KINETOPROFILAXIE

Capitolul I
I. 1. Introducere, terminologie, definiţii
Kinetologia este un termen creat de Dally in 1957.
Este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii fiintelor vii si al structurilor care
participa la aceste miscari.
Kinetologia medicala – studiaza mecanismele neuromusculare si articulare
care asigura activitatile motrice normale ale omului preocupandu-se si de
inregistrarea, analiza si corectarea mecanismelor neuromusculare deficitare.
Limitarea activitatii motorii poate fi produsa de:
1) scaderea fortei musculare;
2) limitarea de amplitudine de miscare;
3) lipsa coordonarii miscarilor;
Medicina Fizica si Recuperarea Medicala
• specialitate terapeutica prin excelenta cu ajutorul careia se poate stabili
diagnosticul functional utilizand metode de evaluare specifice, pentru ca apoi sa
poata fi conturate programe adaptate de recuperare functionala;
• utilizeaza ca metode: miscarea si factorii fizici: caldura, curentul electric, apa,
climatul, agentii mecanici (masajul).
Kinetologia poate fi: profilactica, terapeutica si de recuperare.
 KINETOLOGIA PROFILACTICA –cuprinde totalitatea
metodelor si mijloacelor kinetologiei ce se adreseaza mentinerii si imbunatatirii
starii de sanatate si prevenirii starii de boala.
Poate fi: -primara (are definitia de mai sus);
-secundara (aplica toate mijloacele necesare pentru prevenirea agravarii
sau aparitiei complicatiilor pato-morfo- functionale ale unei boli cronice).
 KINETOLOGIA TERAPEUTICA – se ocupa cu
manipularile, imobilizarile, posturarea. Si-a redus mult campul de actiune propriu-
zisa lasand loc kinetologiei profilactice si de recuperare.
 KINETOLOGIA DE RECUPERARE –principala metoda in
asistenta de recuperare functionala, masajul, hidrotermoterapia si electroterapia
fiind metode adjuvante.
Nu exista deosebiri semnificative din punct de vedere tehnic intre cele trei tipuri
de kinetologie. Le deosebeste doar metodologia de aplicare. Majoritatea timpului
de lucru al fiziokinetoterapeutului trebuie sa fie dedicat kinetologiei iar celelalte
metode sa fie adjuvante: termoterapia, hidroterapia, electroterapia, masajul.
Unitatea terapeutica obligatorie in recupearea functionala o reprezinta: caldura sau
crioterapia, exercitiul fizic terapeutic si masajul.

1
 Termeni sinonimi cu cel de “kinetologie” sunt:
 Kineziologie, kineziterapie,
 Iar cu cel de “kinetoterapeut” sau “fiziokinetoterapeut”- kineziterapeut.
Scopul kinetoprofilaxiei este mentinerea formei fizice.
Avantaje: cost scazut, randament ridicat, nocivitate net inferioara altor mijloace
terapeutice. Utilizeaza, ca mijloc, exercitiul fizic bazat, sub raport metodologic , pe
functia normala a organismului, pe modelul atitudinii si miscarilor fiziologice.
Termeni perimati, utilizati in trecut sunt:
 “ gimnastica medicala” care are principii si reguli relativ rigide, avandu-
si originea in scoala suedeza si ca promotor pe Ling;
 “ cultura fizica medicala” , termen ambiguu care a persistat multa vreme,
dar la care s-a renuntat;
Alti termeni utilizati si in prezent:
 “educatie fizica”- termen ce se refera la programele de kinetoprofilaxie
ce se efectueaza in scoli, avand ca obiectiv, dezvoltarea armonioasa la
copii si tineri;
 “ gimnastica corectoare”, “gimnastica de intretinere”, “exercitiu
terapeutic”.

2
 Capitolul II

II.1. Repere istorice

Chinezii au observat primii rolul miscarii ( 4700 ani IC), au descoperit si creat
sistemul Kung- Fu de calmare a durerilor, apoi in India antică (3000 ani IC), apar
informaţii despre exerciţiul efectuat în scop terapeutic în “ Vedele”.
In Grecia antică : Herodicus, profesorul lui Hypocrate, a descoperit efectele
benefice ale mişcării şi pe cele nefaste ale imoblizării prelungite şi a descris un
sistem complicat de exerciţii intr-o carte intitulată : “ Ars Gimnastica”. Hypocrate,
elevul acestuia, este de fapt primul care realizeaza relatia dintre miscare si muschi,
dintre imobilizare si atrofie, oferind date despre valoarea exercitiului fizic in
refacerea fortei muscularea, iar in carte sa “ Despre articulatii”, afirma ca intreg
organismul functioneaza mai bine bine în prezenţa mişcării. De altfel, in exercitiile
si programele de antrenament ale vechilor greci, care aveau un adevarat cult al
frumusetii corpului omenesc, recunoastem bazele kinetologiei profilactice si pe
cele ale antrenarii sprotivilor de performanta.
Roma antica avea sa copieze Grecia in multe domenii dar a avut retineri in ce
priveste exercitiul fizic pe care l-a socotit potrivit doar antrenarii sclavilor
( gladiatorilor) pentru luptele din arena.
Totuşi medici ai Romei precum Asclepios, Cornelius Celsus, Galen, Herodicus
au inţeles valoarea exerciţiului fizic în menţinerea sănătăţii.
A urmat obscurantismul Evului Mediu, când cercetarea ştiinţifică în toate
domeniile a fost blocată. Abia în secolele XV – XVI apar personalităţi precum
Pietro Veregrio (1349-1428) şi Vittorio da Feltra care în 1423, va deschide la
Mantua o şcoală unde alături de instruirea minţii se practicau şi exerciţii fizice.
După apariţia tiparului, în secolul XVI, Leonard Fuchs scrie lucrarea
„ Institutiones Medical” unde apare prima data ideea de terapie ocupaţională.
Christobal Mendez în 1556, în “Libro del Exercicio”, trasează unele principii de
kinetoterapie. Abia în secolul XVII scrierile în domeniu încep să se multiplice. Va
apărea şcoala mecanicistă a lui Fabricio Aquapendante.
In secolul XVIII apar şi aparate specializate pentru gimnastică- cal cu mânere,
scaun vibrator, etc.
În secolul XIX apar primele noţiuni de kinetologie ştiinţifică. Astfel, suedezul
Pehr Ling, fost maestru de scrimă, alcătuieşte primele programe de kinetoprofilaxie
şi de kinetoterapie pe afecţiuni. După Ling, metoda suedeză de gimnastică includea
patru componenete:
 Componenta pedagogică şi educativă, cu exerciţii de gimnastică
profilactică adresată persoanelor sănătoase şi bine construite,

3
  Gimnasica militară, cu exerciţii ce pot folosi şi în scop de apărare,
 Gimnastica medicală şi ortopedică, adresata pacienţilor cu diferite
afecţiuni sau deficienţe şi care se asociază cu masajul,
 Gimnastica estetică pentru armonizarea parţilor simetrice ale corpului,
practicata în scopul obţinerii frumuseţii corporale şi graţiei.
În secolul XIX Georges Demeny crează „metoda franceză” de gimnastică şi
apare curentul neo-suedez . În acelaşi secol se dezvoltă mecanoterapia, tot în
Suedia şi tot cu ajutorul lui Ling.
În zorii secolului XX apar metodele bine cunoscute de kinetoterapie şi de
kinetoprofilaxie ce şi-au luat numele după cei care le-au imaginat, metode şi
tehnici care se folosesc şi astazi ( Frenkel, Klapp, Bergonie, ce dezvolta ideea de
terapie ocupaţională). Către mijlocul secolului epidemia de poliomielită face multe
victime . Atunci apar primele noţiuni de hidrokinetoterapie ( inginerul Hubbard în
USA se ocupă de bazinele de hidrokinetoterapie), Tot atunci apar si primele
elemente legate suspensoterapie- Guthrie- Smith. Sunt conturate principiile
metodelor: Burger, Codman, Kohlraush, tehnicile de manipulare articulară şi
vertebrală ale lui Mennell şi Maigne, metoda de kinetoterapie Williams, tehnicile
de creştere de forţă musculară după De Lorme- Watkins, programele Hettinger şi
Muller. Tot atunci de conturează şi tehnicile de facilitare neuro-proprioceptivă:
Kabat, Knott, Voss, Bobath, Rood, Brunstromm.
Ulterior s-au dezvoltat metodele moderne de kinetoterapie şi kinetoprofilaxie
împreună cu aparatura ajutătoare: bio-feedbackul EMG, diverse metode de
electrostimulare, aparatura de creştere de forţă şi rezistenţă musculară – aparatele
iso-kinetice, ca şi sectorul complex al terapiei ocupaţionale şi ortezării care
formează astăzi obiectul unei specializări suplimentare în statele Europei de Vest şi
în USA.

4
 Capitolul III

III. 1. EVALUAREA GLOBALA A INDIVIDULUI

BILANTUL ANALITIC– exprimă cu precizie până la amănunt deficitul motor
fără a oferi imaginea în ansamblu a răsunetului deficitului funcţional asupra
individului.
TESTE GLOBALE = aprecieri sintetice, gestuale ale starii aparatului neuro-
mio- artrokinetic.-ex.-evaluarea mersului, evaluarea abilitatii prin tipurile de pense,
ADL(activity daily living)
La individul normal urmarim:
1. cresterea si dezvoltarea (aprecierea aspectului general al
corpului = rezultanta atitudiunii, a nivelului de crestere si dezvoltare
globala in raport cu varsta si sexul).
2. statica, postura si aliniamentul segmentelor corpului
3. mobilitatea articulara;
4. forta si rezistenta musculara;
5. echilibrul, coordonarea si abilitatea;
6. capacitatea de efort.

III. 1. 2. METODE DE EVALUARE A CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII, A

POTURII ŞI ALINIAMENTULUI SEGMENTELOR CORPULUI
1) SOMATOSCOPIE = examinarea vizuala a aliniamentului global al
segmentelor corpului din fata, spate si profil, static sau dinamic.
Initial se face subiectiv, fara instrumente de masură:
-ortostatism;
-umeri relaxati;
-membrele superioare pe langa corp cu palmele supinate si degetele usor
flectate;
-barbia orizontala;
-privirea inainte;
-calcaiele apropiate;
-varful picioarelor departate la 45 grade;
Exista doua tipuri de somatoscopie:
a. somatoscopie generala ( inspecţia) prin care se urmareste:
-statura( normo-, hiper-, substatural)
-starea de nutritie (normala, hiper/supraponderali sau deficitara- subponderali)
-proportionalitatea intre ansamblul somatic si elementele sale sau intre anumite
segmente

5
 -concordanta intre varsta biologica si cronologica prin care apreciem nivelele de
crestere si dezvoltare
-tegumentele si fanerele
-elementele sistemului limfatic
-tesutul subcutanat (grosimea si distributia stratului de tesut adipos)
-muschii scheletici: forma, relief, - in functie de varsta ,sex, profesie, biotip
somatic.
-oasele (dimensiuni, forma).
Mai urmarim: sechele de traumatisme si rahitism, lipsa unor segmente sau
existenta segmentelor supranumerare, articulatiile (forma, volum, dezaxari,
motilitate voluntara, motricitatea in general, atitudinea în timpul examinării.
b. somatoscopia segmentara: se apreciaza caracteristicile morfofunctionale ale
unor regiuni, segmente de corp, in mod metodic supero-inferior sau invers, ex. :
cap, faţă, gât, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin, membre
inferioare.
Exista si o somatoscopie obiectiva ce se efectuează cu ajutorul unor
instrumente:
-cu firul cu plumb se apreciaza raportul pe verticala dintre segmentele corpului;
-cu cadrul antropometric de simetrie / oglinda (2x1m) gradata stanga- dreapta
de la linia de mijloc din 10 in 10 cm. Pacientul este asezat asa incat linia de mijloc
sa se suprapuna peste linia mediana a corpului.
-examen radiologic.
2)SOMATOMETRIE= ansamblul de masuratori antropometrice cu calcularea
unor indici specifici prin care se apreciaza nivelul cresterii si gradul dezvoltarii
fizice. Utilizeaza repere antropometrice cutanate sau proiectii tegumentare ale unor
elemente scheletale.
Instrumente:
-taliometrul - pentru inaltime;
-banda metrica (centimetrul), pentru lungimi şi circumferinţe;
-compasul - pentru diametre;
-caliperul –pentru plicile cutanate;
-rigla gradata;
-echerul.
Se măsoară dimensiunile:
-longitudinale: inaltime, inaltime bust, lungime cap, gat, membre.( cu
taliometrul, banda metrică, rigla gradată)
-transversale: diametre - bitemporal, toracic, bicret, biacromial ( cu compasul).
-sagitale: diametre- cap, torace, sacro-pubian( cu compasul).
-circulare: perimetrele- cap, gat, torace.
Repere antropometrice:

6
 1) vertex- punctul cel mai inalt de pe craniu, in ortostatism;
2) menton- punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei;
3) trichion- la intersectia fruntii cu scalpul, pe linia mediana;
4) glabela- intre sprancene (arcadele sprancenoase) pe linia mediana;
5) opistocranion- protuberanta occipitala externa;
6) narion- intersectia nasului cu fruntea (intersectia proceselor nazale ale
osului frontal cu oasele nazale);
7) punctul suprasternal- la incizura jugulara;
8) punctul mezosternal- jumatatea distantei dintre punctul suprasternal si
apendicele xifoid;
9) omfalion- la ombilic;
10) xifion – la apendicele xifoid;
11) punctul acromial- la acromion;
12) epicondilion humeral- se refera la proeminentele laterala si mediala ale
epifizelor distale humerus;
13) punctul radial- punctul cel mai lateral al capului radial;
14) stilion- punctul cel mai distal al procesului stiloid radial sau ulnar;
15) dactilion- punctul cel mai distal medius;
16) punctul simfizar- marginea superioara a simfizei pubiene pe linia
mediana;
17) punctul sacral- pe linia mediana a bazei sacrului;
18) punctul gluteal- punctul posterior cel mai proeminent din regiunea
fesiera;
19) punctul iliorectal- punctul cel mai lateral al crestei iliace;
20) punctul iliospinal- spina anterosuperioara;
21) trohanterion- supero-lateral pe marele trohanter;
22) epicondilion femural;
23) punctul tibial- proeminenta supero-externa mediala si laterala in epifiza
proximala tibie; -proeminenta supero-laterala a proeminentei superioare a tibiei;
24) sferion tibial- varful distal al maleolei mediale;
25) sferion fibular- varful distal al maleolei laterale;
26) pterion- punctul posterior al calcaiului cand subiectul este in ortostatism
cu greutatea egal distribuita pe membrul inferior;
27) acropolion- degetele 1 si 2 in ortostatism;
28) metatarsianul tibial- punctul cel mai medial al capului metatarsianului
1;
29) metatarsianul fibular- punctul cel mai lateral al capului metatarsianului
5.
Exemple de masuratori:
• Bustul= vertex- linia biischiatica

7
 • Gatul= menton- punctul suprasternal
• Membrul superior= punctul acromial- dactilion
• Anvergura= intre cele doua dactilioane cu bratele abduse la 90 de grade si
coatele intinse.
• Determinarea plicilor:
-cu caliperul prin ciupire intre index si police. Se masoara plicile de tesut adipos
pentru: bicipital, tricipital, plica subscapulara, plica supraspinala, plica abdominala
(5 cm lateral de ombilic), plica coapsei, plica gambei (fata mediala).
Putem determina procentul de tesut adipos prin masurarea a 5 plici: plica
tricipitală- se măsoara pe verticală, subscapulară- inferior şi lateral de unghiul
scapulei, supraspinoasă- la 7 cm deasupra SIAS, abdominală- 5 cm lateral de
ombilic, a coapsei- pe verticala, pe linia mediană a fetei anterioare a coapsei.
∑plici ( în cm)x 0,15 + 5,8 x S corp(m²)
Normal <25%
Indici antropometrici importanţi

Indicele de masa corporala ( IMC/ BMI- Body Mass Index):

IMC= Gcorp(kg.)/ Talia²

(m²)

IMC<20 = subponderal
IMC intre 20-25 = normoponderal
IMC intre 25-30 = supraponderal
IMC>30 = obez
Indicele de osatura:

P.art.pumn + P.glezna + P genunchi

------------------------------------------ x 100
talie

-daca indicele < 43,5 = persoana cu osatura mica, gracilă

- 43,6 < indicele < 46 = persoana cu osatura normala
-indicele > 46 = persoana cu osatura puternica.

8
Indicele muscular al lui Pendl (% masa musculara)

P.brat +P.antebrat + Pcoapsa + P.gamba

------------------------------------------------ x 100
4

Postura e influentata de: ereditate, patologie, obisnuinta

Aspectul general al corpului e rezultanta a trei elemente:
- atitudinea corpului;
- cresterea corporala = acumulari cantitative in inaltime, marime, greutate;
- dezvoltarea globala a organismului in raport cu varsta.
Evaluarea pozitiei ortostatice cu firul cu plumb:
1) repere pentru modificari de statica in plan frontal:
-protuberanta occipitala externa;
-procesul spinos C7
-pliul fesier
-spatiul dintre condilii femurali interni
-maleole mediale
2) repere pentru modificari de statica in plan antero-posterior ( sagital):
-lobul urechii
-umar
-trohanterul mare
-rotula
-p. laterala maleola tibiala.
Evaluarea alinierii segmentelor din fata:
CAP- linia bisprancenoasa, se pot observa asimetriile faciale;
TORACE - clavicule + umeri
- linia bimamelonara ( la băbaţi)
• se pot observa malformaţii toracice, asimetrii,
deformări: torace „în carenă”, „ în pâlnie”, „ în butoi”,evazat, etc ;
PELVIS - linia bicreta
- linia bispinoasa
- linia bitrohanteriana
• se pot observa asimetrii de bazin, inegalităţi de membre inferioare;
MEMBRUL INFERIOR

9
 Se apreciază spatiul dintre condilii femurali interni, linia bimaleolara, poziţia
rotulei ( cu ajutorul careia se apreciază torsiunea tibială)
- genu valgum ( deviaţie a genunchilor in X)
- genu varum ( deviaţie a genunchilor in O)
- halux valgus ( deviaţie laterală a halucelui)
- degete in ciocan (hiperflexia interfalangiană)
Evaluarea alinierii segmentelor din profil:
• se pot observa:
- capul deviat anterior de la axa de simetrie
- proeminenta posterioară a unghiului scapulei ( scapule
alate)
- cifoza ( accentuarea cifozei dorsale)
- lordoza ( accentuarea lordozei cervicale sau lombare)
- abdomen relaxat
- membrele inferioare deviate de la axa de simetrie (ex.
genu recurvatum prin laxitate musculo- ligamentara, hipotonie de ischiogambieri,
piciorul plat privit dinspre fata mediala)
Linia Feiss = uneste maleola interna cu regiunea metatarso-falangiană I  se
traseaza perpendiculara pe linia Feiss la nivelul navicularului:
- daca tuberculul navicularului e in primele 2/3 = picior
plat de gradul I
- daca tuberculul navicularului e in ultima 1/3 = picior
plat de gradul II
- daca tuberculul navicularului atinge solul = picior plat
de gradul III
Evaluarea alinierii segmentelor din spate
- axa de simetrie corp
- capul
- scapula cu unghiul inferior (trebuie sa fie orizontale,
perpendiculare pe axa de simetrie)
• se pot observa:
- daca spatele e plat sau rotund
- genu valgum sau varum
- picioare in eversie (calcaneu in exterior), sau in
inversie(calcaneu in interior)
- membre inferioare inegale
- dezechilibru de bazin.

III.1.3. EVALUAREA AMPLITUDINII DE MISCARE,

10
 Trebuie efectuată de fiziokinetoterapeut si are ca scop determinarea limitelor de
mobilitate care interfera cu functia segmentului respectiv.
Are ca obiectiv determinarea necesitatilor de recuperare functionala in vederea
evitarii disfunctiilor, instalarii disconfortului si diformitatilor, determinarea
necesitatilor de ortezare sau de utilizare a obiectelor ajutatoare ca si determinarea
progresului sau regresului. Este importanta aprecierea unor senzatii subiective
atunci cand exista limite de mobilitate si nu numai masurarea cu goniometrul.
Exemple:
- rezistenta: „dură” - osoasă: - calus, fragment osos in fracturi
„ moale”- implicate tesuturile moi – se rezolva prin stretching +
mobilizari articulare pasive
- mixta – retracturi capsulare
-se apreciaza si: - durerea care poate aparea la mobilizare
- jocul articular, miscarile anormale in articulatie pe directii nefiziologice.

GRADELE MOBILITATII
0 = ANCHILOZA – nu exista mobilitate in articulatie
1 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE MARCATA
2 = HIPOMOBILITATE CU LIMITARE USOARA
3 = MOBILITATE NORMALA
4 = HIPERMOBILITATE USOARA
5 = HIPERMOBILITATE IMPORTANTA
6 = INSTABILITATE ARTICULARA
Limitarile amplitudinii de miscare se datoreaza tesuturilor periarticulare si
articulatiilor.
Mobilizarea unui segment al corpului nu implica doar participarea articulatiei ci
si a structurilor adiacente (ligamente, tendoane, muschi, fascii, vase, nervi,
tegumente), toate participand la miscare.
Limitarea miscarii = deficit de amplitudine a miscarii, se refera atat la
miscarea activa cat si la cea pasiva; se datoreaza unui deficit atât la nivelul
articulatiei cât şi al partilor moi.
Imposibilitatea de a realiza complet sau partial o miscare activa, dar permiterea
celei pasive are la baza un deficit de comanda neuro-musculara sau de raspuns
muscular in afectari periferice neurologice, fara interes pentru aparatul articular si
peri-articular.
Flexibilitatea defineste mobilitatea maxima intr-o articulatie care poate fi
atinsa intr-un efort de moment cu ajutorul unui asistent sau echipament.

11
 Redoarea (rigiditate, stiffness) este dificultatea de a realiza o amplitudine de
mişcare maximă aceasta miscare puntându-se realiza totusi.
Tipul cel mai caracteristic este in tixotropie = dificultatea de a realiza o miscare
pe o articulatie care in mod normal o poate face.

Exista trei tipuri de flexibilitate: 1. dinamica (kinetica) – amplitudinea maxima

de miscare ce se obtine printr-o miscare activa
2. stato-activa – amplitudinea maxima de miscare realizata printr-o miscare
activa si mentinuta voluntar la nivel maxim prin contractia agonistilor si
sinergistilor
3. stato-pasiva – amplitudinea maxima e mentinuta la extrema prin propria
greutate corporala cu ajutorul unui asistent sau al unui echipament

Flexibilitatea stato-pasiva pare mai mult decat cea dinamica si cea stato-activa.
Marimea flexibilitatii depinde de: - factori interni:
- tipul articulatiei (rotatia soldului mai mare ca glezna)
- modificari structurale articulare
- ligamente si capsula articulara
- elasiticitatea musculara
- cicatrice
- depuneri calcare
- fibrozari
- retracturi
- elasticitatea tegumentelor
- capacitatea muschilui de a se relaxa si contracta
- grasime
- temperatura (temperatura scazuta afecteaza flexibilitatea)
- factori externi: - varsta, sex
- temperatura mediului ambiant
- momentul zilei (dupaamiaza = maxim de flexiblitate)
- stadiul vindecarii dupa diferite leziuni
- abilitatea personala

Redoarea = dificultate de mobilitate ce are la baza tesuturi moi care creaza o

rezistenta la alungirea fibrelor de colagen si musculare.
Participare – 44% capsula şi ligamente
- 41% fascii musculare
- 10% tendoane
- 2% pielea
Redoarea – este determinata de lipsa de miscare pe toata amplitudinea

12
 - poate sa apara dupa perioade prelungite de repaus
Tixotropia = tip de redoare ce se traduce printr-o senzatie de ruginire, greutate
in miscare dimineata la trezire sau dupa mute ore de stat intr-o pozitie, apoi dispare
prin miscare.
Incontinuitatea miscarii determina unele modificari tranzitorii: - deshidratare
- cresterea Ca intracelular
- lubrefierea defectuasa a articulatiei
- staza circulatorie locala
- control motor defectuos
Nu se produc modificari structurale inverse sau greu reversibile

Deconditionarea batranilor
- tip de redoare
- se instaleaza lent, se organicizeaza (devine ireversibila)
- apar – procese de scurtare adaptative a fibrelor musculare
- aderente
- transv. fibrelor colagenice
- cresterea nivelului de fragmentare tisulara
Limitarea amplitudinii de miscare propriu-zise = scaderea amplitudii unei
articulatii ce se produce din motive anatomice ce apartin articulatiei (capsula,
capete osoase) a tesutului moale (ligamente, tendoane, fascii)
A. Limitarea datorata afectarii tesutului moale
Cauze: - diferite boli generale care cer repaus prelungit la pat (insuficiente
organice, insuficienta respiratorie, cardiaca)
- bolnavi ce nu permit miscari datorita durerilor (inflamatie,
spondilartropatii)
- stari patologice locale – traumatisme ce afecteaza tesutul moale
periarticular
- ischemii, contracturi, arsuri, edeme
- afectiuni musculare (sindrom Volkmann)

Modificari adaptative musculare ce apar dupa imobilizari prelungite

Imobilizarea unui membru intr-o anumita pozitie determina 2 midificari:
I. – pe partea de angulare musculatura se scurteaza, se reduce nr. De sarcomere
dar creste cantitatea de tesut conjunctiv care inlocuieste fibrele musculare. Cand se
reia miscarea pot aparea rupturi musculare
- pe partea opusa se produce o intindere plasica, iar pt o perioada mai lunga
poate creste nr. Sarcomerelor.
Aceste midofocari pot fi tranzitorii dar muschiului i se permite sa revina la
pozitia normala. Nu dupa mult timp.

13
 II. se produc si modificari ale tesutului conjunctiv periarticular ce pot limita
amplitudinea de miscare
- se produc scurtari adaptative pe afta de angulare si la nivelul
ligamentelor, tendoanelor, fasciilor, capsulelor
- apare o scadere a rezistentei conjunctive prin – cresterea fibrelor de
elastina
- scaderea fibrelor de colagen
Fragilitatea tesuturilor inlocuitoare este mult mai mare.
Proprietatile reologice si de lubrifiere ale tesutului conjunctiv scad si cresc
aderentele catre planurile de alunecare => apare scurtare adaptativa atat pentru
muschi cat si pentru tesutul conjnctiv.
Tipuri de contracturi:
1. miostatica = scurtarea adaptativa a structurilor musculo-ligamentare
- este data de cicatricile tisulare care se formeaza atunci cand tesutul
conjunctiv este lasat sa se vindece in imobilizare (ex.: ruptura de tendon achilean)
2. prin aderente fibrotice rezultate in urma unui proces inflamator
3. ireversibila – data de inlocuirea definitiva a tesutului conjunctiv cu tesut
fibros, cu sau fara calcifieri.
Tesuturile inlocuite sunt total inextensibile => chirurgie corectoare
4. Pseudomiostatica – data de leziunile SNC ce limiteaza miscarea (ex.:
spasticitatea)

B. Limitarea datorata afectarii articulatiei

1. de cauza osoasa
- cele doua capete osoase sunt afectate prin procese distructive si
proliferative
- miscarea este blocata prin fracturi parcelare cu dezaxare de oase
- calus de volum mare dupa fracturi articulare
- malformatii osoase
- tumori osoase
- osteonecroze
- procese infectioase
- artropatii din boli neurologice
- artrodeze chirurgicale facute intentionat (artrodeze de SPE)
Kinetoterapia in aceste cazuri ramane inoperanta
2. de cauza caspulara
- poate aparea in poliartrita de umar
- poate fi abordata prin procedeul fizical kinetic MAP (mobilizari
articulare pasive)

14
 Capsula se insera la distanta variabila de suprafta articulatiei, permitand un joc
articular mai mare sau mai mic, participa si la congruenta sua incongruenta
articulara.
Capsula este afectata de procesele inflamatorii ae sinovialei care o captuseste,
procese urmate de fibrozari si retracturari adaptative.
Pe fondul imobilizarii in diferite pozitii este blocat jocul articular, rezulta o
miscare pe care noi o sesizam (ex.: periartrita scapulo-humerala→capsulita
retractila→umar inghetat→PSH)

III. 1. 4. EVALUAREA FORTEI SI REZISTENTEI MUSCULARE

Deoarece noi nu efectuam miscarile pe intreaga amplitudine sau la toata forta
musculara posibila , muschiul isi pierde capacitatea , iar tesuturile moi
periarticulare au tendinta sa sufere un process de scurtare-retractie ( de psoas iliac
in coxartroza).
Utilizarea zilnica a 25-35% din forta maxima a muschiului determina o pierdere
treptata de forta musculara.
Pierderile morfofunctionale ale aparatului neuro-mio-artro-kinetic se mai datoresza
si virstei sau lipsei de antrenament.
Necesitatea testarii :
- permite kinetoterapeutului sa-si formeze grupuri de lucru omogene
- se pot cuantifica progresele
Sisteme de testare
Sistemul Hettinger
E un grup de 10 exercitii dintre care primele 5 testeaza mobilitatea articulara ,
flexibilitatea , echilibrul si coordonarea , iar urmatoarele forta si rezistenta
musculara.
1. Se executa in ortostatism cu genunchii extinsi si se flecteaza coloana incercind sa se atinga
podeaua cu palmele
Nota
Atinge podeaua cu palmele 10
Atinge podeaua cu degetele 8
Atinge podeaua cu virful degetelor 6
Distanta degete-sol < 2cm 5
Distanta degete-sol 3-5 cm 4
Distanta degete-sol 11-15 cm 2
Distanta degete-sol >15 cm 1

2. Din asezat pe podea se incearca aducerea halucelui la nas

Se atinge nasul 5
Distanta haluce-nas < 5cm 4

15
 Distanta haluce-nas 5-10cm 3
Distanta haluce-nas 10-20cm 2
Distanta haluce-nas >20cm 1

3. In ortostatism, mainile se ating pe spate cu fata dorsala in contact cu spatele

Virfurile degetelor se depasesc 5
Virfurile degetelor se ating 4
Distanta 5 cm 3
Distanta 5-10 cm 2
Distanta > 10 cm 1

4. O rigla de 40-50 cm se aseaza pe palma dreapta deschisa (cotul la 90grd.) si se

balanseaza pina cade, iar noi masuram secundele. Se fac cite 3 incercari pt. fiecare
mina si se puncteaza cea mai buna. Puncte
>12 sec 5
11-9 sec 4
7-9 sec 3
4-6 sec 2
<3 sec 1

5. Se aseaza un prosop pe podea si din stind intr-un picior incercam sa-l ridicam cu
degetele celuilalt picior.Se fac 5 incercari pentru fiecare picior si se acorda 1 punct
pt. fiecare incercare reusita.

6. Din decubit dorsal se ridica concomitant trunchiul si membrele inferioare extinse

, sezutul ramanand pe sol si se cronometreaza timpul de mentinere a pozitiei.
>45sec 10 pct
41-45 sec 9pct
36-40 sec 8pct
6-10 sec 2pct
<5sec 1pct

7. Decubit ventral cu palmele pe sol se ridica trunchiul si membrele inferioare

extinse -cosuletul- si se incearca mentinerea pozitiei.Se puncteaza ca la exercitiul
6.

8. Flotari : 1 sec flotarea membrelor superioare( abdomenul sa atinga usor

podeaua ) ,1 sec intinderea bratelor.
Femei Barbati Puncte
>14 >21 10

16
 14 21 9
12 18 8
10 15 7
8 12 6
6 9 5
4 6 4
3 4 3
2 3 2
1 2 1

9. Saritura iepurelui din pozitia de flotari cu membrele inferioare in ghemuit si

inapoi

Femei Barbati Puncte

>24 >16 10
24 16 9
21 14 8
18 12 7
15 10 6
12 8 5
9 6 4
6 4 3
4 3 2
2 2 1

10. Decubit dorsal cu palmele pe coapse se ridica trunchiul la verticala , calcaiele

pe sol- 1 sec ridicarea, 1 sec coborirea
Femei Barbati Puncte
>18sec >27 10
18 27 9
16 24 8
14 21 7
12 18 6
10 15 5
8 12 4
6 9 3
3 4 2
1 1 1
Se insumeaza rezultatele celor 10 teste.

17
 Maxim 100 puncte ; peste 65 puncte =punctaj bun
Se acorda bonusuri in functie de virsta :
50-60 ani : 1 punct pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul
> 60 ani : 2 puncte pt. fiecare exercitiu realizat si 10 pct. pentru tot testul
Testarea Richter (1974)
Se apreciaza capacitatea motorize si de effort a subiectilor neantrenati.
Se fac 5 exercitii si se noteaza in functie de virsta si sex.
1. Decubit dorsal , se ridica ambele member inferioare apoi se reaseaza pe sol
20 sec. Se numara ridicarile.
2. Pozitia pentru flotari : flotarea doar pina la 90 grade , in 30 sec . Se numara
flotarile.
3. Pe scaunel in ortostatism cu picioarele apropiate. Pe scaunel se monteaza o
rigla de 50cm, din care 20cm sub scaun si 30cm peste. Subiectul flecteaza
trunchiul si se noteaza pe rigla unde a ajuns cu virful degetelor ( + sub nivelul
scaunului, - deasupra)
4. Din ortostatism cu picioarele departate, spatele la 50cm de zid . In dreptul
subiectului pe zid se noteaza un cerc cu creta. Se executa aplecari pina cind ambele
maini ating solul , se ridica si se atinge semnul de pe zid, alternative
stinga/dreapta , 20sec.
5. Pacientul linga zid in lateral ridica bratul cit mai sus pe zid si se ramine in
pozitie. Se noteaza nivelul la care s-a ajuns. Se face diferenta dintre cele 2 sarituri.
Virsta 20-29ani 30-39ani 40-49ani peste
50ani
sex Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati Femei Barbati
Test 1 12-15 15-17 11-14 15-17 10-14 14-16 8-11 11-14
Test 2 16-21 20-28 15-19 17-22 14-18 15-19 12-17 12-16
Test 3 7-12 5-12 6-12 3-9 3-9 1-7 2-4 2-4
Test 4 12-14 14-17 11-13 13-15 11-13 13-15 8-11 9-12
Test 5 29-35 46-53 27-32 42-49 24-28 38-46 18-24 30-39

18
 MODALITATI PRACTICE DE REFACERE A AMPLITUDINII DE MISCARE
Se apreciaza cauza de limitare pentru a putea alege metoda adecvata (tesut moale,
articulatia propriu-zisa, capsula)
• Se poate face stretching (intindere) pentru muschi si tesutul conjunctiv, sau
tehnici particulare pentru muschi = tehnici de inhibitie activa
• Daca limitarea se datoreaza capsulei articulare se folosesc MAP
(mobilizarile articulare pasive).
• Daca limitarea se datoreaza distorsiilor articulare se folosesc manipulari.
STRETCHING = orice manevra care alungeste tesutul moale patologic scurtat,
crescand amplitudinea de miscare
● pentru muschi – desfacerea miofibrilelor de actina si miozina prin ruperea
puntilor transversale -. se ajunge la lungimea normala a muschiului

TIPURI DE STRETCHING PENTRU MUSCHI

BALISTIC – sport- muschiul intins e folosit ca un resort ce arunca corpul

sau segmentul in directie opusa; se realizeaza activ; poate determina intinderi
bruste ale fusului care determina stretch- reflex cu contractie musculara
consecutiva si se anihileaza obiectivul urmarit; intalnit in antrenamentul sportivilor

19
 DINAMIC- miscari voluntare lente ale segmentelor incercand sa se treaca
bland peste punctul maxim al amplitudinii de miscare. Se creste gradat
amplitudinea sau viteza de miscare si se fac 8- 10 repetitii, oprindu-se exercitiul in
momentul aparitiei oboselii musculare. Un muschi obosit are elasticitate scazuta
rezultand scaderea amplitudinii de miscare. Este o metoda foarte buna pentru
incalzire inainte de exercitiile aerobice.
ACTIV sau STATO-ACTIV – se realizeaza prin efectuarea unei miscari
voluntare pana la amplitudinea maxima posibila, segmentul fiind mentinut la acest
nivel timp de 10 -15 sec. prin contractia agonistilor fara ajutor extern. Este o buna
metoda de ameliorare a flexibilitatii in tip yoga.
STATIC (PASIV) – realizat nu prin forta proprie si de o forta externa , de
alte parti ale corpului, de propria greutate corporala, de un echipament sau
kinetoterapeut.
Ex.- flexia sold in decubit ventral -> propria greutate.
Este util pentru relaxarea contracturilor musculare, scade oboseala si durerea
dupa efort sau program kinetoterapeutic intens.
IZOMETRIC – combinare stretching pasiv cu contractie izometrica in
pozitia de intindere maxima. Dupa acest exercitiu se relaxeaza si se intinde mult
mai bine. Rezistenta o asigura kinetoterapeutul. Se recomanda apoi relaxare de
minimum 20 sec.

.....................................................................................................

PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA

OBIECTIVE:
I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare
urmarind mobilizarea in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai
putin utilizate:
1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai
din cap
2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe
umeri
3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau
incrucisate la piept

20
4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi
pana la atingerea solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate
5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la
spate
6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la
zenit;se termina prin sprijin pe taloane
7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se
extinde cate un genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru
iliopsoas)
8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se
departeaza picioarele-mana stanga prinde piciorul drept
9.fandari simple
10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi
(intinderea fesierilor)
11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu
ajutorul membrului superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului)
12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se
ridica membrul inferior in abductie
13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90°: se apleaca ambii genunchi alternativ
pana ating solul (! Periculos discopatie)
14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare .
Fiecare exercitiu se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii.

II.Mentinerea fortei musculare

-doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima
-contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare
in aparat gipsat
-exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec.

TEHNICA EUSIZ
-exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic;
-60-70% din forta maxima
-intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele)
Contraindicatii:
HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular.

TEHNICA ERSIZ
-exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic;

21
-in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze
duble, repetate de cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii.

1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie
dplasate. Tonifiem flexorii gatului, antebratului, trapezul
2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului,
tricepsul brahial
3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90° in stanga si in
dreapta
4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru
flexorii degetelor si ai mainii
5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec.,
3 serii cu 12 sec. pauza intre exercitii
6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic
7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz)
8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi
putin flectate
9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral
10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem
abductiei
11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei
12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt
13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la
40-45° si mentinem
14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem
15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul

III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii

1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera

2.Joaca cu o minge
3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis
4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate
5.Cumpana
6.Saritura cu coarda

IV. Mentinerea posturii si aliniamentului

1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul)
Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul

22
2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu
barbia orizontala si se mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine
la aceeasi pozitie; se executa genuflexiuni din aceasta pozitie
3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate
4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa
a genunchilor la piept
5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de
90° incercam sa presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete
incercam sa apropiem calcaiele de perete
6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza
7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un
membru inferior si membrul superior opus alternativ

V. Mentinerea capacitatii de efort

1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta

2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal
3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis
Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert
Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive
(inainte se face program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin
30 min/zi
Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani);
intensitatea ex. ajunge pana la 70% din cea maximala
Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate
obiectivele.Durata programului: 10-15 min.
Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare
de rezistenta.Poate aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale
Kinetologia profilactica = mentine
Kinetologia terapeutica = corecteaza
Obiectiv comun KP + KT = relaxarea

.....................................................................................................................................
........

23
 KINETOPROFILAXIE
GIMNASTICA MEDICALA
CURS 5

TESTAREA CAPACITATII DE EFORT

CAPACITATE DE EFORT
- posibilitatea sistemului muscular de a elibera prin glicolina anaeroba sau
fosforilare oxidativa energia necesara producerii unui lucru mecanic cit mai mare
posibil si mentinerea acestuia timp cit mai indelungat.
- DARLING- capacitatea organismului de a mentine echilibrul mediului intern in
timpul unui efort cit mai aproape de valoarea de repaus si de a restabili prompt
dupa terminarea efortului modificarile produse
- Cantitatea max.de lucru mecanic e3fectuata de un individ intr-o unitate de tip
orice program de kinetoprofilaxie I trebuie sa curpinda anternamentul la efort
FITNESS ( to fit= a fi pe masura ta= sa fii in forma)
- Indica nivelul de functionare al sistemului cardiovascular, exprimarea se face in
consumul max. de O2(VO2max)
- Capacitatea de efort
- Alta exprimare prin ritmul cardiac.proportional de fapt cu consumul max.de O 2
- 3 nivele de fitnes determinate de virsta, ereditate, gradul de anternament,
inactivitate sau de starea de boala
- un anumit nivel de fitness e dependent de cantitatea de O2 transportata la muschi
in activitate si de eficienta muschiului in a utiliza acest O 2
Nivele de fitness
-pentru un atlet= performanta de a alerga un anumit parcurs intr-un anumit
timp
adult= exercitiul fizic dupa o zi de lucru
batrin= « capacitatea de a face diverse chestii prin casa » de a merge pe
jos o anumita distanta
Fitness-ul depinde de rezistenta generala a organismului= anduranta= capacitatea
de a efectua un lucru mecanic pe perioade lungi de timp fara sa apara oboseala.
Depinde de functiile organismului- pulmon, cardiovasc. Capacitatea singelui de a
transporta O2, capacitatea tes. de a extrage O2 singe, potentialul oxidativ
muscular.
CONSUMUL MAX. DE O2(VO2max)= capacitatea aerobica max.
VO2 max creste prin antrenamentul la efort= are consecinte cresterea capacitatii
energetice a muschiului printr/un program de exercitii cu o anumita intensitate,
durata, frecventa.
Scopul anternamentului la efort- sa realizeze adaptarea organismului la 24 efort
concretizata si prin cresterea nivelului de anduranta
 KINETOPROFILAXIE
GIMNASTICA MEDICALA
CURS 6

TESTAREA CAPACITATII DE EFORT FIZIC

Teste- majoritatea pentru testarea capacitatii aerobe

- de teren (in medii speciale)
- de sala (in medicina clinica)
Probe de durata – scurta < 10 minute
- lunga (ventilatie, consum de O 2)

- mers, alegare, urcat-coborit 1-2 trepte

- kinetoterapie, cicloergometru, covor rulant
-
I.TESTE DE TEREN ( persoane tinere, sanatoase, folosite in medii speciale)
Obiective : - evaluarea capacitatii de efort fizic aerob
- evaluare functionala a adaptarii la efort
- evaluarea refacerii post efort (dupa efortul fizic propriu-zis

TESTE SPECIFICE

TESTUL RUFFIER
- masoara valoarea frecventei cardiace – in repaus=p0
- imediat dupa exercitiu – efortul
fizic=p1
- dupa l min.de refacere=p2
(dupa efortul fizic)

p0= subiect in repaus (decubit dorsal sau sezind)

- se numara …… in 15 secunde (se ia pulsul)
- se multiplica cu 4= valoarea/min
-p1= dupa 30 genuflexiuni in 45 sec.,picioarele pe sol fara sa se sprijine de
de nimic, bust vertical, miscare completa
Respiratie libera, naturala
Echipament
Dupa exercitiu subiectul reia pozitia initiala : culcat, sezind
Imediat se masoara p1
- p2 = se inregistreaza dupa 1 min de la terminarea exercitiului
aritmii, suflure

Indicele Ruffier= I= (p0+p1+p2)-200

10
= 0-5 excelent
= 5-10 bun
= 10-15 mediu
= 15-20 slab (persoana neantrenata)
p0- este cu atit mai mic (bradicardic) cu cit sportivul e mai antrenat
p1- nu prebuie sa depaseasca 2p0 p1< 2p0
Daca p1>2p0 rezulta subiect obosit, neantrenat sau supraantrenat 25
 KINETOPROFILAXIE
GIMNASTICA MEDICALA
CURS 7

TESTAREA CAPACITATII DE EFFORT FIZIC (II)

II.TESTE DE SALA

- biclicleta (cicloergometru)
covor rulant
- scaritei- testul master
-pentru peroane – sanatoase
- cu afectiuni locomotorii
- cu afeciuni cardio-pulmonare (in special)

TESTUL MASTER
- se foloseste o scarita cu 3 trepte ( 23 cm./treapta)
- se calculeaza valoarea efortului in wati

4 G- 9,81.h (cm.treapta). f (nr.urcari/min)

3 60

9,81= cifra de conservare a Kgm in watt

Nu se mai folosezte scarita ci: bicicleta sau covorul rulant

Conditiile testarii la efort – dimineata dupa 2 ore de repaus digestiv

- ambianta corespunzatoare

CICLOERGOMETRU

Folosit foarte mult in Europa

- trepte de incarcare
- calibrata in wati
- avantaj : poate fi folosita intregistrarea EKG in timpul testarii
- dezavantaj: antreneaza mase musculare mai reduse si subestimeaza capacitatea
de efort a unor bolnavi (supraponderali)

COVORUL RULANT

- antreneaza mase musculare mai mari

- permite evaluarea optima a capacitatii de efort de bolnavului
- efort ce poate fi prestat de orice bolnav indiferent de pregatirea lui anterioara
Efortul se porneste de la nivele reduse 25-30w
Se creste progresiv cu 25-30w pe fiecare treapta de testare
Durata probei aproxitamiv 2-6 min (3min) pina se ajunge la echilibru in ……….
… momentul opririi efortului la pacientii cardiovasculari 26
 GIMNASTICA MEDICALA
CURS 9

COMPLICATIILE TESTARII LA EFORT

- hipoTA
- oprirea cordului
- IMA
- IC congestiva
- Insuficienta circulatorie cerebrala acuta (sincopa-AVC)
- Traumatisme fizice accidentale
- Moarte subita

CONTRAINDICATIILE TESTARII LA EFORT

1. IMA in primele 6 zile de evolutie
2. angina pectorala de repaus
3. insifucienta ventrculara stg. (IVS) simptomatica, severa (dispnee,
tahicardie, ortopnee)
4. disritmii cardiace potential periculoase : fibrilatii, flutter
5. periardita acuta, miocardita, endocardita
6. HTA severa
7. valvulopatii severe
8. embolii si infarcte pulmonare
9. tromboflebita profunda sau superficiala
10. bolin acute sau boli generale severe
11. afectiuni neuromusculare sau articulare care nu permit efort
12. boli metabolice decompensate : DZ, tireotoxicoza, mikdem
13. refluzul pacientului

TESTE LA EFORT PENTRU MEMBRUL SIPERIOR

- difera de cele pentru membrul inferior, masa musculara fiind mai redusa =
consum max de O2 mai redus (cu 30%)
Indicatii – in urmatoarele situatii :
- la bolnavii care nu pot presta effort cu membrele inferioare (paraplegii,
postraumatice, hemiplegice)
- la cei care lucreaza predominent cu mina
EX. HANDICAP
- foloseste un se dinamometru
- se determina contractia maximala si se incearca sa se mentina 20-30% din
aceasta contractie pe o perioada de 3-5 min.
- se urmareste TA, frecventa cardica in fiecare minut
Contraindicatii :
- in generala la fel ca si la contractia izometrica
- HTA severa
- AVC recent
- IMA in primele 6 saptamini
- anevrism ventricular (stg)
CONCLUZII
1. varstnici, bolnavi – testare de palieri 27
 ADAPTAREA RESPIRATIEI LA EXERCITIUL FIZIC

Concentratia sangvina a bioxidului de carbon creste, consumul de oxigen creste in

timpul exercitiului, presiunile partiale ale bioxidului de carbon si oxigenului
variaza putin pentru exercitiul submaximal (<75%(max. oxigen)). Acest fenomen
este posibil datorita unor reglari simultane ale debitului sangvin si volumului
respirator

Cresterea ventilatiei\m: - are loc chiar de la inceputul exercitiului, in mod reflex

=>creste ventilatia alveolara
- e reglata prin scaderea presiunii partiale (Pp) a oxigenului si
cresterea Pp a dioxidului de carbon in mod reflex
- are loc pana la acomodarea organismului cu valoare
efortului (steady state)
ADAPTARILE LA EXRCITIUL AEROB sunt: - in repaus la o persoana antrenata
avem:
- cresterea ventilatiei pulmonare
- cresterea ventilatiei\m
- cresterea ventilatiei alveolare
- cresterea capacitatii de difuzie alveolo-capilara a gazelor
sangvine
- in timpul efortului la persoane antrenate avem: - cresterea capacitatii de difuzie
- cresterea capacitatii de extragere a oxigenului in periferie =>cresterea
gradientului presional la nivelul membranei alveolo-capilare
ADAPTARI METABOLIOCE LA EFORT
La persoanele antrenate in repaus avem:
- hipertrofie musculara cu cresterea densitatii capilarelor musculare => o mai buna
capacitate de generare a ATP cu cresterea numarului de mitocondrii si celule
musculare
- scaderea consumului de glicogen muscular
- creste capacitatea ozidative a carbohidratilor datorita cresterii potentialului
oxidativ mitocondrial
- scaderea nivelului de lactat sangvin datorita metabolismului mai bine
aprovizionat cu oxigen rezultat din antrenarea metabolismului aerob
- cresterea consumului maxim de oxigen
Adaptarea depinde si de varsta: - cresterea volumului de oxigen maxim mai putin
la tineri pentru ca scade capaciatea aeroba a musculaturii active din motive
anatomice
- scade DC => scade fluxul sangvin muscular
- creste toleranta la glucoza =>scade incidenta Dz tip II

28
 - creste activitatea SNV simpatic

ADAPTARI HORMONALE LA EFORT

- pt exerciti de intensitate submaximala, nivelul plasmatic al GH creste
proportional cu intensitatea exercitiului
- nivelul plasmatic al prolactinei creste in exercitii intense => probleme
ginecologice ale tinerelor sportive antrenate care au amenoree, neregularitati si
intarzieri menstruale
- nivelul ACTH creste in timpul exercitiilor intense => creste secretia de cortizol si
aldosteron => lipoliza
- scade insulina
- glucagonul plasmatic nu creste decat daca exercitiul este prelungit (cateva ore)
- creste esnsibilitatea celulelor α pancreatice la glicemie
- creste testosteronul – anabolism prin cresterea sintezei proteice
- creste agresivitatea
- creste eritropoieza
- creste sinteza de glicogen
- creste densitatea osoasa
- in timpul efortului creste sinteza de renina
Amploarea raspunsului hormonal depinde de:
- intensitatea exercitiului
- nivelul de antrenament
- durata exercitiului

ADAPTAREA CARDIO -VASCULARA LA EXERCITIUL FIZIC

I. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC DINAMIC

In timpul unui exercitiu fizic intens si prelungit consumul de oxigen poate creste de
10-20 de ori fata de repaus (3,5-4 ml/kg/min pana la 35-40 ml/kg/min) prin 2
mecanisme:
• Creste debitul muscular (Q)
• O mai buna extractie a oxigenului din sange conform ecuatiei Fick:
Cresterea debitului sanguin muscular se realizeaza prin:
1. scaderea rezistentei vasculare periferice(RVP)
2. cresterea debitului cardiac(DC)
3. redistributia debitului sangvin local (DS).
1.scaderea RVP se datoreaza vasodilatatiei de la nivel muscular, consecinta unei
vasodilatatii la nivel arteriolar cu deschiderea sfincterelor precapilare. Acest proces

29
se realizeaza prin metabolitii rezultati in urma efortului si care au efect
vasodilatator (hipoxie, acidoza, lactacidemie, cresterea PG cu rol accesor).
La vasodilatatie mai participa si factori neurologici:
-extrinseci-inhibarea tonusului vasoconstrictor ce poate interveni temporar, doar la
inceputul exercitiului
-intrinseci-celule nervoase ce joaca un rol direct in vasodilatatia din timpul
exercitiului
2.DC=Dsxfrecv.card=>cresterea DC este rezultatul cresterii DS si a frecventei
cardiace
In repaus, la trecerea din decubit in ortostatism apare o scadere a debitului sanguin.
In timpul exercitiului fizic cei doi parametri evolueaza in functie de intensitatea
exercitiului si de pozitia in care se realizeaza travaliul muscular.
La sedentari DS 65-85 ml→90-110 ml
La sportivi →150 ml
-creste contractilitatea miocardului
-frecventa cardiaca creste liniar in functie de nivelul exercitiului fizic pana atinge
valoarea maxima(220-varsta in ani)
-frecventa cardiaca si consumul de oxigen necesita cateva minute pentru a atinge
un platou
-tensiunea arteriala in timpul efortului variaza in functie de DS si RVP.In timpul
exercitiului maxim RVP totala se prabuseste, cu toate ca DC creste.La sportivii de
performanta TA nu se modifica.
-sunt mai solicitante exercitiile fizice cu membrele superioare pentru ca la scaderea
RVP totala vasodilatatia e mai mica si intereseaza o musculatura mai putin
importanta;se produce vasoconstrictie in teritoriul inactiv; frecventa creste foarte
mult
-creste diferenta arterio-venoasa in Q
- consumul de oxigen creste de 10 ori in timpul unui exercitiu maxim chiar daca
DC nu creste decat de 4 ori; Dc creste in favoarea organelor cu consum mare de
oxigen
3. cresterea DC nu este suficienta pt asigurarea nevoilor de oxigen ale muschiului
=>trebuie sa existe o redistributie a sangelui in teritorului cutanat, splanhnic si al
muschilor inactivi. Are loc vasodilatatie in muschii care participa la exercitiu si
vasoconstrictie in zonele care nu participa. Aceste procese sunt cu atat mai
accentuate cu cat intensitatea exercitiului este mai mare.
Debitul: - coronarian: creste in timpul efortului
- cerebral: ramane neschimbat

30
II. ADAPTAREA LA EXERCITIUL FIZIC STATIC

Contractiile izometrice dezvolta o crestere importanta a tensiunii la nivelul

muschiului fara ca lungimea sa fie modificata =>se produce o scadere a debitului
arterial.
In timpul contractiilor izotone organismul reactioneaza in sensul unei ameliorari a
perfuziei muschiului contractat si se observa o crestere a frecventei cardiace si a
tensiunii arteriale (sistolice+diastolice)
Frecventa cardiaca -se accentueaza de la inceputul contractiei si cresterea este cu
atat mai mare cu cat forta dezvoltata este mai mare
- scade rapid si revine la valoarea de repaus in mai putin de
un minut de la oprirea exercitiului

Tensiunea arteriala – creste in cursul contractiei izometrice de la inceput

- cresc ambele valori impreuna si aceste cresteri au tendinta
sa se intinda in timp si sa devina stabile, cu valori mai mari de 10-15 mmHg fata de
normal.
Contractiile izometrice sustinute se fac cu blocarea toracelui in inspir
=>intoarcerea venoasa sa fie impiedicata si creste presiunea intracraniana.
RELAXAREA

=inversul starii – de activitate a unui muschi

- de tensiune nervoasa
=procesul prin care un sistem care a fost scos din starea de echilibru revine la
echilibrul initial sau trece intr-o alta stare de echilibru
Poate fi: - generala - intrinseca
- partiala - extrinseca
- este un proces de inhibitie reciproca psihic-muscular care induce o stare de liniste
care sa asigure echilibrul.
- exista 3 curente care realizeaza relaxarea intrinseca: - oriental
- fiziologic
- psihologic

METODA JACOBSON

- are la baza relaxarea progresiva pe baza principiului identificarii kinestezice a

starii de tensiune, de contractie musculara, prin antiteza cu lipsa contractiei

31
 Tehnica: - se aseaza bolnavul in decubit dorsal cu capul pe perna , genunchii usor
flectati, membrele superioare in abductie de 30˚ cu palmele pe pat
- are 3 secvente: - prolog respirator
- antrenamentul propriu-zis
- revenire

I. Prologul respirator – 2-4 minute

- bolnavul respira amplu si linistit, inspir pe nas, expir pe gura

II. Antrenamentul propriu-zis

- incepe cu membrul superior drept, apoi stang
- rugam pacientul sa ridice bratul lent, cu mana cazuta astfel incat
sa realizeze o contractie F=3; apnee 15-30 secunde
- pacientul se con centreaza asupra ideii de efort
III. Revenire – brusc isi lasa membrul superior sa cada, in expir
- urmeaza o secunda de respir linistit si se repeta ciclul
La fel si la membrul inferior.
Trunchi pe pat – inspir cu desprinderea trunchiului de pe pat prin lordozare, chiar
si imaginativ (15-30 sec.)
- expir cu senzatia de prabusire
Ridicarea capului dupa aceeasi schema.
Se poate aplica metoda Jabobsen inversata – 6-8 sec.

METODA JAREAU- KLOTZ

- este o varianta doar pentru membrul superior a metodei Jacobsen

- se numeste relaxare pendulara
- se executa cu bolnavul in sezut 15-30 sec.
- se revine la un tonus normal
- pacientul incepe prin a face niste grimase, strange orbicularii, pumnii apoi se
intinde in timpul unui inspir
- programul dureaza 15-40 min.
- are importanta psihica redusa

BIO-FEEDBACK

- contractia musculara + relaxarea de catre pacient care incearca sa-si realizeze

autocontrolul
Exista derivate de Jacobsen-Wolp cu mai multe etape.

32
Exista si metode volutive: - executarea unor miscari libere, neimpuse care sa
creeze o constientizare a starii de contractie sau relaxare
TRAINING AUTOGEN SCHULTZ

- face parte din curentul psihogen

- induce autocontrol mental imaginativ de relaxare periferica dar are influenta si
asupra viscerelor
Principiul: - un strict control al sistemului nervos, al vietii de relatie poate influenta
activ sistemul nervos autonom
- e apropiat de inducerea unei stari de hipnoza
Prin autorelaxare se obtine:
1. reabilitarea unui echilibru psiho-fiziologic
2. autolinistire
3. autoreglarea functiilor organismului
4. cresterea randamentului
5. supresia sau diminuarea durerii
6. autocritica si stapanirea de sine
Antrenarea o face fiecare individ singur.
Terapeutul se afla in preajma lui provizoriu pentru a-i controla reflexele si
progresul.
Persoanele mai isterice se acomodeaza mai greu.

Curente orientale: - Vedo (vedism)

- Hindus (reintoarcere permanenta)
- Budism (atingerea nirvanei = eliberare totala de lume)
- Zeu – semnifica meditatie, contemplatie care duc la o treapta mai
inalta a constiintei (China)
- Arte martiale (Japonia)
Metode recente:
- Tehnica Virel derivata din Schultz, utilizata in psihoterapie, oniroterapie
- Tehnica Kretzchner – hipnoza activa gradata sau fractionata
- Tehnicile Lapir, Cault, Cohan
- Tehnica Cayndo – a creat sofrologia
- se ocupa de armonia spiritului
- Meloterapia
- Masaj
- Hidroterapia

33
 Programul de 10 minute Hettinger
Exercitiul 1: alergare pe loc in ritm de 70-90 de pasi dubli/min timp de 30 de
secunde
Exercitiul 2: in Ost cu picioarele usor indepartate si bratele in cruce: se fac
miscari circulare cu bratele, crescand treptat amplitudinea, apoi scazand-o – timp
de executare 30 de secunde, pauze 5 sec, apoi se reia in sens invers
Exercitiul 3: o minge mai mare (fotbal) sau un baston rotund de 30-50 cm se
tine in echilibru pe frunte timp de 10 sec
Exercitiul 4: acceasi minge sau baston se tine in echilibru pe un picior ridicat
de pe podea timp de 10 sec, apoi se schimba piciorul
Exercitiul 5: subiectul se ridica pe varfuri cu bratele la zenit si inspira; se
lasa in ghemuit, bratele cad pe langa corp cu expiratie; se repeta de 3-5 ori in 15-20
sec
Exercitiul 6: se face izometria muusculaturii cefei (ant, post, lat stg, lat dr)
cu opozitia mainilor; timp de executie 10 sec
Exercitiul 7: subiectul in maini cu doua mingi mici: arunca una in sus cu
mana dreapta si repede transfer ape cea din stanga in dreapta etc; durata 25 sec;
este de preferat sa se lucreze cu trei mingi;
Exercitiul 8: subiectul in Ost cu bratele in cruce, cu coatele flectate, se
extend de 3-4 ori bratele, ultima extensie facandu-se apoi cu cotul extins; durata
executiei 15 sec;
Exercitiul 9: in Ost cu picioarele indepartate, bratele in cruce si cotul inctins:
se apleaca trunchiul, mana stanga atinge piciorul drept de 5 ori, apoi mana dreapta
atinge piciorul stang (de 5 ori), timp de executie 20 sec.
Exercitiul 10: alergare pe loc ca la exercitiul 1. La fiecare al 10-lea-12-lea
pas subiectul se opreste, isi ridica apoi coapsa, tragand-o spre piept cu ajutorul
mainilor; treptat se creste ritmul alergarii sau (si) nivelul de ridicare al genunchilor;
durata executiei 45-60 sec.
Exercitiul 11: exercitii izometrice (vezi ex. 4-5 de la mentinerea fortei
musculare) la care se adauga postura cu mainile la piept, degetele prinzandu-se ca
niste carlige unele dealtele, coatele la orizontala; se trage in laturi cu forta 5 sec,
durata executiei 20 sec.
Exercitiul 12: se repeta ex. 5 de mai sus.
Exercitiul 13: in Ost, cu mainile in solduri: se fac miscari circulare de bazin
de 5 ori spre dreapta si apoi de 5 ori spre stanga, timp de executie 20 sec.
Exercitiul 14: din DD se executa bicicleta timp de 20-25 de sec.

34
 Exercitiul 15: din DD cu membrele inferioare lipite si ridicate drepte spre in
sus, bazinul fiind ridicat si sustinut de maini (lumanarea): se executa 5 miscari
circulare spre dreapta, apoi spre stanga, timp de executie 20-25 sec.
Exercitiul 16: in D.D., cu miinile de-a lungul trunchiului, cu palmele pe
podea: se ridica membrele inferioare lipite, trecindu-se pe deasupra capului, pina
ating podeaua cu virfurile degetelor (genunchii cit mai in extensie), apoi se revine
la pozitia initiala – se repeta de 3-4 ori in 15-20 s.
Exercitiul 17: in D.D., cu genunchii la 90 grade; repaus, cu respiratie linistita
– timp de 15 s.
Exercitiul 18: suita de exercitii izometrice care dureaza 50-60 s.
-in DD, cu bratele la orizontala, coatele pe sol, antebratele in sus; se apasa
puternic in dusumea cu coatele si bratele – se repeta.
-in DD, cu membrele inferioare intinse: gamba dreapta se aseaza peste cea
stinga si apasa in jos, in timp ce gamba stinga incearca sa se ridice, dupa care se
inverseaza.
-in DD, cu membrele pelviene intinse; calciiele se sprijina pe un pat scund
sau pe un teanc de carti, scaunel, etc. : se apasa in jos.
-idem din decubit lateral drept, apasind cu piciorul heterolatera, apoi
homolateral, dupa aceea trecindu-se in decubit lateral sting (apoi se inverseaza).
-idem, in decubit ventral: se apasa concomitent cu ambele picioare.
-in decubit dorsal, cu soldurile si genunchii la 90 grade : gambele, asezate pe
scaun, preseaza in jos.
Exercitiul 19: saritura: „ca mingea”, pe ambele picioare, timp de 10 s. Apoi
pe cite un picior de 5 ori (20 s) si din nou pe ambele picioare (10 s )Exercitiul 20:
se repeta exercitiul 5
Exercitiul 21: in Ost: se trece pe sub picioare o coarda, capetele ei
infasurindu-se in jurul miinilor:
-coatele flectate linga trunchi : se trage in sus de capetele corzii
-trunchiul usor aplecat in fata, cu bratele in lateral; se trage in sus de capetele
corzii
-idem, dar miinile se duc in lateral spre spate si de aici se trage in sus
-trunchiul flectat la 90 grade (coarda se scurteaza) ; se trage in sus din
aceasta pozitie ; poi trunchiul se apleaca mai mult 9coarda se scurteaza
corespunzator) : se trage la fel de capetele corzii.
-idem ca mai sus, dar capetele corzii sunt acum inegala 9unul mai jos, spre
picior, altul mai sus, la nivelul coapsei-genunchiului); se trage puternic in sus, apoi
se inverseaza lungimile celor doua capete ale corzii.
Tot exercitiul 21 dureaza 45-60 s.
Exercitiul 22 : se sare coarda timp de 30 s.
Exercitiul 23: din nou se repeta exercitiul 5

35
 Exercitiul 24: se repeta exercitiul 10
Exercitiul 25; se merge relaxat prin camera : in inspiratie se ridica bratele in
sus, in expiratie se lasa in jos, cu flectarea trunchiului; din cind in cind se face cite
o oprire, scuturind cite un membru inferior – timp de executie 25 – 30 s.
Acest program se va invata treptat – la inceput el va dura mai mult, pinase
dobindeste abilitatea necesara unei executii peo durata de 10 minute. Programul se
poate prelungi apoi prin inmultirea numarului de repetari ale unora sau ale tuturor
exercitiilor.

Programul de „11 minute”

A fost intocmit de Fortele Aeriene Canadiene, caracteristice fiindu-i
progresivitatea si alcatuirea lui in functie de varsta.
Programul este compus din sase grupe din cite cinci exercitii.
Din punctul de vedere al incarcarii, fiecare grupa de exercitii se executa in
patru etape (D -B - C - A ), fiecare avind trei trepte de dificultate. Vom descrie deci
tipurile de exercitii pentru cele sase grupe, apoi vom da tabelul de progresie.
Grupa I:
Exercitiul 1: in Ost. Cu picioarele usor indepartate si cu bratele ridicate in
sus; se apleaca miinile pina ce degetele ating solul, dupa care se ridica, cu
accentuarea extensiei trunchiului se bratelor (genunchi intinsi, dar nu in
hiperextensie)
Exercitiul 2 : in DD, cu picioarele usor indepartate (15 cm) si bratele pe
linga corp : se ridica umerii si capul pina se vad calciiele 9genunchii intinsi)
Exercitiul 3: in decubit ventral, cu palmele su coapse ; subiectul ridica
simultan capul si un membru pelvian (intins) apoi pe celalalt – coapsa se desprinde
de palma
Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu miinile sub umeri si palmele pe sol : se
ridica trunchiul prin impingerea bratelor 9cot in extensie), genunchii si gambele
raminind pe sol; prin indoirea coatelor, se revine cu pieptul pe sol.
Exercitiul 5: alergare pe loc, piciorul ridicat la 10 cm, cu numaratoare pe
piciorul sting : la fiecare 75 de pasi dubli se fac 10 „pasi saltati”; („Pasul saltat” –
di Ost se sare in sus, ducind membrul pelvian drept si membrul superior sting in
fata si pe celelalte in spate), dupa revenirea pe sol se sare din nou schimbind
orientarea membrelor. Dupa cei 10 „pasi saltati” se reia alergarea, conform
tabelului de progresie. Progresivitatea efortului prin cele 5 exercitii ale grupei I
este redata in tabelul 10-II

36
 Cifrele reprezinta numarul de repetitii pentru ficare exercitiu in etapa si
treapta respective. La exercitiul 5, cifra reprezinta numarul de pasi alergati. In
ultimele doua coloana sunt trecute doua modalitati ale antrenamentului la efort,
realizabile zilnic in etapa respectiva. Durata fiecarui exercitiu este fixa ; exercitiul
1 – 2 minute; exercitiile 2, 3 si 4 – cite 1 minut fiecare; exercitiul 5 – 6minute; total
– 11minute
Aceste durate se vor pastra pentru toate cele sase grupe de exercitii.
Grupa I de exercitii se incepe de la etapa D-, progresindu-se pina la A+,
dupa care se va trece la grupa II-a de exercitii – etapa D –
Trecerea de la o treapta la alta este in functie de varsta si se face astfel:
-Sub 20 de ani cel putin dupa 1 zi
-Intre 20 si de 29 ani, cel putin dupa 2 zile;
-Intre 30 si 39 de ani, cel putin dupa 4 zile
-Intre 40 si 49 de ani, cel putin dupa 7 zile
-Intre 50 si 59 de ani, cel putin dupa 8 zile
-Pest 60 de ani, cel putin dupa 10 zile
In general se va trece de la o grupa la alta numai atunci cind cele cinci
exercitii ale grupei anterioare se executa cu usurinta in cele 11 minute.
Exercitiile trebuie facute absolut zilnic, de preferat la aceeasi ora (dimineata
sau seara, inainte de masa)

Grupa II-a :
Exercitiul 1 ; acelasi ca la grupa i, ce deosebire ca in momentul aplecarii,
cind degetele de la miini ating solul, se executa o tensiune cu exagerarea flexiei.
Exercitiul 2 : idem ca la grupa I, dar se executa ridicarea trunchiului pina in
sezind si apoi revenirea 9membrele inferioare ramin pe sol).
Exercitiul 3 : idem ca la grupa I, dar se ridica ambele membre inferioare si
capulExercitiul 4 : idem ca la grupa i, dar sprijinul in pozitia ridicat sew face pr
miini si virfurile picioarelor (nu pe genunchi si gambe)
Exercitiul 5 : alergare pe lo : la fiecare 75 de pasi se fa 10 „saritur de clovn”,
apoi se continua alergarea („Saritura de clovn” – se sare in sus, in aer desfacind
mult picioarele, iar bratele se duc „in cruce”)
Progresivitatea exercitiilor din grupa a II-a este notata in tabelul 10-III

Grupa a III-a :
Exercitiul 1 : idem ca la celelalte grupe ; flexia trunchiului, miinile ducindu-se
in afara piciorului sting la 15 cm fara ridicare, se trec miinile printre picioare pina
ating solul; se face o tensiune,se atinge solul la 15 cm in lateral de piciorul drept, apoi
de-abia se ridica trunchiul la verticala cu bratele in sus, cu o hiperextensie.

37
 Exercitiul 2 : idem ca la grupa II-a, dar miinile se tin pe ceafa; eventual,
picioarele se fixeaza sub un dulap sau cu ogreutate pe gambe.
Exercitiul 3 : idem ca la grupa a II-a, dar miinile sun cu palmele pe fese ; se
urmareste ca pieptul si coapsele sa fie ridicate de pe sol
Exercitiul 4 : idem ca la grupa a II-a, dar se urmareste atingerea solului cu
fruntea inapoia liniei miinilor ; se realizeaza prin ridicarea cie mai sus a bazinului;
apoi se intind bratele si se revine la pozitia initiala (fig.10-4 a, b, c)
Exercitiul 5 : alergare pe loc ; la 75 de pasi se executa „semiflexiuni de
genunchi”, apoi se continua alergare (Semiflexiunea de genunchi – picioarele
apropiate, miinile in solduri, corpul drept ; se flecteaza genunchii la 110 – 100 ; se
revine in extensie de genunchi, cu ridicarea pe virfuri, si se repeta, etc)
Progresivitatea exercitiilor este ilustrata in tabelul 10-IV

Grupa a IV-a
Exercitiul 1 ; idem ca la grupa a III-a; cind se ridica trunchiul se executa o
rotatie de trunchi si brate ( care sunt ridicate), pentru ca apoi sa se coboare cu miinile
din nou la 15 cm de piciorul sting; la jumatatea numarului de repetitii ale acestui
exercitiu se va incepe cu aplecarea spre piciorul drept – deci rotatia la ridicarea
trunchiului va fi in sens invers.
Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu bratele ridicate pe linga cap : se ridica
trunchiul si bratele se trec prin verticala (ajungindu-se in sezut), dupa care se apleaca
spre picioare, miinile incercind sa le atinga
Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele in lateral („in cruce”): se ridica de la
sol pieptul, bratele, coapsele, cu genunchii intinsi, intocmai ca o pozitie de „zbor”
Exercitiul 4 : din decubit ventral, cu palmeme pe sol la 25 cm de urechi,
lateral :se incep flotari
Exercitiul 5 : alergare, genunchii ridicindu-se pina la nivelul ombilicului : la 75
de pasi se fac 10 sarituri in sus, ca mingea.
Progresia este ilustrata in tabelul 10-V
Grupa a V-a
Exercitiul 1 : idem ca la grupa a IV-a, dar rotatie este mai ampla
Exercitiul 2 : in decubit dorsal, cu miinile la ceafa : ridicarea trunchiului in
sezut, concomitent cu flectarea genunchilor si cu rotarea trunchiului spre dreapta, in
asa fel incit cotul sting sa atinga genunchiul drept; la fiecare ridicare se schimba
directia de rotare.
Exercitiul 3 : in decubit ventral, cu bratele pe linga cap, intinse inainte: se face o
extensie cit mai ampla cu bratele, capul, pieptul si membreleinferioare
Exercitiul 4 : in decubit ventral, cu palmele pe podea,sub umeri ; ridicarea ca la
fletare, dar la revenire se face in aer o bataie din palme (sa se auda), apoi se lasa
corpul pe miini, pina la pozitia initiala

38
 Exercitiul 5 ; alergare cu genunchii la nivelul ombilicului; la fiecare 75 de pasi
se fac 10 „sarituri de clovn” , dar pornindu-se de la o pozitie cu genunchii semiflectati,
palmele pe coapse anterior, cu revenire in aceeasi pozitie.
Progresivitatea efortului este ilustrata in tabelul 10-VI
Dupa cum se poate vedea, desi cele 25 de exercitii par relativ simple, ritmul in
care ele se desfasoara devine epuizant prin cresterea numarului de repetari in cadrul
aceluiasi timp.
Exercitiile din grupa a V-a si jumatate din exercitiile din grupa a IV-a (etapele
A si B) par sa fie rezervate numai sportivilor antrenati. Noua ni se par usor exagerate
si celelalte grupe de exercitii, prin numarul foarte mare de repetari in acelasi interval
de timp. De aceea credem ca numarul unor astfel de repetari mai trebuie eventual
revizuit de catre kinetoterapeut.
Ideea acestui program de kinetoprofilaxie bazat pe grupaje de exercitii, etape si
trepte de progresivitate ramine, prin ea insasi, deosebit de valoroasa in kinetologie

Obiectivele programului de kinetoprofilaxie

1. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al segmentelor corpului
2. Mentinerea supletei articulare
3. Mentinerea fortei si rezistentei musculare
4. Mentinerea coordonarii si abilitatii de miscare
5. Mentinerea capacitatii de effort

Efectele profilactice ale exercitiului fizic

Cardio-vasculare :
- creste debitul cardiac, volumul-bataie
- creste extractia de O2 la nivel muscular
- fluidifica single

Respiratorii : creste ventilatia pe minut

Os :
- stimularea remodelarii osoase
- creste densitatea minerala osoasa (contractia ritmica stimuleaza
osteoblastii)

Muschi:
- cresterea fortei si rezistentei musculare

39
- scade deconditionarea la batrini
- imbunatateste echilibrul

Metabolism:
- glucidic – creste capacitatea de extractie a glucozei din singe
- lipidic – creste capacitatea de preluare a grasimilor din singe si de a le
utiliza in obtinerea de energie

Imunologic : stimuleaza functia de aparare

Digestiv : creste tranzitul

Sistem nervos :
- imbunatateste coordonarea
- creste viteza de reactie
- imbunatateste functia cognitiva

CURS 16

PROGRAME DE KINETOPROFILAXIE GENERALA

OBIECTIVE:
I.Mentinerea supletei articulare-prin miscari pe toata amplitudinea de miscare
urmarind mobilizarea in special a acelor segmente si pe sensurile de miscare mai
putin utilizate:
1.mobilizari de cap:flexie-extensie, lateralitate, circumductie, rotatie, totul numai
din cap
2.mobilizari de umeri cu rotatii in ambele sensuri cu coatele flectate si degetele pe
umeri
3.mobilizari de brate cu ridicarea lor la zenit, abductie, ridicare in lateral sau
incrucisate la piept
4.aplecari de trunchi in lateral cu bratele deasupra capului; anteflexie de trunchi
pana la atingerea solului cu degetele, cu picioarele apropiate sau departate
5.ridicare pe varfuri cu bratele ridicate, cu balans-aplecare in ghemuit cu bratele la
spate

40
6.in genunchi: se duce o mana la spate spre piciorul opus, iar cealalta e ridicata la
zenit;se termina prin sprijin pe taloane
7.corpul aplecat in fata, genunchii usor indoiti, palmele sprijinite pe perete:se
extinde cate un genunchi pana cand talpa vine in totalitate pe sol (intindere pentru
iliopsoas)
8.din sezut cu picioarele alipite, intinse-aplecari inainte cu capul intre brate; apoi se
departeaza picioarele-mana stanga prinde piciorul drept
9.fandari simple
10.din decubit dorsal ridicam cate un membru inferior si tragem de genunchi
(intinderea fesierilor)
11.din decubit ventral ridicam cate un membru inferior si tragem de el in sus cu
ajutorul membrului superior (intindere cvadriceps, muschii anteriori ai trunchiului)
12.decubit lateral, membrele inferioare intinse, trunchiul ridicat cu sprijin pe cot:se
ridica membrul inferior in abductie
13.decubit dorsal, genunchii in flexie de 90°: se apleaca ambii genunchi alternativ
pana ating solul (! Periculos discopatie)
14.decubit dorsal abductia membrelor inferioare cu ajutorul membrelor superioare .
Fiecare exercitiu se repeta de 2 ori la inceput.Se pot repeta dupa un set de exercitii.

II.Mentinerea fortei musculare

-doar cand avem contractii izometrice de peste 35% din forta musculara maxima
-contractii izometrice, contractii cu rezistenta progresiva-la pacienti cu imobilizare
in aparat gipsat
-exercitii scurte (izometrice) de 2-3 ori/zi, 6 sec. cu pauza de cel putin 12 sec.

TEHNICA EUSIZ
-exercitiu unic, scurt, izometric, zilnic;
-60-70% din forta maxima
-intensitatea trebuie sa fie mare (ridivare de mobila; impingere de obiecte grele)
Contraindicatii:
HTA sau alte afect. cardio-vasculare pt. ca solicita foarte mult ap. cardio-vascular.

TEHNICA ERSIZ
-exercitiu repetitiv, scurt, izometric, zilnic;
-in cadrul acestor sedinte se fac exercitii izometrice scurte (3-6 sec.) cu pauze
duble, repetate de cateva ori pe zi.In cadrul aceleiasi sedinte se fac 2-3-4 exercitii.

1.Degetele mainii apasa fruntea- creste tonusul muscular fara ca segmentele sa fie
dplasate. Tonifiem flexorii gatului, antebratului, trapezul

41
2.Aceeasi miscare dar cu mainile la ceafa.Tonifiem extensorii capului, gatului,
tricepsul brahial
3.In lateral, impingerea capului in zona temporala cu bratul la 90° in stanga si in
dreapta
4.Se alipesc ultimile falange de la maini si se apasa puternic pe degete-pentru
flexorii degetelor si ai mainii
5.Se intrepatrund degetele si o palma apasa pe cealalta. Durata exercitiului 3-6 sec.,
3 serii cu 12 sec. pauza intre exercitii
6.Prindem cu mana receptorul telefonic si strangem puternic
7.Ne impingem cu antebratele unul in altul in cruce (Scanderberg + Eusiz)
8.In fata peretelui cu palmele pe perete se impinge cu toata forta; coatele pot fi
putin flectate
9.La fel in canaturile usii se impinge in lateral
10.Din sezand pe scaun cu genunchii departati ii prindem cu mainile si ne opunem
abductiei
11.Din aceeasi pozitie ne opunem adductiei
12.Membrele inferioare intinse, impingem cu picioarele unul in celalalt
13.Decubit dorsal cu membrele inferioare fixate sub o mobila, ridicam trunchiul la
40-45° si mentinem
14.Decubit ventral cu mainile la ceafa, ridicam trunchiul si mentinem
15.In ortostatism, sugem burta, tragem fundul

III. Mentinerea abilitatii si coordonarii miscarii

1.Cu o carte pe cap se umbla prin camera

2.Joaca cu o minge
3.Exercitii de jonglerie cu portocale, mingi de tenis
4.Mersul inainte/ inapoi/ lateral pe o linie, cu picioarele incrucisate
5.Cumpana
6.Saritura cu coarda

IV. Mentinerea posturii si aliniamentului

1.Punem pacientul in fata oglinzii (sa-si verifice tinuta; sa-si mentina echilibrul)
Se rupe echilibrul si apoi sa-si faca iar exercitiul
2.Cu spatele la perete se ia contact cu acesta in 3 puncte (ceafa, umeri, fese) cu
barbia orizontala si se mentine pozitia asta cateva sec. apoi se relaxeaza si se revine
la aceeasi pozitie; se executa genuflexiuni din aceasta pozitie
3.Din sezand cu genunchii intinsi-cu bastonul, ridicari, aduceri n fata, in spate

42
4.Mers prin camera pe varfuri, pe calcaie, cu mainile la ceafa, ridicarea alternativa
a genunchilor la piept
5.Exercitii de delordozare la perete sau din decubit dorsal-cu genunchii in flexie de
90° incercam sa presam lomba pe sol sau prin basculare de bazin.La perete
incercam sa apropiem calcaiele de perete
6.Din pozitie patrupeda se cifozeaza coloana la maxim, se relaxeaza
7.Decubit ventral, cu membrele inferioare si superioare intinse se ridica un
membru inferior si membrul superior opus alternativ

V. Mentinerea capacitatii de efort

1.Mers in ritm alert, alergare pe teren plat, accidentat, mers cu bicicleta

2.Jocuri sportive: basket, volei, fotbal
3.Inot, Jogging, urcat si coborat scari, tenis
Mersul pe jos in profilaxia osteoporozei: 30 min/zi, alert
Durata exercitiilor o recomandam de cel putin 1 ora/zi pentru jocurile sportive
(inainte se face program de incalzire), pentru program aerobic, inot, mers cel putin
30 min/zi
Intensitatea exercitiilor este limitata de alura ventriculara (220-varsta in ani);
intensitatea ex. ajunge pana la 70% din cea maximala
Exercitiile maximale dintr-un program de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate
obiectivele.Durata programului: 10-15 min.
Programul nu se intrerupe brusc, ci se sfarseste cu mers 4-5 min. dupa o alergare
de rezistenta.Poate aparea colaps ca rezultat al hipotensiunii arteriale
Kinetologia profilactica = mentine
Kinetologia terapeutica = corecteaza
Obiectiv comun KP + KT = relaxarea

METABOLISMUL ENERGETIC SI CONTRACTIA MUSCULARA

Contractia musculara inseamna transformarea energiei electrice in energie

mecanica.
Singura molecula a carei energie poate fi utilizata imediat este ATP –ul , dar
rezervele sunt limitate si nu permit decit citeva contractii , fiind necesara resinteza
lui.
Muschiul dispune de reserve de energie sub forma de creatin-fosfat, glucide si
lipide. Prin degradarea lor rezulta energie necesara resintezei ATP.
Exista 3 tipuri de metabolism prin care se refac rezervele de ATP :
1.anaerob alactic
2.anaerob lactic

43
 3.aerob
Exista 3 proprietati ale metabolismului energetic:
1.inertia= rapiditatea intrarii in functie a ciclului metabolic
2.puterea= debitul de energie per unitate de timp sau numarul de molecule ATP
resintetizate pe secunda
3.capacitatea= cantitatea de ATP resintetizata intr-un anumit timp
1. Metabolismul anaerob alactic
- utilizarea ATP este imediata
- resinteza se efectueaza in primele secunde ale contractiei prin
transformarea fosfatului de la CP la ADP apoi ATP si creatina
- inertia este instantanee ; puterea maxima este atinsa imediat; este necesara
o singura enzima – CPK
- puterea este foarte mare mai ales la sportivi cu masa musculara mare si
multa CPK
- capacitatea este mica, putin importanta , deoarece cantitatea de CP redusa
nu permite resinteza ATP pt. exercitii intense
- nu necesita prezenta O2
- nu rezulta acid lactic

2. Metabolismul anaerob lactic

- prezenta catabolitilor activeaza catabolismul glicogenului si glucozei ; din
acid piruvic rezulta 3ATP per molecula de glucoza degradata
- din acid piruvic rezulta prin NAD acid lactic (anaerob)
- se modifica pHul muscular si sanguin
- inertia este putin mai mare decit la cel anaerob alactic, egala cu citeva
secunde
- sunt necesare mai multe enzyme pentru formarea acidului
lactic(fosforilare, fosfo-fructo-kinaze)
- puterea este mai mica decit la anaerob alactic si mai mult aerob
- capacitatia este putin importanta,numarul de ATP permite activitati intense
40sec, oricum mai mult ca anaerobul alactic
- pH-ul muscular scade la 6.5 , ceea ce blocheaza sinteza ATP si
interactiunea miofilamentelor
- acidul lactic este consumat - cauza crampelor musculare,dar acestea revin
si din lipsa de antrenament . Ele sunt rezultatul unor tulburari electrolitice
membranare, rezultatul unei activitati fizice prelungite, iar acidoza lactica
favorizeaza indirect aparitia acestor tulburari , cu cresterea volumului extracelular
3. Metabolismul aerob
- permiterea exercitiilor de lunga durata este datorata energiei rezultate din
oxidarea glucozei si lipidelor in mitocondrii

44
- degradarea glucozei se continua cu intrarea acidului piruvic in ciclul
Krebs. Acest process este mult mai efficient , rezultind 38ATP
- lipidele si acizii grasi liberi se transforma active in mitocondrie in ciclul
Krebs dupa formarea de acetil CoA
- lipoliza trigliceridelor adipocitare si inttramusculare duce la acizi grasi
liberi
- utilizarea lipidelor nu este importanta decit in timpul exercitiilor
prelungite, premise de metabolismul aerob
- randamentul energetic al oxidarii glucozei si lipidelor este foarte crescut
- nu exista cataboliti care sa perturbe metabolismul
- puterea este mai mica decit la celelalte doua metabolisme
- inertia este mare pentru ca sunt necesare multe enzyme , fiind de citeva
secunde pina la minute
- este necesar un echilibru intre necesarul si consumul de O2; la inceput
exista un deficit de oxygen, acoperit de metabolismele anaerobe
- dupa oprirea exercitiului exista o faza de recuperare in care oricare ar fi
exercitiul, parametrii cardio-respiratori nu revin imediat la repaus, regresind dupa o
curba exponentiala la inceput rapid, apoi lent. Sunt necesare citeva ore
- din primele momente de recuperare ATP ajunge la normal
- se produce reactia inverse ATP+creatina=ADP+CP
- energia de resinteza a ADP si CP este rezultatul metabolismului aerob
- rezervele de O2 fixate in mioglobina si hemoglobina sunt reconstituite la
inceputul fazei de recuperare
- cantitatea de O2 reconstituita=datoria alactica
- in perioada de recuperare, acidul lactic e preluat de ficat(neoglucogeneza),
cord si muschi scheletic , astfel ca energia e recuperate de organism
- sunt necesare circa 15min pentru obtinerea unei diminuari la jumatate a
acidului lactic muscular; daca exercitiul este de intensitate moderata, eliminarea
acidului lactic muscular si sanguine este mai rapida
- dupa exercitii prelungite, creste consumul de oxygen , influentind si alte
procese biochimice celulare
- uneori revenirea la normal necesita mai multe zile
Metabolism Inertie Putere Capacitate
Anaerob alactic + ++++ +
Anaerob lactic ++ ++ ++
Aerob +++ + ++++++++++….

Importanta procesului metabolic in practica

45
 1.Activitatea de scurta durata – citeva secunde – dar de intensitate mare pune in
functiune metabolismul anaerob alactic : sprint de citeva sec, alergari 100m,
ciclism , salt in lungime/inaltime
Dupa un astfel de exercitiu este necesar un exercitiu de intensitate moderata pentru
eliminarea acidului lactic muscular si sanguine. Cind exercitiul se repeat, perioada
de recuperare dintre exercitii trebuie sa fie suficienta pentru refacerea ATP si CP si
pentru evitarea trecerii in faza de metabolism anaerob lactic.
2.Faza metabolism anaerob lactic apare in exercitii intense si de lunga durata ( zeci
de secunde) : curse de viteza sub 400m, natatie 100m, repetarea sprintelor sub 3
minute, activitati foarte intense de scurta durata repetate la un interval scurt de timp
sub 3minute
3.Faza de metabolism aerob este pentru exercitiile de foarte lunga durata –jogging,
intensitate mica : rezistenta, marathon, ciclism.
Toate cele trei metabolisme sunt stimulate in acelasi timp, in sporturi in care fazele
intense alterneaza cu perioade mai lente : fotbal, handball, hochei.
Valoarea medie a consumului de O2 :
- neantrenati , tineri – 3l/min
- antrenati – 6l/min

Bibliografie
1. Sbenghe T. : Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Ed. Medicală, Bucuresti,1987;
2. Sbenghe T. : Kinesiologie, ştiinţa mişcării, Ed. Medicală, Bucuresti,
2002;
3. Monod H. et Vandewalle: Sports et medicine, Ed. Medicales
Fournier Fereres –Pharmuka, tome 1-3, Paris , France 1982
4.

46