ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU FRACTURĂ DE

GAMBĂ
 Motto:
Ceea ce-l face pe om mai mare decat simpla lui viata
este dragostea pentru viata celorlalti.

L.F. Celline

2
 CUPRINS

MOTIVAŢIE.................................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I................................................................................................................................................... 5
NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR................................................................5
ANATOMIA SISTEMUL OSOS..............................................................................................................................5
FIZIOLOGIA OASELOR...................................................................................................................................... 16
CAPITOLUL II................................................................................................................................................ 20
NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI........................................................................................................ 20
DEFINITIE.........................................................................................................................................................20
ETIOLOGIE....................................................................................................................................................... 20
CLASIFICAREA FRACTURILOR...........................................................................................................................20
SIMPTOMATOLOGIE........................................................................................................................................23
DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA............................................................................................................25
COMPLICATIILE FRACTURILOR.........................................................................................................................26
EVOLUTIA........................................................................................................................................................27
TRATAMENTUL FRACTURILOR.........................................................................................................................27
CONDUITA DE ASISTENTA PRIMARA................................................................................................................29
CAPITOLUL III............................................................................................................................................... 31
PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE....................31
PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATIE.....................................................................................31
PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE...........................................................32
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................................. 36
PLANURI DE INGRIJIRE ALE BOLNAVILOR CU FRACTURA DE GAMBA.............................................................36
CAZUL I............................................................................................................................................................36
CAZUL II...........................................................................................................................................................45
CONCLUZII................................................................................................................................................... 53
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................. 54

3
 MOTIVAŢIE

Meseria de asistent medical este concentrata pe nevoile pacientului şi mai ales pe

nevoile de nursing.
Am considerat necesara o perfectionare, motiv pentru care am urmat cursurile acestei
scoli.
Am ales aceasta tema deoarece fracturile ocupa un important loc in sfera
traumatismelor, frecventa lor reflectand un grad scazut al mijloacelor de prevenire.
Acordarea corecta a primului ajutor la locul accidentului cat şi ingrijirile medicale
ulterioare din partea unor buni profesionisti au o mare importanta in recuperarea completa şi
reintegrarea bolnavului in familie şi societate.

4
 CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI
LOCOMOTOR

Aparatul locomotor cuprinde in constitutia sa sistemele care participa la sustinerea

corpului uman şi ii asigura, totodata, posibilitatea de miscare sau locomotie. De aceea a mai
fost numit aparatul de sustinere şi miscare.
El este format din oase şi articulatiile lor, care alcatuiesc sistemul osteoarticular, şi din
muschi, elementele active a le miscarilor, care formeaza sistemul muscular.
Aparatul locomotor, prin functia sa de locomotie, pune in legatura organismul cu
mediul inconjurator. De aceea, impreuna cu sistemul nervos care ii coordoneaza activitatea, el
participa la realizarea functiilor de relatie ale corpului uman. Cu studiul aparatului locomotor
se ocupaosteologia, artrologia şi miologia.

ANATOMIA SISTEMUL OSOS

Generalitati
Oasele sunt organe dure, rezistente şi, intr-o oarecare masura, elastice. Aceste
proprietati ale osului se datoreaza compozitiei chimice a tesutului osos şi arhitecturii
substantei osoase; gratie lor, osul rezista la presiune, tractiune şi torsiune. Ele sunt totodata
expresia adaptarii osului la functiile pe care le indeplineste.
Rolul oaselor in organism:
 Prin duritatea şi rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea formei corpului,
constituind, impreuna cu articulatiile dintre ele, suportul partilor moi: scheletul.
 Participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt adapostite organele, de
exemplu cutia craniana şi canalul vertebral (adapostesc encefalul şi maduva spinarii),
cutia toracica, bazinul osos.
 Luand parte la formarea articulatiilor şi servind ca puncte de insertie pentru muschi,
oasele sunt organe ale miscarii.
 Maduva rosie din epifizele oaselor lungi, din oasele late şi cele scurte este un organ
hematopoietic.
 Prin componenta lor minerala, oasele constituie şi un depozit de substante
fosfocalcice, prin care organismul le poate mobiliza la nevoie (de exemplu in sarcina).
 Rol antitoxic. Oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F), patrunse accidental
in organism şi le elibereaza treptat, fiind eliminate renal. In felul acesta concentratia
sanguina a toxicului nu creste prea mult şi sunt prevenite efectele negative asupra altor
organe.
Oasele sunt alcatuite din substanta osoasa, maduva osoasa şi periost. Au vase care le
hranesc şi nervi, care le asigura mobilitatea.
Forma oaselor este adaptata functiei lor. Dupa raportul dintre dimensiuni sunt luate in
discutie trei categorii de oase: lungi, late şi scurte.
Oasele lungi sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea şi grosimea şi
formeaza, in cea mai mare parte, scheletul membrelor. Unui os lung i se deosebesc trei parti:
un corp sau diafiza, format din tesut compact, cu un canal medular in centru şi doua
extremitati numite epifize, alcatuite din tesut spongios. La oasele tinere, portiunea dintre

5
epifiza şi diafiza, la nivelul careia se gaseste cartilajul de crestere sau de conjugare, se
numeste metafiza.
Oasele late sunt acelea la care latimea şi lungimea sunt mai mari decat grosimea.
Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene, scapula, sternul, coxalul. Ele participa mai ales la
formarea cavitatilor de protectie; la suprafata sunt formate din tesut osos compact, iar in
interior din tesut spongios.
Oasele scurte sunt acelea care au trei dimensiuni aproape egale. Se gasesc in regiuni
cu miscari variate dar mai putin ample, unde este necesara o mai mare solidaritate. Astfel de
oase sunt: oasele tarsiene, carpiene şi vertebrele. In interior sunt formate din tesut spongios,
iar la suprafata din tesut compact.
De asemenea sunt mentionate:
Oasele neregulate (vertebre, sfenoid, etmoid, mandibula).
Oasele pneumatice (frontal, maxilar, etmoid, sfenoid).
Exista şi oase – cum ar fi rotula – care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul
cvadricepsului femural). Acestea sunt oase sesamoide.
Exista, de asemenea şi oase alungite – cum ar fi coastele şi clavicula – la care
predomina lungimea, dar care nu prezinta diafiza şi epifize, asa cum au oasele lungi.
Suprafata oaselor este neregulata. Aceasta se datoreaza in mare parte muschilor care,
prin tractiuni prelungite, creeaza la suprafata osului proeminente numite apofize şi
tuberozitati, iar prin presiune adancituri numite fosete şi santuri.
La nivelul oaselor se gasesc suprafete lucioase, netede, prin care se articuleaza intre
ele, numite fete articulare. Acestea sunt acoperite de cartilajul articular şi forma lor are mare
importanta in miscarile articulare.

6
 Structura functionala a osului este adaptata functiei de a rezista la presiune şi
tractiune. Prin arhitectura sa, osul se supune principiului „cu material putin sa se obtina
maximum de randament” şi, in acest caz, maximum de rezistenta.
Osul este alcatuit din doua varietati de tesut osos: compact şi spongios.
Prezenta canalului medular şi a intregului sistem tubular haversian din compacta
oaselor ii mareste rezistenta la presiune şi la tractiune. Tesutul spongios din epifizele oaselor
lungi, din oasele scurte şi late, prin prezenta areolelor sale şi prin dispozitia lamelelor osoase,
s-a adaptat acelorasi principii.
Structura functionala a osului se realizeaza sub influenta a doua feluri de factori:
mecanici şi biologici.
Factorii mecanici – ca presiunea exercitata de greutatea corpului, şi tractiunea
realizata de tonusul şi contractia musculara – determina in cea mai mare masura arhitectura
osului.
Astfel, daca se analizeaza atent pe o sectiune capul şi colul femural sau calcaneul, oase
supuse la presiuni mari, se constata o anumita dispozitie a trabeculelor osoase. Acestea se
intretaie intre ele aproape in unghi drept şi formeaza, la nivelul colului şi capului femural
sisteme trabeculare curbe, cu concavitatea indreptata in jos sau in sus. Trabeculele se dispun
in directia liniilor de efort principal.
Factorii biologici, alaturi de factorii mecanici, intervin in realizarea structurii
functionale a osului. Sistemul nervos regleaza nutritia şi influenteaza structura osului, prin
intermediul excitatiilor pe care le primeste din os (propio- şi interoceptive). Prin reflexele de
vasodilatatie şi vasoconstrictie, el favorizeaza resorbtia şi depunerea de saruri; de asemenea,
regleaza tonusul muschilor, iar acestia, chiar in repaus, exercita tractiuni asupra oaselor.
Factorii endocrini – hormonii hipofizari, tiroidieni, sexuali – cat şi vitamina D intervin
in aceste procese de organizare a osului.
Structura oaselor nu este fixa, ci se moduleaza toata viata. De aceea oasele au fost
denumite organe plastice. Ele au şi un grad de elasticitate, datorita substantei organice –
oseina şi fibrelor colagene din constitutia lor. La copii elesticitatea este mai mare.
Maduva osoasa se gaseste in interiorul canalului medular şi in areolele tesutului
spongios. In dezvoltarea ei, maduva trece prin mai multe stadii; culoarea, structura şi functiile
maduvei corespund varstei osului şi de aceea ea se prezinta sub trei varietati: rosie, galbena şi
cenusie.
Maduva rosie se intalneste la toate oasele tinere ale fatului, precum şi la adult, in
oasele late şi scurte (vertebre, stern, coaste, coxal, oasele bazei craniului şi epifizele oaselor
lungi). Avand rol in formarea globulelor sangelui, ea mai poarta denumirea şi de maduva
hematopoietica.
In perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie ia parte la procesul de osteogeneza
prin osteoblast şi osteoclasti, diferentiati din celulele conjunctive medulare. De aceea ea se
mai numeste şi maduva osteogena. In fracturi, maduva rosie are rol in formarea calusului.
Maduva galbena se afla in toate oasele adultului cu exceptia celor amintite mai sus.
Ceea ce o caracterizeaza este bogatia ei in celule adipoase, care ii dau şi culoarea galbena.
Maduva cenusie se gaseste in oasele batranilor. Structura ei este diferita fata de
celelalte, fiind formata din tesut conjunctiv.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste suprafata osului cu exceptia
suprafetelor articulare. El este alcatuit din fibre conjunctive şi elastice şi este bogat
vascularizat şi inervat.
Elementele care formeaza periostul sunt dispuse in doua straturi: unul extern fibros şi
altul intern, bogat in celule conjunctive, denumit şi stratul osteogen, responsabil de cresterea
in grosime a oaselor.

7
 Vascularizatia osului este realizata de artere şi vene. Arterele oaselor lungi şi late
sunt de doua feluri: nutritive şi periostale. Oasele scurte au numai artere periostale. Arterele
nutritive patrund prin os prin gaurile nutritive, iar cele periostale prin periost. Ele se ramifica
in canalele Hawers, in spongioasa epifizelor şi in canalul medular. Vasele osului se
anastomozeaza bogat cu cele ale muschilor din jur.
Inervatia osului – oasele şi maduva osoasa au o bogata inervatie. Aceasta provine din
nervii care insotesc vasele nutritive şi dintr-un plex nervos subperiostic, de unde direct sau tot
impreuna cu vasele intra in os.
Prin nervi, sistemul nervos central se pune in legatura cu osul, reglandu-i nutritia şi
intreaga activitate.
Cresterea oaselor (osteogeneza) – dupa ce osul s-a format, cresterea sa continua in
lungime şi grosime.
Cresterea in lungime a osului se face la nivelul cartilajelor de crestere de la nivelul
metafizei. Procesul de osteogeneza de la acest nivel este un tip de osificare encondrala. Daca
se distruge cartilajul de crestere de la o extremitate, cresterea osului se opreste, pe cand la
extremitatea cu cartilaj intact, ea continua. Datorita prezentei cartilajului de crestere la copii,
se intampla uneori ca, in tractiuni puternice, epifiza sa fie smulsa şi dezlipita de diafiza.
Cresterea in grosime a osului se face pe seama stratului intern osteogen al periostului.
Tot astfel cresc oasele late şi scurte. La oasele lungi, in timp ce sub acest periost se formeaza
tesutul osos, lamele dinspre canalul medular se distrug şi se resorb.

SCHELETUL CORPULUI UMAN

Totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200), legate intre ele prin articulatii,
formeaza scheletul corpului.
Forma, structura şi modul de legatura al oaselor pentru a forma scheletul corpului
uman reprezinta expresia adaptarii la conditiile statiunii şi locomotiei bipede. Potrivit acestor
conditii, s-a produs urmatoarea diferentiere: intr-un schelet axial, format de coloana
vertebrala, situata vertical in axul longitudinal al corpului – axul de sustinere şi miscare; in
canalul rahidian coloana vertebrala adaposteste maduva spinarii, iar la polul superior sustine
craniul, care adaposteste encefalul; de la coloana toracala pleaca anterior, spre stern, arcurile
costale, formand impreuna cutia toracica, care protejeaza viscerele toracice. De torace se
leaga, in partea superioara, scheletul membrelor superioare, prin oasele centurii scapulare. In
partea inferioara oasele centurii pelviene formeaza impreuna cu sacrul bazinul osos, care
adaposteste şi el organe şi transmite greutatea corpului membrelor inferioare.

SCHELETUL MEMBRELOR INFERIOARE

Membrele inferioare se mai numesc şi membre pelvine, din cauza participarii oaselor
coxale la formarea bazinului sau a pelvisului.
Scheletul mambrelor inferioare este alcatuit din oasele centurii pelviene şi din oasele
extremitatii libere a membrelor inferioare.

8
 Oasele centurii pelviene – centura pelviana este formata din cele doua oase coxale.
Acestea, la randul lor, sunt alcatuite prin sudarea intre ele a trei oase: ilion, ischion şi pubis –
piesele osoase primitive ale coxalului. Sudarea lor se datoreaza acelorasi conditii care au dus
la contopirea celor cinci vertebre sacrale; prin sudarea lor se mareste rezistenta, adaptand
bazinul la sustinerea greutatii trunchiului şi inlesnind posibilitatile de miscare a extremitatilor
libere ale membrelor inferioare.
Osul coxal – cele trei oase care formeaza osul coxal sunt alcatuite şi dispuse in felul
urmator:
Osul iliac formeaza partea superioara a coxalului, fiind constituit dintr-un corp, situat
inferior, şi aripa osului iliac, situat superior.
Osul ischion se afla in partea inferioara şi posterioara şi este alcatuit dintr-un corp
situat superior, şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite aproape in unghi
drept, cu deschidere anterioara. Unghiul corespunde tuberozitatii ischiatice.

9
 Pubele formeaza partea anterioara şi inferioara a osului, fiind alcatuit dintr-un corp
superior şi doua ramuri – una superioara şi alta inferioara – unite intr-un unghi aproape drept,
cu deschiderea posterioara. Unghiul lor corespunde simfizei pubiene.
Coxalul, ca intreg, are doua fete – mediala şi laterala, patru margini – anterioara,
posterioara, superioara şi inferioara, precum şi patru unghiuri:
- Fata mediala in partea superioara este scobita şi formeaza fosa iliaca interna. In jos
şi posterior, fosa iliaca interna este delimitata de linia arcuata, care o separa in partile
superioara şi posterioara de fata articulara auriculara, prin care coxalul articuleaza cu
sacrul. Anterior şi inferior, linia arcuata se continua cu creasta pectineala de pe ramura
superioara a pubelui.
- Fata laterala prezinta in partea superioara fosa iliaca externa, corespunzatoare aripii
osului iliac. Pe ea se gasesc trei creste: linia fesiera posterioara, inferioara şi
anterioara. In partea mijlocie a fetei laterale se gaseste cavitatea acetabulara,
marginita de o circumferinta numita spranceana acetabulului. Fundul acetabulului
poarta denumirea de fosa sau groapa acetabulara şi este nearticular. Partea articulara
a acetabulului are forma semilunara şi se numeste fata lunata. Sub acetabul se afla
gaura obturatoare.
- Marginea anterioara incepe cu o proeminenta numita spina iliaca antero-superioara.
Sub ea urmeaza o incizura, marginita inferior de spina iliaca antero-inferioara. Sub
aceasta, marginea anterioara devine concava, cu deschidere inainte şi in sus.
Corespunzator corpului pubeului, pe aceasta margine se afla o proeminenta numita
eminenţa iliopectinee, dupa care urmeaza creasta pectineala a pubelui, care se termina
la o proeminenta numitatrabecul pubic.
- Marginea posterioara prezinta de sus in jos: spina iliaca postero-superioara şi spina
iliaca postero-inferioara, sub care se gaseste marea incizura ischiatica. Aceasta se
termina la spina ischiatica. Sub spina urmeaza mica incizura ischiatica, care se
termina la tuberozitatea ischiatica.
- Marginea superioara a coxalului se numeste creasta iliaca şi are doua buze – externa
şi interna – iar intre ele un interstitiu. Pe buza externa se afla o proeminenta denumita
punctum coxae, palpabil sub piele la 5 cm de spina iliaca antero-superioara.
- Marginea inferioara se intinde de la unghiul pubelui la tuberozitatea ischiatica, fiind
formata de marginea inferioara a ramurii inferioare a pubelui şi ischionului.
Coxalul are şi patru unghiuri, la locul de intalnire a marginilor. Pe fata mediala a
unghiului pubelui se afla fata articulara simfizara.
Bazinul osos sau pelvisul – prin articularea oaselor coxale intre ele şi, pe de alta parte,
cu sacrul, care patrunde intre acestea ca un cui, se formeaza bazinul osos sau pelvisul.
Bazinul este impartit de o stramtoare, denumita de obstetricieni stramtoarea
superioara a bazinului şi formata anatomic, de linia terminala, in doua etaje: unul superior,
numit bazinul mare, şi altul inferior, numit bazinul mic. Linia terminala pleaca de la
promontoriu intr-o parte şi alta, se continua cu linia arcuata a coxalului, cu creasta pectineala
şi trabeculul pubic şi ajunge la simfiza pubiana, unde se intalneste cu cea de partea opusa.
Bazinul mare are peretii ososi numai in partea posterioara şi in partile laterale,
corespunzatoare foselor iliace interne. Anterior, peretele abdominal se intinde pana la simfiza
pubiana.
Bazinul mic, denumit şi bazinul obstetrical, are drept limita in sus stramtoarea
superioara. Peretii sai sunt formati de simfiza pubiana anterior, de sacru, posterior şi superior,
iar lateral de gaura şi membrana obturatoare şi de ligamentele sacroischiatice. Linia inferioara
este formata de stramtoarea inferioara a bazinului.
Scheletul coapsei

10
 Femurul (os femoris) – este cel mai lung os al corpului şi formeaza scheletul coapsei.
El are un corp (diafiza) şi doua extremitati (epifize) – una superioara şi alta inferioara.
Corpul are o fata anterioara rotunjita, şi doua fete posterioare care se intalnesc şi
formeaza linia aspra a femurului.
Epifiza superioara are un cap articular (caput femoris) aproape cat doua treimi dintr-o
sfera. Capul patrunde in acetabul, formand articulatia coxo-femurala. Capul este marginit de
colul anatomic, mult mai lung decat cel al humerusului. Colul face unghi cu corpul osului de
130o la barbat şi 125o la femeie. La locul de unire a colului cu corpul se afla o proeminenta
laterala, indreptata in sus, denumita trohanterul mare şi alta mediala, denumita trohanterul
mic. Anterior, proeminenta dintre cele doua trohantere se numeste linia intertrohanteriana, iar
posterior, fiind mai pronuntata, poarta numele de creasta intertrohanterica. Inferior de
aceasta se gaseste colul chirurgical al femurului.
Epifiza inferioara are doua proeminente numite condilii femurali (unul medial, mai
lung şi altul lateral). Intre acestia se gaseste, posterior, groapa intercondiliana, iar deasupra ei
o suprafata marginita de ramurile de bifurcatie a liniei aspre, denumita planul popliteu.
Condilii au suprafete articulare care se unesc in partea anterioara şi se articuleaza cu patella
(rotula). Inferior, ei se articuleaza cu tibia, formand articulatia genunchiului. Lateral, condilii
au cate o proeminenta denumita epicondil – unul medial şi altul lateral.
Scheletul gambei
Tibia – este un os lung, situat in partea mediala a scheletului gambei, fiind principalul
os de sprijin al acesteia.
Corpul tibiei, in forma de prisma triunghiulara, are trei fete – mediala, laterala şi
posterioara – şi trei margini corespunzatoare. Marginea anterioara, ascutita, proemina sub
pielea gambei şi se numeste creasta anterioara a tibiei. Marginea laterala, ascutita şi ea, se
numeste creasta interosoasa, deoarece pe ea se prinde membrana interosoasa a gambei. Pe
fata posterioara, in partea superioara a diafizei, se afla o linie oblica denumita linia poplitee.
Epifiza superioara, mai voluminoasa, are doi condili – medial şi lateral – cu fete
articulare superioare usor concave, pentru condilii femurali. Intre fetele articulare se afla
eminenţa intercondiliana, formata dintr-un trabecul medial şi altul lateral. Anterior şi
posterior de eminenţa se afla cate o depresiune: fosa intercondiliana anterioara şi cea
posterioara. Anterior, la locul de unire a condililor cu corpul, se gaseste o proeminenta,
denumita tuberozitatea tibiei. Pe partea laterala şi inferioara a condilului lateral se gaseste fata
articulara pentru corpul fibulei.
Epifiza inferioara se prelungeste in partea mediala cu o proeminenta cu varful in jos,
denumita maleola mediala care are lateral fata articulara maleolara pentru talus (astragal). Pe
fata laterala a epifizei, opus maleolei, se afla o fata articulara concava antero-posterior, prin
care se articuleaza cu fibula. Inferior prezinta fata articulara pentru talus.

11
12
Fibula este un os lung şi subtire, situat in partea laterala a gambei.

Diafiza are aceleasi feţe ca tibia, dar este mai turtita transversal. Creasta osoasa a
fibulei, pe care se prinde membrana interosoasa, spre deosebire de tibie se afla pe partea
mediana a osului.
Epifiza superioara se numeste capul fibulei, care in partea postero-laterala are o
proeminenta – varful capului (apex capitis fibulae) – iar medial o fata articulara pentru tibie.

13
 Epifiza inferioara se prelungeste lateral şi in jos cu maleola laterala sau fibulara. Pe
fata ei mediala se afla o fata articulara pentru talus.
Rotula (patella) este un os turtit sagital, de forma triunghiulara, cu baza in sus şi
varful in jos. Are o fata anterioara şi alta posterioara. Cea posterioara are o fata articulara şi
alta posterioara. Prin aceste fete – mediala, mai mica şi laterala, mai mare – rotula se
articuleaza cu condilii femurali.
Scheletul piciorului, ca şi cel al mainii, este alcatuit din trei segmente: tars, metatars
şi falange.
Tarsul reprezinta segmentul superior al piciorului şi este format din 7 oase tarsiene:
talus, calcaneu, navicular, cuboid şi cele trei cuneiforme. Ele sunt dispuse in doua randuri:
unul posterior şi altul anterior. Randul posterior este format din talus şi calcaneu, iar cel
anteriorde navicular, cuboid şi cuneiforme.
- Talusul (astragalul) este un os scurt situat deasupra calcaneului, format dintr-un corp,
un gat şi un cap. Pe fata superioara a capului se gaseste trohleea talusului, prin care se
articuleaza cu fata inferioara a epifizei inferioare a tibiei. Aceasta fata articulara in
forma de scripete se continua pe fetele laterale cu fete articulare pentru maleola
mediala şi laterala; articulandu-se cu oasele gambei, el formeaza articulatia
tolocrurala. Pe fata inferioara are trei fete articulare pentru calcaneu. Fetele articulare
(posterioara şi mijlocie) sunt separate prin santul talusului. Capul prezinta anterior o
fata articulara pentru osul navicular.
- Calcaneul este mai mare decat celelalte oase ale piciorului. Asezat sub talus, el
prezinta pe fata superioara trei fete articulare; cea posterioara este separata de cea
mijlocie şi anterioara prin santul calcaneului care, impreuna cu santul talusului,
formeaza sinusul tarsului – un canal osos cu deschidere laterala. Pe fata posterioara a
osului se gaseste tuberozitatea calcaneului, pe care se insera tendonul lui Achile;
anterior are o fataarticulara pentru cuboid. Pe fata mediala exista o proeminenta
osoasa, denumita sustentaculum tali. Pe fata inferioara sau plantara, in partea
posterioara, se afla doi tuberculi, unul lateral şi altul medial.
- Navicularul (scafoidul) se articuleaza posterior cu talusul, iar anterior cu cele trei
cuneiforme. Lateral are un tubercul.
- Cuboidul, situat lateral de navicular, se articuleaza posterior cu calcaneul, iar anterior
cu baza metatarsienelor al IV-lea şi al V-lea.
- Oasele cuneiforme sunt in numar de trei: medial, intermediar şi lateral. Ele se
articuleaza posterior cu osul navicular şi anterior cu metatarsienele I, al II-lea şi al III-
lea.
Metatarsul este segmentul mijlociu al piciorului, format din cinci metatarsiene,
numarat de la I la V, din interior spre exterior. Ele au o baza, un corp şi un cap orientat
anterior. Pe baza primelor trei metatarsiene se articuleaza cu cele trei cuneiforme şi ultimele
doua cu osul cuboid.
Falangele (phalanges) formeaza scheletul degetelor. Degetul mare sau halucele are
doua falange; toate celelalte degete au cate trei falange: proximala, mijlocie şi distala.

Elemente de microstructura ale gambei

Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt grad functiei de
rezistenta si sustinere.
Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare cantitate de saruri
de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive a caror orientare este determinata de
fortele mecanice ce se exercita asupra osului.
Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta fundamentala, care
este structurata sub forma de lame osoase.

14
 Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele osoase fine care
anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.
Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.
Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana conjunctiva vasculara
numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si in refacerea tesutului osos la nivelul
unei fracturi.
Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce contin vase de
sange si tesut conjunctiv lax.
In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos spongios, dispus sub
forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste cavitati (areole) ce dau osului aspectul
unui burete.
Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior maduva osoasa.
Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica speciala
corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce actioneaza asupra osului.

Muschii gambei
Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei loje :
- anterioara – muschii extensori ;
- externa (laterala) – muschii peronieri ;
- posterioara – muschii flexori.

a) muschii anteriori ai gambei

Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt:
- muschiul tibial anterior;
- muschiul extensor lung al halucelui ( II-V );
- muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ).

b) muschii posteriori ai gambei

Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a celor doua
oase ale gambei si se impart in:
- muschi superficiali;
- muschi profunzi.
Acestia sunt:
- muschiul lung peronier ;
- muschiul scurt peronier ;
- muschiul peronier al III-lea.

c) muschii laterali ai gambei

sunt:
- muschiul lung peronier;
- muschiul scurt peronier;
- muschiul peronier al III-lea

Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei:

- piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei gambei, numite
retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru peronieri)

Articulatiile supra- si subiacente

- Articulatia genunchiului
Articulatia genunchiului cuprinde:

15
 - condilii femurali;
- rotula;
- condilii tibiali.

Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.

In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite din tesut conjunctiv
abundent, fara vase de sange si nervi).
In miscarile de rotatie externa a gambei, sau in miscarile bruste ale genunchiului,
meniscul poate fi fisurat sau rupt, producand blocaj articular, dureri si hidroartroza.
La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase, multe dintre ele
comunicand cu cavitatea articulara.
Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul transversal care trece
prin condilii femurali :
- in flexia gambei pe coapsa, inceputul miscarii se face prin rostogolirea condililor
femurali pe platoul tibial, care ajunge la 20 grade ;
- extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural si prin
rotatia femurala a tibiei, ij afara, cand femurul este fix.

- Articulatia gleznei
Este formata din:
1) – articulatia tibiofibulara distala, intre maleola fibulara si extremitatea distala a
tibiei intarite de doua ligamente ; articulatia permite doar miscari de alunecare ;
2) – articulatia talocrurala – se realizeaza intre suprafetele articulare inferioare de la
nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si trohleea de pe fata
superioara a talusului, pe de alta parte ; articulatia permite miscari de flexie si
extensie in jurul unei axe transversale, trece prin cele doua maleole.

FIZIOLOGIA OASELOR
Osul este un tesut dinamic, in continua remodelare, pe tot parcursul vietii. Structura
particulara a osului compact şi spongios ii confera rezistenta şi consistenta necesare functiei
sale mecanice. In plus, osul constituie un rezervor de calciu, magneziu, fosfor, sodiu şi alti
ioni necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice.
Scheletul osos este bogat vascularizat, primind aproximativ 10 % din debitul cardiac.
Proprietatile osului sunt legate de componentele sale extracelulare. Structura consta
dintr-o faza solida, in stransa asociere cu o matrice organica, formata in proportie de 90-95 %
din colagen de tip I. Partea noncolagenica din aceasta matrice organica contine proteine, unele
dintre aceste proteine jucand un rol in initierea mineralizarii osoase şi in asocierea dintre faza
minerala şi matricea organica.
Faza minerala consta din calciu şi fosfor, se depoziteaza initial in relatie stransa cu
fibrele de colagen şi este localizata in mod specific in „gaurile” dintre fibrilele de colagen.
Aranjamentul arhitectural al celor doua faze, minerala şi organica, confera acestui material o
rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice. Formarea şi localizarea partii minerale sunt
determinate in parte de matricea organica.
Matricea organica este sintetizata şi secretata de osteoblaste. Mineralizarea matricei
care se realizeaza cu precadere in sistemele haversiene incepe rapid dupa secretia sa
(mineralizare primara), dar nu este completa decat dupa cateva saptamani (mineralizare
secundara). Pe masura ce osteoblastul secreta matricea care apoi se mineralizeaza, celula se
inconjoara progresiv de matrice şi devine osteocit, celula care ramane conectata la sistemul
sanguin printr-un sistem de canalicule. Resorbtia osoasa se datoreaza in principal

16
osteoclastelor, are loc in spatii speciale (lacunele Howship), unde osteoclastele sunt atasate
prin intermediul unei integrine specifice la componente ale matricei osoase, cum ar fi
osteopontina. Aceasta zona (zona clara) contine proteine contractile. Polul celular destinat
resorbtiei osoase formeaza o margine in perie, specializata. In acest spatiu, unde marginea in
perie este in contact intim cu tesutul osos, cele doua fractiuni – minerala şi organica – sunt
resorbite. Dupa solubilizarea substantei minerale osoase, matricea organica este resorbita in
mediul acid adiacent marginii in perie sub actiunea unor enzime hidrolitice acide. Mai multi
liganzi solubili moduleaza diferentierea osteoblastelor şi osteoclastelor pornind de la celulele
precursoare, precum şi functionarea celulelor diferentiate.
Tesutul osos este un veritabil depozit de factori de reglare a cresterii. In plus, mai
multe proteine au capacitatea de a induce osteogeneza ectopica şi ar putea avea un rol in
remanierea osoasa: factorul de osteoinductie, osteogenina şi proteinele morfoformatoare de
oase.
La embrion şi la copilul in perioada de crestere, osul se dezvolta prin remodelare şi
inlocuire a cartilajului calcificat anterior (osificare encondrala) sau se formeaza fara o matrice
cartilaginoasa (osificare endomembranoasa). Osul nou format in timpul cresterii sau, la adult,
dupa o fractura, prezinta un raport celule/matrice relativ ridicat şi se caracterizeaza prin
existenta unor fascicule de fibre de colagen grosiere, care sunt intretesute şi dispuse anarhic,
formand un os „tesut”.
La adult, osul matur este bine organizat, cu fascicule de fibre dispuse regulat, in
straturi paralele sau concentrice (os lamelar). In oasele lungi, dispozitia concentrica a
lamelelor osoase in jurul vaselor sanguine constituie sistemele haversiene. Cresterea in
lungime a oaselor este dependenta de proliferarea celulelor cartilaginoase şi de maturarea
dupa un model encondral a cartilajului de conjugare. Cresterea in latime şi grosime se
realizeaza prin formarea de os la suprafata periostului şi prin resorbtia pe de alta parte la
nivelul endostului, viteza osteogenezei depasind-o pe cea a resorbtiei.
La adult, dupa inchiderea epifizelor, cresterea in lungime şi osificarea encondrala
inceteaza, cu exceptia unei anumite activitati a celulelor cartilaginoase situate sub suprafata
articulara. Totusi, chiar la adulti, remanierea osului (remanierea sistemelor haversiene, ca şi a
osului trabecular) continua pe tot parcursul vietii. Suprafetele osoase nou formate sunt
acoperite de osteoblaste active şi se caracterizeaza prin aspectul lor neted, prin captarea de
tetraciclina şi printr-o densitate minerala relativ scazuta.
Osul este un tesut metabolic activ, care necesita un aport sanguin corespunzator.
Remanierea osului este intr-o anumita masura legata de solicitarile mecanice care se
exercita asupra lui.
Osul este şi un important rezervor de ioni minerali, cum este calciul, care joaca un rol
esential in variate procese biologice.
Raspunsul osului la diferite agresiuni – fracturi, infectii, intreruperea irigarii sanguine
sau leziuni expansive – este relativ limitat. Osul devitalizat trebuie resorbit şi un os nou
trebuie sa se formeze, proces care se realizeaza in asociere cu cresterea unor noi vase
sanguine in aria afectata. In leziunile care distrug organizarea tesutului, ca de exemplu in
fracturile cu apozitie slaba a fragmentelor şi deplasare in focarul fracturii, precursorii celulelor
stromale se diferentiaza in celule cu capacitati functionale diferite de cele ale osteoblastelor,
formandu-se cantitati variabile de tesut fibros şi cartilaginos. Cand exista o buna apozitie a
fragmentelor, cu fixare şi mobilizare redusa in focarul fracturii, reparatia se face in principal
prin neoformare osoasa, fara alt tesut cicatriceal. Remodelarea acestui os se face de-a lungul
liniilor de forta determinate de solicitarile mecanice care genereaza un raspuns biologic.
Astfel, plasticitatea osului se datoreaza interactiunii dintre celulele osoase şi a celei dintre
acestea şi mediul inconjurator.

17
 Metabolismul calciului
In medie, organismul adult contine 1-2 kg de calciu, din care 98 % este detinut de
schelet. Calciul substantei minerale osoase situat la suprafata cristalelor este in echilibru cu
cel din lichidele extracelulare, dar numai o mica parte din calciul total (aproximativ 0,5 %)
este destinat schimbului.
Concentratia calciului in lichidele extracelulare este esentiala pentru variate functii
biologice şi se mentine constanta. In plasma, calciul este prezent sub 3 forme: ca ioni liberi
(calciu ionizat), ioni legati de proteinele plasmatice şi, in mica parte, sub forma de complexe
ultrafiltrabile solubile.
Concentratia de ioni liberi de calciu influenteaza numeroase functii celulare şi este
supusa unei reglari hormonale stricte, in special de parathormon (PTH).
Concentratia serica a proteinelor este un factor determinant important pentru
concentratia ionilor de calciu (calcemie), din care mare parte sunt legati de albumina.
Ionii de calciu intracelulari mediaza functii intracelulare. Cea mai mare parte a
calciului intracelular se gaseste sub forma de complexe insolubile. Concentratia intracelulara
a calciului liber, care este esentiala pentru reglarea functiilor biologice este joasa (aproximativ
1 mmol/l). Concentratia ionilor de calciu in lichidele extracelulare este mentinuta constanta
prin procese care in permanenta furnizeaza sau sustrag calciu din lichidul extracelular.
Continutul de calciu din plasma provine din absorbtia intestinala şi din resorbtia
ionilor din substanta minerala osoasa.
Calciul paraseste lichidul extracelular prin secretia in tubul digestiv (aproximativ 100-
200 mg/zi), prin excretia urinara (aproximativ 50-300 mg/zi), prin incorporarea in substanta
minerala osoasa şi prin pierderile in sudoare (pana la 100 mg/zi).
Resorbtia şi formarea osului sunt strans corelate, aproximativ 500 mg de calciu
fixandu-se şi parasind zilnic scheletul.
Absorbtia calciului se mareste in timpul perioadelor de crestere rapida la copii, in
sarcina şi lactatie şi scade cu avansarea in varsta; aceasta este influentata de vitamina D.
Mentinerea balantei calciului depinde de eficienta abssorbtiei intestinale. Un deficit de
PTH sau de vitamina D, o afectiune intestinala sau o carenta severa de aport de calciu sunt
situatii care produc tulburari ale homeostaziei calciului, ce nu mai pot fi compensate adecvat
prin mecanismele renale de conservare a calciului, avand ca rezultat o balanta calcica
negativa. Cresterea resorbtiei osoase poate evita depleţia de calciu a lichidelor extracelulare,
chiar in stari cronice cu bilant calcic negativ, dar numai cu pretul unei pierderi osoase
progresive.
Metabolismul fosforului
Fosforul este un component major al osului şi al celorlalte tesuturi şi participa sub
diferite forme la aproape toate procesele metabolice.
Cantitatea totala de fosfor la un adult sanatos este de aproximativ 1 kg din care
aproximativ 50 % se gaseste sub forma legata; numai aproximativ 12 % din fosforul plasmatic
este legat de proteine.
Nivelurile fosforului total sunt mai ridicate la copii şi la femei dupa menopauza.
Atunci cand calciul din dieta este absorbit ineficient din intestin, absorbtia fosforului
este deosebit de eficienta.
Controlul major asupra homeostaziei fosforului se exercita la nivelul rinichiului.
Vitamina D este de fapt un hormon, nu o vitamina.
In cazul unei expuneri adecvate la soare, nu mai este necesara suplimentarea ei prin
dieta. Forma activa a vitaminei D este sintetizata sub control metabolic pe calea unor
hidroxilari succesive in ficat şi rinichi şi este transportata pe cale sanguina la tesuturile tinta
(intestinul subtire şi os), unde regleaza homeostazia calciului.

18
 Metabolismul renal al vitaminei D este reglat de ionii de calciu şi fosfati, parathormon
şi, probabil, de alte peptide, precum şi de hormonii steroizi.
Parathormonul are rolul de a mentine concentratia calciului in lichidele extracelulare.
Acest hormon actioneaza direct asupra osului şi rinichiului şi indirect asupra intestinului, prin
intermediul efectelor sale asupra sintezei de 1,25 dihidroxicolecalciferol, pentru cresterea
concentratiei serice a calciului; la randul sau, productia de PTH este strans legata de
concentratia serica a calciului ionizat. Acest sistem de feedback este principalul mecanism
homeostatic de control al calciului extracelular. Orice tendinta la hipocalcemie, cum este cea
indusa de un aport de calciu insuficient, este compensata printr-o crestere a secretiei de PTH.
Aceasta, la randul sau:
1. creste rata resorbtiei minerale osoase şi deci fluxul de calciu din oase spre sange;
2. reduce clearence-ul renal al calciului returnand o proportie mai mare din calciul
filtrat prin glomerul spre lichidele extracelulare;
3. creste eficienta absorbtiei calciului din intestin.
Calcitonina este un hormon peptidic hipocalcemiant, care actioneaza pe mai multe cai,
ca un antagonist fiziologic al parathormonului.
Efectul hipocalcemiant al calcitoninei se datoreaza, in primul rand, inhibarii resorbtiei
osoase mediate de osteoclaste şi, in al doilea rand, stimularii clearence-ului renal al calciului.
Aceste efecte sunt mediate de receptori prezenti pe osteoclaste şi celulele tubulare renale.
Secretia de calcitonina se afla sub controlul direct al calcemiei: cresterea acesteia
produce cresterea nivelurilor de calcitonina, iar scaderea calcemiei reduce aceste niveluri.

FIZIOLOGIA MISCARILOR GAMBEI

Miscarile gambei sunt tributare muschilor care se insera pe oasele gambei, cat si
articulatiile adiacente – articulatia genunchiului si articulatia gleznei.
Articulatia genunchiului inlesneste doua functii diferite si chiar contrarii :
a) – prin flexiunea genunchiului, membrul inferior functioneaza ca o coloana franta cu
rol multiplu in locomotie si in sustinerea elastica a greutatii trunchiului ;
b) – prin stabilizarea genunchiului in pozitia de extensie a membrului inferior
functioneaza ca o coloana rigida, necesara sustinerii greutatii corporale in
ortostatism si in mers.
Extensia este pozitia externa a celor doua segmente.
Ea se poate realiza numai printr-o flexie prealabila si este oprita la un unghi de 180
grade.
Flexiunea este foarte ampla, unghiul dintre coapsa si gamba putand fi redus in mod
activ la 50 grade, iar in mod pasiv, la 20 grade.
Pe masura ce flexiunea se accentueaza, devin posibile si miscari secundare de rotatie :
rotatia inauntru, de cca 50-100 si rotatia in afara de 300-500.
Datorita participarii fortei gravitationale, volumul si forta celor doua grupe
musculareprincipale (flexorii si extensorii) sunt inegale.
Biomecanica miscarilor gambei este strans legata de biomecanica genunchiului si a
coapsei. In miscarile de flexie si extensie ale genunchiului, muschiul cvadriceps are un rol
esential.
Cvadricepsul este practic singurul extensor, forta sa fiind de 3 ori mai mare decat a
flexorilor la un loc si de 180 de ori mai mare dacat forta extensoare a muschiului tensor al
fasciei laterale.
Prin dispozitia si insertia lor, muschii gambei au rol important in realizarea miscarilor
de extensie si flexie ale gleznei piciorului.

19
20
 CAPITOLUL II
NOTIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI

DEFINITIE
Fractura este definita ca o intrerupere totala sau partiala a continuitatii unui os, aparuta
de regula in urma unor traumatisme puternice.

ETIOLOGIE
Principala cauza a producerii fracturilor o constituie traumatismele suferite indeosebi
in urma accidentelor de circulatie, din ce in ce mai frecvente, a accidentelor de munca etc.
 Fracturile au o pondere ridicata mai ales in randul persoanelor adulte şi varstnice;
 Fracturile gambei se intalnesc mai des la barbati decat la femei si copii;
 La varstnici se produc dupa traumatisme mai putin violente decat la adult din cauza
demineralizarii;
 Varsta cea mai afectata este 20-40 ani;
 La copii fracturile sunt mai putin frecvente decat la adult datorita elasticitatii mari
a oaselor, greutatii mici a corpului si masei musculare mai reduse.
Intensitatea de actiune a agentului vulnerant, chiar daca este mai mica, poate produce o
fractura asupra unui os anterior afectat de procese patologice (metastaze, osteoporoza),
producand asa-numita „fractura pe os patologic”.

CLASIFICAREA FRACTURILOR
Exista diferite tipuri de fracturi, in functie de modul de actiune al agentului vulnerant,
de intensitatea lui, de starea osului.
 Dupa starea osului:
- fracturi ale oaselor sanatoase;
- fracturi ale oaselor bolnave (declacifieri, chist osos, metastaze, cancer).
 Dupa mecanismul de producere:
- directe: agentul cauzal fractureaza osul chiar la nivelul de aplicare;
- indirecte: agentul vulnerant e aplicat intr-un punct şi fractura se produce la distanta
de acesta.
Pot lua diferite variante din cauza variatelor mecanisme de producere:
- prin indoire-flexie: daca traumatismul se produce la una din extremitatile unui os
lung;
- prin rasucire-torsiune: osul are una dintre extremitati fixata şi sufera o actiune de
rasucire;
- prin smulgere-tractiune: tendonul de insertie osoasa sau ligamentul exercita o actiune
brusca asupra osului;
- prin apasare-infundare: un fragment osos patrunde intr-altul ( de exemplu caderile pe
umar, sold).

21
 Dupa traiectul de fractura
1– fracturi simple – se impart in :
a- transversale;
b- oblice;
c- spiroide.

a- Fracturile transversale:
- au traiect neregulat, mai mult sau mai putin perpendicular pe axa diafizei, de obicei
sunt stabile;
- sunt fracturi stabile, contractura intre fragmente este mica;
- daca este bine redusa poate permite incarcarea mai precoce.

b- Fracturile oblice :
- au traiectul inclinat fata de orizont si sunt oblice scurte (aproape de cele
transversale) si oblice lungi.

c- Fracturi spiroide :
- se produc prin mecanism de torsiune, au traiect helicoidal in spirala si fracturile in
V cu bizou superior si inferior;
- in fragmentele spiroide ale oaselor gambei, axa spirei unui os este totdeauna
situata in prelungirea spirei celuilalt deoarece fractura de peroneu este de alt nivel
fata de fractura tibiei (pe col) , supramaleolar.

Fracturi plurifragmentare :
- sunt fracturile in care exista mai mult de doua fragmente;
- dupa aspectul traiectului se descriu trei tipuri de fracturi :
- „aripa de fluture”;
- bifocale sau trifocale;
- complexe.

Fracturile in „aripa de fluture” :

- sunt fracturile cu trei fragmente in care exista un sector de contact direct intre
fragmentele principale, de la inceput, sau dupa reducere.

Fracturile bi- sau trifocale :

- sunt acelea in care se izoleaza un fragment intermediar intre cele doua traiecte, in
general oblice sau transversale;
- se mai numesc „dublu etajate” , „trietajate” sau „plurietajate”.

Fracturi complexe :
- sunt acelea in care nu exista contact direct intre fragmentele principale, chiar dupa
reducere, interesand intreaga circumferinta a diafizei pe o inaltime variabila.

2– fracturi complicate
- sunt cele ce se insotesc de leziuni ale structurilor importante din jur: vase, nervi,
articulatii.
- fracturile cu mai mult de doua fragmente se numesc fracturi cominutive.

22
  Dupa aspectul fracturii:
- fracturi inchise: este orice fractura in care segmentele osoase sunt acoperite cel putin
de piele, pielea in zona focarului de fractura este intacta (contuzie);
- fracturi deschise: focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga a pielii şi
tesuturilor moi: muschi, vase sangvine, nervi; este aceea in care a fost lezata pielea, planul
muscular şi osul ajunge in contact cu exteriorul. Gravitatea deosebita a fracturii deschise este
reprezentata de riscul major al suprainfectarii. Se mai numeste fractura deschisa şi aceea in
care exista solutie de continuitate tegumentara creata de insusi agentul traumatic.

 Dupa intensitatea traumatismului:

1- complete = sunt fracturile care intereseaza intrega circumferinta a osului. Se descriu
mai multe tipuri de fracturi complete :
a) Fracturi simple sau bifragmentare:
- transversale;
- oblice;
- spiroide.
b) Fracturi plurifragmentare :
- in „aripa de fluture”;
- bifocale sau trifocale;
- complexe.
2- incomplete = sunt fracturile care nu intereseaza osul decat partial cum ar fi
deformarea in grosimea osului. Ele sunt:
a) Fractura prin infundare:
- survine cand partea din corticala a osului este impin-
sa sub nivelul osului din jur;
- cel mai des se produce la craniu;
- se vindeca repede, complicatiile depind de localizare
b) Fisura
c) Fractura in lemn verde :
- survine mai ales la copii;
- osul se fractureaza pe partea opusa locului de actiune
a fortei.
3- cominutive: cu mai multe fragmente.

Sediul fracturii poate fi, pentru oasele lungi, la extremitatea osului (epifizar), la
mijlocul acestuia (diafizar), in zonele intermediare (diafizo-epifizare sau metafizare).

Fracturile incomplete, in care linia de fractura nu intereseaza toata circumferinta

osului şi in consecinta nu se produce deplasarea de fragmente osoase:
- fisura este tipul cel mai simplu de fractura şi consta intr-o simpla plesnitura a osului;
- fisura „in lemn verde” se numeste asa pentru ca seamana cu modul de rupere a unei
crengi verzi atunci cand este indoita puternic, şi anume incomplet. Acest tip de fractura apare
la copii. Ca şi fisura se vindeca repede şi nu este urmata de tulburari functionale ulterioare;
- infundarea apare de obicei la oasele craniului şi la cavitatea catiloida a osului coxal.

Fracturile complete sunt fracturi grave prin faptul ca segmentele sunt mai mult sau
mai putin departate intre ele. In consecinta pentru ca segmentele sa fie mentinute in pozitie
normala trebuie sa se aplice o terapeutica specializata şi foarte activa. Dupa aspectul

23
traiectului, fracturile complete pot fi simple, cu traiect transversal, oblic, spiroidal sau
cominutive, cu focare de fractura multiple, fragmentele de os purtand denumirea de eschile.

Fracturile cu şi fara deplasare:

- Cand fragmentele osoase isi pastreaza pozitia anatomica fiziologica, atunci fractura
se numeste angrenata sau fara deplasare. In acest caz posibilitatea de vindecare şi de refacere
functionala a osului este mai mare;
- Cand fragmentele osoase fac un unghi diferit de 180 o intre axele lor diafizare, atunci
fractura este cu deplasare. In astfel de cazuri, posibilitatea de vindecare corecta este mai mica
şi pentru realizarea vindecarii este necesar un tratament ortopedic sau chirurgical foarte corect
care are scopul de a reduce deplasarea şi de a repune fragmentele osoase, daca nu integral in
pozitia lor initiala, cel putin intr-o pozitie cat mai corecta (cu un procentaj de contact cat mai
ridicat).

 Dupa codificarea regiunilor anatomice (clasificarea AO)

- folosirea unui cod cu cinci simboluri care permite stabilirea gravitatii, a
prognosticului si alegerea indicatiei terapeutice.
Cuprinde cinci simboluri :
- Primele doua simboluri definesc codificarea localizarii fracturii :
- prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului :
brat = 1
antebrat = 2
coapsa = 3
gamba = 4
coloana =5
bazin = 6
mana = 7
picior = 8
centura scapulara = 9
- a doua cifra reprezinta localizarea la nivelul osului, fiecare os lung fiind
impartit in trei segmente numerotate :
epifiza proximala = 1
diafiza = 2
epifiza distala = 3
oasele gambei au patru segmente :
epifiza proximala = 1
diafiza = 2
epifiza distala = 3
maleola = 4
Exemplu: o fractura codificata 42 reprezinta o fractura la nivelul gambei (4), la nivelul
diafizei (2).

SIMPTOMATOLOGIE
Fractura impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul local
sau difuz la distanta, constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este centrul de
unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim la tabloul clinic
semne generale şi locale.
Examinarea clinica trebuie sa fie atenta si blanda.
Se apeleaza la inspectie, cu ajutorul careia se depisteaza:
- deformatia;

24
 - tumefactia;
- excoriatiile;
- plagile.
Prin palpare se localizeaza durerea, se apreciaza temperatura locala si se examineaza
circulatia sub focar
De obicei sunt de evitat miscarile pasive, la nevoie se cere pacientului o miscare
activa, dar cu prudenta

Semne clinice generale

Bolnavul traumatizat, cu fractura, are o stare generala alterata mai mult sau mai putin,
de obicei o indispozitie generala.
Socul traumatic, care in caz de hemoragie masiva imbraca forma de soc hemoragic, iar
in leziuni osoase complicate cu zdrobiri ale partilor moi imbraca forma de „sindrom de
zdrobire”.
Hipertermia locala este determinata in unele cazuri de resorbtii din focarul de fractura.
Semnele generale constau in tahicardie, modificari ale valorilor tensiunii arteriale,
stare de agitatie. Aceste modificari dispar in timp dupa imobilizare, fara sa fie nevoie de
tratament simptomatic.

Semnele clinice locale se impart in semne de probabilitate şi semne de certitudine.

Semne de probabilitate:
- durerea este un semn constant şi valoros; este o durere puternica, intr-un punct fix şi
se intensifica la mobilizarea segmentului respectiv; durerea poate localiza destul de exact
sediul fracturii;
- echimoza – apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura (in cazul fracturilor osoase
superficiale) şi mult mai tarziu cand fractura se gaseste la nivelul unui segment acoperit de o
masa musculara mai bine reprezentata, in care difuzarea sangelui spre suprafata se produce
mai greu;
- hematomul;
- deformarea regiunii este un semn deosebit de important; dintre oasele la care
deformarea se observa cel mai usor amintim oasele lungi;
- scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabila; este evidenta pentru oasele
lungi, unice, cum sunt femurul, humerusul; trebuie stiut ca exista scurtarea segmentului şi in
cazul unei luxatii, ceea ce impune un examen atent;
- impotenta functionala este cauzata de lipsa de continuitate a parghiei osoase;
impotenta functionala in cazul fracturilor incomplete sau cu fragmente bine angrenate este
mai putin evidenta;
- flictenele sunt rezultatul decolorarii epidermei de catre plasma sau sangele iesit din
focarul de fractura; este un semn constant sau tardiv;
- edemul local se explica prin vasodilatatie ca şi prin tulburari circulatorii locale care
apar reflex sau sunt determinate de modificari locale patologice –compresiuni pe vasele de
intoarcere.
Semne de certitudine:
- mobilitatea anormala in focar – atunci cand executam manevre asupra oaselor pe
care le banuim fracturate şi constatam mobilitatea anormala a acestora, avem certitudinea de
fractura; manevrele pentru depistarea fracturii pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande
deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa;
- crepitatiile osoase – miscarea foarte blanda a fragmentelor osoase produce un
zgomot caracteristic, care daca se percepe, poate fi un indiciu important;
- intreruperea evidenta a continuitatii osoase (la inspectie sau la palpare);

25
 - netransmisibilitatea miscarilor;
- angulaţia diafizara a osului lung;
- examenul radiologic (radiografierea) este absolut indispensabil pentru radiografierea
diagnosticului de fractura, precum şi pentru precizarea tipului acesteia;
- probleme de dependenta.

Leziuni asociate
 Tegumentele pot sa se prezinte :
- fara leziuni;
- cu leziuni localizate;
- cu decolare circumscrisa;
- cu decolare intinsa;
- necroza cutanata cu deschidere secundara a focarului de fractura.
 Musculatura din jurul focarului poate fi :
- nelezata;
- cu leziuni circumscrise la un grup muscular;
- cu leziuni musculare extensive;
- sindrom de compartiment.
 Trunchiurile vasculo-nervoase se pot prezenta :
- fara leziuni;
- leziuni ale unui nerv;
- leziuni vasculare izolate;
- amputatii subtotale sau totale
Ruperea vaselor mici provoaca hematomul fractural.
Ruperea vaselor mari provoaca hemoragii periculoase.
Periostul poate fi decolat, rupt, uneori interpunandu-se intre fragmentele fracturate.

DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA

Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice.
El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu :
- denumirea osului fracturat;
- locul fracturii;
- daca este fractura inchisa/deschisa;
- daca intereseaza articulatia;
- capetele osoase
Exemplu : „ fractura inchisa 1/3 medie femur drept, transversala, fara deplasare „.
Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective ;
- stabilirea diagnosticului de fractura ;
- aprecierea starii tegumentelor ;
- contuzii susceptibile de evolutie spre necroza;
- deschiderea focarului de fractura ;
- cercetarea complicatiilor ;
- obligatoriu se vor examina: pulsul distal, temperatura si coloratia tegumentului,
motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura.
In politraumatisme, examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile terapeutice.

26
 In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie pentru a evita
emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul imobilizarii pacientului.

Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii :

 STADIUL I – sau faza colusului primar – se caracterizeaza prin formarea de
os nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in primele zile sau
saptamani;
 STADIUL al-II-lea - sau faza colusului secundar – se caractreizeaza prin
formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.

COMPLICATIILE FRACTURILOR
Pot fi sistematizate in complicatii imediate (locale şi generale) şi complicatii tardive
locale.
Din grupa complicatiilor generale, pe primul plan se situeaza socul posttraumatic
manifestat in special la accidentatii cu politraumatisme. Tratamentul acestuia trebuie sa fie
precoce, intensiv şi corect, condus de personal medical calificat.
Embolia apare de regula prin fragmente de grasimi mobilizate din focarul de fractura
in torentul circulator. Ea se poate localiza pulmonar (exprimata clinic prin junghi toracic,
cianoza, dispnee) sau cerebral, producand somnolenta, confuzie, coma, tulburari de vedere,
deficite motorii. La cateva zile dupa accidentul embolic, urina pacientului poate contine
picaturi fine de grasime.
Imobilizarea la pat, in special la bolnavii varstnici, poate favoriza congestia
pulmonara, aparitia de pneumonii acute, chiar bronhopneumonii severe.
De asemenea, retentia acuta de urina şi infectiile urinare pot fi observate la purtatorii
unui adenom de prostata imobilizati la pat consecutiv unei fracturi.
Alteori, in contextul tulburarilor fiziopatologice induse se socul traumatic, o serie de
afectiuni preexistente se pot decompensa şi produce: cetoacidoza la diabetici, insuficienta
cardiaca sau crize anginoase la pacientii cardiaci sau coronarieni.
Dintre complicatiile locale imediate mentionam:
- fractura deschisa, produsa fie prin strapungerea partilor moi şi tegumentului de catre
capetele osoase fracturate, fie prin crearea unei solutii de continuitate tegumentara de insusi
agentul traumatic. Gravitatea deosebita a fracturilor deschise este reprezentata de riscul major
al suprainfectarii. Practic orice fractura deschisa trebuie considerata de la inceput ca fiind
contaminata microbian şi tratata ca atare;
- leziunile nervoase (prin compresie, elongatie sau chiar sectionare) intereseaza mai
frecvent nervul radial in santul de tensiune al humerusului, nervul median de la plica cotului,
nervul sciatic popliteu la nivelul colului peronier;
- leziunile vasculare, cu producerea unor plagi arteriale sau venoase, se soldeaza cu
hematoame in fracturile inchise sau cu hemoragie externa in cele deschise; compresia pe
trunchiurile vasculare poate produce fenomene ischemice, uneori grave, ale segmentului
afectat.
Intreruperea de parti moi intre capetele osoase fracturate şi deplasate poate produce
intarzieri in formarea calusului şi chiar aparitia in timp a unei pseudartroze.
Ischemia la nivelul membrului fracturat se poate manifesta sub forma:
- ischemiei cutanate cu delimitare consecutiva de escare ce prin desprindere deschid
focarul de fractura;
- ischemiei cronice nervoase şi musculare – are drept rezultat in timp scleroze şi
retractii tendinoase şi musculare, parestezii, pareze şi chiar paralizii definitive;
- ischemiei acute severe, mergand pana la gangrenarea membrului.

27
 Complicatiile locale tardive – calusul vicios este rezultatul consolidarii unei fracturi
incorect reduse sau redeplasate sub aparatul de contenţie. In aceste cazuri, consolidarea are
loc in pozitii defectuoase care antreneaza in timp tulburari functionale, deteriorarea functiei
articulare, hipotrofii musculare. Tratamentul calusului consta in corectarea pe cale
chirurgicala a deplasarilor.
Intarzierea in consolidare constituie o alta complicatie locala posibila. Diagnosticul se
bazeaza pe faptul ca, dupa intervalul normal necesar consolidarii, la mobilizarea focarului,
pacientul acuza dureri.
Pseudartroza constituie starea definitiva care urmeaza in timp intarzierii in
consolidare. Principalele cauze sunt: infectia in focarul de fractura, erorile terapeutice,
necroza fragmentelor osoase, afectiunile debilitante.
Diagnosticul pseudartrozei se bazeaza pe:
- mobilitatea in focar, de obicei nedureroasa; uneori mobilitatea este foarte redusa sau
lipseste (pseudartroza fibroasa stransa);
- impotenta fibroasa partiala;
- examenul radiografic care arata oase densificate operculante, efilate sau ingrosate,
intre ele interpunandu-se un tesut fibros dur.
Tratamentul pseudartrozelor este prin excelenta chirurgical, urmand consolidarea in
pozitie normala a capetelor osoase, asociat dupa caz cu imobilizarea gipsata de contenţie.
Osteoamele periarticulare posttraumatice apar tardiv, dupa 2-3 saptamani, in jurul
articulatiei sau in muschii din vecinatatea acesteia, prin depuneri de saruri calcare in
hematoamele periarticulare. Radiologic apar mici opacitati cu contur neted şi structura
omogena. Tratamentul consta in extirparea lor chirurgicala.
Osteoporoza posttraumatica are ca principale mecanisme de producere tulburari
neuro- şi vasomotorii locale şi se exprima clinic prin dureri, hipotrofie musculara, cianoza şi
hipotermie locala, hiperhidroza.
Radiologic se observa o demineralizare intensa, decalcifieri osoase extinse.
Tratamentul urmareste ameliorarea regimului circulator local, suplimentarea aportului de
calciu şi vitamina D, kinetoterapie.

EVOLUTIA
Evoluţia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de tip osos
care poarta denumirea de calus şi care va suda intre ele fragmentele osoase, realizand
refacerea continuitatii osului, deci vindecarea biologica şi functionala.
Constituirea calusului osos şi variatiile de timp pana la consolidarea definitiva depind
de:
- varsta pacientului – cu cat inainteaza in varsta vindecarea se face mai greu;
- dimensiunea osului – oasele mai groase se consolideaza mai greu decat cele subtiri;
- starea biologica generala;
- numarul total al fracturilor concomitente şi cel al fracturilor produse pe acel
segment.
Semnele vindecarii fracturii sunt disparitia durerii in focarul de fractura, disparitia
edemului, a mobilitatii anormale, a impotentei functionale, sunt obiective de radiografie de
„control” a segmentului pe care se observa prezenta calusului in focarul de fractura.

TRATAMENTUL FRACTURILOR
Orice fractura reprezinta o urgenta şi tratamentul incepe la locul producerii
accidentului.
Primul ajutor consta in:
- calmarea durerii;

28
 - imobilizarea provizorie;
- transportul accidentatului.
Principii de imobilizare provizorie a fracturilor:
- atelele improvizate sau specializate vor fi captusite cu vata sau alte materiale textile
pentru a nu leza tegumentele sau a nu spori durerea;
- in atele se vor fixa cele doua articulatii vecine regiunii fracturate – supra şi
subiacente focarului de fractura;
- manevrele de imobilizare vor fi facute cu multa blandete;
- extremitatea segmentului fracturat (degetele de la mana şi picior) va fi lasata
descoperita (pentru a supraveghea circulatia);
- atelele se fixeaza cu faşa circulara, serpuitoare, suficient de strans ca sa nu permita
mobilizarea fragmentelor osoase, dar fara sa impiedice circulatia.
Tratamentul ortopedic:
- calmarea durerii;
- radiografie fata şi profil;
- imobilizarea in aparat gipsat;
- reducerea fracturii: asezarea fragmentelor osoase fracturate, in asa fel incat sa se
refaca forma anatomica a osului.
Reducerea fracturii:
- imediata – urmata de imobilizare in aparatul gipsat sau atele gipsate;
- extensie continua – care poate deveni mijloc terapeutic de vindecare definitiva.
Reducerea se realizeaza cu atat mai usor cu cat timpul scurs de la accidentare este mai
scurt, iar contractura musculara antalgica-reflexa este anihilata printr-o buna anestezie.
Manevrele de reducere ortopedica pot fi efectuate normal sau folosind anumite dispozitive
speciale, ca masa ortopedica şi cadrele reductoare. In unele cazuri, cum sunt fracturile de
diafiza femurala cu deplasare, pentru realinierea progresiva a capetelor osoase, se utilizeaza
sisteme de tractiune continua cu broşa transosoasa la care este atasata o greutate metalica.
Imobilizarea ortopedica dupa reducerea fracturii se obtine de cele mai multe ori prin aplicarea
unui aparat gipsat, mai rar recurgandu-se la sisteme de imobilizare prin tractiune continua.
Un bun aparat gipsat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa imobilizeze o
articulatie deasupra şi alta sub focarul de fractura; sa fie suficient de strans pentru a nu
permite deplasarea, dar sa nu jeneze circulatia sangvina; sa imobilizeze segmentul afectat in
pozitie functionala.
Controlul radiografic se va face atat imediat dupa aplicarea aparatului gipsat, cat şi
ulterior, pentru a urmari procesul de cicatrizare sau pentru a surprinde eventualele deplasari
secundare.
Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor ce nu pot fi rezolvate prin manevre
ortopedice. In principal, operatia consta in deschiderea focarului de fractura, reducerea
fragmentelor deplasate şi fixarea acestora prin diverse procedee de osteosinteza (brose,
suruburi, placi cu suruburi, tije), confectionarea de materiale metalice inerte biologic.
Dupa obtinerea pe cale ortopedica sau chirurgicala a reducerii şi imobilizarii focarului
de fractura, la scurt timp trebuie inceput un program progresiv de recuperare functionala,
constand in exercitii de contractura musculara, gimnastica medicala, fizioterapie. Acesta
urmareste mentinerea functionalitatii articulare, prevenirea hipotrofiilor musculare şi a
tulburarilor circulatorii in membrul afectat.

PRINCIPALELE TIPURI DE FRACTURI ALE GAMBEI

Din punct de vedere anatomopatologic, se deosebesc urmatoarele tipuri :
Fracturile platoului tibial
Fracturile diafizare

29
 Fracturile pilonului tibial
Fracturile maleolare
CARACTERISTICI
o Fracturile platoului tibial – sunt fracturile intraarticulare ce afecteaza epifiza
proximala a tibiei pe o distanta de 6 cm de la linia interarticulara.
Apar, de obicei, la adultii tineri si la varstnici prin caderea in picioare pe gamba
intinsa.
o Fracturile diafizare – pot fi localizate la nivelul :
- diafizei peroniere – prin lovitura directa sau indirecta, prin contractia violenta a
bicepsului femural ;
- diafizei tibiale – prin lovitura directa pe gamba, sau indirecta prin torsiunea gambei
cu piciorul fixat ;
- ambelor diafize gambiere – prin traumatisme violente directe sau indirecte.

CONDUITA DE ASISTENTA PRIMARA

Masurile de supravietuire si stabilizare atunci cand fractura este asociata
politraumatismului, trebuie sa preceada imobilizarea provizorie, ele se bazeaza pe algoritmul
ABC ( air, breath, circulation) si constau in:
- dezobstructie oro-faringiana;
- oxigenoterapie pe masca (cand este posibil);
- hemostaza provizorie;
- abord venos periferic pentru perfuzie si solutie Ringer lactat 500ml;
- protectie termica;
- sonda gastrica pentru evacuarea continutului gastric;
- monitorizarea functiilor vitale;
- sedarea durerii cu analgezice.

Imobilizarea provizorie a focarului de fractura are drept obiective :

- calmarea durerii
- impiedicarea complicatiilor (deschiderea focarului de fractura, hemoragia,
sectionarea nervilor).
Imobilizarea provizorie este precedata de degajarea membrelor, dezbracarea acestora
prin sacrificarea imbracamintei ( taiere la incheieturi).

Mijloace folosite la imobilizarea provizorie

- Speciale – atele metalice sau din material plastic, din piele, lemn, gonflabile;
- Improvizate – scanduri din lemn, placaj, bete, bastoane, umbrele, schiuri, coaja de
copac sau chiar membrul sanatos.

TEHNICI DE IMOBILIZARE PROVIZORIE

Imobilizarea cu o singura atela asezata pe fata inferioara, care se intinde de la
jumatatea coapsei sau de la plica fesiera spre partea distala, pana la varful degetelor.
 Pentru protejare, se aseaza un strat gros de vata la calcai precum si la coapsa, sub
capatul proximal al atelei ;
 Se va avea in vedere ca piciorul sa fie asezat in unghi drept fata de gamba ;

30
 Atela posterioara se fixeaza cu fesi, cordoane elastice, conduse circular pe toata
lungimea atelei ;
 Imobilizarea cu doua atele egale ca lungime, care se aseaza lateral, una pe partea
externa si alta pe partea interna a membrului inferior. Ele se intind de la radacina
coapsei pana la calcai, de care se fixeaza cu legaturi de fasa, condusa in forma de
« 8 » si sub talpa pentru a imobiliza si incheietura gleznei.
 Imobilizare cu trei atele ;
 Se folosesc atele mai lungi, egale, care sa se intinda de la genunchi pana la calcai
si o a treia mai scurta, cat lungimea talpei piciorului. Cele doua atele lungi se
aplica pe partile laterale ale gambei, de sub genunchi pana la calcai si se fixeaza cu
lagaturi circulare. Acest tip de imobilizare trebuie folosit numai in cazurile in care
nu exista posibilitatea aplicarii primelor doua tehnici.

31
 CAPITOLUL III
PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATII ŞI
INTERVENTII AUTONOME ŞI DELEGATE

PARTICIPAREA ASISTENTEI LA ACTE DE INVESTIGATIE

Pentru precizarea diagnosticului de fractura este necesar un examen clinic minutios şi
examene paraclinice pentru decelarea altor afectiuni concomitente fracturii, cat şi pentru
pozitivarea examenului clinic.
Examenul clinic consta in inspectie, palpare, percutie şi auscultatie. In cazul
diagnosticarii unei fracturi, de mare valoare sunt inspectia şi palparea, percutia şi auscultatia
care dau indicatii asupra starii generale a pacientului. Astfel, la inspectia locala se observa
semnele de fractura, acestea fiind certificate prin palpare, ce indica un diagnostic pozitiv de
fractura.
Dintre examenele paraclinice cel mai important şi cu valoare de diagnostic este
examenul radiologic. Radiografia se executa obligatoriu in orice suspiciune de fractura sau
leziuni de parti moi articulare. Ea furnizeza date despre sediul, tipul fracturii şi, mai ales,
stabileste atitudinea terapeutica.
Alte examene paraclinice cum ar fi examenele de laborator ale produselor biologice şi
patologice, au importanta crescuta in stabilirea complicatiilor generale, a tratamentului şi, mai
ales, a evolutiei pacientului.
In leziunile sistemului osteo-articular se mai realizeaza cu scop explorator şi terapeutic
punctii articulare, osoase şi biopsice.

Participarea asistentei la efectuarea examenului clinic:

- are grija ca in timpul examinarii geamurile sa fie inchise şi sa nu se circule prin
camera;
- va tine seama de pudoarea pacientului şi va izola patul de examinare cu un
paravan;
- pregateste psihic pacientul, explicandu-i conditiile desfasurarii acestuia;
- pregateste fizic pacientul (pozitionare, dezbracare);
- dupa examinare imbraca pacientul; il aseaza intr-o pozitie antalgica.

Participarea asistentei la efectuarea examenului radiologic:

- pregateste psihic pacientul (ii explica necesitatea examenului şi conditiile in care
se realizeaza);
- pregateste fizic pacientul, corespunzator regiunii anatomice ce urmeaza a fi
explorata;
- ii va indeparta obiectele de imbracaminte radioopace, care pot cauza greseli de
interpretare a imaginii radiologice (nasturi, margele, medalioane etc.);
- insoteste pacientul la serviciul radiologie, unde il va ajuta la dezbracare, imbracare,
sustinere etc.
- asistenta se va proteja fata de sursa de raze roentgen şi de pacient cu sorţ şi manusi
speciale;
- dupa tehnica conduce pacientul la pat;

32
 - examenul radiologic efectuat se noteaza in foaia de observatie.
Participarea asistentei la recoltarea produselor biologice şi patologice pentru
examene de laborator:
- pregateste psihic pacientul;
- pregateste fizic pacientul – regim alimentar, repaus la pat, asezare in pozitie
corespunzatoare in functie de recoltare;
- pregateste materialele şi instrumentele necesare recoltarii (perna elastica, musama,
aleza, alcool medicinal, tampoane, garou, manusi chirurgicale, tavita renala,
holder, ace, vacuumtainere cu dopuri de diferite culori conventionale);
- efectueaza tehnica;
- dupa efectuarea tehnicii aseaza pacientul comod in pat; il supravegheaza;
- completeaza buletinul de analiza (numele şi prenumele pacientului, numarul
salonului şi al patului, natura produsului, analiza ceruta, data recoltarii);
- expediaza imediat produsele recoltate la laborator.

PARTICIPAREA ASISTENTEI LA INTERVENTII AUTONOME ŞI

DELEGATE

a. La locul accidentului:
- asigurarea unui mediu de securitate pentru pacient;
- anamneza (de la pacient daca este constient sau de la anturaj) pentru a afla
circumstantele producerii traumatismului, ora, starea pacientului in momentul
producerii traumatismului;
- efectuarea bilantului lezional:
o examinarea segmentului anatomic afectat;
o - examinarea celorlalte regiuni in vederea decelarii leziunilor asociate;
o - aprecierea starii de constienta;
o - aprecierea functiilor vitale.
- acordarea primului ajutor tinand cont de elementele de gravitate care pun in pericol
viata pacientului;
- in cazul unei parti amputate, aceasta va fi recuperata imediat şi introdusa intr-un
recipient cu gheata.

b. Pe timpul transportului:
- pozitionare corecta a pacientului in mijlocul de transport;
- continuarea masurilor de prim ajutor;
- prevenirea şi combaterea unor complicatii;
- supravegherea pacientului:
o starea de constienta;
o functiile vitale;
o culoarea tegumentelor;
o modificari aparute in starea pacientului;
o la indicatia medicului instituirea unei perfuzii, recoltare de produse
biologice, administrarea tratamentului medicamentos.
c. In spital:
Interventiile sunt diferentiate in functie de tipul traumatismului şi de starea
pacientului.
Pacienti imobilizati in aparat gipsat:
- urmarirea miscarilor şi segmentelor distale (degetele membrelor superioare şi
inferioare);

33
 - observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat (cianoza, paloare);
- sesizarea medicului in cazul in care pacientul acuza furnicaturi, amorteli, presiune
la nivelul membrului afectat;
- sesizarea oricarui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat (mirosul fetid denota
prezenta escarei de decubit sau infectia plagii);
- observarea schimbarii culorii aparatului gipsat la nivelul plagii (sange, secretii
purulente);
- asezarea obiectelor de stricta necesitate langa patul pacientului şi inlaturarea
obstacolelor;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
- aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat;
- educarea pacientului:
o modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea pozitiei şi
deplasare; verificarea intelegerii recomandarilor facute;
o necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carja, baston) in deplasare
pentru protejarea membrului lezat, in timpul consolidarii;
o modul de efectuare a unor miscari, fara a prejudicia procesul de vindecare;
o consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat;
o necesitatea respectarii repausului la pat şi a indicatiilor medicului;
o exercitii in perioada de recuperare.
- urmareste şi noteaza functiile vitale;
- la cererea medicului efectueaza testarea sensibilitatii la diferite medicamente
(xilina, penicilina);
- administreaza medicatia prescrisa de medic;
- urmareste efectul medicamentelor administrate şi semnaleaza medicului
eventualele efecte adverse.
Functiile vitale sunt indicatori ai starii de sanatate sau de boala; se masoara atunci:
- cand intervine o schimbare in starea de sanatate;
- cand pacientul este spitalizat (la internare, pe perioada spitalizarii şi la externare);
- inainte şi dupa proceduri invazive de disgnostic;
- inainte, in timpul şi dupa interventiile chirurgicale;
- inainte şi dupa administrarea de medicamente care au efect asupra aparatului
respirator şi cardiovascular;
- inainte şi dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile
vitale (mobilizarea pacientului imobilizat la pat timp indelungat).
Pentru masurarea functiilor vitale, asistenta:
- pregateste materiale şi instrumentar in stare de functionare;
- pregateste psihic pacientul (explica tehnica, necesitatea efectuarii tehnicii);
- pregateste fizic pacientul (pozitie, repaus);
- asigura un microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste, temperatura
camerei, umiditate);
- trebuie sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale in functie de sex şi
varsta;
- trebuie sa cunoasca antecedentele medicale şi tratamentele prescrise ale
pacientului;
- va comunica medicului modificarile functiilor vitale;
- trebuie sa stie notarea şi reprezentarea grafica a functiilor vitale in foaia de
temperatura.
Masurarea şi notarea respiratiei: pacientul sta in decubit dorsal; nu trebuie anuntata
procedura. Asistenta isi aseaza fata palmara pe suprafata toracelui pacientului. Se apreciaza

34
frecventa, tipul, simetria, amplitudinea, ritmul respiratiei, se numara miscarile inspiratorii
timp de un minut şi se consemneaza in foaia de temperatura printr-un punct cu pix cu mina
verde. Fiecare linie orizontala reprezinta doua inspiratii.
Masurarea şi notarea pulsului: pacientul sta in decubit dorsal, cu repaus fizic 10-15
minute. Asistenta isi fixeaza degetele palpatorii la nivelul arterei (de obicei artera radiala) şi
numara tensiunea şi pulsatiile timp de un minut, valoarea obtinuta consemnandu-se in foaia de
temperatura printr-un punct cu pix cu mina rosie. Fiecare linie orizontala reprezinta patru
pulsatii. Se apreciaza frecventa, ritmicitatea, volumul, tensiunea şi celeritatea pulsului.
Masurarea şi notarea tensiunii arteriale: se asigura repausul fizic şi psihic cu 15
minute inainte; masurarea se face cu un tensiometru cu mercur sau cu manometru asezat pe
brat la nivelul arterei humerale. Valorile obtinute se noteaza cu o linie orizontala rosie,
hasurandu-se spatiul obtinut.
Masurarea şi notarea temperaturii: termometrul cu mercur este mentinut la nivelul
axilei timp de 10 minute. Se noteaza printr-un punct cu pix cu mina albastra.
In administrarea medicamentelor, asistenta:
- respecta medicamentul prescris de medic;
- identifica medicamentul prescris dupa eticheta, forma de prezentare, miros,
culoare, consistenta;
- verifica calitatea medicamentelor, observand integritatea, culoarea medicamentelor
solide; sedimentarea, tulburarea, opalescenta medicamentelor sub forma de solutie;
- respecta caile de administrare prescrise de medic;
- respecta orarul şi ritmul de administrare al medicamentelor pentru a se mentine
concentratia constanta in sange;
- respecta doza de medicament – doza unica şi doza pe 24 de ore;
- respecta somnul fiziologic al pacientului – organizeaza administrarea in afara
orelor de somn (se trezeste pacientul in cazul administrarii antibioticelor,
chimioterapicelor cu ore fixe de administrare);
- evita incompatibilitatile medicamentoase cauzate de asocierea unor solutii
medicamentoase in aceeasi seringa, in acelasi pahar;
- serveste pacientul cu doza unica de medicament pentru administrarea pe cale orala;
- respecta urmatoarea succesiune in administrarea medicamentelor: pe cale orala –
solide, lichide, apoi injectii, dupa care administreaza ovule vaginale, supozitoare;
- informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise in ceea ce priveste efectul
urmarit şi efectele adverse;
- anunta imediat medicul privind greselile produse in administrarea medicamentelor,
legate de doza, calea şi tehnica de administrare;
- administreaza imediat solutiile injectabile aspirate in fiole, flacoane;
- respecta masurile de asepsie, de igiena pentru a preveni infectiile intraspitalicesti.
Testarea sensibilitatii la xilina: asistenta pregateste materialele pentru injectia
intradermica (seringa sterila de 0,5 ml, gradata in sutimi de ml, ace sterile, tampoane sterile de
vata şi tifon, alcool, tavita renala, fiola de xilina 2 %, manusi sterile), medicatia de urgenta
(adrenalina, efedrina, hemisuccinat de hidrocortizon) şi pacientul din punct de vedere psihic.
Dupa dezinfectia locului injectiei, injecteaza pe fata anterioara a antebratului in grosimea
dermului 0,1 ml xilina 2 %; se observa formarea unei papule cu aspectul cojii de portocala
(buton dermic); se retrage brusc acul, nu se tamponeaza locul injectiei; reactia se citeste dupa
30 minute şi se raporteaza medicului.
Injectia intramusculara: asistenta pregateste materialele (seringi sterile cu capacitatea
corespunzatoare cantitatii solutiei medicamentoase, ace sterile, tampoane sterile de vata şi
tifon, alcool, tavita renala, manusi sterile) şi informeaza pacientul cu privire la necesitatea şi
conditiile efectuarii acestei tehnici. In regiunea fesiera dezinfecteaza locul injectiei, se intinde

35
pielea intre indexul şi policele mainii stangi şi se inteapa perpendicular pielea cu acul montat
la seringa; se verifica pozitia acului prin aspirare; se injecteaza lent solutia; se retrage brusc
acul cu seringa şi se dezinfecteaza locul, masandu-se usor. Dupa efectuarea injectiei pacientul
este asezat comod, cu repaus fizic 5-10 minute.
Administrarea medicamentelor sub forma de tablete pe cale orala: asistenta
informeaza pacientul asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului şi a
eventualelor efecte secundare; daca starea pacientului o permite, i se va da in pozitie sezand.
Tableta se aseaza pe limba pacientului şi se inghite cu o cantitate suficienta de apa pregatita in
prealabil in paharul pacientului.

36
 CAPITOLUL IV
PLANURI DE INGRIJIRE ALE BOLNAVILOR CU FRACTURA DE
GAMBA

CAZUL I

CULEGEREA DATELOR
SURSE DE INFORMATIE
- primare (pacienta);
- secundare (familia pacientei, echipa medicala, foaia de observatie).

DATE PRIVIND IDENTITATEA BOLNAVULUI

Date relativ stabile
Nume: B.
Prenume: A.
Varsta: 21 ani
Sex: femeiesc
Stare civila: necasatorita
Nationalitate: romana
Religia: ortodoxa
Ocupatia: studenta

Date variabile
Domiciliul: Satu Mare
Alimentatia: echilibrata şi diversificata care ii asigura necesarul zilnic de calorii;
preferinte: dulciurile şi cartofii prajiti. Masticatie şi apetit normale.
Consumul de cafea, tutun, alcool, droguri: consuma o ceasca de cafea zilnic, 1-2 tigari
ocazional. Nu consuma alcool, droguri.
Obiceiuri: isi petrece timpul liber cu parintii şi fratele, citeste, merge cu grupul de
prieteni in excursii, la teatru.
Conditii de viata: Locuieste impreuna cu parintii şi cu fratele mai mic intr-un
apartament de 4 camere. Fiind o persoana sociabila, are foarte multi prieteni.

Starea de sanatate anterioara

Boli anterioare: bolile infecto-contagioase ale copilariei. Neaga boli cronice sau
infecto-contagioase in familie.
Stari fiziologice: menarha la 12 ani, flux moderat, nedureros. 0 G. 0 P.
Interventii chirurgicale: apendicectomie la varsta de 6 ani.
Accidente: nu a avut.

Date antropometrice:
Grup sanguin: A II
Rh: pozitiv
Greutate: 60 kg
Inaltime: 170 cm
Deficite senzoriale: nu prezinta

37
 Proteze: nu prezinta
Alergii: nu este alergica la nimic

INFORMATII LEGATE DE BOALA

Temperatura: 36,9oC
Puls: 70 p/min, regulat
Tensiunea arteriala: 120/65 mmHg
Respiratia: 19 r/min
Apetit: normal
Eliminare: mictiuni şi scaune normale
Somn: linistit, doarme 8-9 ore pe zi
Miscarea: mobilitate foarte buna, practica gimnastica aerobica
Anxietate: moderata
Stres: nu este stresata
Confort: nu este obisnuita cu mediul spitalicesc
Stare depresiva: nu prezinta
Stare de constienta: constienta, orientata in timp şi spatiu
Capacitate de comunicare: este comunicativa

Motivele internarii: durere vie la nivelul gambei stangi; impotenta functionala a

membrului inferior stang; mobilitate osoasa anormala cu senzatie de fragmente osoase.

Istoricul bolii: in dimineata zilei de 07.03.2018, in drum spre piata, tanara aluneca pe
scara din fata blocului in care locuieste, se dezechilibreaza şi cade pe piciorul stang. Imediat
ce a cazut, pacienta a simtit o durere vie la nivelul gambei stangi. Se prezinta la Unitatea
Primiri Urgente a Spitalului Judetean Ploiesti, unde i se acorda primele ingrijiri şi i se
recomanda internarea.

Diagnostic medical: Fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.

Data internarii: 07.03.2018, ora 9:30

Examen clinic general

Tegumente şi mucoase: normal colorate.
Tesut celular subcutanat: normal reprezentat.
Sistem ganglionar-limfatic: normal la palpare.
Sistem osteo-articular: intreruperea continuitatii osoase la nivelul gambei stangi;
imobilitatea membrului inferior stang.
Aparat respirator: torace normal conformat, miscari respiratorii simetrice, murmur
vezicular prezent bilateral. Frecventa respiratorie: 19 r/min.
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice, pulsul
periferic prezent şi bine batut. TA = 126/65 mmHg. P = 70 p/min, regulat.
Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, tranzit intestinal normal, ficat şi
splina in limite normale.
Aparat uro-genital: loji renale libere, suple şi nedureroase, mictiuni fiziologice.
SNC: echilibrat.

Examen clinic local

- echimoza plantara este liniara şi discreta;

38
 - deformarea regiunii este tipica;
- la palpare se percep crepitatii osoase;
- miscarea membrului inferior stang este limitata şi dureroasa.

Stare fizica la internare

- stare generala relativ buna;
- durere vie in focarul de fractura;
- impotenta functionala a membrului inferior stang;
- tahipnee moderata;
- functii vitale cu urmatoarele valori: TA = 120/65 mmHg, P = 70 p/min, R = 19 r/min,
T = 36,9oC

Examen radiologic: radiografie fata şi profil gamba stanga, in urma careia se

precizeaza diagnosticul: fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

a. Nevoi afectate – surse de dificultate
Nevoia Manifestari de Manifestari de Sursa de dificultate
fundamentala independenta dependenta
- a respira şi a avea o - respiratie ritmica, - tahipnee moderata - durere şi imobilitate
buna circulatie simetrica
- R=16-19 r/min
- TA=120/65 mmHg
- P=70 p/min, regulat
- tegumente normal
colorate
- a bea şi a manca - dentitie buna, - apetit diminuat - durere
completa - imobilizare
- masticatie usoara şi - spitalizare
eficace
- reflex de deglutitie
prezent
- digestie normala
- a se misca şi a avea - limitarea miscarilor - aparat gipsat
o buna postura - dificultate de a se - durere
mobiliza
- a dormi şi a se - adormiri cu - durere
odihni dificultate - imobilizare gipsata
- treziri frecvente in - anxietate
timpul noptii
- oboseala
- a fi curat, ingrijit, a - tegumente şi fanere - dificultate - durere
proteja tegumentele curate, ingrijite şi temporara in a-şi - imobilizare in
şi mucoasele integre acorda ingrijiri AGFP
igienice
- a evita pericolele - frica, neliniste, - durere
perturbarea somnului - afectare fizica,
- predispozitie la imobilizare in AGFP
accidente - spitalizare

39
 - necunoasterea
prognosticului bolii
- a comunica - integritatea - dificultate de a - spitalizare
persoanei şi a stabili legatura cu - aparat gipsat
organelor sale de familia şi prietenii
simt
- dezvoltare
intelectuala normala
- a se recrea - inactivitate - spitalizare
- durere
- aparat gipsat

b. Stabilirea problemelor
Probleme actuale:
- alterarea integritatii fizice;
- durere vie la nivelul gambei stangi;
- imobilizare;
- disconfort, oboseala;
- anxietate;
- vulnerabilitate fata de pericole;
- deficit temporar de autoingrijire;
- dificultate de a lua legatura cu familia şi prietenii;
- dificultate de a indeplini activitati recreative.
Probleme potentiale:
- risc de complicatii cauzate de alterarea integritatii fizice şi imobilizare:
- atrofie musculara;
- anchiloiza;
- tulburari respiratorii şi circulatorii;
- formarea unui calus vicios.
- risc de accidentare (cadere);
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului.
c. Stabilirea gradului de dependenta
- grad 3 de dependenta temporara; pacienta prezinta surse de dificultate diferite, deci
are nevoie de echipa de ingrijire şi ulterior de o persoana pentru a-şi satisface anumite nevoi
fundamentale.
d. Diagnostic de nursing
- alterarea integritatii fizice in urma traumatismului prin cadere manifestata prin
impotenta functionala insotita de durere vie in focarul de fractura;
- postura inadecvata din cauza aparatului gipsat şi a durerii, manifestata prin limitarea
miscarilor şi dificultate de a se mobiliza;
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului, in conditiile
durerii, imobilizarii şi spitalizarii;
- somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza constrangerii fizice in aparat gipsat,
durerii şi anxietatii, manifestat prin adormiri cu dificultate, treziri frecvente in timpul noptii,
oboseala;
- anxietate moderata şi vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerii, afectarii fizice
cu imobilizare in aparat gipsat, necunoasterii prognosticului bolii, manifestata prin frica,
neliniste, perturbarea somnului, predispozitie la accidente (caderi);

40
 - deficit temporar de autoingrijire din cauza durerii şi imobilizarii in aparat gipsat
manifestat prin dificultate in executia ingrijirilor igienice;
- perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii din cauza spitalizarii şi imobilizarii in
aparat gipsat manifestata prin dificultate de a stabili legatura cu acestia;
- dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza durerii, imobilizarii in aparat
gipsat, spitalizarii, manifestata prin inactivitate;
- risc de complicatii cauzat de alterarea integritatii fizice şi imobilizarii: atrofie
musculara, anchiloza, tulburari respiratorii şi circulatorii, calusare vicioasa.

PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
a. Obiectiv global
- pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sa-şi satisfaca
singura nevoile fundamentale şi sa se reintegreze in societate.
b. Obiective specifice
- pacienta sa beneficieze de conditii optime de ingrijire şi de tratament adecvat;
- pacienta sa inteleaga importanta imobilizarii;
- pacienta sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt posibil;
- pacienta sa aiba un regim alimentar corespunzator, bogat in calciu şi vitamine;
- pacienta sa fie echilibrata psihic, sa adopte masurile necesare pentru diminuarea
anxietatii.
c. Obiective pe perioada de urgenta
- pacienta sa fie linistita – calmarea durerilor;
- pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale şi locale de urgenta, sa i se explice, sa
inteleaga necesitatea acestora, sa coopereze cu echipa de ingrijire;
- imobilizarea provizorie;
- precizarea diagnosticului clinic şi radiologic;
- primul ajutor a fost acordat in Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Satu
Marei şi a constat in:
o calmarea durerii cu Algocalmin 2 fiole, i.m.;
o examinarea clinica a segmentului fracturat;
o efectuarea unei radiografii fata şi profil a oaselor gambei stangi pentru
precizarea diagnosticului;
o imobilizarea provizorie intr-o atela Cramer.

41
 APLICAREA INTERVENTIILOR

Problema Obiective Interventii autonome şi Evaluare

delegate
Alterarea Pacienta: - pacienta a fost internata in - in urma
integritatii - sa prezinte sectia Ortopedie intr-un salon interventiilor
fizice. dureri diminuate curat, luminos, aerisit, cu o autonome şi delegate
Cauza: in intensitate temperatura optima; durerea a diminuat
- traumatismul pana la disparitie - am asigurat conditiile de treptat; dupa
Manifestari: in decurs de 24- microclimat, confort, utilajul imobilizare in AG s-a
- durere vie in 48 ore; auxiliar necesar schimbarii mentinut o jena
focarul de - imobilizare pozitiei şi mobilizarii dureroasa la nivelul
fractura şi corecta in aparat pacientei; focarului de fractura;
impotenta gipsat in vederea - am sfatuit pacienta sa nu - functiile vitale s-au
functionala formarii şi efectueze miscari care i-ar incadrat in limite
consolidarii putea accentua durerea; normale;
calusului osos; - am condus pacienta la - rezultatele
- sa prezinte stare serviciul Radiologie pentru examenelor de
de relativ confort radiografia de control; laborator au foat in
fizic. - am masurat şi notat functiile limite normale;
vitale; - controlul radiologic
- la indicatia medicului am confirma
administrat antialgic imobilizarea corecta.
(Algocalmin 1 fiola i.m.);
- am evaluat caracteristicile
durerii;
- am recoltat produse biologice
şi patologice la indicatia
medicului (VSH, HLG, uree
sanguina, hematocrit, TGO,
TGP);
- am pregatit pacienta in
vederea reducerii ortopedice;
- la indicatia medicului am
executat testare la Xilina 2 %;
- am participat cu medicul la
reducerea ortopedica a
fracturii.
Postura Pacienta: - am invatat pacienta - dupa 2 zile pacienta
inadecvata. - sa-şi adapteze modalitati de mobilizare activa se acomodeaza cu
Cauze: miscarile la noile permise, i-am fixat pe aparatul gipsat;
- imobilizare in conditii create de marginea distala a patului durerile au cedat;
AG; imobilizarea in agatatoare cu ajutorul carora sa - pacienta a inceput
- durere. AG; se poata ridica mai usor in sa se mobilizeze cu
Manifestari: - sa beneficieze pozitie sezand; ajutorul carjelor; are
- limitarea de relativ confort - la fiecare 2 ore am ajutat tonusul şi forta
miscarilor; fizic; pacienta sa se mobilizeze, sa ia musculara pastrate.
- dificultate de a - calmarea durerii in pat pozitii cat mai comode
se misca. pentru a preveni aparitia

42
 escarelor de decubit. Am
protejat zonele expuse prin
asezarea de pernite moi de vata
invelite in tifon;
- am ajutat pacienta sa se
imbrace/dezbrace, sa-şi
efectueze toaleta zilnica, sa se
alimenteze;
- la indicatia medicului am
administrat Algocalmin 2 fiole
i.m.
Risc de alterare Pacienta: - am explicat pacientei rolul - pacienta şi-a
a nutritiei: - sa-şi recapete alimentatiei pentru mentinerea recapatat apetitul, se
deficit. apetitul in echilibrului biologic al alimenteaza şi se
Cauze: urmatoarele 2 organismului şi pentru hidrateaza
- durere; zile; favorizarea vindecarii corespunzator.
- imobilizare; - sa fie (formarea calusului);
- spitalizare. echilibrata - am luat legatura cu familia
Manifestari: nutritional; pentru furnizarea alimentelor
- diminuarea - sa i se asigure preferate şi in acelasi timp
apetitului. un regim bogate in calciu (lapte, branza,
alimentar bogat oua) dar şi fructe proaspete
in calciu şi pentru favorizarea tranzitului şi
vitamine. combaterea eventualei
constipatii din cauza
imobilizarii;
- am ajutat pacienta sa se
alimenteze, servindu-i
alimentele in conditii igienice,
pe cat posibil alimentele
preferate.
Somn Pacienta: - am ajutat pacienta sa aiba o - pacienta beneficiaza
inadecvat. - sa beneficieze pozitie corespunzatoare in pat de ore de somn
Cauze: de ore suficiente pentru a se putea odihni; suficiente; se simte
- aparat gipsat; de somn; - am rugat pacienta sa evite odihnita.
- durere; - sa prezinte picotelile in timpul zilei;
- anxietate. somn odihnitor. - la indicatia medicului am
Manifestari: administrat Diazepam 10 mg, 1
- adoarme cu tableta seara, inainte de
dificultate; culcare.
- treziri
frecvente;
- oboseala.
- Anxietate Pacienta: - am explicat pacientei - anxietatea s-a
moderata; - sa-şi inteleaga mecanismul de producere dar diminuat odata cu
- Vulnerabilitate boala, necesitatea şi de vindecare a fracturii; acomodarea cu
fata de pericole. imobilizarii; - am discutat cu pacienta aparatul gipsat şi
Cauze: - sa coopereze cu despre tratamentul pe care il va diminuarea durerii;
- durere; echipa de face pe perioada spitalizarii; - pacienta
- imobilizare; ingrijire pentru o - la indicatia medicului am colaboreaza cu

43
- necunoasterea evolutie administrat medicatie echipa de ingrijire;
prognosticului favorabila rapida; antialgica (Algocalmin) şi - pacienta prezinta o
bolii. - pacienta sa tranchilizanta (Diazepam) pe stare psihica buna;
Manifestari: beneficieze de un cale orala; - pacienta se
- frica; mediu de - am ajutat pacienta sa se mobilizeaza corect cu
- neliniste; siguranta, fara mobilizeze, sfatuind-o sa nu carjele; este atenta.
- perturbarea accidente. faca miscari inutile, spre a
somnului; reduce riscul unei eventuale
- predispozitie caderi;
la accidente. - am invatat pacienta cum sa
foloseasca carjele şi cum sa se
deplaseze corect cu ele.
Deficit Pacienta sa-şi - am efectuat toaleta corporala - in urma aplicarii
temporar de mentina a pacientei, pe regiuni; interventiilor
autoingrijire. tegumentele şi - interventiile aplicate nevoii pacienta prezinta
Cauze: mucoasele curate de a se misca şi de a avea o tegumente şi
- durere; şi integre. buna postura satisfac şi aceasta mucoase curate şi
- imobilizare in nevoie. integre.
AG.
Manifestari:
- dificultate in
executia
ingrijirilor
igienice.
Perturbarea Pacienta: - inlesnesc accesul familiei şi Obiectiv realizat.
comunicarii cu - sa poata prietenilor pacientei in salon in
familia şi comunica cu timpul orelor de vizita;
prietenii. familia şi - sfatuiesc pacienta sa
Cauze: prietenii sai. comunice telefonic cu
- spitalizare; apropiatii sai in afara orelor de
- imobilizare in vizita.
aparat gipsat.
Manifestari:
- dificultate de a
stabili legatura
cu acestia.
Dificultate de a Pacienta: - explorez şi stabilesc Obiectiv realizat
se recrea. - sa prezinte stare impreuna cu pacienta ce
Cauze: de buna activitati recreative ii produc
- durere; dispozitie. placere, in conditiile
- imobilizare in imobilizarii şi spitalizarii;
AG; - permit ca familia sa-i aduca
- spitalizare. un aparat TV portabil pentru ca
Manifestare: pacienta sa urmareasca
- inactivitate. emisiunile preferate.

Risc de Pacienta: - am supravegheat faciesul In urma interventiilor

complicatii. - sa fie pacientei; autonome şi delegate
Cauze: echilibrata din - am observat, masurat şi notat aplicate, pacienta are
- alterarea punct de vedere respiratia şi pulsul; o evolutie favorabila,

44
integritatii respirator şi - am masurat şi notat tensiunea fara complicatii.
fizice; circulator; arteriala şi temperatura;
- imobilizare. - sa prezinte - am observat ritmic aspectul
valori ale tegumentelor degetelor
functiilor vitale membrului afectat.
in limite
normale.

EVALUARE FINALA
La data de 07.03.2018, pacienta in varsta de 21 de ani se prezinta la spital in urma unei
caderi accidentale cu urmatoarele acuze: durere vie la nivelul gambei stangi, impotenta
functionala a membrului inferior stang, mobilitate osoasa anormala cu senzatie de cracmente
osoase. In urma examinarii medicale şi a examenului radiologic se stabileste diagnosticul
medical de fractura helicoidala a tibiei la nivelul gambei stangi şi se decide internarea
pacientei.
Pe parcursul internarii, pacienta a beneficiat de tratament ortopedic, antialgic,
tranchilizant; avand o evolutie favorabila, se externeaza la data de 10.03.2018 cu stare
generala ameliorata, functii vitale cu valori in limite normale.

Diagnostic la externare: Fractura helicoidala 1/3 medie la nivelul tibiei gambei

stangi. Imobilizare 40 zile in aparat gipsat pelvipodal care cuprinde articulatia genunchiului şi
articulatia gleznei.

Bilantul autonomiei la externare:

In urma interventiilor autonome şi delegate, la externare pacienta prezinta:
- stare de dependenta redusa deoarece se deplaseaza cu ajutorul unei carje;
- respiratie spontana libera;
- puls ritmic, amplu, bine batut;
- alimentare şi hidratare corespunzatoare;
- echilibrata din punct de vedere fizic şi psihic;
- somn fiziologic;
- tegumente şi mucoase curate şi integre;
- poate efectua unele activitati recreative şi de destindere;
- cunoaste masurile de prevenire a complicatiilor.

Recomandari la externare:
Plan de recuperare şi reintegrare socio-profesionala:
- va respecta perioada de imobilizare in aparat gipsat (40 de zile);
- va efectua miscari reduse, fara fortarea membrului afectat;
- va respecta un regim alimentar bogat in proteine, calciu, saruri minerale;
- dupa scoaterea aparatului gipsat, va efectua exercitii fizice usoare, care sa puna in
miscare grupele de muschi aflate in imobilitate prelungita.

45
 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR
SURSE DE INFORMATIE
- primare (pacienta);
- secundare (familia pacientei, echipa medicala, foaia de observatie).

DATE PRIVIND IDENTITATEA BOLNAVULUI

Nume şi prenume: MS
Sex: F
Varsta: 56ani
Domiciliu: Satu Marea
Stare civilă: Căsătorită
Religie: Ortodoxă
Naţionalitate: Română
Ocupaţie: Croitor
APF: PM: 13ani, Nr. Sarcini: 1, Nr. Naşteri: 1, Nr. Avorturi: 0
APP: Apendicectomie la 23 de ani, HTA
AHC: Boli cardiace
Alergii la medicamente: Neagă
Tratament la domiciliu: Aspenter, Leridip, Metoprolol
Data internării: 26.02.2018
Data externării: 05.03.2018
Diagnostic medical: Fractură 1/3 inferioară gambă dreaptă cu deplasare
Condiţii de viaţă: din relatările aparţinătorilor am aflat că pacienta locuieşte într-o
casă obişnuită, împreună cu soţul.
Istoricul bolii: Pacienta relatează că a alunecat pe gheaţă şi a căzut în membrul inferior
drept unde a simţit o durere puternică. A fost transportată la serviciul de urgenţă al SJU Satu
Mare unde în urma examenului clinic şi paraclinic a fost diagnosticat cu fractură 1/3 inferioară
gambă dreaptă cu deplasare. Se internează în secţia Ortopedie pentru tratament de specialitate
Examen clinic: Pacienta prezintă: impotenţă funcţională la nivelul membrului inferior
dreaptă, durere, insomnie, inapetenţă, greţuri, vărsături.

Observare iniţială:
Ex. general: TA = 174/91mmHg, P=130b/min, T = 36.4C, Î=1.71m, G=70kg
Ex. local: impotenţă funcţională la nivelul membrului inferior dreaptă, durere, greţuri,
vărsături, somn neregulat
Pacienta este dependentă de următoarele nevoi:
1. Nevoia de a evita pericolele.
2. Nevoia de a elimina
3. Nevoia de a se mişca şi avea o bună postură
4. Nevoia de a comunica
5. Nevoia de a respira şi avea o bună circulaţie
6. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
7. Nevoia de a se alimenta şi hidrata.
8. Nevoie de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea

46
 Explorări paraclinice
Analiza Valori obţinute Valori normale
Creatinină 0.8 mg/dl 0.50 – 0.90 mg/dl
Glicemie 88.6 mg/dl 70 – 115 mg/dl
Uree 38.6 mg/dl 10 – 50 mg/dl
APTT 20.1 sec 25-38 sec
INR+AP+TQ 81.3% 80 – 100 %
INR 1.15 0.8 – 1.13
Hemoleucograma
Leucocite 8.3 x 10^3/μL 3.6 – 10.0 x 10^3/μL
Hematii 3.6 x 10^3/μL 3.5 – 6.0 x 10^3/μL
Hemoglobină 4.2 x 10^3/μL 11 – 16 x 10^3/μL
Hematocrit 33.3 x 10^3/μL 36 – 52 x 10^3/μL
1
fractură /3 inferioară gambă dreaptă cu deplasare fără
Radiografie gamba dreaptă
fragmente osoase

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

a. Nevoi afectate – surse de dificultate
Nevoia Manifestari de Manifestari de Sursa de dificultate
fundamentala independenta dependenta
- a respira şi a avea o - respiratie ritmica, - tahipnee moderata - durere şi imobilitate
buna circulatie simetrica
- R=16-19 r/min
- TA=160/85 mmHg
- P=70 p/min, regulat
- tegumente normal
colorate
- a se alimenta - dentitie relativ buna - apetit diminuat - durere
- masticatie usoara şi - imobilizare
eficace - spitalizare
- reflex de deglutitie
prezent
- digestie normala
- a elimina - vărsături - durere
- gust neplăcut - starea generală
alterată
- a se misca şi a avea - limitarea miscarilor - aparat gipsat
o buna postura - dificultate de a se - durere
mobiliza
- a dormi şi a se - adormiri cu - durere
odihni dificultate - imobilizare gipsata
- treziri frecvente in - anxietate
timpul noptii
- oboseala
- a fi curat, ingrijit, a - tegumente şi fanere - dificultate - durere
proteja tegumentele curate, ingrijite şi temporara in a-şi - imobilizare in
şi mucoasele integre acorda ingrijiri AGFP
igienice

47
- a evita pericolele - frica, neliniste, - durere
perturbarea somnului - afectare fizica,
- predispozitie la imobilizare in AGFP
accidente - spitalizare
- necunoasterea
prognosticului bolii
- a comunica - integritatea - dificultate de a - spitalizare
persoanei şi a stabili legatura cu - aparat gipsat
organelor sale de familia şi prietenii
simt
- dezvoltare
intelectuala normala
- a se recrea - inactivitate - spitalizare
- durere
- aparat gipsat

b. Stabilirea problemelor
Probleme actuale:
- alterarea integritatii fizice;
- durere vie la nivelul gambei stangi;
- imobilizare;
- disconfort, oboseala;
- anxietate;
- vărsături;
- vulnerabilitate fata de pericole;
- deficit temporar de autoingrijire;
- dificultate de a lua legatura cu familia şi prietenii;
- dificultate de a indeplini activitati recreative.
Probleme potentiale:
- risc de complicatii cauzate de alterarea integritatii fizice şi imobilizare:
- atrofie musculara;
- anchiloza;
- tulburari respiratorii şi circulatorii;
- formarea unui calus vicios.
- risc de accidentare (cadere);
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului.
c. Stabilirea gradului de dependenta
- grad 3 de dependenta temporara; pacienta prezinta surse de dificultate diferite, deci
are nevoie de echipa de ingrijire şi ulterior de o persoana pentru a-şi satisface anumite nevoi
fundamentale.
d. Diagnostic de nursing
- alterarea integritatii fizice in urma traumatismului prin cadere manifestata prin
impotenta functionala insotita de durere vie in focarul de fractura;
- postura inadecvata din cauza aparatului gipsat şi a durerii, manifestata prin limitarea
miscarilor şi dificultate de a se mobiliza;
- risc de alterare a nutritiei prin deficit din cauza diminuarii apetitului, in conditiile
durerii, imobilizarii şi spitalizarii;
- somn inadecvat cantitativ şi calitativ din cauza constrangerii fizice in aparat gipsat,
durerii şi anxietatii, manifestat prin adormiri cu dificultate, treziri frecvente in timpul noptii,
oboseala;

48
 - anxietate moderata şi vulnerabilitate fata de pericole din cauza durerii, afectarii fizice
cu imobilizare in aparat gipsat, necunoasterii prognosticului bolii, manifestata prin frica,
neliniste, perturbarea somnului, predispozitie la accidente (caderi);
- deficit temporar de autoingrijire din cauza durerii şi imobilizarii in aparat gipsat
manifestat prin dificultate in executia ingrijirilor igienice;
- perturbarea comunicarii cu familia şi prietenii din cauza spitalizarii şi imobilizarii in
aparat gipsat manifestata prin dificultate de a stabili legatura cu acestia;
- dificultate de a indeplini activitati recreative din cauza durerii, imobilizarii in aparat
gipsat, spitalizarii, manifestata prin inactivitate;
- risc de complicatii cauzat de alterarea integritatii fizice şi imobilizarii: atrofie
musculara, anchiloza, tulburari respiratorii şi circulatorii, calusare vicioasa.

PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
a. Obiectiv global
- pacienta sa fie recuperata din punct de vedere functional pentru a putea sa-şi satisfaca
singura nevoile fundamentale şi sa se reintegreze in societate.
b. Obiective specifice
- pacienta sa beneficieze de conditii optime de ingrijire şi de tratament adecvat;
- pacienta sa inteleaga importanta imobilizarii;
- pacienta sa prezinte dureri diminuate in intensitate intr-un timp cat mai scurt posibil;
- pacienta sa aiba un regim alimentar corespunzator, bogat in calciu şi vitamine;
- pacienta sa fie echilibrata psihic, sa adopte masurile necesare pentru diminuarea
anxietatii.
c. Obiective pe perioada de urgenta
- pacienta sa fie linistita – calmarea durerilor;
- pacienta sa beneficieze de ingrijiri generale şi locale de urgenta, sa i se explice, sa
inteleaga necesitatea acestora, sa coopereze cu echipa de ingrijire;
- imobilizarea provizorie;
- precizarea diagnosticului clinic şi radiologic;
- primul ajutor a fost acordat in Unitatea Primiri Urgente a Spitalului Judetean Satu
Marei şi a constat in:
o calmarea durerii cu Algocalmin 2 fiole, i.m.;
o examinarea clinica a segmentului fracturat;
o efectuarea unei radiografii fata şi profil a oaselor gambei drepte pentru
precizarea diagnosticului;
o imobilizarea provizorie.

APLICAREA INTERVENTIILOR

Problema Obiective Interventii autonome şi Evaluare

delegate
Alterarea Pacienta: - pacienta a fost internata in - in urma
integritatii - sa prezinte sectia Ortopedie intr-un salon interventiilor
fizice. dureri diminuate curat, luminos, aerisit, cu o autonome şi delegate
Cauza: in intensitate temperatura optima; durerea a diminuat
- traumatismul pana la disparitie - am asigurat conditiile de treptat; dupa
Manifestari: in decurs de 24- microclimat, confort, utilajul imobilizare in AG s-a
- durere vie in 48 ore; auxiliar necesar schimbarii mentinut o jena
focarul de - imobilizare pozitiei şi mobilizarii dureroasa la nivelul
fractura şi corecta in aparat pacientei; focarului de fractura;

49
impotenta gipsat in vederea - am sfatuit pacienta sa nu - functiile vitale s-au
functionala formarii şi efectueze miscari care i-ar incadrat in limite
consolidarii putea accentua durerea; normale;
calusului osos; - am condus pacienta la - rezultatele
- sa prezinte stare serviciul Radiologie pentru examenelor de
de relativ confort radiografia de control; laborator au foat in
fizic. - am masurat şi notat functiile limite normale;
vitale; - controlul radiologic
- la indicatia medicului am confirma
administrat antialgic imobilizarea corecta.
(Algocalmin 1 fiola i.m.);
- am evaluat caracteristicile
durerii;
- am recoltat produse biologice
şi patologice la indicatia
medicului (VSH, HLG, uree
sanguina, hematocrit, TGO,
TGP);
- am pregatit pacienta in
vederea reducerii ortopedice;
- la indicatia medicului am
executat testare la Xilina 2 %;
- am participat cu medicul la
reducerea ortopedica a
fracturii.
Postura Pacienta: - am invatat pacienta - dupa 3 zile pacienta
inadecvata. - sa-şi adapteze modalitati de mobilizare activa se acomodeaza cu
Cauze: miscarile la noile permise, i-am fixat pe aparatul gipsat;
- imobilizare in conditii create de marginea distala a patului durerile au cedat;
AG; imobilizarea in agatatoare cu ajutorul carora sa - pacienta a inceput
- durere. AG; se poata ridica mai usor in sa se mobilizeze cu
Manifestari: - sa beneficieze pozitie sezand; ajutorul carjelor; are
- limitarea de relativ confort - la fiecare 2 ore am ajutat tonusul şi forta
miscarilor; fizic; pacienta sa se mobilizeze, sa ia musculara pastrate.
- dificultate de a - calmarea durerii in pat pozitii cat mai comode
se misca. pentru a preveni aparitia
escarelor de decubit. Am
protejat zonele expuse prin
asezarea de pernite moi de vata
invelite in tifon;
- am ajutat pacienta sa se
imbrace/dezbrace, sa-şi
efectueze toaleta zilnica, sa se
alimenteze;
- la indicatia medicului am
administrat Algocalmin 2 fiole
i.m.
Risc de alterare Pacienta: - am explicat pacientei rolul - pacienta şi-a
a nutritiei: - sa-şi recapete alimentatiei pentru mentinerea recapatat apetitul, se
deficit. apetitul in echilibrului biologic al alimenteaza şi se

50
Cauze: urmatoarele 2 organismului şi pentru hidrateaza
- durere; zile; favorizarea vindecarii corespunzator.
- imobilizare; - sa fie (formarea calusului);
- spitalizare. echilibrata - am luat legatura cu familia
Manifestari: nutritional; pentru furnizarea alimentelor
- diminuarea - sa i se asigure preferate şi in acelasi timp
apetitului. un regim bogate in calciu (lapte, branza,
alimentar bogat oua) dar şi fructe proaspete
in calciu şi pentru favorizarea tranzitului şi
vitamine. combaterea eventualei
constipatii din cauza
imobilizarii;
- am ajutat pacienta sa se
alimenteze, servindu-i
alimentele in conditii igienice,
pe cat posibil alimentele
preferate.
Somn Pacienta: - am ajutat pacienta sa aiba o - pacienta beneficiaza
inadecvat. - sa beneficieze pozitie corespunzatoare in pat de ore de somn
Cauze: de ore suficiente pentru a se putea odihni; suficiente; se simte
- aparat gipsat; de somn; - am rugat pacienta sa evite odihnita.
- durere; - sa prezinte picotelile in timpul zilei;
- anxietate. somn odihnitor. - la indicatia medicului am
Manifestari: administrat Diazepam 10 mg, 1
- adoarme cu tableta seara, inainte de
dificultate; culcare.
- treziri
frecvente;
- oboseala.
- Anxietate Pacienta: - am explicat pacientei - anxietatea s-a
moderata; - sa-şi inteleaga mecanismul de producere dar diminuat odata cu
- Vulnerabilitate boala, necesitatea şi de vindecare a fracturii; acomodarea cu
fata de pericole. imobilizarii; - am discutat cu pacienta aparatul gipsat şi
Cauze: - sa coopereze cu despre tratamentul pe care il va diminuarea durerii;
- durere; echipa de face pe perioada spitalizarii; - pacienta
- imobilizare; ingrijire pentru o - la indicatia medicului am colaboreaza cu
- necunoasterea evolutie administrat medicatie echipa de ingrijire;
prognosticului favorabila rapida; antialgica (Algocalmin) şi - pacienta prezinta o
bolii. - pacienta sa tranchilizanta (Diazepam) pe stare psihica buna;
Manifestari: beneficieze de un cale orala; - pacienta se
- frica; mediu de - am ajutat pacienta sa se mobilizeaza corect cu
- neliniste; siguranta, fara mobilizeze, sfatuind-o sa nu carjele; este atenta.
- perturbarea accidente. faca miscari inutile, spre a
somnului; reduce riscul unei eventuale
- predispozitie caderi;
la accidente. - am invatat pacienta cum sa
foloseasca carjele şi cum sa se
deplaseze corect cu ele.
Deficit Pacienta sa-şi - am efectuat toaleta corporala - in urma aplicarii
temporar de mentina a pacientei, pe regiuni; interventiilor

51
autoingrijire. tegumentele şi - interventiile aplicate nevoii pacienta prezinta
Cauze: mucoasele curate de a se misca şi de a avea o tegumente şi
- durere; şi integre. buna postura satisfac şi aceasta mucoase curate şi
- imobilizare in nevoie. integre.
AG.
Manifestari:
- dificultate in
executia
ingrijirilor
igienice.
Perturbarea Pacienta: - inlesnesc accesul familiei şi Obiectiv realizat.
comunicarii cu - sa poata prietenilor pacientei in salon in
familia şi comunica cu timpul orelor de vizita;
prietenii. familia şi - sfatuiesc pacienta sa
Cauze: prietenii sai. comunice telefonic cu
- spitalizare; apropiatii sai in afara orelor de
- imobilizare in vizita.
aparat gipsat.
Manifestari:
- dificultate de a
stabili legatura
cu acestia.
Dificultate de a Pacienta: - explorez şi stabilesc Obiectiv realizat
se recrea. - sa prezinte stare impreuna cu pacienta ce
Cauze: de buna activitati recreative ii produc
- durere; dispozitie. placere, in conditiile
- imobilizare in imobilizarii şi spitalizarii;
AG; - permit ca familia sa-i aduca
- spitalizare. un aparat TV portabil pentru ca
Manifestare: pacienta sa urmareasca
- inactivitate. emisiunile preferate.

Risc de Pacienta: - am supravegheat faciesul In urma interventiilor

complicatii. - sa fie pacientei; autonome şi delegate
Cauze: echilibrata din - am observat, masurat şi notat aplicate, pacienta are
- alterarea punct de vedere respiratia şi pulsul; o evolutie favorabila,
integritatii respirator şi - am masurat şi notat tensiunea fara complicatii.
fizice; circulator; arteriala şi temperatura;
- imobilizare. - sa prezinte - am observat ritmic aspectul
valori ale tegumentelor degetelor
functiilor vitale membrului afectat.
in limite
normale.

EVALUARE FINALA
Pacienta MS, in vârstă de 56 ani, se internează în secţia Ortopedie cu următoarele
simptome: impotenţă funcţională la nivelul membrului inferior stâng, durere predominant
noaptea, anxietate, apatie.

52
 În urma examenelor clinice şi paraclinice se pune diagnosticul medical de Fractură 1/3
inferioară gambă dreaptă cu deplasare. I s-a efectuat imobilizare în aparat circular tip gheată şi
a fost menţinută sub supraveghere.
În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat pacienta este echilibrată hidroelectrolitic,
functiile vitale sunt în limite fiziologice, prezintă o evoluţie normală a plăgii spre cicatrizare,
tegumente curate, o circulaţie adecvată vârstei, somn corespunzător, se mobilizează cu ajutor
şi a acumulat informaţii noi cu privire la boala sa, evolutie şi tratament.
Pe perioada spitalizării a urmat tratamentul prescris. Evoluţie normală. Se externează
cu stare generală bună.
Recomandări:
 Control ortopedic după 30 zile de la externare
 Regim dietetic bogat în calciu şi vitamine
 Evitarea obiceiurile de viaţă dăunătoare
 Revine la control după 35 de zile pentru scoaterea aparatului gipsat

53
 CONCLUZII

EDUCATIE PENTRU SANATATE

Educatia pentru sanatate in ceea ce priveste fractura se axeaza pe evitarea accidentelor
şi traumatismelor de multiple cauze şi pe constientizarea in privinta traumatismelor mici a
unei categorii de bolnavi care prezinta risc potential şi care sunt expusi foarte usor la fracturi.
In aceasta categorie intra bolnavii cu oase patologice, care au in ele abcese, formatiuni
tumorale, osteoporoza.
Educatia pentru sanatate are o importanta deosebita la persoanele in varsta, la care
tesutul osos sufera un proces de distrugere fiziologica, copii care sunt expusi frecvent la
accidente.
Bolnavii care au prezentat fracturi trebuie sa cunoasca la externare faptul ca segmentul
osos prezinta o fragilitate deosebita şi trebuie sa evite accidentele şi traumatismele de orice
fel.
Asistenta medicala trebuie sa convinga pacientii inca din perioada in care sunt
imobilizati pentru o fractura, ca reluarea activitatii la parametrii anteriori nu poate sa se fac
afara o actiune sustinuta de recuperare la care bolnavii trebuie sa participe foarte activ.
De asemenea, datoria asistentei este sa convinga pacientii sa respecte sfaturile
medicale ale cadrelor medicale de specialitate şi ale instructorilor de reeducare fizica din
serviciile unde vor merge sa faca aceasta recuperare.
Pe perioada spitalizarii asistenta are obligatia de a ajuta pacientii in satisfacerea
nevoilor fundamentale. De asemenea, asistenta participa la acte de investigatii şi tratament.
Dintre investigatii: punctia osoasa, punctia articulara – pregateste pacientul psihic şi fizic in
vederea realizarii tehnicii. Pentru tratamentul chirurgical asistenta pregateste pacientul
preoperator, supravegheaza intra- şi postoperator.

54
 BIBLIOGRAFIE

Manual de chirurgie, vol. I – Dr. M. Mihailescu

Patologie chirurgicala şi mica chirurgie – P. Simici

Anatomia şi fiziologia omului – Dr. Radu N. Carmaciu, Dr. Cezar Th. Niculescu

Mic atlas de anatomia omului – Dr. docent Dem. Theodorescu

Urgente medico-chirurgicale – Lucretia Titirca

Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali – Lucretia Titirca

Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi ingrijiri corespunzatoare nevoilor

fundamentale – Lucretia Titirca

Tehnici de evaluare şi ingrijiri acordate de asistentii medicali – Lucretia Titirca

Explorari functionale şi ingrijiri speciale acordate bolnavului – Lucretia Titirca

55