acţiuni, înţelegerea
semnificaţiei unei obligaţii. Astfel copilul ajunge treptat să îşi asume soluționarea unei
sarcini.

1. 4. Mulțimi. Operații cu mulțimi

Formarea noţiunilor matematice are la bază cerințele de relevare, comparare şi

reunire a mai multor parametri precum sunt: numărul obiectelor într-o mulţime, relaţiile care
privesc cantitatea între mulţimi pentru a condiționa procesele activităţii perceptive
obiectuale şi a celei mentale, necesare pentru formarea noţiunilor corespunzătoare. Deci,
pentru a-şi forma un tablou conceptual veridic, copilul trebuie să-și învețe procedeele de
activitate mentală cu ajutorul cărora se realizează un rezumat al caracteristicilor unui anumit
grup de obiecte, deoarece operaţiile mentale corespunzătoare şi structurile cognitive rezultă
din acţiunile practice, se fixează în cuvinte şi în operaţiile cu cuvinte şi sunt orientate prin
scopul şi condiţiile activităţii practice7.
Rolul activităţii matematice în grădiniţă pentru copil, este de a deschide o cale de
inițiere în procesul de matematizare, pentru a asigura înţelegerea unor modele obișnuite care
țin de realitatea înconjurătoare, având drept prezumție de lucru specificul formării
reprezentărilor matematice pe nivele de vârstă. Procesul de matematizare trebuie creat într-
un șir de activităţi – observare, deducere, concretizare, abstractizare – fiecare conducând la
un anumit rezultat. Aflându-se la vârsta de 3 ani, „copilul percepe mulţimea ca pe o

7
Galperin, P. I: Psihologia gândirii şi teoria formării în etape a acţiunilor mentale, în Studii asupra gândirii
în psihologia sovietică (trad.), E.D.P., Bucureşti, 1970, apud METODICA ACTIVITĂŢILOR MATEMATICE
ÎN GRĂDINIŢĂ, suport de curs, pag. 6, articol disponibil la adresa:
Metodica_Activitatilor_Matematice_in_Gradinita.pdf, accesat în perioada februarie, 2018

13
colectivitate nedeterminată care nu are încă structură şi limite precise”8. El face diferențe
prin limbaj între obiectele singulare de grupuri de obiecte (un copil – mulţi copii), dar
mulţimea nu este înțeleasă ca un grup aparte.
Copiii cu vârstele cuprinse între 3 și 4 ani au manifestări tipice în contact cu ideea de
mulţime și acest fapt este datorat caracterului asimilării la această vârstă. Astfel,
experimentele au evidenţiat următoarele aspecte caracteristice:
• copiii percep o grupare de obiecte ca pe o mulţime numai dacă este compusă din
acelaşi fel de obiecte (jucării);
• percepţia diferenţiată a cantităţii se reflectă în limbaj (păpuşă – păpuşi);
• copiii nu percep limitele mulţimii şi nici criteriul de grupare (relaţia logică dintre
elemente);
• copiii nu percep schimbările cantitative care pot interveni (nu observă dacă la o
mulţime cu 6-7 obiecte se adaugă, sau se iau din ea, 1-2 obiecte) şi nici însuşiri
calitative; culoarea şi forma sunt dominante sub raport perceptiv;
• intuiţiile elementare ale numărului sunt prenumerice, lipsite de conservare; copilul
observă dacă din cinci bomboane îi lipsesc trei, dar nu observă absenţa unei singure
bomboane dintr-o mulţime.
La vârsta de 4-5 ani înfățișarile despre mulţimi evoluează şi copilul înțelege
mulţimea ca pe o totalitate spaţial-structurată. Acţiunea manuală însoţită de cuvânt şi de
percepţie vizuală conduce la perceperea mulţimii şi copilul face abstracţie de determinările
concrete ale elementelor sale. Reprezentările copiilor rămân subordonate însă condiţiilor
spaţiale concrete în care percep mulţimea. Prezenţa cuvântului în bagajul lingvistic al
copilului nu arată şi dobândirea noţiunii desemnate prin cuvânt (de exemplu, noţiunea de
clasă se consideră dobândită dacă este înţeleasă, în plan psihologic, ca reacţie identică a
subiectului faţă de obiectele pe care el le consideră într-o clasă şi, în plan logic, ca
echivalenţă calitativă a tuturor elementelor clasei).
De la acţiunea însoţită de cuvânt până la concept, procesul (L.S. Vîgotski, J. Piaget)
se desfăşoară în etape care se pot schematiza astfel9:

8
Piaget, J.: Construcţia realului la copil (trad.), E.D.P., Bucureşti, 1976, apud METODICA ACTIVITĂŢILOR
MATEMATICE ÎN GRĂDINIŢĂ, op. cit., pag. 6, articol disponibil la adresa:
Metodica_Activitatilor_Matematice_in_Gradinita.pdf, accesat în perioada februarie, 2018
9
STRATEGII DE STIMULARE A ABILITĂȚILOR MATEMATICE LA VÂRSTA TIMPURIE, suport de curs,
articol disponibil la adresa:
http://dspace.usarb.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/3716/strategii_curs.pdf?sequence=1, accesat
în perioada februarie, 2018

14
 • etapa contactului copil-obiecte: curiozitatea copilului declanşată de noutăţi îl
face să întârzie perceptiv asupra lor, să le observe;
• etapa de explorare acţională: copilul descoperă diverse atribute ale clasei de
obiecte, iar cunoaşterea analitică îl conduce la obţinerea unei sistematizări a
calităţilor perceptive ale mulţimii;
• etapa explicativă: copilul intuieşte şi numeşte relaţii între obiecte, clasifică,
ordonează, seriază şi observă echivalenţe cantitative;
• etapa de dobândire a conceptului desemnat prin cuvânt: cuvântul constituie o
esenţializare a tuturor datelor senzoriale şi a reprezentărilor şi are valoare de
concentrat informaţional cu privire la clasa de obiecte pe care o denumeşte
(procesul se încheie după vârsta de 11-12 ani).
În ceea ce privește noţiunea de mulţime, în primele trei etape se formează abilităţile
de identificare, grupare, triere, sortare, clasificare, seriere, apreciere globală, ce conduc spre
perceperea conceptului. Numărul şi numeraţia reprezintă abstracţiuni care se formează pe
baza analizei caracteristicelor spaţiale ale obiectelor şi a clasificărilor. Noţiunea de mulţime
joacă un rol orientat spre unirea tuturor conceptelor matematice, iar numărul apare ca
proprietate fundamentală a mulţimii.

1. 5. Formarea noţiunii de număr şi a deprinderilor de numărat

Numărul este forma unei caracteristici obiective a lucrurilor şi este o însuşire de grup.
Această caracteristică nu rezultă brusc din asimilarea lucrurilor, dar analiza prin percepţie
constituie punctul inițial de plecare. În procesul de formare a numărului copilul traversează
trei etape:
• senzorial-motrice (operare cu grupe de obiecte);
• operare cu relaţii cantitative pe planul reprezentărilor (operare cu numere
concrete);
• înţelegerea raportului cantitativ ce caracterizează mulţimea (operare cu
numere abstracte).
Numărul, ca abstracţiune, ca însuşire de grup, apare într-un proces de distanțare a
tuturor celorlalte însuşiri ale mulţimii şi ale obiectelor ei; copilul memorizează doar
componenta numerică şi generalizează însuşiri numerice indicate verbal. Număratul și
socotitul fac parte din deprinderile cognitive de bază, acestea sunt deprinderile inițiale care

15
se formează preşcolarilor în grădiniţă. Neapărat trebuie menționt faptul că atât reprezentările
cantitative, cât și noţiunile de numărat și socotit se formează în timp, o dată cu dezvoltarea
treptată a experienţei senzoriale a copilului, dar și a limbajului și gândirii sale.
Jucându-se, de pildă „cu construcțiile”, în cadrul activităților cu obiectele, copilul
începe pas cu pas să perceapă pe plan analitico-sintetic ,,mulțimea’’ – unitate spaţială
alcătuită din elemente omogene. Copilul aşază piesele din construcţie, le îmbină şi datorită
mişcării mâinii şi a ochiului, va distinge atât elementele, cât și mulţimea ca întreg. Percepând
,,mulţimea’’ treptat, cu ajutorul educatoarei și chiar în cercul familiei va desprinde unul faţă
de mulți. Însuşirea numărului ,,unu’’ este posibilă numai prin a compara cu pluralul ,,mulţi’’,
de aceea este nevoie de exerciţii de deprindere cu noţiunea de număr.
Specific acestei vârste este operarea directă cu obiectele, adică cu materialul primit,
ce trebuie nepărat sa fie de acelaşi fel (păpuși, mașinuțe, mere, semințe etc.). La vârsta de 4-
5 ani, Mulțumită nivelului mai dezvoltat al experienţei senzoriale, limbajului, al operaţilor
gândirii, la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani, deja se lărgeşte conţinutul activităţii. Se
pot elabora jocuri care au drept scop intensificarea cunoștințelor privind cantitatea „mult” și
„unu”. Pentru a complica sarcinile jocurilor, în comparație cu cele pentru vârsta de 3-4 ani,
copiii vor trebui să însușeasccă regulile numai după cum explică educatoarea verbal, fară a
face demonstraţii.
Pentru a ajunge la reprezentarea generală a numerelor, trebuie să se țină cont de
particularităţile de vârstă. La vârsta de 3-4 ani nu este de ajuns să se scoată unul, două sau
trei obiecte dintr-un grup, ci să se desprindă însuşirea cantitativă de celelalte însuşiri ale
obiectelor, generalizându-se. La vârsta de 4-5 ani copiii vor invăţa să numere succesiv, vor
cunoaşte valoarea colectivă a numerelor, vor compara, sesizând egalitatea sau inegalitatea
mulţimilor. La 5-6-7 ani, datorită posibilităţii dezvoltate de a efectua operaţii analitico-
sintetice, de a generaliza, conţinutul activităţilor va creşte atat cantitativ, cât şi calitativ,
adăugând la bagajul însuşit la nivelele precedente: locul fiecărui număr în şirul numeric,
raportul dintre numerele alăturate, procesul de compunere și descompunere a numărului cu
o unitate, pe bază de material concret, calcule de adunare şi scădere cu o unitate și chiar
rezolvarea de probleme. Toate sarcinile sunt repartizate în timp, asigurându-se repetarea
cunoștinţelor pentru o învățare aprofundată.
La 3-4 ani, numărarea, formarea noţiunii de număr se face cu materiale de acelaşi fel,
la vârsta de 4-5 ani elementele mulţimii pot fi colorate diferit (bețișoare, cuburi de diferite
culori), la nivelul II, se introduc materiale cu aceleași mărimi diferite, iar la grupa mare-
pregătitoare se pot introduce exerciţii de calcul sau numărare, în care sunt folosite materiale

16
care diferă ca aşezare spaţială (numără piesele de lego din care este construită o casuţă).
Prima activitate de numărat este cea mai complicată, fiindcă copiii trebuie asigurați cu
conştientizarea acţiunii, altfel ei învaţă mecanic să numere şi toată munca ar conduce spre
rezultate superficiale sau chiar nesatisfăcătoare.
Exerciţiile de ordonare a obiectelor grupei, ca și cele de ordonare a grupelor – mai
întâi după un model dat (3-4 ani), apoi după criterii stabilite (formă, mărime culoare, vârsta
de 4-5 ani) şi în final, după mai multe criterii (vârsta de 5-6-7 ani) conduc la pregătirea
copiilor pentru a putea compara numerele și pentru înțelegerea şirului crescător şi a celui
descrescător al numerelor naturale. Copiii pot fi obișnuiţi să construiască şiruri crescătoare
sau descrescătoare fie ordonând obiecte de diferite mărimi, lungimi, grosimi, culori etc., fie
ordonând grupe cu un număr diferit de obiecte (elemente). Astfel, preşcolarii realizează şi
operaţii logice cu grupele de obiecte (reuniune, intersecţie, diferenţă), acţiuni care stau la
baza înţelegerii operaţiilor aritmetice cu numere naturale, şi care sunt în esenţă operaţii cu
cardinalele grupelor.
În tot acest proces, cel mai important este ca educatoarea să urmarească evidenţierea
esenţei matematice, punându-i pe copii să efectueze operaţii concrete cu obiecte: de
exemplu, reuniunea grupelor – ei să o înţeleagă şi ca fiind un gest: punem la un loc. În cadrul
acestui tip de exerciţii, mai ales pentru acţiunea de comparare a grupelor, de realizare a unor
grupe echivalente, de ordonare a grupelor este bine să se acorde treptat copiilor independenţa
în a forma grupe, în a opera cu ele, adresându-le întrebarea ,,Cum am putea face altfel?”
„Cunoaşterea poziţiei relative a obiectelor în spaţiu, ca şi exerciţiile de măsurare cu
unităţi de măsură nestandardizate şi însemnarea lor cu simboluri grafice (liniuţe,cerculeţe)
conduc copiii la înţelegerea conceptului de număr natural, prin măsurare, şi la stabilirea
corespondenţei între elementele mulţimii concrete (numărul unităţilor de măsură) şi cele ale
mulţimii (grupei) reprezentate grafic”10. Așa cum precizează specialiștii în domeniu, trebuie
să se insiste pe activităţile pregătitoare pentru însușirea numărului natural ,,prin exersarea
operaţiilor gândirii, punănd accent pe manipularea de către copii a mulţimilor de obiecte
cu scopul de a realiza o serie de operaţii motorii în cadrul jocurilor logico-matematice, iar
in a doua parte a anului la nivelul II se pune accent mai mult pe exerciţiile cu diferite tipuri
de fişe, astfel încât să se faciliteze dezvoltarea gândirii copilului”11.

10
Pag. 41, citat disponibil la adresa: https://www.scribd.com/document/369173128/0-lucrare-grad-i-doc,
accesat în perioada februarie, 2018
11
Ibidem.

17
 Atât pentru jocuri, cât și pentru exerciţii cu mulţimi trebuie să se selecteze foarte
atent materialul didactic care, pas cu pas, va conduce spre facilitarea transformării,
interiorizării și formării gândirii copilului în aşa fel încât să se realizeze transferul operaţiilor
de la centrarea pe acţiuni concrete la cele de natura logică abstractă. Cu alte cuvinte, se
pregăteşte trecerea de la stadiul preoperator la cel operator. Inițial, întotdeauna pentru
realizarea exerciţiilor de gândire logică se vor utiliza obiectele familiare copilului (jucării),
sprijinindu-l să opereze în mod concret cu grupe de obiecte constituite după unul sau mai
multe criterii, să facă comparaţii, să pună în corespondență. La efectuarea unor asemenea
exerciţii se utilizează şi piesele jocurilor logico-matematice, care sugerează mai direct esenţa
operaţiei matematice.
Fiind precis determinat, prin atribute fără echivoc (culoare, formă, mărime, grosime
etc.), acest material didactic oferă cele mai eficiente posibilităţi educatoarei pentru
proiectarea unor sarcini de joc prin care să-i ajute pe copii să înţeleagă cât mai bine, la modul
precis, relaţiile dintre mulţimi, operaţiile cu mulţimi etc. Pe de altă parte, totuşi, acest fapt
nu ne îndreptăţeşte să-l folosim cu preponderență și nicidecum în exclusivitate.
Numărul este un concept atribuit celui de mulțime, pentru că muțimii i se asociază
cardinalul ce reprezintă numeric mulțimea; și aici concluzia: noțiunea de mulțime este
determinată în scopul înțelegerii numărului. Diferența dintre numărul cardinal și numărul
ordinal este știută ca o diferență între număr și numerație:
1. numărul cardinal are la bază corespondența biunivocă între două mulțimi;
2. numărul ordinal include numerația. Acțiunea de a număra reprezintă și formarea unui
sistem de numere în care sunt ordonate o totalitate de obiecte ce exprimă dimensiunea
cantitativă a acestei totalității.
Pentru învățarea unui număr se urmăresc respectarea următoarelor etape:12
- se construiește o mulțime care reprezintă numărul anterior învățat și se verifică
prin numărare conștientă, prin încercuire, atașându-se eticheta cu cifra
corespunzătoare;
- se formează, prin punere în corespondență, o mulțime care are cu un element mai
mult decât mulțimea dată;
- se numără conștient, prin încercuire, elementele din noua mulțime, numindu-se
numărul care îi corespunde;

12
Conf. univ. dr. Constantin Petrovici, METODICA ACTIVITĂȚILOR MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ, Suport
de curs, pag. 64, document disponibil la adresa: https://www.slideshare.net/BitzaGaby/metodica-activitatilor-
matematiceingradinita-1, link accesat în perioada martie, 2018

18
 - se prezintă simbolul grafic al noului număr (cifra corespunzătoare);
- se fac exerciții de recunoaștere (identificare) în spațiul înconjurător a mulțimilor
care reprezină noul număr; se verifică prin punere în corespondență și numărare;
- se formează mulțimi care reprezintă noul număr; se verifică prin punere în
corespondență și numărare (se construiește clasa de echivalență a noului număr);
- se prezintă caracterul ordinal al noului număr. Se introduce noul număr în șirul
numeric: se numără crescător și descrescător până (de la) numărul nou, se
compară noul număr cu precedentele, subliniindu-se faptul că acesta este cu o
unitate mai mare decât precedentul, se numesc vecinii și se fac exerciții de
completare a vecinilor. Se fac exerciții de ordonare (crescătoare și
descrescătoare) a unor mulțimi de numere care conțin noul număr;
- se compune noul număr din precedentul și încă o unitate; se compune apoi și din
alte numere;
- se descompune noul număr în diferite forme.
Primul nivel al activităților în care se va preda învățarea unui număr reprezintă
verificarea prin exerciții de a îmbunătăți cunoștințele și de a exemplifica numerele învățate
anterior. La activitățile care au la bază exercițiile cu material individual și a căror obiectiv
este invățarea numărului 9, în comparație cu mulțimea cu opt elemente, se pot elabora
exerciții cu următoarele sarcini:
- numărare până la opt, raportarea cantității la număr și pe bază de material, de
exemplu atunci când educatoarea solicită, copiii vor așeza pe masă un anumit
număr, de exemplu, de frunze, aceștia trebuie să memoreze numărul respectiv și
să așeze pe masă o mulțime echivalentă;
- compararea a două numere. În acest caz, educatoarea solicită copiilor să așeze pe
masă șase frunze pe verticală, apoi lângă acestea șapte frunze; următorul pas este
de a cere preșcolarilor să observe, apoi să precizeze care mulțime este formată
din mai multe elemente și cu cât sau, în altă ordine de idei, care număr este mai
mare și care este mai mic;
- raportarea cantității la număr. La acest capitol, educatoarea cere copiilor să arate
sau să spună cifra corespunzătoare numărului de frunze.
În urma elaborării acestor exerciții de mai sus (preț de 5-6 minute), se purcede la
predarea numărului nou. Mai întâi de toate, se va verifica cunoșterea succesiunilor de
informații care permit formarea numerelor precedente (1-8). În continuare, fiind cunoscut
algoritmul de formare a numerelor, copiii vor număra, de exemplu, mulțimea de flori (8) și

19
o vor pune în corespondență cu mulțimea de frunze (dată de educatoare). Urmează
constatarea că acestea mulțime are cu un element mai mult față de cea a florilor, copiii vor
număra (9) și vor atașa cifra corespunzătoare numărului ei de elemente.
În cele ce urmează, deja se pot formula sarcini care vor avea nemijlocit obiectivul
formării clasei de echivalență, compararea numerelor și completarea șirului de numere.
Pentru consolidarea raportării numărului la cantitate, indiferent de amplasare, este favorabilă
rezolvarea unor situații-problemă de tipul „obstacolului”. Educatoarea va distribui copiilor
cartonașe cu desene corespunzătoare numărului și cu cifra corespunzătoare și va solitica:
„Așază pe masă cartonașul cu 7 ciuperci. Cel cu 6 ciuperci unde trebuie așezat? De ce?
Acum așezați cartonașul cu număr mai mare cu o unitate decât 7. Așezați acum cartonașul
cu 9 ciuperci la locul potrivit”.
Pentru a înțelege unde se află un număr în șirul numeric, se pot executa exerciții de
comparare a numerelor. În acest fel, se vor compara numărul 3 cu numerele 2 și 4 și în același
timp, se solicită copiilor să arate că numărul 4 este cu o unitate mai mare decât 3, iar numărul
2 este mai mic cu o unitate decât 3. Se compară apoi numărul 5 cu numerele 4 și 6, precizând
locul numărului 6 față de 5. Situațiile de față pentru învățarea numerelor se concep cu scopul
de a consolida ideea că fiecare număr este mai mare cu o unitate decât numărul precedent și
mai mic cu o unitate decât succesorul său. Pentru ca procesele de compunere și cele de
descompunere ale unui număr sunt bazate pe dobândirea conservării numerice, se pot elabora
sarcini în următoarea ordine:
- se așază pe primul raft al dulapului 5 păpuși și se solicită copiilor să spună câte
păpuși sunt;
- se observă faptul că păpușile pot fi așezate și într-un al mod decât pe un singur
rând;
- se ia de pe primul raft o păpușă și se așază pe al doilea raft, apoi se numără
păpușile;
- se solicită preșcolarilor să precizeze câte păpuși sunt acum în total și cum sunt
așezate.
Aceasta este modalitatea cu ajutorul căreia copiii vor număra obiectele, indiferent de
locul în care vor fi, plus la asta, copiii vor înțelege că cele 5 obiecte pot fi așezate diferit în
două grupuri: 4 și 1, 3 și 2, 2 și 3, 1 și 4. Exercițiile cu material concret facilitează
compunerea și descompunerea unui număr, apoi procesul este consolidat prin rezolvarea
fișelor matematice, dar și a sarcinilor jocului.

20
 CAPITOLUL 2. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic
matematic în învățământul preșcolar
2. 1. Conceptul de joc didactic și structura acestuia

Pentru buna desfășurare a întregului proces de instruire și educare în învățământul

preșcolar, se aplică metodele și procedeele folosite de educatoare pentru predare. Din
experiență, specialiștii afirmă că metodele de instruire au un rol aparte și eficiența acestora
crește numai dacă corespund curiozităților și desigur, intereselor copiilor. Plus la asta, cele
mai productive metode și procedee variate sunt cele care atrag copiii în acțiuni permanente
de a învăța prin participare activă și conștientă, la cautare și descoperire. Învățământul de
astăzi, modernizat, presupune o metodologie bazată pe acțiuni operatorii, adică pe
promovarea metodelor interactive care să pună în mișcare mecanismele atât ale gândirii și
inteligenței, dar și ale imaginației și elanului creator.
La acest capitol vine în ajutor un proces de învățare cum este interdisciplinaritatea.
Acest proces presupune însușirea de informații prin comunicare, colaborare, produce un joc
„brainstorming”13 ce abundă de idei, păreri și argumente, creează condiții de învățare
centrate pe disponibiliatea și dorința de colaborare a copiilor, prin implicarea lor directă și
activă, pe interacțiunea reciprocă din interiorul microgrupurilor și, respectiv interacțiunea
socială a participanților dintr-un grup. Implementarea metodelor didactice sunt un fel de
instrumente moderne care dezvoltă un bagaj de calități și disponibilități din partea
educatorului, însușirea de a fi receptiv la ceva nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare,
aspirația spre autoperfecționare, gândire dinamică și modernă și desigur spiritul creativității.
Activităţile matematice lărgesc orizontul copiilor cu cunoştinţe despre însuşirilecantitative
ale obiectelor lumii reale14.
Jocul didactic folosește foarte mult la dezvoltarea spiritului de observaţie, la
concentrarea atenţiei şi la „familiarizarea” cu munca intelectuală și independentă. Puterea
de care se bucură practicarea intensă a joculului didactic asupra sarcinilor învăţării se
poate rezuma în felul următor:
• prin caracterul său distractiv, jocul didactic oferă activității de învăţare o manieră
de desfășurare plăcută și captivantă; acest caracter antrenează copiii la o activitate

13
BRAINSTORMING s. n. Tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe
emiterea liberă de idei pentru rezolvarea unei probleme. [Pr.: bréĭnstorming] – Cuv. engl., definiție
disponibilă la adresa: https://dexonline.ro/definitie/brainstorming, link accesat în perioada martie, 2018
14
Carmen Popa, Elemente de pedagogie preșcolară aplicată, Ed. Universității din Oradea, 2006

21
 realizată, căreia îi acordă și un caracter de seriozitate, reducând din rigiditatea
activităţii de învăţare, dezvoltând un sentiment sporit de curaj şi încredere în
propria persoană;
• prin conţinutul, sarcinile şi mai ales modul de rezolvare a acţiunii, de altfel, ca şi
prin regulile jocului didactic se adaugă la copii conştiinţa disciplinei:
1. prin transpunerea copiilor în lumea jocului, cu ajutorul clementelor de
joc;
2. prin independenţa acordată în organizarea şi desfăşurarea jocului se
dezvoltă unele elemente ale gândirii şi imaginaţiei creatoare;
• atmosfera plăcută şi captivantă a jocului dezvoltă la copii interesul şi motivaţia
pentru activitatea de învăţare sub formă de joc.
După cum se știe, majoritatea jocurilor sunt realizate în echipă. Lucrul în echipă este
unul din punctele forte ale învățării prin cooperare, ce ilustrează conceptul de
interdependență pozitivă ce specifică faptul că un copil nu poate reuși fără ceilalți. Datorită
acestui fapt, copiii sunt solicitați pentru a lucra în colaborare pentru a exercita sarcini diferite.
Rezultatul acestor activități, în afară de realizarea obiectivelor ce presupun învățarea
copiilor, vizează și formarea deprinderii de a lucra în echipă. La nivelul învățământului
preșcolar, în grădiniță, învățarea prin coperare și colaborare este o activitate deseori utilizată
în programul zilei.
Copiii pot fi activizati sa rezolve în joc sarcini didactice cu mari valente
formativeducative cum sunt: analiza si sinteza situatiei problema, identificarea situatiei,
descrierea acesteia, identificarea personajelor si descrierea lor, formularea de întrebari
pentru clarificari, elaborarea de raspunsuri la întrebari, aprecierea solutiilor prin comparare,
explorarea consecintelor.15
În scopul învățării cât mai eficiente, cadrele didactice pledează pentru folosirea
metodelor interactive de grup care au ca obiective principale: modernizarea și îmbunătățirea
activității instructive-educative din grădiniță. Printre acestea se enumeră:
1. Explicația – metodă verbală de asimilare a cunoştinţelor prin care se progresează
în cunoaştere oferind un model descriptiv la nivelul relaţiilor.16
Pentru a fi eficientă, explicația, ca metodă de învățământ specifică în cadrul
activităților matematice trebuie să aibă următoarele caracteristici:

15
Dumitrana Magdalena, Activitățile matematice în grădiniță - Ghid practic, Ed. Compania, București, 2000
16
Mihaela Neagu, Georgeta Beraru, Activităţi matematice în grădiniţă - îndrumar metodologic, Ed. ASS,
Iași, 1995

22
 - să favorizeze înțelegerea unui aspect din realitate;
- să justifice o idee pe bază de argumente , adresându-se direct rațiunii, antrenând
operațiile gândirii (analiza, clasificarea, discriminarea);
- să înlesnească dobândirea de cunoștințe, a unor tehnici de acțiune;
- să respecte rigurozitatea logică a cunoștințelor adaptate pe nivel de vârstă;
- să aibă un rol concluziv, dar și anticipativ;
- să influențeze pozitiv resursele afectiv-emoționale ale copiilor;
Pentru folosirea eficientă a metodei explicației se vor respecta și unele cerințe:
- explicație precisă, ce trebuie să concentreze atenția copiilor într-un anumit punct
sau asupra unui anumit aspect;
- explicație accesibilă – adaptată la nivelul competențelor lingvistice și cognitive ale
copiilor;
- explicație concisă.
Numai în cazul în care metoda explicației este pusă în aplicare eficient, atunci aceasta
își va scoate în evidență caracteristicile, copiii vor descoperi în explicație un raționament
matematic și numai după aceea copiii vor înțelege mult mai bine ceea ce se încearcă a li se
comunica. În cadrul activităților matematice, explicația este folosită de educatoare, dar și
de copii.
Educatoarea are menirea de a:
- explica modul de lucru (grupare de obiecte, formare de mulțimi etc.);
- explica termenii matematici prin care se comunică verbal acțiunea;
- explică modul de utilizare a mijloacelor didactice (material intuitiv);
- explica regulile jocurilor și sarcinile de lucru.
În ceea ce privește copilul, acesta trebuie să explice:
- modul în care a lucrat (motivează);
- soluțiile găsite în urma rezolvării sarcinilor didactice, exprimându-se în limbaj
matematic.
Ceea ce îi dă curs metodei explicării este cea a demonstrației. De ce? Explicația
însoțește mereu demonstrația și are scopul de a o susține. În timpul explicației se pot face
întreruperi pentru a formula și adresa întrebări copiilor, prin care să se testeze nivelul de
receptare și înțelegere a celor explicate.
2. Demonstrația – este metoda învăţării pe baza contactului cu materialul intuitiv,
contact prin care se obţine reflectarea obiectului învăţării la nivelul percepţiei şi
reprezentării. Ca metodă specifică învăţării matematice la vârsta preşcolară,

23
 demonstraţia valorifică funcţiile pedagogice ale materialului didactic. În funcţie
de acestea, demonstraţia se poate face cu obiecte şi jucării (pentru grupa mică şi
mijlocie), material didactic structurat (grupa mare şi pregătitoare), reprezentări
iconice (specific pentru grupa mare şi pregatitoare).
3. Conversația – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor şi răspunsurilor în
scopul realizării unor sarcini şi situaţii de învăţare. În raport cu obiectivele
urmărite şi cu tipul de activitate în care este integrată, conversaţia, ca metodă, are
următoarele funcţii:
- euristică de valorificare a cunoştinţelor anterioare ale copiilor pe o treaptă de
cunoaştere;
- de clarificare , de aprofundarea cunoştinţelor;
- de consolidare şi sistematizare ;
- de verificare sau control
4. Observația – metodă ce constă în urmărirea sistematică de către copii a tuturor
obiectelor și fenomenelor care fac parte din procesul învățării, pentru a surprinde
totalitatea însușirilor semnificative ale acestora. În unul din manualele sale, Ion
Cerghit precizează că observarea este una din metodele de învățare prin acțiunea
de a cerceta și descoperi. „Este practicată de copii în forme mai simple sau
complexe, în raport cu vârsta”17. Funcția acestei metode nu este neapărat una de
a informa, ci mai mult de a forma, adică de a introduce mai simplu copilul în
cercetarea științifică.
Ca metodă, observația este ca o garanție a bazei intuitive a cunoașterii, asigură
formarea de reprezentări veridice despre obiecte le și însușirile caracteristice ale acestora.
Pentru o observație calitativă se respectă următoarele:18
- organizarea unor condiții materiale propice observației;
- acordarea timpului necesar pentru observație;
- dirijarea prin cuvânt (explicație, conversație);
- acordarea libertății de a pune întrebări în timpul observației;
- valorificarea cunoștințelor obținute prin observație;
- reluarea observării însoțite de explicații, de câte ori se impune.

17
Ion Cerghit, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006, apud Conf. Univ. Dr. Constantin
Petrovici, Metodica activităților matematice în grădiniță, Suport de curs, pag. 26
18
Conf. Univ. Dr. Constantin Petrovici, Metodica activităților matematice în grădiniță, Suport de curs, pag.
26

24
 5. Exercițiul – metodă ce are la bază acțiuni motrice și intelectuale, elaborate în mod
conștient și sistematic, pentru o mai bună formare de abilități și deprinderi. La
nivelul activităților matematice din învățământul preșcolar, atât abilitățile, cât și
deprinderile se dobândesc prin interacțiunea directă cu obiectele și exersează
potențialul senzorial și perceptiv al copilului. Pentru ca „un ansamblu de exerciții să
conducă la formarea unor abilități”, acest cumul trebuie să asigure copilului
respectarea câtorva etape:19
- familiarizarea cu acțiunea în ansamblul ei, prin demonstrație și aplicații inițiale;
- familiarizarea cu elementele componente ale deprinderii (prin descompunerea și
efectuarea pe părți a acțiunii);
- unificarea acestor elemente într-un tot, asigurând organizarea sistemului;
- reglarea și autocontrolul efectuării operațiilor;
- automatizarea și perfectarea acțiunii, dobândirea abilității.
Cunoașterea și respectarea acestor etape de către educatoare favorizează:
- consolidarea cunoștințelor și deprinderilor anterioare;
- amplificarea capacităților operatorii ale achizițiilor prin aplicarea în situații noi;
- realizarea obiectivelor formative asociate (psihomotrice, afective).
Alcătuirea, organizarea și proiectarea unui sistem de exerciții pentru a dobândi o
abilitate trebuie să pună în valoare funcțiile exercițiului:20
- fomarea deprinderilor prin acțiuni corect elaborate și consolidate;
- adâncirea înțelegerii noțiunilor prin exersare în situații noi;
- dezvoltarea operațiilor mentale și constituirea lor în structuri operaționale;
- sporirea capacității operatorii a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor și
transformarea lor în abilități (operaționalizarea achizițiilor).
6. Problematizarea – o metodă care solicită copilului un efort intelectual orientat spre
descoperirea de noi cunoştinţe sau procedee de acţiune şi de verificare a soluţiilor
găsite. Folosită ca metodă în activităţile matematice din grădiniţă, poate fi
considerată o variantă a conversaţiei euristice. Aplicată cu consenvenţă şi
discernământ, problematizarea rezolvă la copilul preşcolar gândirea independentă,
productivă, scheme operatorii şi asigură motivaţia intrinsecă a învăţării.

19
A. Zorgo, Roșca, Aptitudinile, Editura Științifică, București, 1972, apud Conf. Univ. Dr. Constantin
Petrovici, Metodica activităților matematice în grădiniță, Suport de curs, pag. 27
20
Ion Cerghit, op.cit., apud Conf. Univ. Dr. Constantin Petrovici, Metodica activităților matematice în
grădiniță, Suport de curs, pag. 27

25
 Ca aplicaţie specifică a metodei problematizării este rezolvarea de probleme,
situaţie în care copilul lucrează individual, iar dirijarea este realizată de educatoare.
Rezolvarea problemelor matematice înseamnă pentru copilul preşcolar achiziţionarea unor
strategii, parcurgerea unor paşi, traversarea unor etape succesive absolut necesare.

Structura jocului didactic

a) Scopul didactic se stabilește în conformitate cu cerințele programei școlare pentru grupa
respectivă, convertite în finalități funcționale de joc. Stabilirea scopului trebuie să fie
clară și să abordeze problemele specifice de realizare a jocului. O formulare eficientă a
scopului, corespunzătoare jocului, determină o bună orientare, organizare și desfășurare
a activității.
b) Sarcina didactică reprezintă elementul de bază prin care se ajunge la nivelului copilului
prin scopul urmărit într-o activitate matematică. Sarcina didactică are legătură cu
conținutul jocului, structura lui, referindu-se la lucrurile ce trebuie executate de copii în
mod concret în timpul desfășurării jocului pentru a atinge scopul propus.
c) Elementele de joc se stabilesc de obicei în raport cu cerințele și sarcinile didactice ale
jocului. Acestea pot fi cât mai diverse. Un joc poate conține mai multe elemente, dar nu
pot lipsi în nici un caz, pentru că sarcina didactică rezolvată fără asemenea element nu
se mai poate numi joc. Elementele de joc pot apărea sub forme diferite cum ar fi:
- de întrecere – individuală sau pe grupe;
- de cooperare – dezvoltă spiritul de echipă;
- de recompensare – recompensele sunt de ordin moral, astfel încât să nu scadă interesul
pentru joc și să facă copiii să se rezume doar la obținerea recompensei;
- de penalizare – să nu se accepte abaterile de la regulile jocului.
d) Conținutul matematic al jocului se supune particularităților de vârstă și sarcinii
didactice. Trebuie sa aibă următoarele caracteristici: accesibil, recreativ, atractiv.
Conținutul didactic se referă la conținuturile matematice ce conțin: mulțimi, operații cu
mulțimi, elemente de logică, relații de ordine, numere naturale, operații cu numere
naturale, elemente de geometrie plană și spațială.
e) Materialul didactic trebuie selectat din timp, să fie corespunzător, să aducă un aport
considerabil la reușita jocului, să fie divers și dinamic. Pentru elaborarea jocurilor
didactice se pot folosi drept materiale ajutătoare obiecte cum ar fi creioane, baloane,
jucării sau materiale luate din natură, flori, castane, nuci etc.
f) Regulile jocului – fiecare joc didactic are nu mai puțin de două reguli:

26
 • Prima regulă transpune sarcina didactica într-o acțiune concretă și captivantă;
• A doua regulă are mai mult un spirit organizatoric și fixează felul de organizare a
grupului de copii și a spațiului de însușire, momentul în care trebuie să înceapă sau
să se termine o anumită acțiune a jocului, ordinea în care trebuie să se intre în joc,
cine este conducătorul de joc și altele.

2. 2. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea metodică a jocului didactic matematic

Succesul jocului didactic este strict condiționat de proiectare, organizare și

desfăşurare metodică a acestuia, de felul în care educatoarea ştie să asigure o corelație
desăvârșită între toale elementele ce-l caracterizează. Pentru aceasta, educatoarea trebuie să
aibă în vedere următoarele cerinţe fundamentale:
• pregătirea jocului didactic;
• organizarea judicioasă a acestuia;
• respectarea momentelor jocului didactic;
• ritmul şi strategia conducerii lor;
• stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
• asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
• varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Pregătirea jocului didactic presupune, de obicei, următoarele:
1. studierea minuțioasă a conţinutului jocului, dar și a structurii acestuia;
2. pregătirea materialului (confecţionarea sau procurarea lui);
3. elaborarea planului jocului didactic.
Organizarea unui joc didactic matematic are nevoie de o serie de măsuri. Astfel,
trebuie să se realizeze o împărţire corespunzătoare a copiilor în funcţie de acţiunea jocului
şi, uneori, chiar o reorganizare a mobilierului sălii de clasă pentru bună desfăşurare a jocului,
pentru a crea o atmosferă dinamică și destinsă, pentru reuşita jocului cu scopul rezolvării
pozitive a sarcinii didactice. O altă problemă ce ține de organizare este cea a distribuirii
materialului indispensabil desfăşurării jocului. De obicei, materialul se distribuie la
începutul activităţii de joc, şi acestea deoarece copiii cunoscând și intuind dinainte
materialele didactice necesare jocului respectiv, vor prinde firul subiectului jocului și vor
înțelege mult mai repede și ușor ceea ce explică educatoarea referitor la desfășurarea jocului.
Această metodă de desfășurare nu trebuie aplicată în mod mecanic sau oricărui joc. Sunt

27
jocuri didactice matematice în care materialul este oferit copiilor după ce sunt explicate
condițiile jocului.
Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influenţă favorabilă asupra ritmului
de desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus. Desfăşurarea jocului
didactic cuprinde, de obicei:
• introducerea în joc (discuţii pregătitoare);
• anunţarea titlului jocului și a scopul;
• prezentarea materialului;
• explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
• fixarea regulilor;
• executarea jocului de către elevi;
• complicarea jocului (introducerea unor noi variante);
• încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau
individuale).
Introducerea în joc fiind în acest context o etapă, ia forme distincte în funcţie de tema
jocului. Uneori, atunci când este necesar să se facă cunoștință copiilor cu conţinutul jocului,
activitatea poate începe printr-un scurt dialog cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc
se poate face printr-o scurtă relatare care să dezvolte interesul şi atenţia copiilor. În alte
jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales în situațiile în care
logica materialului este strâns legată de întreaga acţiune a copiilor. Introducerea în jocul
matematic nu este un moment obligatoriu. Anunţarea jocului trebuie făcută sintetic, în
termeni concreți, fără cuvinte de umplutură, spre a nu lungi în zadar începutul activităţii.
Prezentarea materialului didactic trebuie executată explicit, astfel încât să se orienteze asupra
obiectivelor stabilite. Explicațiile trebuie oferite pentru materialul model, dar și pentru cel
individual. Pe parcurs se pot aplica și unele exerciții de mânuire și utilizare a materialului
didatic.
Un moment important pentru desfășurarea cu succes a jocului didactic matematic
este demonstrarea şi explicarea acestuia. Educatoarea trebuie să-i facă pe copii să înţeleagă
sarcinile ce le sunt puse în față, să precizeze regulile deja stabilitate ale jocului, asigurând
învățarea lor rapidă şi corectă de către copii, să prezinte conţinutul jocului şi principalii lui
pași. În conformitate cu regulile jocului, să dea indicaţii cu privire la modul de folosire a
materialului didactic, să scoată în evidenţă sarcinile conducătorului de joc şi cerinţele pentru
a deveni învingători.

28
 „Uneori, în timpul explicaţiei sau după explicaţie, se obişnuieşte să se fixeze regulile
transmise. Acest lucru se recomandă, de regulă, atunci când jocul are o acţiune mai
complicată, impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor reguli. Jocul începe la
semnalul conducătorului de joc. La început, acesta intervine mai des în joc, reamintind
regulile, dând unele indicaţii organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii
capătă experienţa jocurilor matematice, propunătorul acordă independenţa copiilor și îi
lasă să acţioneze liber”21
Există două moduri de a conduce jocul copiilor:
- conducerea directă (educatoarea este conducător de joc);
- conducerea indirectă (conducătorul participă la joc, fără să interpreteze rolul
de conducător).
Pe parcursul desfăşurării unui joc didactic matematic, educatoarea poate
jongla de la conducerea directă la cea indirectă. Totuşi, chiar dacă educatoarea nu
participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt importante. Astfel, în ambele cazuri,
educatoarea trebuie să fixexe un anumit ritm al jocului deoarece timpul este limitat;
să menţină atmosfera de joc într-o manieră dinamică și atractivă; să urmărească
respectarea regulilor stricte ale jocului; să urmărească evoluţia jocului, în care
monotonia trebuie exclusă; să controleze modul în care coiii rezolvă sarcina
didactică, în funcție de regulile stabilite; să creeze condiţiile necesare pentru ca
fiecare copil să reușească rezolvarea sarcinii didactice individual sau în grup; să
urmărească comportamentul copiilor, relaţiile dintre ei; să participe activ toţi copiii
la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena pe cei timizi.
Valoarea formativă a jocurilor didactice crește cu atât mai mult cu cât propu-
nătorul dă curs liber principiilor de bază care le călăuzeşte:22
• rolul lor nu se reduce la contemplarea situaţiei în care a fost pus. Copilul refleclă
asupra acestei situaţii, îşi imaginează singur diferite variante posibile de
rezolvare, îşi confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor săi, rectifică
eventualele erori;
• copilul studiază diverse variante care duc la rezolvare, alegând-o pe cea mai

21
Conf. Univ. Dr. Maria Pereteatcu, STRATEGII DE STIMULARE A ABILITĂȚILOR MATEMATICE LA
VÂRSTA TIMPURIE, Suport de curs, document disponibil la adresa:
http://dspace.usarb.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/3716/strategii_curs.pdf?sequence=1,
document accesat în perioada martie, 2018
22
LUCRARE METODICO – ŞTIINŢIFICĂ, document disponibil la adresa:
https://www.scribd.com/document/369173128/0-lucrare-grad-i-doc, pag. 62, document accesat în perioada
martie, 2018

29
 avantajoasă, mai simplă şi creează pe baza ei unele noi alternative de rezolvare,
pe care să le formeze corect şi coerent;
• copilul are deplină libertate în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie totuşi
să motiveze alegerea sa, arătând în faţa colegilor, avantajele pe care le prezintă
ea;
• în timpul jocului s-ar putea face si unele greşeli. Copilul învaţă multe lucruri
corectându-şi propriile greşeli; dacă nu poate el, îl vor ajuta colegii.
Educatoarea nu poate interveni decât cu sugestii;
• în desfășurarea jocului este esenţială activizarea conştientă de continuă căutare,
de descoperire a soluţiilor, verbalizarea acţiunilor, exprimarea rezultatelor
obţinute, deşi sunt importante, nu se situează pe acelaşi plan cu activitatea însăşi,
putându-se folosi vocabularul comun.
La sfârșit, educatoarea formulează concluzii şi aprecieri despre modul în care a avut
loc desfășurarea jocului, asupra felul în care au fost respectate regulile de joc şi au fost
executate sarcinile primite, asupra comportamentului copiilor, făcând recomandări și
evaluări pentru fiecare în parte sau la modul general.

2.3. Evaluarea în învățământul preșcolar

Nemijlocit, prin evaluare educatoarea poate cunoaște mai ușor cu fiecare pas al
desfășurării procesului instructiv-educativ, nivelul atins de copii, poate liber identifica
punctele forte și ceea ce lipsește din cunoștințele, abilitățile, reprezentările și limbajul
copiilor. Pe baza acestor concluzii, educatoarea pune la punct măsurile indispensabile
pentru completarea și consolidarea cunoștințelor, corectarea deprinderilor negative,
perfecționarea abilităților și deprinderilor. De altfel, evaluarea facilitează un alt proces
desfășurat de educatoarea și anume, inventariezarea achizițiilor copiilor și se mai
realizează și aprecierile în legătură cu progresul înregistrat de copii.
Evaluarea activității copiilor are un efect pozitiv asupra acestora, deoarece joacă un
rol de supraveghere a activității preșcolare. Faptul că se elaborează verificări asupra
acumulărilor atât calitative, cât și cantitative a le copiilor în procesul de instruire și educare,
nu face nimic alteceva decât să contribuie la calificarea și intensificarea cunoștințelor
dobândite, care sunt fixate, sistematizate și integrate în structuri. Despre efectele pozitive ale
evaluării se mai poate spune și în contextul atitudinii copilului față de activitățile organizate

30
la grădiniță. Copilul memorează și reacționează la cea mai neînsemnată apreciere, dar și cu
un sentiment intens de frustrare în cazul în care i se face și cea mai mică observație.
Scopul de bază al evaluării este urmărirea progresului copilului și stabilirea concretă
a nivelului de dezvoltare a fiecărui copil, astfel încât executarea acestui proces să răspundă
tuturor nevoilor copiilor, priviți individual și desigur, asigurarea succesului experiențelor
fiecăruia. Un element important care ține de obiectivele evaluuării este și identificarea
copiior cu nevoie speciale și care ar putea avea nevoie de susținere ori alte intervenții.
Procesul evaluării se bucură și el la rândul său de o mică clasificare:
- Evaluarea continuă, formativă – reprezintă măsurarea rezultatelor și aprecierea
activității copiilor pe întreg parcursul programului de instruire. Important este
faptul că participanții (copiii) la activitate să cunoască obiectivele urmărite pe tot
parcursul instruirii și ca la sfârșit să fie informați despre rezultatele obținute de
ei.
Evaluarea continuă permite aprecieri ce țin de calitatea achizițiilor cognitive și
operatorii dobândite de copii prin însușire și permite formularea unor judecăți privitoare la
procesul de învățare în conformitate cu obiectivele cognitive, motrice, atitudinale urmărite
în raport cu obiectivele operaționale stabilite și mai permite și aprecierea calității asupra unui
obiectiv al învățării:23
• Să se descopere cât știe și cum știe să opereze copilul, adică să se stabilească nivelul
de formare a unei deprinderi sau capacități ca rezultat al instruirii;
• Să identifice cunoștințele și capacitățile ce nu au fost însușite;
• Să se descopere obiectivele la care copiii nu obțin performanțe satisfăcătoare, să
aplice un program recuperator și să reproiecteze strategia didactică.
Individualizarea și abordarea diferențiată a procesului de instruire matematică
presupune cunoașterea preșcolarilor, observarea lor în permanență și urmărirea evoluției
acestora și toate acestea pentru a le putea oferi sarcini didactice corespunzătoare nivelului
lor de dezvoltare. Individualizarea și diferențierea în asimilarea informațiilor, sunt soluții
pedagogice de optimizare a actului didactic, care se fac cu scopul de a elimina lacunele din
cunoștințele și deprinderile preșcolarilor, dar și aprofundarea cunoștințelor copiilor capabili
de performanțe superioare.

23
Conf. Univ. Dr. Constantin Petrovici, Metodica activităților matematice în grădiniță, Suport de curs, pag.
50-51, citat disponibil la adresa: https://www.slideshare.net/BitzaGaby/metodica-activitatilor-
matematiceingradinita-1, document accesat în perioada martie, 2018

31
 Educatoarea poate apela la următoarele soluții pentru a optimiza actul didactic:24
- Diferențierea și individualizarea instruirii în secvența de dirijare a învățării în
cadrul unei activități comune;
- Programe compensatorii de recuperare incluse în etapa jocului și a activităților
liber-creative.
Evaluarea formativă reprezintă nu rezultatul învățării în general, ci elemente ale
acestui proces prin aprecierea pe etape a felului de rezolvare a sarcinilor în raport cu
obiectivele operaționale, oferind informații despre nivelul atins de preșcolar în formarea
unor capacități, aptitudini, operații ale gândirii și abilități operatorii:25
• Capacitatea de recunoaștere și diferențiere;
• Capacitatea de comparare cu modelul;
• Capacitatea de a aplica în situații noi deprinderile formate;
• Capacitatea de a respecta regulile și sarcinile date;
• Capacitatea de a compara rezultatele sale cu ale colegilor sau cu modelul
(autoevaluare);
• Capacitatea de a efectua analize și sinteze;
• Capacitatea de diferențiere și atribuire de nume;
• Capacitatea de a mânui materialul didactic;
• Capacitatea rezolutivă (încercare-eroare, tatonare);
• Gradul de formare a deprinderilor de lucru;
• Rapiditatea gândirii și spiritului de observație;
• Calitatea raționamentului.
Natura, structura și scopul în care sunt proiectate activitățile diferențiate în evaluarea
formativă conduc la următoarele tipuri de acțiune:26
a) acțiuni corective – destinate preșcolarilor aflați în limitele situației preșcolare
normale, dar cu ușoare rămâneri în urmă la predare-învățare, datorate fie unei situații
de adaptare mai grea la sarcinile didactice, fie datorită unor momente critice în
dezvoltarea psiho-fizică, unor tulburări psiho-afective și chiar instrumentale etc.;
b) acțiuni recuperatorii – destinate celor aflați în situații de ușor handicap (dizarmonii
cognitive, tulburări de atenție, limbaj, memorie, gândire sau necognitive, cum ar fi
cele de natură motivțională, volitivă, relațională etc.);

24
Ibidem, pag. 51
25
Ibidem
26
Ibidem, pag. 51-52

32
 c) acțiuni de dezvoltare prin suplimentarea programului de instruire – destinate celor
dotați, care dispun de capacități deosebite, au înclinații sau talente.
- Evaluarea cu ajutorul fișelor de evaluare – materializarea obiectivelor stabilite
este datorată faptului că proba de evaluarea conține sarcini, întrebări etc. și pentru a
fi concepute, obiectivele vor lua în considerare cerințele programei (barem minim);
nivelul real atins de preșcolarii din grupă și posibilitățile, abilitățile și competențele
fiecărui copil.
În momentul în care se ajunge la corectarea fișelor trebuie neapărat să se țină cont de
lacunele preșcolarilor, pentru a se lua măsuri de excludere a lor, pentru fișe de recuperare,
corective. În aceest mod se vor egaliza condițiile de însușire a cunoștințelor prin programre
de recuperare, aceste programe fiind elaborate pentru a aduce la nivelul celorlalți , preșcolarii
care au dovedit neînțelegeri sau înțelegeri greșite în probele date spre rezolvare, în fișele ce
au fost utilizate la evaluarea predictivă sau cea formativă de progres. Diferențele de calitate
care au legătură cu gândirea, inteligența și chiar imaginația, se manifestă la copiii
supradotați, acestea fiind satisfăcute prin intermediul fișelor de dezvoltare. Fișele de
dezvoltare neapărat trebuie să aibă aceleași obiective și în cadrul rezolvării să pretindă la
capacitatea de analiză și sinteză.
A evalua încontinuu nu înseamnă nimic altceva decât a urmări schimbările ce țin de
comportamentul copiilor în timpul învățării. Fiind una din acțiunile primordiale, educatoarea
are posibilitatea de a concluziona și aprecia, în același timp, nivelul de însușire a unor
cunoștințe, deprinderi, tehnici de lucru, fiecare pas al învățării fiind apreciat și întărit,
asigurându-se o învățare pe etape mici. Atunci când procesul învățării se desfășoară în etape
mici și se efectuează o evaluare continuă reprezentată de aprecieri, calificative și laude,
copilul câștigă încredere, își fixează efortul, își determină ritmul de muncă și tehnicile de
lucru. De obicei, fișele conțin o singură sarcină raportându-se unui anumit obiectiv
operațional mai întâi stabilit, apoi urmărit. Se disting câteva tipuri de fișe:27
• fișe cu conținut unic, cu sarcini unice (activitate frontală);
• fișe cu conținut unic, cu sarcini pe grupe de lucru eterogene (grupuri eterogene);
Aceste două tipuri de fișe se completează în etapa de dirijare a învățării și sunt
considerate fișe de exercițiu.
• fișe ce conțin sarcini cu nivele diferite de dificultate (grupe omogene), pentru
constatarea nivelului de însușire a cunoștințelor;

27
Ibidem, pag. 52-53

33
 • fișe cu sarcini diferențiate pe grupe de nivel (grupe omogene);
• fișe cu sarcini individualizate.
Aceste ultime categorii de fișe asigură învățarea deplină de către toți copiii, sunt
adaptate posibilităților lor și pot fi folosite (având conținuturi diferite) atât în dezvoltare cât
și în recuperare.
În cadrul unui colectiv de copii, se deosebesc trei nivele: minim, mediu și de
performanță. Fiecare nivel este identificate prin raportarea la sistemul de obiective de
referință ale temei și la baremul minim de cunoștințe al vârstei. Penru a concepe o fișă,
educatoarea precizează mai întâi de toate obiectivu, sarcina și timpul, iar pe verso va
specifica aprecierile și măsurile ameliorative.
Conținutul probei de evaluare se consideră relevant din perspectiva educațională,
dacă manifestă corectitudine la nivel cognitiv și logic; cercetează categorii de cunoștințe cu
caracter formativ, conține exigențe de nivel mediu.
Calitatea de evaluare a probei se caracterizează prin: modul clar de a delimita
itemii, unitatea sarcinilor conținute în probă; valoarea itemilor, formularea unui conținut ușor
de identificat, numărul itemilor și calitatea acestora prin intermediul cărora se poate stabili
performanța maximă și cea minimă admisă.
Formularea precisă a itemilor este un moment important, mai ales pentru
educatoare, deoarece o formulare corectă îi oferă posibilitatea planificării și urmăririi pașilor
ce vor fi făcuți de către preșcolari pentru a ajunge la perfomanța dorită. Dacă se iau în
considerare nivelele de învățare: recunoaștere – înțelegere – aplicare – anliză – sinteză , este
clar faptul că nu toți copiii vor reuși să se ridice la nivelele de performanță superioare. Astfel,
pentru realizarea probelor se vor respecta următoarele:28
• precizarea obiectivelor operaționale ce constituie obiectul testării;
• elaborarea descriptorilor de performanță corespunzători;
• stabilirea numărului de itemi și stabilirea conținutului lor, în raport cu obiectivele și
conținutul parcurs;
• indicarea modalității de rezolvare (să încercuiască elemente de același fel, să
coloreze, să redea prin desen, să unească cu o linie elemente de același fel);
• elaborarea instrucțiunilor de răspuns (modul în care trebuie procedat pentru a
rezolva sarcina);

28
Ibidem, pag. 53

34
 • stabilirea punctajului/calificativului, etc., ce se acordă pentru fiecare item (tunvi
când este cazul), dar și pentru probă în ansamblu;
• stabilirea timpului acordat pentru rezolvare;
• corectarea și notarea probei;
• analiza statistică, interpretarea și valorificarea rezultatelor obținute în scopul
diferențierii și individualizării învățării.
Proba de evaluare este corect concepută dacă răspunde cerințelor:29
• surprinde comportamentele prevăzute prin operaționalizarea obiectivelor;
• surprinde echilibrat toate aceste obiective;
• surprinde elementele de esență ale conținutului învățării;
• formulează exact și explicit sarcinile pentru a obține răspunsuri corecte și complete;
• are grade de dificultate progresivă;
• rezolvările propuse, calitatea soluțiilor și calificativele/punctajul permit tratarea
diferențiată.
Acțiunile didactice stabilite de educatoare în scopul pregătirii probelor de evaluare
formativă pe fișele de evaluare, se realizează conform planului:30
1. rezolvarea sarcinii propuse prin intermediului materialului menit demonstrației
(dimensiuni mari);
2. rezolvarea aceleiași sarcini de către fiecare copil în parte cu ajutorul materialului
distributiv;
3. analiza modalității de rezolvare și a greșelilor tipice;
4. rezolvarea individuală, pe fișă, a sarcinii propuse;
faptul că are loc procesul evaluării formative, se disting următoarele avantaje:
1. exersează operațiile de analiză, sinteză, comparație, generalizare, abstractizare;
2. asigură efectuarea de corelații interdisciplinare;
3. verifică atingerea scopului formativ și informativ propus în activitatea respectivă, la
nivelul copilului;
4. verifică gradul de interdependență între gândire și modul de acțiune al copiilor;
5. verifică posibilitățile de transfer al cunoștințelor și desprinderilor în situații noi;
6. verifică ritmul de lucru;

29
Ibidem, pag. 53-54
30
Ibidem, pag. 54

35
 7. constată deficiențele ale proiectării și realizării demersului didactic al educatoarei
(exprimată în greșeli tipice ale copiilor).
- Evaluarea orală – este caracterizată de conversație și pune la dispoziție
informații despre gradul de formare a structurilor verbale prin felul cu folosește
limbajul matematic ca sprijin al acțiunii și despre abilitățile de comunicare.
Preșcolarul acționează, analizează, compară și exprimă prin felul de a vorbi datele
sarcinii propuse și transmise de educatoare. Copilul apelează la terminologia matematică
pentru a motiva și expune verbal rezultatul acțiunii, dar și pentru a descrie acțiunea. Nevoia
evaluării orale este cerută și de existența stadiului verbal al acțiunii, drept nivel sau fază ce
favorizează interiorizarea noțiunilor matematice la preșcolari. În acest mod, la activitățile
matematice desfășurate, copiii operează cu sarcini de verbalizare: numesc pe rând, cu voce
tare, ceea ce caracterizează un obiect, la fel execută și enumerarea acestora în glas și le
identifică pe materialul didactic, apoi expune verbal rezultatul final. În concluzie,
educatoarea poate mai ușor aprecia nivelul de înțelegere și conștientizare a conținutului și
nivelul de formare a unor aptitudini operatorii prn modul de introducere a limbajului în
acțiune, cee ce este fixat pentru aprecierea gradului de realizare a obiectivului de verbalizare.
- Evaluarea acțional-practică – este metoda cea mai plăcută și captivantă,
deoarece presupune execuția prin intermediul jocului și a exercițiului și se
realizează cu scopul de a oferi informații despre gradul de formare a structurilor
operatorii și de asemenea, a structurilor cognitive.
Tehnica respectivă de evaluare este realizată cu obiectivul de a aprecia stadiul de
formare a deprinderilor și competențelor matematice, materializate în felul în care preșcolarii
reușesc rezolvarea sarcinilor. În momentul acesta, educatoarea are posibilitatea observării
directe a modului de acțiune și își face concluziile asupra rezultatelor obținute, mai mult de
atât, măsoară și evaluează gradul de rezolvare a sarcinii de învățare. Sunt câteva componente
care explică necesitatea evaluării acțional-practice, și anume: măsurarea abilităților de
identificare, grupare, triere, selectare, măsurarea și determinarea unor lungimi și capacități
cu etaloane nestandardizate.
Cele mai eficiente jocuri pentru o evaluare orală, dar și o evaluare acțional-practică
de succes, sunt cele logice, deoarece sunt o modalitate perfectă pentru îmbogățirea
competențelor de formulare a judecăților cu valoare logică. De ce? Pentru că aceste jocuri
solicită copilul spre construirea unei situații matematice , conform anumitei reguli, accentele
fiind orientate către obiectivele de verbalizare ce conferă măsura conștientizării și
interiorizării acțiunii.

36
 În concluzie, o evaluare finală relevantă este aceea care în urmă căreia s-au luat în
considerare totalitatea rezultatelor obținute prin intermediul celorlalte forme de evaluare
menționate mai sus. În acest mod, se ajunge la o evaluare mai obiectivă, din toate punctele
de vedere, stabilindu-se un așa-zis diagnostic și se pot identifica informații concrete ce pot
ameliora strategia de învățare. Cert este faptul că ansamblul formelor de evaluare trebuie
folosit într-un sistem bine închegat și echilibrat, cu scopul de a obține cât mai multe
informații despre stadiul de dezvoltare în care se află preșcolarul la un moment dat, despre
progresul realizat și pentru a decide cât mai relevant în privința recuperării unor rămâneri în
urmă sau evoluția unor competențe, abilități. Procesul de evaluare a nivelului de pregătire a
copiilor din învățământul preșcolar pentru accesul în cel primar presupune folosirea tuturor
metodelor de evaluare pe tot parcursul anului pregătitor, dar și la începutul clasei întăi,
perioada în care educatoarea necesită cât mai multe detalii complete și diverse despre
dezvoltarea psiho-fizică și intelectuală a copiilor.

37
 CAPITOLUL 3. Modalităţi de utilizare a jocului didactic la lecţiile de
matematică
3. 1. Jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunii de mulțime și
operații cu mulțimi

Fișă: Alcătuiţi prin încercuire:

- mulţimea frunzelor, mulţimea legumelor, mulţimea fructelor, mulţimea florilor;
Colorați elementele fiecărei mulţimi

Jocul GĂSIŢI PROBLEMA! – joc pentru învăţarea şi consolidarea operaţiilor cu

mulţimi.
Scopul jocului:
- cercetarea proprietăţilor tuturor pieselor și găsirea celei caracteristice fiecărei piese.
Sarcina didactică:

38
- aşezarea pieselor după proprietatea caracteristică fiecăreia dintre ele.
Materialul didactic:
- cercurile pentru diagrame,flanelograf, piesele trusei.
Regula jocului:
- cercetarea proprietăţilor tuturor pieselor din cercul verde, găsindu-se cea caracteristică
(proprietatea pe care o posedă toate piesele din cerc şi numai ele). La fel se va proceda şi cu
piesele din cercul roşu. Confruntând apoi concluziile cu intersecţia şi cu complementarea
reuniunii, se va ajunge la rezultatul sigur: „aşezaţi toate pătrăţele în cercul verde şi toate
piesele roşii în cercul roşu”.
Desfăşurarea jocului:
- educatoarea arată copiilor două cercuri colorate diferit ce se întretaie incluzând un sector
comun; în fiecare dintre domeniile determinate de cele două cercuri sunt aşezate 1-2 piese.
În același mod se poate proceda pentru a arăta că mulţimile nu au nici un element comun. Se
va lucra cu toate piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulţimile
la care se referă enunţul să aibă ca proprietăţi caracteristice variabile ale aceluiaşi atribut
(culoare, mărime, formă).
„Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi toate piesele galbene în cercul verde”;
„Aşezaţi toate piesele mari în cercul roşu şi cele mici încercul verde”;
„Aşezaţi toate piesele în formă de tniunghi în cercul roşu şi cele pătrate în cercul verde”,
etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se va alege o mulţime (formată după un anumit
criteriu) şi o submulțime a acesteia.
- într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:

39
 Astfel, se vor putea obţine formulări:
„Aşezaţi toate pătratele în cercul roşu şi toate pătratele mici în cercul verde”,
„Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi triunghiurile roşii în cercul verde”,
„Aşezaţi toate piesele mari în cercul verde şi toate piesele mari galbene în cercul roşu”.
Activităţile de stabilire a legăturii element cu element a mulţimilor, urmăresc
dezvoltarea înţelegerii noţiunii de număr, ca o clasă de echivalenţă a mulţimilor finite
echipotente cu o mulţime dată. Astfel, preșcolarii vor înţelege mai bine proprietăţile
numerice ale mulţimilor care au acelaşi număr de elemente. Folosind denumirea de mulţimi
cu "tot atâtea elemente", se va detaşa progresiv noţiunea de număr ca o clasă de echivalenţă.

PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE: (numele educatoarei)
GRADINIȚA: (numele grădiniței)
GRUPA: mare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII : Activitate matematică
TEMA: „Numerația în concentrul 1-10”
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare – verificare
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: „Ghici, ghici”
MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂŢII: Evaluarea capacității de a număra conștient în limitele 1-10
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

40
O1 - să numere crescător și descrescător în limitele 1-10;
O2 - să stabilească vecinii unui număr;
O3 - să raporteze numărul la cantitate și invers;
O4 - să formeze mulțimea cerută de cifră;
O5 - să sesizeze schimbarea intervenită în mulțimea de păsări;
O6 - să recunoască cifrele în limitele 1-10;
O7 - să mânuiască paletele cu cifre corespunzător cerințelor.
SARCINA DIDACTICA :
• să formeze mulțimi de păsări de curte după diferite criterii;
• sa identifice și să selecteze paletele cu cifre corespunzătoare numărului păsărilor de
curte din mulțime;
• să observe diferite schimbări în mulțimile formate.
REGULI DE JOC:
Grupa e împărțită în trei echipe. Copilul solicitat formează mulțimea de păsări cerută
de educatoare; un reprezentant din a doua echipă numără elementele mulțimii; un
reprezentant al celei de-a treia echipă alege paleta cu cifra corespunzătoare. Răspunsurile
corecte sunt apreciate cu aplauze și buline.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauzele, întrecerea, mișcarea.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII :
1. sala de grupă va fi aerisită;
2. intrarea copiilor în sala de grupă se va face organizat;
3. materialul didactic va fi pregătit pe o măsuță;
4. se va pregăti un panou pentru marcarea scorului;
5. scaunele vor fi așezate pe trei echipe în formă de careu.
STRATEGII DIDACTICE:
a) metode și procedee: jocul, observația, conversația, explicația, mânuirea materialului,
problematizarea, surpriza, aplauzele;
b) Mijloace didactice: siluetele păsărilor de curte, palete cu cifre de la l la 10, panou,
buline;
c) material bibliografic:
1. „Programa activităților instructiv – educative în grădinița de copii”, București,
2000;
2. „Activități matematice în gradiniță", G. Beraru, M. Neagu, Editura Polirom, Iași,
l997;
41
DURATĂ : 30 minute
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂŢII :

Etapele activității Conținutul științific Strategii Evaluare

didactice
1. Moment Se pregătește sala de grupă
organizatoric pentru desfășurarea activității în
condiții optime.
2. Captarea Intuirea materialului didactic: Observația Aprecieri
atenției „Ghici, cine se ascunde în Conversația verbale
casuță?” (siluetele păsărilor de Surpriza
curte)
3. Anunțarea „Astăzi vom număra câte păsări
temei și a sunt în curte. Ne vom aminti să
obiectivelor numărăm crescător și
descrescător, vom vedea care
sunt vecinii numerelor, vom
forma mulțimi de păsări”.
4. Reactualizarea Se va cere copiilor să numere Conversația Frontală
cunoștințelor crescător și descrescător în Exercițiul
limitele 1-10. Un copil este
numit să numească cifra de pe
paletă. Un alt copil va indica
vecinul din stânga, alt copil va
indica vecinul din dreapta.

5. Prezentarea Se împart copiii în trei echipe. Explicația

conținutului și Copilul numit din prima echipă Demonstrația Frontală
dirijarea vine la măsuță și formează Exercițiul Frontală
învățării mulțimea puilor. În continuare, Aplauze Individuală
un copil din echipa a doua vine, Buline la panou

42
 numără și spune câte elemente Exercițiul
are mulțimea. Alt copil, din cea Problematizarea
de-a treia echipă, vine și arată
paleta cu cifra corespunzătoare
mulțimii formate de copilul din
prima echipă. Toate
răspunsurile corecte sunt
apreciate cu aplauze și buline la
panou. Se continuă jocul până se
formează toate mulțimile
păsărilor de curte. Copiii sunt
rugați să închidă ochii.
Educatoarea adaugă în
mulțimea găinilor încă o găină.
- Ghici, ce s-a întâmplat în
multimea gainilor? Un copil va
veni și va număra găinile,
alegând paleta cu cifra
corespunzătoare.
6. Obținerea Copiii sunt rugați să fie atenți la Ghicitori Frontală
performanței și ghicitorile educatoarei (câte una Problematizarea
asigurarea pentru fiecare echipă). Exercițiul
feed-back-ului „Șase rațe sunt pe lac
Încă una-i sub copac,
Dacă le numeri pe toate
Câte sunt, ghicesti nepoate?
Sunt cinci gâste laolalta,
Una pleaca înspre balta.
Câte sunt acum de toate?
Closca striga dupa pui:
Puii mamei, pui-pui-pui!
Noua-s galbeni, aurii,
Iara altu-i gri”.

43
 Câti pui are closca, dragi
copii?”
Copilul care ghicește despre ce
cifră este vorba vine și o caută
printre cifrele aflate pe măsuța
educatoarei.
7. Evaluarea Se stabilește echipa Individuală
activității câștigătoare. Frontală
8. Încheierea Se fac aprecieri asupra modului Conversația Aprecierea
activității de participare a copiilor la Explicația verbală
activitate. Observația

Jocul LA APROZAR:31
Scop:
• consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
• consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza unele relaţii
cantitative;
• dezvoltarea rapidităţii şi a promptitudinii în gândire.
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic
corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând constanţa cantităţii
indiferent de locul mulţimii;
- să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală.
Sarcina didactică: Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între
elementele a două mulţimi şi sesizarea diferenţei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi specificate
pe jetoane în formă de frunze ruginii. Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare
răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între
ei pentru a rezolva sarcinile.

31
Document disponibil la adresa: https://www.scribd.com/document/365544200/mate2, link accesat în
perioada martie, 2018

44
 Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor, coroniţe
surpriză de la Zâna Toamnă.
Material didactic: frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe şi legume de
toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe individuale de lucru.
Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei
şi vor rezolva sarcina cerută:
1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă.
2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor două
grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe
masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată.
Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa
va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va
câştiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în
număr variabil. Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau
„tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.

3. 2. Jocuri didactice matematice pentru însușirea numerelor naturale și

calculului matematic
Utilizând jocul în predarea matematicii se urmăresc numeroase avantaje pedagogice
dintre care se regăsesc următoarele:
- determinarea copiilor să participe activ la activitate;
- antrenarea copiilor timizi, dar și a celor slabi;
- dezvoltarea spiritului de cooperare, lucrul în echipă;
- dezvoltarea iscusinței, spiritului de observație, ingeniozității, creativității – acestea
reprezentând tehnici active de exploatare a realității.
Pornind de la faptul că orice exercițiu sau problemă poate deveni joc daca sunt
precizate sarcinile de lucru și scopul urmărit, educatorul caută să creeze o atmosferă plăcută
și să trezească copiilor interesul, spiritul de concurență și de echipă. În acest caz,
educatoarea recurge la elaborarea de jocuri didactice ce sunt organizate cu scopul de a
înțelege și însuși numerele naturale de la 0 la 10, numerației 0 – 10, a operațiilor de adunare

45
și scădere în intervalul 0 – 10. Întreaga activitate se învârte în concentrul 1 – 10, deoarece
primele 10 numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică
a școlarului. La conceptul de număr, copilul ajunge treptat și după o anumită perioadă
pregătitoare. Înregistrarea în scris a numărului, introducerea simbolului reprezintă o etapă
superioară a procesului de abstractizare.
Pentru ca activitățile să fie mai plăcute și cunoștințele să fie însușite mai ușor se
utilizează jocurile sub formă de ghicitori sau poezii – numărători despre numerele 0 – 10,
acestea având o notă de umor, ele descriu „chipul” cifrelor.
Procesul scrierii șirului numerelor pâna la 10 se fac progresiv. După însușirea
numerelor 0 – 5, se pot practica jocurile „Ce numere au fugit?” sau „Ce numere s-au
ascuns?” prin care se urmărește deprinderea copiilor cu ordinea crescătoare sau
descrescătoare a numerelor.

Jocul NUMĂRĂ CORECT!32

OBIECTIVE:
- să perceapă numerele dupa auz;
- să poată număra respectând succesiunea numerelor.
SARCINA DIDACTICĂ: să asculte și să numere corect bătăile din palme și să
aleagă numărul potrivit.
MATERIAL DIDACTIC: cartonașe cu numerele de la 0 – 10.
DESFĂȘURARE: educatoarea bate din palme, copilul alege cartonașul cu numărul
corespunzător bătăilor din palme.
Jocul CE NUMERE AU FUGIT?
SARCINA DIDACTICĂ: stabilirea numerelor lipsă dintr-un șir dat.
MATERIAL DIDACTIC: jetoane cu numere 0 – 10, tabele cu numere de la 0 la
10, conform figurii de mai jos:
│0│ │2│ │4│ │6│ │8│
│7│ │5│ │3│ │1│
DESFĂȘURARE: se poate organiza pe echipe sau individual. Copilul vine și pune
la locul potrivit numărul care lipsește.

32
Document disponibila la adresa: https://issuu.com/badescuovidiu/docs/rmcs_nr.33, link accesat în perioada
martie, 2018

46
 Jocul CE SEMN S-A ASCUNS?33
SCOPUL : exersarea deprinderii de calcul, folosirea corectă a semnelor grafice de
operație („+” și „-”).
REGULA JOCULUI : copiii trebuie să ghicească ce semn de calcul a dispărut.
DESFĂȘURARE: se va scrie la tabla o coloană de exerciții cu adunări și scăderi.
3 + 4 = 7; 5 - 3 = 2; 6 + 3 = 9; 4 - 4 = 0; 2 + 7 = 9; 7-5=2
Jocul se poate desfășura pe echipe sau copiii pot primi și fișe. Se vor citi exercițiile
în șoaptaă de către fiecare copil. Vor închide apoi ochii și educatoarea va șterge semnele
de calcul. Copiii vor ieși la tabla și vor completa exercițiile cu semnele dispărute. Pe
parcursul jocului se poate renunța la conducerea directă, astfel optându-se pe cea indirectă.
Educatoarea trebuie să imprime jocului un anumit ritm, să mențină atmosfera de joc, să
evite momentele de monotonie, să stimulez inițiativa și inventivitatea copiilor, să urmareasă
comportamentul lor și să-i antreneze pe toți la joc. La sfârșitul fiecărui joc se vor formula
concluzii și aprecieri asupra modului în care acesta s-a desfășurat, asupra
comportamentului copiilor, de asemenea, se fac recomandări și evaluări individuale și
generale.

Fișe cu exerciții:
1. Rezolvă exerciţiile de adunare desenând în casetă atâţia morcovi corespunzător
rezultatului.

+ =

6 + 1 =

2. Într-o poiană stăteau de vorbă 5 veveriţe. Apoi au venit încă două veverițe. Câte
veveriţe stau de vorbă acum?
Rezolvă problema şi scrie operaţia efectuată.

33
Document disponibil la adresa: http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-DIDACTICMODALITATE-DE-
IN1153763.php, link accesat în perioada martie, 2018

47
3.Rezolvă exercițiile următoare:

3 + 2 =
6 + 2 =
4 + 2 =
6 + 1 =
7 + 1 =

3.3. Jocuri didactice matematice pentru însușirea noțiunilor de geometrie

Jocul CINE ȘTIE MAI BINE?34

TIPUL DE ACTIVITATE: Verificare – consolidare;
OBIECTIV FUNDAMENTAL: Consolidarea reprezentărilor despre formele geometrice
plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) și formarea de mulțimi după însușirea lor de formă,
mărime, culoare;
OBIECTIVE OPERATIONALE:

34
Proiect de activitate, grupa: Mijlocie, Matematică – Identificarea figurilor geometrice, document
disponibil la adresa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PROIECT-DE-ACTIVITATE-GRUPA-
Mi63.php, link accesat în perioada martie, 2018

48
 A. Cognitive:
1. să identifice toate formele geometrice învățate (pătrat, triunghi, dreptunghi,
cerc);
2. să recunoască toate culorile învățate (roșu, galben, albastru);
3. să compare figurile geometrice;
4. să descrie formele geometrice după formă, mărime, culoare;
5. să verbalizeze acțiunile;
6. să realizeze asociații între formă și culoare.
B. Psihomotorii:
1. să separe din trusă piesa cerută;
2. să așeze piesele la locul potrivit;
3. să lipească figurile geometrice pe costumul lui Arlechino;
C. Afective:
1. să participe cu interes la activitate
STRATEGIA DIDACTICĂ: MIXTĂ
METODE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, problematizarea, exercițiul,
demonstrația;
MATERIAL DIDACTIC: trusa ,,Logy”, clovn, costum de clovn, săculeț cu figurei
geometrice din hârtie, stimulente;
FORMA DE ORGANIZARE: frontală, individuală;
DURATA: 25 – 30 minute;
ELEMENTE DE JOC: bătăi din palme, stimulente.
Momentele Activitatea Activitatea Metode și Material Evaluare
activității educatoarei copiilor procedee didactic
1. Moment Aranjarea
organizatoric măsuțelor în
formă de careu
și pregătirea
materialului
necesar pentru
desfășurarea
activității. Voi
dirija intrarea

49
 ordonata a
copiilor în sala
de grupă
2. Captarea „Copii, azi „Da, îl Explicația Clovnul
atenției dimineață când ajutăm Conversația Arlechino
am venit am noi!”
găsit în clasă Costumul
un clovn care clovnului
plângea. L-am și săculețul
întrebat de ce cu figurile
este trist și el a geometrice
spus că nu din hârtie,
poate să-și Trusa
orneze Logy
costumul
pentru
spectacol,
deoarece nu
cunoaște
figurile
geometrice. Eu
i-am promis că-
l ajutăm noi.
Vreți să-l
ajutăm noi?”
Se prezintă
copiilor
costumul
clovnului și
figurile
geometrice pe
hârtie. „Ca să-i
demonstrăm că

50
 știm figurile
geometrice vom
apela la trusa
Logi”
3. Reactualizarea „Voi aveți pe „…are Conversația Trusa Chestionare
cunoștințelor măsuțe trusa forma Conversația Logy oral
,,Logy”. În rotundă. Conversația
trusă sunt …are
figurile culoarea
geometrice roșie.
care îi sunt … nu, una
necesare și lui este mică,
Arlechino la iar una este
ornarea mare.
costumului. … roșii,
Aceste figuri galbene,
geometrice au albastre.
culori și forme … rotunde,
diferite. Aș vrea pătrate,
să-i arătăm lui triunghi și
Arlechino că dreptunghi.
știm figurile …nu, sunt
geometrice”. și mici”.
Educatoarea ia Copiii aleg
piesa din trusă piesa și o
și întreabă: „Ce așază pe
formă are masa.
această piesă?
Ce culoare
are?”
Educatoarea
prezintă diferite

51
 figuri
geometrice.
„Priviți aceste
figuri
geometrice.
Sunt la fel? Ce
culoare au
piesele din
trusa voastră?
Ce forme ați
învățat că au
piesele din
trusă? Sunt
toate mari?
Scoateți din
trusă un pătrat
mare și roșu”

4. Anunțarea Educatoarea Explicația Clovnul

temei și a desface Arlechino
obiectivelor săculețul
clovnului și
arată copiilor
figurile
geometrice din
hârtie.
„Priviți ce
multe figuri
geometrice are
Arlechino. El s-
a convins că noi
cunoaștem
figurile

52
geometrice
care le avem în
trusă, dar vrea
să îl ajutăm să
învețe și el
figurile
geometrice din
săculeț sau
Arlechino vrea
să vadă care
copil din clasă
este cel mai bun
și astfel eu m-
am gândit să
jucăm jocul
,,Cine știe mai
bine?”.
Câștigătorul va
orna costumul
clovnului”.
Educatoarea
prezintă
regulile jocului:
„Vom lua o
figură
geometrică din
săculețul lui
Arlechino, iar
voi va trebui să
luați din trusă o
piesă care
seamănă cu
aceasta. Prin

53
 acest joc îl vom
învăța pe clovn
figurile
geometrice, dar
în același timp
vom vedea care
copil va
răspunde
repede și
corect. Figurile
geometrice vor
fi sortate după
forma,
culoarea și
mărimea lor”.

5. Dirijarea Educatoarea „…un Demonstrația Clovnul Aprecieri

învățării începe jocul patrat”. Explicația Arlechino, verbale
printr-o Copiii aleg Conversația săculețul
demonstrație figura și o cu figurile
pentru a așază pe geometrice
înțelege copiii măsuță. din hârtie,
exact regulile Copiii aleg trusa
jocului. figura ți o ,,Logy”.
Educatoarea ia așază pe
din săculeț o măsuță.
figură Copiii aleg
geometrică și o piesa cu
întreabă: „Ce formă
figură diferită și,
geometrică am pe rând,
luat?” numesc
figura

54
„Luați din geometrică
trusa voastră aleasă.
aceeași figură Copiii
geometrică. alcătuiesc
Alegeti din mulțimea
trusă o figură pătratelor
geometricămai roșii.
mică decât Copiii
figura extrasă numiți vor
de mine. Alegeti veni în față,
din trusă o iar ceilalți
figură de vor juca
aceeași jocul la
culoare, dar mese.
formă diferită. Vor
Acum alcătuiți aplauda sau
mulțimea vor corecta
pătratelor dupa caz.
roșii”.
Educatoarea
solicită un copil
să aleagă din
coșuleț o altă
figură
geometrică.
Jocul continuă,
iar fiecare
răspuns corect
va fi răsplătit cu
aplauze.
Educatoarea va
urmări
activitatea

55
 copiilor la mese
și va interveni
dacă este
nevoie.
Va insista
asupra ritmului
de lucru, jocul
jucându-se de
patru - cinci ori.

6. Obținerea Jocul se va Copiii aleg Conversația Săculețul Aprecieri

performanței complica. figurile și cu figurile verbale
Problemati-
„Copii, le așază pe geometrice
zarea
Arlechino a măsuță. din hârtie,
rămas uimit cât trusa
de bine ați ,,Logy”
răspuns, dar nu
se poate decide
cine este
câștigătorul.
Pentru a se
putea hotărî
vrea să
complice jocul.
Astfel vrea să
căutați în
coșulet după
figurile
geometrice de
aceeași formă,
dar de culoare
diferită”.

56
7. Asigurarea „Arlechino e Copiii Conversația Costumul Aprecieri
retenției și a foarte mulțumit lipesc pe Problemati- lui verbale
transferului de cum ați costum zarea Arlechino,
lucrat și nu figura săculețul
poate alege geometrică cu figuri
doar un indicată de geometrice
câștigător, așa clovnul din hârtie.
că a hotărât să- Arlechino.
i ornați toți
costumul
pentru
spectacol. El vă
va spune cum
să așezați
figurile
geometrice pe
costum, astfel
se va putea
verifica și el
dacă a învățat
sau nu figurile
geometrice”.
Se va realiza o
lucrare
colectivă.
Fiecare copil va
lipi pe costum o
figură
geometrică

57
 8. Evaluarea Educatoarea Aprecieri
face verbale
aprecieri asupra
activității, iar
Arlechino îi va
răsplăti pe copii
că l-au
ajutat să învețe
figurile
geometrice cu
stimulente.

Jocul GHICEȘTE UNDE S-A ASCUNS URSULEȚUL?35

SCOP: recunoașterea figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora,
recunoașterea culorilor.
MATERIAL: figuri geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori
diferite; un jeton cu ursuleț.
DESFĂȘURARE: figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într-un colț
al flanelografului stă ursulețul. Pentru început educatoarea are rolul de conducător, care
însă v-a fi preluat de fiecare dată de copilul care răspunde corect, iar ceilalți sunt vânatorii.
Conducătorul jocului întreabă: „Unde s-a ascuns ursulețul? Copilul desemnat trebuie să
răspundă. Pentru ca răspunsul să fie corect trebuie să se precizeze și culoarea figurii
geometrice.
SCOP: consolidarea deprinderii de numerotație; dezvoltarea atenției și a spiritului de
observație.
MATERIAL: cartonașe pe care sunt scrise cifre.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea așază pe flanelograf un cartonaș care reprezintă un anumit număr de
desene. Copiii vor trebui să așeze pe măsuțe cartonașul care reprezintă numărul de obiecte
desenate.

35
Document disponibil la adresa: http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-STRATEGIE-A-
REA24158.php, link accesat în perioada martie, 2018

58
 Jocul UNDE S-A ASCUNS GREIERAŞUL?36
Scop:
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
• Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în
ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată;
- să rezolve corect itemii fişei;
- să participe cu plăcere şi interes la activitate;
Sarcina didactică:
• Recunoaşterea formelor geometrice şi precizarea atributelor acestora;
• Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale;
Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună
unde s-a ascuns greieraşul, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele
acesteia. Dacă răspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă
de biscuit.
Elemente de joc: închisul şi deschisul ochilor, mişcarea.
Material didactic: greieraş, chitare stimulente, piese geometrice.
Desfăşurarea jocului:
Se prezintă invitatul zilei – Greieraşul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăţa
formele geometrice. Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate. Copii închid
ochii, iar educatoarea aşează greieraşul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar
educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greieraşul?. Copiii răspund precizând piesa
geometrică şi atributele ei.
Variantă:
Educatoarea aşază piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea
educatoarei: „Unde sunt aşezate cercurile?”, copiii enumără locurile unde sunt aşezate acele
piese: Cercurile sunt pe masă / sub scaun / lângă greieraș.

36
Document disponibil la adresa: http://www.didacticus.com/2015/01/jocuri-distractive-matematica.html, link
accesat în perioada martie, 2018

59
 CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ: Proiect de cercetare. Rolul jocului didactic
în activităţile din grădiniţă. Activitățile rezolutive în învățământul preșcolar pe
grupe de vârstă

Utilizarea jocului didactic în activitățile din cadrul grădiniței

a) Din punct de vedere teoretic:
În urma mai multor cercetări pe plan psihologic efectuate în secolul XXI în problema
jocului, sunt scoase în evidență numeroase elemente psihologice care conturează această
formă de activitate specifică umanității. Aici vorbim despre elementele psihologice care
definesc jocul în general și care sunt suficient de practice chiar și pentru copiii de vârstă
preșcolară. Prin intermediul acestor elemente psihologice, copiii ies în evidență și se
manifestă în calitate de ființe cu personalitatea în formare, care gândesc, acționează motivat
după posibilități și tind spre perfecționare.
Practica și teoria educației demonstrează locul pe care îl ocupă jocul în viața
preșcolarului, în activitatea de instruire și educare a acestuia din grădiniță. Prin joc, copiii își
îmbogățesc experiența cognitivă, își educă sentimentul de automotivare și pe această baza
formativă își creează profilul personalității. Jocul didactic este o formă de activitate care
implică distracție și este accesibilă copilului, prin care se realizează o buna parte din sarcinile
instructiv-educative în instituțiile preșcolare.
Scopul utilizării jocului didactic în activitățile din cadrul grădiniței constă în
cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupă jocul didactic ca formă de activitate în
gradiniță și ca metodă de predare – învățare. Tot pe această cale, jocul în grădiniță urmărește
un șir de obiective:
- optimizarea performanțelor școlare prin utilizarea jocului didactic;
-activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic prin utilizarea jocului
didactic;
- dobândirea unor însușiri sociale prin intermediul jocului didactic.
Ipoteza:
Presupunem că utilizarea jocului didactic asigură optimizarea performanțelor
școlare ale preșcolarilor.
Lot de subiecți:
Proiectul se aplică pe un lot de subiecți aleși și clasificați după următoarele criterii:
a) vârsta:

60
 Ani Nr. subiecți %
3-4 12 40%
5-6 18 60%
Total 30 100%
b) sex:
Sex Nr. subiecți %
Masculin 16 53%
Feminin 14 47%
Total 30 100%
c) mediul rezidențial:
Mediu Nr. subiecți %
Urban 17 57%
Rural 13 43%
Total 30 100%
d) performanțe școlare:
Performanțe Nr. subiecți %
Ridicate 12 40%
Medii 13 43%
Scăzute 5 17%
Total 30 100%

Metodologia investigației:
- joc didactic;
- test docimologic.
Aplicarea:
A. Evaluarea inițială:
Se aplică urmatorul test docimologic:
1. Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de steluțe:
a.* * * * * *
9 6 8
b. * * * *
4 7 2
c.* * * * * * *

61
 10 5 7
2. Taie răspunsul greșit:
a. 5 6 7 4 6 7
b. 7 8 10 7 8 9
c. 1 2 4 1 2 3

B: Se realizează jocul didactic: „Răspunde repede și bine”:

Obiective operaționale:
- să constituie mulțimi după criterii comune;
- să formeze șirul numeric crescător și descrescător (0-10); (10-0);
- să raporteze cantitatea la număr;
- să recunoască și să stabilească vecinii cifrelor.
Sarcini:
1. Construiți mulțimi de elemente după formă;
2. Așezați lalelele în șir și așezați cifrele corespunzătoare;
3. Luați din șir laleaua corespunzătoare numărului de zile dintr-o saptămână;
4. Numărați în gând câte picioare are un cățel. Luați laleaua corespunzătoare numărului de
picioare;
5. Luați de la panou vecinele lalelei cu nr. 2.
C. Evaluarea finală:
Se aplică următorul test docimologic:
1. Taie răspunsul greșit:

a. * * * * * * * * * * * * *
3 5 4
b. * * * * * * * * * * * * * * * *
6 2 10
c. * * * * * * * * * * * * * * * *
7 9 5
2. Completează șirul numeric crescător cu cifrele care lipsesc:
0 _ _ _ 4 _ _ _ 8 _ 10
_ _ _ 3 _ _ 6 _ _ 9 _
_ 1 _ _ _ 5 _ 7 _ _ _
3. Completează șirul numeric descrescător cu cifrele care lipsesc:

62
 10 _ _ 7 _ _ _ 3 _ _ 0
_ 9 _ _ _ 5 _ _ 2 _ _
_ _ 8 _ _ _ 4 _ _ 1 _

Analiza și interpretarea rezultatelor:

Vârstă Test inițial Nr. % Test final Nr. %
subiecți subiecți
3-4 ani F. B. 2 16% F. B. 6 50%
3-4 ani B. 7 58% B. 4 32%
3-4 ani S. 1 9% S. 1 9%
3-4 ani I. 2 16% I. 1 9%
5-6 ani F. B. 5 28% F. B. 10 56%
5-6 ani B. 7 39% B. 5 28%
5-6 ani S. 5 27% S. 3 16%
5-6 ani I. 1 5% I. - -

Valorificarea și enunțarea concluziilor:

Progresul preșcolarilor este vizibil semnificativ între etapa inițială și cea finală. Jocul
didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin de latura formativă,
dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar. Jocul evită
achizițiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel
operațional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive,
atitudini, sentimente, structuri de personalitate. Consideram ca prin joc poate fi transmisa o
mare parte din informatiile cuprinse în programele gradinitei. Din materialul prezentat în
lucrarea de față reiese limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităților de
comunicare verbală, a memoriei, a imaginației, a gândirii, lucru ce constituie una din
sarcinile importante ale educatiei în institutiile prescolare.

PROIECT DE ACTIVITATE
DATA: 26.03.2018
GRUPA: mare
PROPUNĂTOARE: Oneț Marcela

63
GRĂDINIŢA: Grădinița cu program normal Albac Centru din cadrul Liceului Tehnologic
„Țara Moților”
CATEGORIA ACTIVITĂŢII: Activitate matematică
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
TEMA: „Al câtelea fluturaş şi a câta floare lipseşte?”
SCOP:
a) Informativ:
- consolidarea reprezentărilor despre număratul în limitele 1- 6;
- utilizarea corectă a numeralului ordinal.
b) Formativ:
- dezvoltarea capacităţii de a diferenţia aspectul ordinal de cel cardinal în numărare ;
- stimularea spiritului de observaţie, a atenţiei şi a memoriei vizuale.
c) Educativ:
- cultivarea interesului pentru o exprimare corectă prin realizarea acordului între
numeralul ordinal şi substantiv;
- dezvoltarea dorinţei de a aplica în joc cunoştinţele matematice dobândite;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
a) Cognitive:
- să numere corect în şir crescător în limitele 1 – 6;
- să utilizeze corect numeralele cardinale şi ordinale;
- să compare mulţimile prin aprecieri globale şi prin punere în corespondenţă;
- să respecte acordul numeral – substantiv;
- să numească vecinul mai mare sau mai mic al unui număr;
- să folosească un limbaj matematic adecvat.
b) Psihomotorii:
- să sesizeze poziţia fiecărui număr în şirul numeric;
- să indice obiectul care ocupă un anume loc în şir (primul, al doilea...);
- să se deplaseze pentru a se grupa corespunzător sarcinilor primite în joc .
c) Afectiv – atitudinale:
- să participe cu interes la activitate;
- să colaboreze cu colegii pentru a rezolva sarcinile grupului;
SARCINA DIDACTICĂ:
1. stabilirea locului obiectului în şirul numeric;
2. folosirea corectă a numeralului ordinal.

64
ELEMENTE DE JOC: închiderea şi deschiderea ochilor, ascunderea, ghicirea, întrecerea,
aplauzele, surpriza.
TIPUL ACTIVITĂŢII: consolidare
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) Metode şi procedee: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, conversaţia, jocul;
b) Mijloace de învăţământ: suport cu buzunare, planşe, material mărunt (fluturi şi flori), fişe,
medalioane cu cifre (1 – 6);
c) Forme de organizare: frontală, pe grupe, individuală.
EVALUARE: continuă – prin analiza răspunsurilor şi a modului de lucru, prin observarea
comportamentului şi aprecieri stimulative.
DURATA: 25 – 30 minute.
BIBLIOGRAFIE:
Dumitra Magdalena, „Activităţile matematice în grădiniţă” – ghid prc, Editura Compania,
2005
Păduraru Veronica (coordonator), „Activităţi matematice în învăţământul preşcolar” –
sinteze, Editura Polirom, 1999.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Etapele Activitatea educatoarei Activitatea copiilor
activităţii
1. Se va crea cadrul necesar bunei desfăşurări a - colaborarea la
Organizarea activităţii: aşezarea
Activităţii - aşezarea mobilierului în formă de careu; mobilierului;
- pregătirea materialului didactic. - stabilirea ordinii şi
disciplinei.
2. Se va crea un climat favorabil activităţii: - exprimă dorinţa de
Captarea educatoarea va arăta ce are în piept – o floare şi a primi și ei flori şi
Atenţiei un fluturaş. fluturi .
Va descoperi suportul cu buzunare pe care de
asemenea sunt flori şi fluturaşi.
3. Cu aceste materiale se va juca jocul „Al câtelea - reţin denumirea
Enunţarea temei fluturaş şi a câta floare lipseşte?” jocului;
şi - ascultă obiectivele.

65
a obiectivelor La această activitate fiecare copil trebuie să
numere corect, să găsească locul fiecărui
fluturaş şi a fiecărei flori care lipseşte din şir.
4. „Până la cât aţi învăţat să număraţi?” - numără;
Reactualizarea Educatoarea solicită un copil să numere - aşază în şir la
Cunoştinţelor crescător şi descrescător în limitele 1 – 6. suport;
Cheamă un copil să aşeze într-un şir orizontal - aşază fluturaşii;
,,fluturaşii” şi să-i numere. Alt copil va trebui - aşază florile şi
să aşeze deasupra şirului format ,,florile”, formează perechi;
formând perechi între un fluturaş şi o floare. - numără;
„Număraţi fluturaşii şi florile!” - răspund: „Au tot
„Ce puteţi spune despre cele două mulţimi?” atâtea elemente”
5. Explicarea regulilor jocului - ascultă explicaţiile;
Dirijarea „La semnalul meu, toţi copiii închid ochii”; - participă la jocul de
învăţării „La bătaia mea din palme veţi privi şi veţi probă.
spune ce s-a schimbat în şir, al câtelea fluturaş
sau a câta floare lipseşte”;
Educatoarea va desfăşura cu copiii un joc de
probă, apoi jocul propriu-zis.
6. Jocul se va desfăşura în mai multe etape: - prima floare nu are
Obţinerea 1. Educatoarea va ascunde mai întâi primul pereche, deci lipseşte
Performanţei şi fluturaş; primul fluturaş;
asigurarea „Al câtelea fluturaş lipseşte?” - sesizează al câtelea
conexiunii „Mai are pereche prima floare?” fluturaş şi a câta
inverse „În care mulţime sunt mai multe elemente?” floare lipseşte din
„Dar mai puţine?” fiecare şir;
Educatoarea ascunde pe rând toţi fluturaşii şi - utilizează un limbaj
toate florile pentru a putea folosi toate adecvat;
numeralele învăţate (primul –prima, al doilea – - identifică vecinii
a doua etc.). obiectelor care
Educatoarea atrage atenţia asupra acordului lipsesc.
între numeral şi substantiv. - observă
schimbările;

66
 Educatoarea adresează întrebări despre vecinii - sesizează absenţa a
fluturaşilor sau a florilor care lipsesc. două elemente.
2. Eductoarea va ascunde pe rând şi ceilalţi
fluturaşi şi celelalte flori, pentru a identifica
vecinii;
3. Pentru a complica, educatoarea va ascunde
câte două elemente dintr-un şir.
7. 4. Educatoarea va prezenta copiilor o planşă în - identifică prin
Asigurarea care sunt desenaţi şase copaci, între care al numărare locul
retenţei şi a doilea nu are frunze. copacului în şir;
transferului „Al câtelea copac este uscat?” - pipăie cu ochii
5. Educatoarea va desemna şase copii care să închişi;
formeze un şir în faţa grupei. Va cere unui copil - numără;
să identifice, legat la ochi, al patrulea coleg din - se grupează după
şir etc... culoare în cerculeţe
6. Distribuie copiilor medalioane: 6 roşii, 6 apoi în şir şi numără.
albastre şi 6 verzi cu cifre (1 – 6). Copiii trebuie
să se grupeze după culoarea medalionului, apoi
să se aşeze în şir, fiecare ocupând locul indicat
de cifra de pe medalion.
8. Educatoarea distribuie fişe cu următoarele - intuiesc imaginile;
Evaluare sarcini: - rezolvă sarcinile;
1. Colorează floarea care se află înaintea - verifică;
celei de-a treia; - corectează;
2. Colorează balonul care se află între cel - numesc jocul.
de-al patrulea şi al şaselea;
3. Colorează prima şi ultima steluţă.
Fixarea temei:
„Cum se numeşte jocul?”
9. Educatoarea va face aprecieri asupra - ascultă aprecierile.
Încheierea participării şi a comportamentului în timpul
Activităţii activităţii.

e) Analiza cercetării:
67
 La rezolvarea testului 5 copii s-au descurcat foarte bine, 4 copii bine și 3 copii
suficient. În cadrul jocului didactic proiectat, toți preşcolarii au consolidat reprezentările
despre numărat. În vorbirea curentă trei dintre ei nu realizează acordul dintre numeralul
ordinal şi substantiv, unul singur a întâmpinat greutăţi în numirea vecinului mai mic cu o
unitate. Toţi copiii au aplicat în joc cunoştinţele matematice dobândite şi folosesc un limbaj
matematic adecvat.
f ) Valorificarea și enunţarea concluziilor:
Analizând datele prelucrate și făcând o analiză comparativă între partea teoretică şi
practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de
a atinge obiective importante ce ţin de latura formativă, dar şi de cea informativă în
dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar. Jocul evită achiziţiile de tip receptiv
reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaştere la nivel operaţional, formându-se
astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de
personalitate. Considerăm că prin joc poate fi transmisă o mare parte din informaţiile
cuprinse în programele grădiniţei. Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese
limpede aportul jocului didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a
memoriei, a imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale
educaţiei în instituţiile preşcolare.

Activități rezolutive în învățământul preșcolar pe grupe de vârstă

GRUPA: Mare
EDUCATOARE: Oneț Marcela
GRĂDINIȚA: Grădinița cu program normal Albac Centru din cadrul Liceului Tehnologic
„Țara Moților”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate matematică
TEMA: „Hai să socotim!”
TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare de cunoștinţe
FORMA DE REALIZARE: operaţii de adunare și scădere cu 1-2 unități în limitele 1-10
SCOPUL ACTIVITĂȚII: dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de
strategii adecvate;
OBIECTIVELE OPERAȚIONALE:
- să efectueze operaţii de adunare cu 1-2 elemente, în limitele 1-10, prin
manipulare de jetoane (ex.: 3 flori + 2 flori), manipulare de obiecte, trasare pe
hartie, etc;

68
 - să utilizeze corect semnul „+” (plus) și semnul „=” (egal);
- să utilizeze corect limbajul adecvat operaţiei de adunare (ex. 1 floare plus 2 flori
egal 3 flori);
- să efectueze operaţii de scădere cu unu și două elemente, în limitele 1-10, prin
manipulare de jetoane și trasare pe hârtie;
- să verbalizeze acţiunea făcută utilizând un limbaj matematic adecvat;
- să utilizeze corect semnul „–” (minus) și „=” (egal);
METODE ȘI PROCEDEE: demonstraţia, explicaţia, jocul, exerciţiul, problematizarea;
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: jetoane cu imagini, panou, simboluri matematice, tablă,
cretă, probleme ilustrate, fişe de muncă independentă, creioane colorate etc.
BIBLIOGRAFIE:
„Programa activităților instructiv – educative în gradiniţa de copii”;
„Metodica activităților instructiv – educative în învăţământul preprimar”.
DURATĂ: 30 de minute.

Momentele Activitatea educatoarei Activitatea copiilor

activităţii
1. Moment Se aerisește sala de grupă și se Intră în sala de grupă şi se
organizatoric creează o atmosferă optima aşează pe scăunele.
desfăşurării activităţii. Se
aranjează mobilierul și materialul
didactic folosit.
2. Captarea atenţiei Introducerea în activitate se face Sunt atenţi la ceea ce li se
prin prezentarea elementului – spune și privesc cu atenţie
surpriză: un plic de la un elev din plicul.
clasa întâi, cu probleme ilustrate
care le solicită ajutorul în găsirea
răspunsurilor corecte.

69
3. Anunţarea temei „Pentru a-i demonstra lui Andrei Sunt atenţi şi aşteaptă cu
(elevul din clasa întâi) că ştim să nerăbdare să înceapă
socotim, astăzi la activitatea activitatea.
matematică vom efectua operaţii
de adunare si scădere in limitele
1-10”.
4. Reactualizarea Educatoarea cere copiilor să Numără crescător şi
cunoştinţelor numere în şir crescător de la 1 descrescător în limitele 1-10;
până la 10 şi în şir descrescător de
la 10 la 1. Apoi, le cere copiilor să Numără din doi în doi;
numere din doi în doi. Descoperă
5. Dirijarea învățării macheta de la grădina cu flori.
și obținerea Pune un copil să intuiască Un copil mai pune o floare pe
performanței materialul şi să numere florile. Un machetă.
alt copil vine şi mai sădeşte o
floare! „Câte flori sunt?” Rezolvă problema.
Educatoarea propune spre Formulează şi rezolvă
rezolvare probleme ilustrate în problemele la panou sau pe
versuri. Exemplu: „Ai în coşul tău tablă.
trei nuci, /una o dai unui Rezolvă problema.
frate…/Câte mai mănânci?”
Pune un copil să scrie la tablă Scrie problema la tablă.
problema, utilizand semnele „+’’,
„-‘’, ,,=”.
Se acordă recompensă copilului
dacă a rezolvat corect.

70
 6. Evaluarea Se acordă copiilor fişe de lucru. Li Intuiesc fişele, se gândesc şi
se explică sarcinile. În timp ce rezolvă aplicând cunoştinţele
copiii rezolvă, educatoarea anterioare.
supraveghează modul în care
lucrează fiecare.
7. Încheierea Educatoarea va face aprecieri Ies din sala de grupă cântând
activităţii colective şi individuale asupra un cântecel.
modului în care au lucrat copiii
acordând stimulente.

GRUPA: mică
EDUCATOARE: Oneț Marcela
GRĂDINIȚA: Grădinița cu program normal Albac Centru din cadrul Liceului Tehnologic
„Țara Moților”
ACTIVITATEA: activitate matematică
TEMA: „Pune-mă la locul meu”
TIPUL ACTIVITĂȚII: consolidare de cunoștinţe
FORMA DE REALIZARE: joc logic
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
- consolidarea operaţiilor intelectuale prematematice;
- consolidarea capacităţii de recunoaştere si denumire a formelor geometrice.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
* să identifice cercul dintr-o mulţime de alte forme geometrice;
* să identifice pătratul dintr-o mulţime de alte forme geometrice;
* să identifice figuri geometrice (cerc, pătrat) dupa un criteriu dat (culoare);
* să participe activ şi cu interes la activitate.
SARCINA DIDACTICĂ: Recunoaşterea figurilor geometrice, identificarea figurilor după
un criteriu dat.
REGULILE JOCULUI:
* alegerea unei forme geometrice din săculeţ şi aşezarea acesteia la tabla magnetică;
* alegerea unei forme geometrice (cerc, pătrat) diferit colorate si stabilirea regulilor jocului;
* corectarea situaţiilor în care nu sunt respectate aceste reguli.
71
ELEMENTE DE JOC: competiţia, aplauze, recompense.
STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă (ludic-educativă, acţională).
METODE ȘI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia.
MATERIAL DIDACTIC: săculeţ cu figuri geometrice, tabla magnetică, cercuri și pătrate
din carton divers colorate, cerculeţe si pătrățele din hârtie glacie divers colorate.
NIVELUL GRUPEI: Copiii au cunoştinţe despre formele geometrice (cerc și pătrat), au
operaţiile gândirii dezvoltate corespunzător vârstei.
FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual.
DURATA: 15-20 minute.
BIBLIOGRAFIE:
* Programa activităților instructive-educative în grădinița de copii, București, 2005;
* Gh. Iftime – Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici, Ed. Didactică şi Pedagogică;
* Comsa Mirela Florentina – Indrumător metodic în sprijinul desfăşurării activităţilor
matematice în grădiniţa de copii la grupa mică.

72
ETAPELE STRATEGII
CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC EVALUARE
ACTIVITĂŢII DIDACTICE
1. MOMENT Pregătirea sălii de grupă (aerisirea,
ORGANIZA- aşezarea scăunelelor în semicerc).
TORIC Pregătirea materialului didactic.
Prezentarea surpriză a săculeţului Conversația Reacții la
cu figurile geometrice. surprize.
2. CAPTAREA
Prezentarea sub formă de surpriză
ATENŢIEI
a tablei magnetice și a figurilor
geometrice cartonate.
3. ANUNŢAREA Se prezintă tema activităţii: „Pune- Conversaţia
TEMEI SI A mă la locul meu” şi se prezintă
OBIECTIVELOR sintetic obiectivele.
Fiecare copil va veni, pe rând, să
scoată câte o piesă geometrică din
Individual
săculeţ. El va trebui să identifice
piesa după formă şi încă un alt
criteriu (culoarea).
Explicaţia Orală, prin
După identificare, copilul va trebui
analiza
să aşeze piesa pe tabla magnetică
răspunsuri-
4. DIRIJAREA la locul potrivit.
lor.
ÎNVĂŢĂRII Jocul se desfășoară cel puţin o dată
cu toţi copiii.
Copiii sunt rugaţi să închidă ochii,
iar pe tabla magnetică se schimbă Conversaţia
locul unor figuri.
În acest caz, copiii sunt puşi să Explicaţia
observe modificarea făcută şi să Demonstraţia
reconstituie situaţia iniţială.

73
 Li se împart copiilor cerculeţe şi Conversaţia
pătrațele din hârtie glacie. Frontal
La semnalul sonor, fiecare copil va
trebui să se îndrepte spre locul
indicat (pătrat mare, cerc mare, Exerciţiul Individual
cartonate).
5. ASIGURAREA Cerculeţele și pătrățelele sunt de
CONEXIUNII două culori (roşu și galben), iar
copilul va trebui să identifice
forma geometrică mare Conversaţia
corespunzatoare.

La reluarea jocului, se vor schimba

piesele din hârtie glacie. Individual
Aprecieri generale și individuale
cu privire la gradul de participare
6. ÎNCHEIEREA al copiilor la activitate şi la
Conversaţia Frontal
ACTIVITĂŢII comportamentul acestora în timpul
activităţii.
Recompensarea cu bomboane.

74
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
GRUPA: mică
EDUCATOARE: Oneț Marcela
GRĂDINIȚA: Grădinița cu program normal Albac Centru din cadrul Liceului Tehnologic „Țara
Moților”
ACTIVITĂŢI DE GRUP

ACTIVITATE MATEMATICĂ
JOC DIDACTIC – „Ne jucăm cu omul de zăpadă”
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
- să înţeleagă şi să transmită mesaje simple şi să reacţioneze la acestea;
- să stabilească relaţii între obiecte şi grupuri de obiecte;
- să participe la activităţi atât în calitate de vorbitor cât şi de auditor.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
- să aleagă bulgărele cel mare şi să-l aşeze la locul potrivit;
- să grupeze nasturii după culoare;
- să numere până la 2;
- să numere elementele componente ale omului de zăpadă (doi ochi, o gură, un nas, doi bulgări,
etc.,);
- să perceapă şi să sesizeze relaţii spaţiale simple dintre diferite obiecte.
BIBLIOTECĂ:
- să selecteze imaginile cu jocurile copiilor iarna;
- să reproducă corect versurile poeziei;
CONSTRUCȚII:
- să aleagă bulgării mari şi mici;
- să îmbine elementele pentru a reda imaginea omului de zăpadă;
- să sesizeze culorile şi să le denumească;
- să realizeze fulgii de zăpadă prin uşoara apăsare cu degetul arătător pe suprafaţa de lucru;
- să realizeze bulgări de zăpadă prin mişcarea circulară a degetului arătător pe suprafaţa de lucru;
- să rupă bucăţi de hârtie pentru a confecţiona fulgii de zăpadă;
- să mototolească hârtia pentru a realiza bulgari de zăpadă;

75
FINALITATEA ZILEI:
Copiii vor fi antrenaţi în derularea dansurilor tematice „Dansul fulgilor de nea” şi „Dansul
oamenilor de zăpadă”.
SCENARIUL ZILEI:
Copiii intră în sala de grupă îmbrăcaţi în fulgi de zăpadă şi vor avea surpriza să găsească
bulgări de zăpadă adevăraţi. Se poartă un mic dialog referitor la anotimpul iarna şi la ce pot face
ei cu bulgării de zăpadă. Copiii vor fi dirijaţi apoi spre ariile de stimulare şi va fi motivată
activitatea fiecărui sector. După ce se desfăşoară activitatea pe sectoare, copiii sunt invitaţi să se
joace cu omul de zăpadă prin jocul didactic „Ne jucăm cu omul de zăpadă”.

MOMENTELE PROIECTĂRII DIDACTICE

1. CAPTAREA ATENŢIEI – prin surpriza apariţiei bulgărilor de zăpadă.
2. ENUNŢAREA OBIECTIVELOR – pe înţelesul copiilor va fi făcută în timpul scurtei
conversaţii motivând utilitatea bulgărilor şi a celorlalte elemente componente ale omului
de zăpadă.
3. REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR DOBÂNDITE ANTERIOR – se va efectua
prin reamintirea informaţiilor însuşite anterior, referitoare la anotimpul iarna şi jocurile
copiilor în acest anotimp.
4. PREZENTAREA NOULUI CONŢINUT – se va realiza în momentul prezentării sarcinilor
de lucru de la fiecare sector de activitate.
5. DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII – se va face în manieră integrată.
6. OBŢINEREA PERFORMANŢELOR – se va realiza în timpul desfăşurării activităţilor pe
sectoare de activitate la finalul proiectului.
7. FEEDBACK-UL – fiecare copil îşi va manifesta bucuria realizării sarcinii primite.
8. EVALUAREA – se realizează în încheierea activităţii prin aprecierile care se vor face
asupra participării copiilor la întreaga activitate. Copiii vor primi stimulente şi promisiunea
că la următoarea zăpadă se vor juca în curtea grădiniţei.

76
 CONCLUZII

Jucându-se, copilul cunoaşte și învață culorile, face cunoștință cu formele şi totalitatea de

caracteristici ale obiectelor cu care interacționează sau chiar acționează, îşi însuşeşte, îmbogățește
şi îşi perfecţionează limbajul, îşi formează personalitatea. Jocurile didactice ocupă un loc însemnat
în activitatea grădiniţelor de copii, ele fiind activităţi deosebit de captivante şi care se adaptează
optim tuturor caracteristicilor copilului în dezvoltare. Deci, jocul este prietenul de nedespărţit al
copilăriei şi constituie una din formele cele mai importante de activitate a preşcolarului.
„Îmbrăcând forma jocului, activitatea este tot atât de necesară dezvoltării fizice şi psihice
a copilului ca şi lumina soarelui. Stimulările intelectuale implicate în joc sunt necesare în
dezvoltarea copilului, cum este hrana pentru corpul său. Jocul este un vehicul al stimulării
cognitive. Prin intermediul activităţii ludice, copiii fac descoperiri senzo-motorii privind mărimile
şi formele, noţiunile de „jos” şi „sus”, „tare” şi „moale” etc. Ei mânuiesc, manipulează,
identifică, ordonează, structurează şi măsoară. Jocul este o activitate distractivă încadrată în
anumite reguli”37.
Grădiniţa reprezintă cea dintâi treaptă organizaţională cu care se întâlnește copilul şi care
exercită o influenţă considerabilă, cu rolul de a ușura experienţele sociale care vor urma.
Specialiștii ajung la concluzia că prin integrarea copilului într-un grup social, el asimilează abilităţi
în a se raporta la ceilalţi copii ai grupului, alături de care învaţă să stabilească relaţii eficiente şi
este ajutat să rupă relaţiile de dependenţă faţă de părinţi, prin afirmarea capacităţilor de autoservire:
a mânca, a se îmbrăca, a se încălţa, a se pieptăna, ceea ce îi conferă o altă libertate de acţiune și
mai multă încredere în acțiunile pe care le va face în acel grup și desigur, în viața de zi cu zi.
„În cadrul programului instructiv-educativ din grădiniţă, copilul este cooptat într-un
proces de construire sau elaborare a unui comportament care să-i permită afirmarea eului prin
descoperirea competenţelor sale ori prin constatarea dificultăţilor pe care le are de învins. Noua
orientare a educaţiei are ca ideal conturarea personalităţii omului de mâine, care să fie mai

37
Vasilica Emilia LĂCĂTUŞU (CALCIU) MA - Constantin Brancusi University of Targu-Jiu, THE GAME IN
PSYCHOPEDAGOGICAL LITERATURE, pag. 60, citat disponibil la adresa:
http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2015-04.Supliment/09_Lacatusu.pdf, document accesat în perioada aprilie, 2018

77
responsabil, căruia să-i pese de tot ceea ce se petrece în jurul său, de aceea, educatorii trebuie
să-i înveţe pe copii să-şi dezvolte competenţe sociale, emoţionale, atitudini şi valori”38.
Dezvoltarea surprinzătoare pe care a manifestat-o ştiinţa matematică modernă,
întrebuințarea ei în toate domeniile de cercetare şi aportul adus în scopul studierii şi dirijării
ştiinţifice a procesului de învăţământ formează argumente categorice despre necesitatea însușirii
chiar şi de la cea mai fragedă vârstă. Lucrarea de faţă a prezentat rezultatul unui studiu și analize
despre preocuparea în ceea ce privește dezvoltarea unor capacităţi intelectuale la copiii preşcolari
prin intermediul activităţilor matematice, asigurând trecerea gradată a acestora de la o gândire
concret intuitivă la o gândire abstractă, logică cu obiectivul principal: integrarea eficientă în clasa
I.
Procesul de formare încadrează întreaga personalitate a copilului şi experienţa organizată
în rândurile fiecăruia dintre copii, a avut ca scop încurajarea și consolidarea interesului copiilor
pentru disciplina matematică. Inițial, întru elaborarea cercetării, a existat etapa teoretică, urmată
de perioada activă şi momentul practic. A ieșit în evidenţă faptul că primele reprezentări ale
copilului despre spaţiu, număr, formă, mărime, culoare sunt, de fapt, baza nemijlocitei sale
experienţe de viaţă. Copilul trăieşte înconjurat de obiecte care au mărime, formă, expresie
numerică. Din punctul de vedere al grădiniţei de copii , dezvoltarea reprezentărilor matematice
este un mijloc de cunoaştere mai intens al lumii înconjurătoare şi în același timp, de dezvoltare a
gândirii copilului. Din acest motiv la baza reprezentărilor matematice trebuie să se afle experiența
de viaţă a copilului care îl ajută, stimulează și motivează zi de zi.
Prin metodele folosite, elaborate şi experimentate în cadrul cercetărilor întreprinse lucrarea
și-a propus urmărirea realizării anumitor obiective ce țin de comportamentul specific vârstei
preşcolare. De aici distingem:
1. să alcătuiască mulţimi de obiecte sau de imagini ale obiectelor cunoscute, pe baza
clasificării lor după unul, două sau mai multe criterii;
2. să compare mulţimile pe baza percepţiei globale şi prin punere în corespondenţă;

38
KRISTEN A. HANSEN, ROXANE K. KAUFMANN – Educaţia şi cultivarea democraţiei. Metode pentru
preşcolari, C.E.D.P. Step-by-step, România, 1998, pag. 13- 20, apud ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ - MODALITATE
DIDACTICĂ DE SOCIALIZARE A COPIILOR ÎN GRĂDINIŢA DE COPII Elena Velcea – director, Grădiniţa OP
Gulliver Constanţa, Violeta Vlădăreanu – director, Grădiniţa OP. Lumea copiilor, Constanţa, pag. 1, citat disponibil
la adresa: https://gopgulliver.ro/wp-content/uploads/2011/01/Intalnirea-de-dimineata.pdf, document accesat în
perioada aprilie, 2018

78
 3. să cunoască mulţimi pentru a observa constanta cantităţii indiferent de formă,
dimensiune şi poziţie spaţială a elementelor;
4. să raporteze cantitatea la număr, la cifră în limitele 1-10;
5. să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze formele geometrice;
6. să utilizeze diferite strategii pentru a rezolva o problemă dată.
Cu ajutorul acestor activităţi copilul a fost îndemnat să gândească, să analizeze, să compare
și să tragă concluzii. Cu fiecare joc întreprins s-au format și structurat comportamente matematice,
operaţii de însușire, înţelegere şi aplicare, evitându-se însuşirea mecanică a cunoştinţelor. În
desfăşurarea activităţilor cu conţinut mathematic s-a aplicat o strategie diferenţiată, având în
vedere categoriile de copii cu care s-a lucrat și nivelul lor de cunoştinţe, s-a acordat o mare atenţie
activităţilor organizate cu grupuri mici de copii sau individual. Pentru a spori eficacitatea
strategiilor de educaţie intelectuală s-a acordat un loc prioritar jocului, ca formă fundamentală, de
bază şi specifică pentru activitățile predestinate vârstei preşcolare.
Frageda copilărie este o perioadă perfectă pentru a familiariza copiii, prin intermediul
jocului şi experimentării, cu o totalitate de concepte elementare cum sunt noţiunile de: greutate,
măsură, sunet, obiecte vii, optică şi energie. Jocul conferă copilului mic „simţul” reflexiilor
importante, ce-i vor folosi ca mijloace substanțiale cu ajutorul cărora el va însuși mai târziu mai
multe concepte complexe, în momentul în care copilul va poseda o gândire mai profundă.
Experimentele efectuate cu copiii, cu probele desfășurate pe obiective şi grupe de vârstă, au
dovedit faptul că încă din perioada grădiniţei copiii pot să asimileze unele noţiuni de matematică
modernă.
În scopul predării matematicii într-o manieră modernă preşcolarilor, este nevoie de o
pregătire adecvată a educatoarei, atât a conţinutului cât şi a modalităţilor de predare. Un astfel de
context este perfect pentru ca instituția de învățământ, în cazul de față – grădiniţa, reuşeşte să
pregătească și să încurajeze copilul pentru a se integra în activitatea şcolară şi în viaţa socială. În
urma elaborării cercetării elucidate în cadrul Studiului de Caz: Proiect de cercetare. Rolul jocului
didactic în activităţile din grădiniţă. Activitățile rezolutive în învățământul preșcolar pe grupe de
vârstă, se pot concluziona și anumite elemente care cuprind şi consecinţele educaţionale în
domeniul matematicii:
- necesitatea de a se lua măsuri care să ducă la tratarea individuală diferenţiată, cu atât
mai mult cu cât copiii sunt mai mici;

79
 - extinderea activităţilor independente prin mărirea spaţiului (de timp şi loc);
- dotare cu materiale didactice;
- combaterea mentalităţii ca obiect principal al gradiniţei de copii – pregătirea
şcolarizării. Copilul între 3-6 ani se dezvoltă pentru toată viața. Cercetările recente de
psihologie, au demonstrat ca exerciţiile efectuate la această vârstă sunt hotărâtoare
pentru cultivarea inteligenţei. Pregătirea intrării în clasa I a ciclului primar poate fi
efectuată cu precădere, în grupa de 6-7 ani, fără a se neglija exercitarea specifică a
percepţiei şi operaţiilor gândirii.
- dezvoltarea la preşcolarii din toate grupele, în modalităţi adecvate particularităţilor de
vârstă, formelor multiple de comunicare: verbală, muzicală, matematică, picturală,
motrică etc.
Caracterul intens de formare şi creativ al învăţământului nu poate fi transmis de nimeni
altcineva decât de un educator ale cărui însuşiri morale şi spirituale și stilul de muncă, dar și
aspiraţii slujesc într-adevăr, unei persoane ce dorește să împartă într-o manieră novatoare idealul
educativ şi își dedică priceperea, energia şi pasiunea sa. În afară de acestea, educatorul trebuie să
ţină seama de faptul obiectiv al diferenţierii şi diversificării tot mai accentuate a funcţiilor
didactice, de modificarea profundă a rolului cadrului didactic, care este şi devine din ce în ce mai
mult, un formator al personalităţii, creator de proiecte educative, inovator, cercetator, proiectant
şi evaluator competent al propriei activităţi şi, mai presus de toate, capabil el însuşi de inovare
continuă, apt să stimuleze şi să valorifice cât mai deplin potenţialul aptitudinal şi creator al elevilor
săi, să realizeze, prin educaţie o nouă sinteză şi ştiinţă, tehnologie şi cultură, ca premisă pentru
dezvoltarea armonioasă multilaterală şi creatoare a personalităţii umane, ca premisă a progresului
social.

80
 BIBLIOGRAFIE

1. Antonesei L., O introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi transdisciplinarre ale

educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
2. Antohe G., Barna, I., Psihopedagogia jocului, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”,
Galaţi, 2005;
3. Arkin R., Studii de psihologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967;
4. Audigier Francois, Ensegner la societe, transmettre des valeurs, Les editions du Conseil de l'
Europe, Strasbourg, 1993;
5. Barna A., Antohe G., Curs de pedagogie. Introducere în pedagogie, teoria educaţiei şi teoria
curriculumului, Editura Sinteze, Galaţi, 2005;
6. Beraru Georgeta – Activităţi matematice în grădiniţă, Editura AS’S, 1995;
7. Bocoş M. (coord.), Evaluarea în învăţământul primar. Aplicaţii practice, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004;
8. Bocoş M., Jucan D., Teoria şi metodologia instruirii şi Teoria şi metodologia evaluării. Repere
şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2007;
9. Cerghit Ioan, Curs de pedagogie, Bucureşti, 1984;
10. Charney Ruth, Să înveţi copiii să le pese, Greenfield: Fundaţia nord-est pentru copii, 1992;
11. Claparede Eduard – Psychologie de l’enfant, pedagogie experimentale, Delachaux Et Niestlé,
1946;
11. Colleen Bane, Bună dimineaţa! Mă bucur că eşti aici, Manualul cadrului didactic pentru
întâlnirea de dimineţă, C.E.D.P. Step-by-step, Bucureşti, 2004;
12. Cucoş C. Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
13. Cucoş C. (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice,
Editura Polirom, Iaşi, 2008;
14. Dinuță Neculae – Metodica predării matemticii în gimnaziu și liceu, Editura Tiparg, Pitești,
2011;
14. Dumitru Gherghina, Cornel Novac, Didactica activităților instructiv–educative pentru
învățământul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2005;
15. Galperin P. J., Studii de psihologia învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1975;

81
16. Glava A., Glava C., Introducere în pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2009;
17. Grigoriu D., Copilul şi jocul, în Culegerea editată de Revista de pedagogie, 1975;
18. Ion T. Radu, Liliana Ezechil, Pedagogie-Fundamente Teoretice, Editura Integral, București,
2002;
19. Ionescu M., Bocoş M. (coord.), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009;
20. Ionescu M., Instrucţie şi educaţie. Paradigme educaţionale moderne, Editura Eikon, Cluj-
Napoca, 2011;
21. Iucu R. B., Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză
educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
22. Jinga I., Istrate Elena, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2006;
23. Jocuri Minunate. Activități amuzante și instructive pentru 6 – 10 ani, Editura Teora, București,
2007;
24. Leontiv A. N., Probleme ale dezvoltării psihicului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964;
25. Lisievici Petru, Evaluarea în învăţământ, Teorie practică, instrumente, Editura Aramis, 2002;
26. Meyer G., De ce şi cum evaluăm, Editura Polirom, Iaşi, 2000
27. Moldovanu I., Culea, L., Cartea mare a jocurilor. Chişinău, 2002;
28. Momanu Mariana, Introducere în teoria educaţiei, Editura Polirom, Bucureşti, 2002;
29. Moscovici S., Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iași, 1998;
31. Paisi-Lăzărescu Mihaela, Laborator preșcolar. Ghid metodologic, Editura V & I INTEGRAL,
București, 2015;
32. Păun E., Potolea D., Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura
Polirom, Iaşi, 2002;
31. Popescu-Neveanu Paul, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978;
33. Radu I. T., Evaluarea în procesul didactic. Colecţia idei pedagogice contemporane, E.D.P.,
Bucureşti, 2000;
34. Radu I. T., Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, E.D.P., Bucureşti, 1981;
35. Răduţ-Taciu R., Pedagogia jocului de la teorie la aplicaţii, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2004;
36. Răduţ-Taciu, R., (coord.), Câmpean A., Vancea G., Iacob D.V., Pedagogia jocului de la teorie
la aplicaţii, col. „Ştiinţele Educaţiei”, nr. 7, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004;
37. Revista Învăţământul Preşcolar 1-2/2006;

82
38. Revista Invatamantul Preşcolar 1-2/2008;
39. Revista Învăţământul Preşcolar 2/2007;
40. Revista Învăţământul Preşcolar 4/2007;
41. Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel, A educa și a instrui, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1970;
42. Roco Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, 2004;
43. Salade D., Educaţie şi personalitate, Editura Casa Cărţii de Știinţă, Cluj-Napoca, 1995;
44. Tomșa Gheorghe, Psihologia preșcolară și școlară, Editura Coresi, București, 2005;
45. UNICEF in Moldova, 855 de Jocuri și activități-Ghidul ANIMATORULUI, Editura Chişinău,
Chişinău, 2005.

83
 BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ:

1. https://ccdtulcea.ro/wp/wp-content/uploads/revista/1/3.step.pdf
2. https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/jocul-mijloc-de-dezvoltare-a-
personalita-ii
3. https://dokumen.tips/documents/de-scos-joc-buc.html
4. http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2015-04.Supliment/09_Lacatusu.pdf
5. Metodica_Activitatilor_Matematice_in_Gradinita.pdf
6. http://dspace.usarb.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/3716/strategii_curs.pdf?
sequence=1
7. https://www.scribd.com/document/369173128/0-lucrare-grad-i-doc
8. https://www.slideshare.net/BitzaGaby/metodica-activitatilor-matematiceingradinita-1,
9. https://dexonline.ro/definitie/brainstorming
10. https://www.scribd.com/document/365544200/mate2
11. https://issuu.com/badescuovidiu/docs/rmcs_nr.33
12. http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-DIDACTICMODALITATE-DE-
IN1153763.php
13. http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PROIECT-DE-ACTIVITATE-GRUPA-
Mi63.php
14. http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-STRATEGIE-A-REA24158.php
15. http://www.didacticus.com/2015/01/jocuri-distractive-matematica.html
16. https://gopgulliver.ro/wp-content/uploads/2011/01/Intalnirea-de-dimineata.pdf

84