Sunteți pe pagina 1din 6

INFECŢIILE CHIRURGICALE GENERALITĂŢI

Definiţie:
 Răspunsul inflamator al gazdei faţă de germenii pătrunşi în organism
 Ansamblul tulburărilor funcţionale şi al modificărilor lezionale locale şi sistemice
produse ca răspuns la pătrunderea şi înmulţirea germenilor în organism
 Infecţia chirurgicală este acea infecţie care necesită tratament chirurgical (nu doar
antibiotic) sau care apare la un pacient ca urmare a unui tratament chirugical
Simpla prezenţă a germenilor la nivelul unui ţesut sau organ al gazdei, în absenţa multiplicării şi
apariţiei modificărilor morfofuncţionale reprezintă procesul de contaminare
Colonizarea este etapa de multiplicare a germenilor înainte de a determina apariţia alterărilor
morfofuncţionale => infecţie inaparentă – are importanţă medicală deoarece aceste persoane
reprezintă surse de infecţie
Infecţia nosocomială reprezintă infecţia apărută în cadrul unei unităţi sanitare la un pacient iniţial
neinfectat, de la o sursă din spital.
Incidenţa aprox. 6,5% din totalul infecţiilor
Au gravitate deosebită, fiind implicaţi germeni cu rezistenţă multiplă la antibiotice, în special
Gram(-)
Caracteristici specifice:
 Focar infecţios de regulă evident
 De obicei este polimicrobiană
 Caracter invaziv
 Focarul infecţios necesită întotdeuna tratament chirurgical
Etiopatogenie:
 Factori determinanţi
 Factori favorizanţi
Factori determinanţi:
 Exogeni → provin din mediu extern
 Apă
 Aer
 Obiecte
 Flora autologă → proprie organismului
 Piele
 Cavităţi
Factori favorizanţi generali:
 Boli congenitale:
 Agranulocitoză
 Aplazie timică
 Boli cardiace
 Tare organice dobândite:
 Diabet
 Cancer
 Infecţii cronice
 Tulburări endocrine
 Subnutriţia, obezitatea
 Vârstele extreme

Factori favorizanţi locali:


 Traumatisme diverse
 Lipsă de igienă
 Haine murdare ce vin în contact cu plaga
 Tulburări circulatorii (arterite, ulcer varicos)
 Corpi şi materiale străine ce vin în contact cu plaga
 Tehnică chirurgicală incorectă
 Ţesuturi zdrobite

Mecanismul de producere:
Presupune existenţa a 3 elemente:
 Calea de pătrundere
 Patogenitatea germenilor
 Rezistenţa organismului

Calea de pătrundere

 Directă → plaga în contact direct cu germenii (de pe: tegumente, mucoase, exterior etc.)
 Indirectă → germenul infectează plaga pe cale:
 Hematogenă
 Limfatică
 De-a lungul interstiţiilor
 Translocare parietală
Patogenitatea germenilor

Microorganismele implicate sunt:


 bacterii aerobe, facultativ anaerobe
 bacterii strict anaerobe:
 Endogene
 Exogene
Bacteriile aerobe, facultativ anaerobe:
 Coci Gram(+): Staphilococcus Aureus, Streptococcus Beta Hemolitic, Enterococi
 Bacili Gram(-) – Enterobacteriaceae : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Enterobacter,
Pseudomonas
Bacterii strict anaerobe, nesporulate:
 Bacili Gram(-) anaerobi: Bacteroides Fragilis, Fusobacterium
 Coci Gram(+): Peptococcus (Staphilococ strict anaerob), Peptostreptococcus (Streptococ
strict anaerob)
 Bacterii anaerobe sporulate:
 Clostridium:
 C. perfringens => gangrena gazoasa
 C. tetanii => tetanosul
Infecţiile virale pot fi posttransplant (CMV) sau datorită transfuziei de sânge (HVB, HVC, HIV)
Fungii sunt rar incriminaţi în patogenia infecţiilor chirurgicale, tratamentul antibiotic prelungit
putând determina apariţia candidozelor cu diverse localizări
Rezistenţa organismului

 Bariera anatomică muco-cutanată


 Fagocitoza (imunitatea nespecifică)
 Sistemul complement şi limfokinele
 Sistemul imunităţii umorale şi celulare (imunitatea specifică)

CLINIC

Manifestările clinice nu sunt datorate numai acţiunii directe a agentului patogen, ci reflectă
raspunsul organismului la agresiunea microbiană, el depinzând de capacitatea de apărare a
acestuia
Pătrunderea şi multiplicarea microorganismelor determină sindromul inflamator caracterizat
prin:
1. SEMNE LOCALE
 Roşeaţa (rubor) → eritem local ↔ vasodilataţie locală
 Căldura (calor) → vasodilataţie + creşterea fluxului sangvin local
 Tumefierea (tumor) → edem → exudat lichidian si ulterior de puroi
 Durerea (dolor) → excitarea terminaţiilor nervoase
 Lezarea funcţiei segmentului respectiv → “Functio-lesa”

2. SEMNE REGIONALE - Urmare a difuziunii germenilor şi toxinelor, depăşind poarta de


intrare
 Limfangită:
 Reticulară
 Tronculară
 Adenită

3. SEMNE GENERALE
 Febra (39–40ºC) – secundară deversării germenilor sau endotoxinelor la nivelul
circulaţiei sistemice, cu apariţia Interleukinei-1 produsă de monocite şi macrofage →
stimularea centrului de termoreglare din hipotalamus
 Frisonul – semn de descărcare bacteriană dintr-un focar septic, insoţeşte de regulă
episoadele bacteriemice. Recoltarea pentru hemocultură se face în plin frison
 Transpiraţiile – modalitate de scădere a temperaturii corporale (evaporarea apei de pe
suprafaţa pielii)
 Tahicardia
 Alterarea stării generale: Inapetenţă, Astenie, Adinamie, Agitaţie, Insomnii

Explorări paraclinice
 Examen bacteriologic - frotiu direct - coloraţie Gram
 Culturi din plagă
 Hemoculturi – indicate în infecţii severe
 Antibiograma – testarea sensibilităţii la principalele antibiotice a tulpinii bacteriene
izolate în cultură din produsul patologic.
 Hemogramă – leucocitoză şi neutrofilie cu deplasarea la stânga a formulei leucocitare
(75-80% - elemente imature). Poate lipsi la vârstnici, imunodeprimaţi. Apariţia
leucopeniei este semn de gravitate
 VSH
 Proteina C reactivă (CRP) – indicator al unui proces infecţios şi/sau inflamator. Permite
monitorizarea terapiei antimicrobiene şi prognosticul infecţiei
 Probe renale, hepatice, etc.
 Ultrasonografia – permite localizarea colecţiilor profunde, în special a celor
intraabdominale şi evacuarea lor prin puncţie
 TC - depistarea colecţiilor profunde toracice sau abdominale → puncţie
 RMN

Tratament profilactic

 Igienă corectă
 Evitarea traumatismelor
 Tratarea corectă a plăgilor
 Respectarea asepsiei şi antisepsiei
 Imunizări active
 Compensarea tarelor
 Antibioterapie profilactică (unde este cazul)

Tratament medical

 Rol adjuvant
 Se aplică înainte şi după tratamentul chirurgical
 Constă în:
 Revulsii locale
 Antibioterapie
 Vaccinare nespecifică
 Tratament simptomatic (analgetice, antipiretice)

Tratamentul antibiotic

În infecţiile localizate, se efectuează numai după tratamentul chirurgical, fiind ineficient în


absenţa acestuia
Nu se adresează simptomelor infecţiei: febră, frisoane, transpiraţii, unicul scop fiind distrugerea
agentului patogen
Antibioticul administrat pe cale generală este transportat către focarul infecţios prin circulaţia
sangvină, el nu va ajunge în ţesuturile slab irigate sau neirigate (ţesuturi necrozate, devitalizate)
În infecţiile generalizate tratamentul antibiotic trebuie instituit anterior sau concomitent cu
tratamentul chirurgical
Tratament chirurgical

Este adaptat tipului infecţiei şi localizării acesteia


Obiective:
 Evacuarea puroiului
 Oprirea extensiei microbiene
Mijloace:
 Incizie largă, în zona de maximă fluctuenţă
 Contraincizii
 Debridări
 Excizia ţesuturilor necrozate
 Lavaj cu soluţii antiseptice
 Drenaj eficient sau meşaj
 Pansament ± imobilizare
Pentru infecţiile profunde localizate (abcese) se poate recurge la puncţie evacuatorie cutanată sub
control ecografic sau tomografic

Clasificarea infecţiilor

1. După evoluţie:
 Acute
 Cronice
2. După întindere:
 Limitate (abces, furuncul, hidrosadenită)
 Difuze – regionale (celulită, flegmon, fasceită necrozantă)
 Generalizate (septicemie, septicopioemie)
3. După profunzime:
 Superficiale – deasupra aponevrozei
 Profunde