Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Precizați care sunt cele sapte principii ale managementului calităţii şi discutați pe scurt
despre abordarea procesuală.
Se consideră în managementul calităţii că atingerea unui obiectiv este mai eficientă şi mai eficace
atunci când resursele şi activităţile implicate sunt coordonate ca fiind un proces.
De aceea, proiectarea unui sistem de management al calităţii debutează cu identificarea şi
definirea proceselor organizaţiei. Pasul următor este stabilirea locului şi rolului fiecărui proces în
cadrul sistemului, urmărind succesiunea şi interacţiunea dintre procese.
Etapele parcurse sunt următoarele:
- definirea proceselor necesare în acord cu specificul organizaţiei;
- identificarea elementelor de intrare şi ieşire, precum şi a modului de măsurare a acestora;
- identificarea interfeţelor fiecărui proces cu funcţiile organizaţiei;
- evaluarea riscurilor asociate proceselor, în raport cu impacturile potenţiale ale acestora asupra
obiectivelor organizaţiei şi a diferitelor părţi interesate (clienţi, personal, furnizori, parteneri
etc.);
- stabilirea responsabilităţilor şi autorităţii pentru operarea fiecărui proces.
Proiectarea unui proces presupune să se stabilească:
- etapele procesului;
- modalităţile şi frecvenţa de măsurare a elementelor de intrare / ieşire;
- echipamentele, metodele, datele şi alte resurse necesare pentru operare;
- necesităţile de instruire a personalului implicat.
Definirea proceselor are deseori drept rezultat o reprezentare în formă tabelară a elementelor
specifice fiecărui proces, care include: elemente de intrare, etape, responsabili, echipamente, proceduri,
indicatori, frecvenţa de măsurare, elemente de ieşire.
În acestă etapă, luând în considerare obiectivele definite pentru activităţile operaţionale, trebuie
definite elementele necesare furnizării serviciului incluzând:
- verificarea furnizării (raportări şi documente de primire a mărfurilor);
- validare (realizarea de transporturi de validare pentru analiza timpului între diferite puncte şi în
condiţii diferite de trafic, analiză de consumuri şi condiţii specifice rutei);
- monitorizare (raportări periodice privind distanţe parcurse, condiţii de trafic, consumuri ş.a.,
înregistrări tahograf etc.);
- inspecţie (primire-predare mijloc de transport, inspecţia spaţiilor de încărcare, inspecţii tehnice);
- criterii de acceptare (timp de livrare, pierderi admise);
- înregistrări (mate’s receipt, cargoplan etc.).
Planificarea serviciilor de transport presupune, mai ales în cazul serviciilor de linie sau a celor de
transport pasageri, un grafic de furnizare, în care factorul timp este unul extrem de important.
Mijloacele de transport sunt alocate în funcţie de comenzile primite sau de graficul de furnizare
rezultat din analizele de trafic, o realocare dinamică a acestora fiind uneori necesară.
Pentru perioadele cu solicitări crescute de servicii furnizorul poate avea parteneriate pentru
subcontractarea parţială sau totală a transportului pe anumite rute. În acest caz externalizarea presupune o
evaluare corespunzătoare a partenerului şi ţinerea sub control a procesului subcontractat.
Astfel de parteneriate, cu planificări comune pe rute date, se utilizează deseori şi în cazurile în
care doi sau mai mulţi operatori nu au cantitatea de marfă sau numărul de pasageri până la nivelul
capacităţii mijlocului de transport (de ex. utilizarea aceleiaşi aeronave de două linii aeriene pentru o
anumită rută).
Planificările includ, după caz, puncte şi cantităţi de aprovizionare cu combustibil, alimente, apă,
lubrifianţi şi alte consumabile, schimburi de echipaj etc.
11. Precizați care sunt elementele care contribuie la stabilirea obiectivelor auditului de
sistem.
Planificarea auditurilor interne se face luând în considerare obiectivele stabilite de conducere pentru
acestea În Standardul ISO 19011 sunt arărate o serie de astfel de elemente
Elemente care contribuie la stabilirea obiectivelor auditului:
- Prioritatile conducerii
- Riscuri specifice organizatiei
- Cerintele clientilor si ale altor parti interesate
- Nevoia de evaluare a furnizorilor
- Cerinte legale, reglementate si contractuale
- Cerintele sistemului de management
- Intentiilor de dezvoltare
12. Precizați care sunt etapele parcurse în vederea realizării auditului sistemului de
management.
Auditurile debutează de obicei cu o şedinţă de deschidere, care are rolul de a pune în contact
echipa de audit cu reprezentanţii zonelor auditate şi de a stabili sau reconfirma elementele principale ale
auditului (obiective, program, metode, comunicare, confidenţialitate, clasificare deficienţelor, sistem de
contestare etc.)
După şedinţa de audit fiecare membru al echipei se deplaseză împreună cu ghidul repartizat de
auditat la locul unde se operează procesele şi se gestionează documentele specifice acestora desfăşurând
auditul în conformitate cu programul stabilit şi agreat.
Metodele şi tehnicile de audit presupun realizarea de interviuri, analiza documentelor şi
înregistrărilor în scopul identificării dovezilor de conformare cu cerinţele ce se constituie în criterii de
audit.
Pentru colectarea dovezilor de audit, în funcţie de domeniul şi complexitatea acestuia, auditorii
identifică cele mai potrivite surse de informaţii şi metodele potrivite pentru fiecare situaţie, trecând apoi
la aplicarea acestora, consemnarea şi analiza datelor relevante.
Pe baza analizei în raport cu criteriile de audit sunt documentate constatări, ale căror discuţie, în
cadrul echipei de audit, prin coroborarea informaţiilor şi verificări încrucişate se stabilesc concluziile
auditului
După finalizarea activităţilor de audit echipa se reuneşte şi dezbate informaţiile colectate în raport
cu criteriile de audit, stabilind concluziile acestuia. Aceste concluzii sunt apoi comunicate
reprezentanţilor auditatului într-o şedinţă de închidere.
O astfel de şedinţă include aspectele pozitive identificate de echipa de audit, eventualele
deficienţe, oportunităţile de îmbunătăţire, recomandările audtorilor şi concluzia acestora în raport cu
obiectivul auditului.
Rezultatele auditului intern fac obiectul analizei efectuate de management.
Plan de audit
Declaratie privind confidentialitatea raportului
Lista de difuzare
Confirmarea atingerii obiectivelor
Planurile actiunilor de urmarire
Recomandari de imbunatatire
Opiniile audiatilor
Zonele auditate
Rezumat al procesului de audit
Reprezentantii auditatului
Începând din anul 2015 a fost adoptată o structură comună pentru standardele de management,
având în vedere practica organizațiilor de a integra pe timpul implementării cerințele mai multor astfel de
standard.
Astfel deja noile ediții ale standardelor ISO 9001 (privind sistemele de management al calității) și
ISO 14001 (privind managementul de mediu) au adoptat această nouă structură.
Structura include 10 subcapitole, având cerințe de la 4 la 10:
1. Domeniu de aplicare
2. Referințe normative
3. Termini și definiții
4. Contextul organizației
5. Leadership
6. Planificare
7. Suport
8. Operare
9. Evaluarea performanței
10. Îmbunătățire
La apariția noilor ediții toate standardele de management vor adopta acestă structură.
Standarde din domeniu aplicate de firme de transport mai sunt ISO 45001 (privind sănătatea și securitatea
operațională, care înlocuiește OHSAS 18001), ISO 28000 (privind managementul securității lanțului
logistic de aprovizionare), ISO 22000 (privind managementul siguranței alimentare) etc.
Pentru determinarea contextului organizației, este important să se stabilească care sunt aspectele externe
și interne care au o influență semnificativă asupra rezultatelor acesteia. Contextul extern organizației are
la bază aspecte care provin la nivel internațional, național, regional sau local, din mediile: economic,
cultural, tehnologic, competițional, de piață, social și legal. Contextul intern organizației este stabilit prin
intermediul valorilor, culturii, performanței și cunoștințelor acesteia.
La descrierea organizației trebuie stabilite aspecte necesare pentru a defini atât contextul ei, cât și
toate elementele necesare sistemului. Printre elementele considerate necesare ȋn descrierea unei
organizații, care sunt importante și ȋn momentul realizării unui audit, pot include:
- Date de contact;
- Lista proceselor (asupra cărora vom reveni pentru definire ȋn cadrul acestui laborator) și a
punctelor de lucru;
- Aspectele legale: aspectele care transformă domeniul ȋn unul reglementat (de exemplu: cerințe
care obligă o organizație să aibă autorizație de mediu);
- Aspectele de mediu semnificative: emisiile atmosferice, deșeurile solide, apele uzate, scurgerile,
zgomotul, expunerea la radiații periculoase, fumul, căldura etc.;
- Alte certificări.
Organizatia trebuie sa aplice toate cerintele acestui standard international, daca sunt aplicabile in
cadrul domeniului de aplicare determinat al sistemului sau de management al calitatii.
19. Precizați care sunt elementele de ieșire specifice analizei efectuate de managementul
calității.
1. elemente de intrare:
2. elemente de ieșire:
decizii privind imbunătățirea continuă;
concluzii referitoare la eficacitatea sistemului de management de mediu
decizii privind necesitățile sistemului de management de mediu și privind resursele necesare;
măsuri privind obiectivele de mediu etc.
Analiza efectuată de management reprezintă un element important al managementului schimbării,
parte esențială a sistemului de management de mediu, prin care se asigură stabilirea oportunităților de
ȋmbunătățire continuă pentru creșterea performanței de mediu.
a) sunt disponibile si adecvate pentru utilizare, acolo unde si atunci cand este necesar;
b) sunt protejate adecvat ( de exemplu impotriva pierderii confidentialitatii, utilizarii incorecte
sau deteriorarii)
Pentru controlul informatiilor documentate organizatia trebuie sa ia in considerare urmatoarele
activitati, dupa caz:
Informatiile documentate pastrate ca dovezi are conformitatii trebuie protejate impotriva deteriorarilor
neintentionate.
Ȋn cadrul oricărei organizații leadershipul ocupă un loc important acesta fiind și cel care definește
politica ȋn domeniul calității, care reflectă angajamentul conducerii de vârf de a se conforma legilor ȋn
vigoare și a de a urmării ȋmbunătățirea continuă. Este important ca ȋn cadrul organizației să existe lideri
care să o orienteze ȋn raport cu managementul startegic al acesteia și să capaciteze realizarea unui mediu
intern de natură să implice ȋntreg personalul ȋn atingerea obiectivelor.
Astfel organizația trebuie să stabiliească unul sau mai multe programe de audit, care sunt
planificate pe un anumit interval de timp, dar mai ales orientate către un anumit scop (ISO 19011).
Programul de audit poate să includă audituri cu diferite obiective, domenii şi criterii pentru care
trebuie să fie alocate resurse adecvate. Un program de audit poate să conţină unul sau mai multe audituri
în funcţie de mărimea, natura şi complexitatea organizaţiei care urmează a fi auditată.
Este important ca managementul să stabilească una sau mai multe persoane competente și
calificate care să coordoneze programul de audit ȋn vederea ȋndeplinirii obiectivelor stabilite anterior.
Pentru stabilirea unui program de audit organizația trebuie să țină cont de mai multe aspecte
precum:
23. Discutați despre principiul „orientarea către client” în contextul sistemului de management
al calității.
Managementul de la cel mai inalt nivel trebuie sa demonstreze leadesrhip si angajament in ceea ce priveste
orientarea catre client prin a se asigura ca;
Auditul intern presupune un proces sistematic, independent și documentat efectuat de organizație sau de
o parte externă ȋn numele acesteia, ȋn vederea obținerii dovezilor de audit, pentru a stabili măsura ȋn care
sunt indeplinite criteriile de audit.
Dar ce sunt „dovezile de audit” sau „criteriile de audit”? Conform standardului ISO 14001,
dovezile de audit sunt reprezentate de informații documentate precum ȋnregistrări, declarații ale faptelor
sau alte informații relevante, care sunt verificabile. Criteriile de audit constau ȋntr-un ansamblu de
proceduri, politici sau cerințe utilizate ca referințe cu care dovezile de audit pot fi comparate.
Cel mai des, auditul intern al calităţii, în cadrul unei firme, se realizează anual, însă sunt şi situaţii
când aceste audituri sunt mai dese. Uneori, în perioada imediat următoare implementării sistemului de
management al calităţii se stabileşte o frecvenţă de două audituri interne pe an. Această decizie este luată
având în vedere că la început este de aşteptat să apară mai des oportunităţi de îmbunătăţire sau necesităţi
de iniţiere a unor acţiuni preventive sau corective. De asemenea, la stabilirea frecvenţei auditurilor interne
se are în vedere, dacă este cazul, corelarea acestora cu auditurile externe realizate de organismul de
certificare.
25. Precizați ce este procesul și discutați despre principiul „abordarea pe bază de proces” în
contextul sistemului de management al calității.
Procesul reprezintă un ansambul de activități corelate ȋn care elementele de intrare sunt transformate ȋn
elemente de ieșire. Ȋntr-o organizație procesele pot fi de:
26. Precizați care sunt elementele componente ale proceselor sistemului de management al
calității.
Procesul reprezintă un ansambul de activități corelate ȋn care elementele de intrare sunt transformate ȋn
elemente de ieșire. Ȋntr-o organizație procesele pot fi de:
Atunci cand se planifica sistemul de management al calitatii, organizatia trebuie sa determine riscurile
si oportunitatile care necesita sa fie tratate pentru:
a) a da asigurari ca sistemul de management al calitatii poate obtine rezultatul/rezultatele
intentionat/intentionate;
a) a creste efectele dorite;
b) a preveni sau a reduce efectele nedorite;
c) a realiza imbunatatirea.
Organizatia trebuie sa planifice:
a) actiuni de tratare a riscurilor s i oportunitatilor;
b) modul in care:
1) sa integreze s i sa implementeze actiunile in procesele sistemului de management al
calitatii
2) sa evalueze eficacitatea acestor actiuni.
Actiunile intreprinse pentru tratarea riscurilor si oportunitatilor trebuie sa fie proportionale cu
impactul potential asupra conformitatii produselor si serviciilor.
28. Precizați care sunt părțile interesate relevante pentru o companie de transport maritim.
Politică referitoare la calitate stabileste intenţii si orientări generale ale unei organizaţii referitoare la
calitate aşa cum sunt exprimate oficial de managementul de la cel mai înalt nivel.
Politica ȋn domeniul calității trebuie să fie conform ISO 9001, scrisă, implementată, actualizată și
comunicată ȋntregului personal, dar ȋn același timp aceasta trebuie să fie ținută la dispoziția publicului.
Este foarte important ca politica ȋn domeniul calității să fie realistă, iar organizația să ȋși asume
obiectivele și țintele asumate, deoarece nerealizarea lor atrage dupa sine o pierdere a credibilității sale.
30. Discutați despre procesul de planificare a schimbărilor în contextul sistemului de
management al calității.
31. Precizați care este rolul comunicării într-un sistem de management al calității.
33. Discutați despre controlul aplicat produselor, proceselor și serviciilor furnizate din
exterior.
Organizatia trebuie sa se asigure ca procesele, produsele s i serviciile furnizate din exterior sunt
conforme cu cerintele.
Organizatia trebuie sa determine controalele care urmeaza sa fie aplicate proceselor, produselor
s i serviciilor furnizate din exterior, atunci cand:
34. Precizați care este rolul acțiunilor corective conform standardului sistemului de
management al calității.
Conform standardului ISO 9000, conformitatea presupune ȋndeplinirea unei dintre cerințele (nevoi sau
așteptări declarate) precizate mai sus, ȋn timp ce neconformitatea este fenomenul opus de neȋndeplinire a
unei cerințe.
Așa cum am precizat mai sus unele dintre acțiunile pe care o organizație le poate adopa ȋn
vederea ȋmbunătățirii pot fi:
- acțiunea corectivă: care reprezintă acțiunea de eliminarea a cauzei unei neconfomități, dar și de
prevenire a reapariției acesteia;
- corecția: care reprezintă acțiunea de eliminarea unei neconfomități. Trebuie să precizăm că
aceasta poate fi realizată ȋnainte, o dată cu, sau după o acțiune corectivă;
- acțiunea preventivă: care reprezintă acțiunea de eliminarea a cauzei unei neconfomități
potențiale.
35. Discutați pe scurt despre importanța gândirii pe bază de risc.
Toate activitățile pe care o companie le desfășoară presupun realizarea unor riscuri pe care
aceasta trebuie să le gestioneze atent, prin identificarea și analizarea lor, urmând apoi să
determine dacă riscul trebuie tratat astfel ȋncât să fie ȋndeplinite criteriile de risc.
Edițiile din 2015 ale standardelor subliniază importanța gândirii pe bază de risc, necesară
pentru planificarea și implementarea proceselor sistemului de management al calitatii al
organizației, dar și pentru stabilirea amplorii informațiilor documentate. Gandirea pe bază de
risc nu presupune ȋn mod obligatoriu o abordare complex.
La nivelul companiilor de transport, managementul riscului trebuie să fie integrat ȋn așa fel ȋncât
acesta să asigure cu costuri minime un control global al riscului, astfel ȋncât nivelul expunerii la
risc să fie acceptabil pentru societate. Ȋn acest sens se folosește matricea de risc.
Datorita efectului lor, sau efectului lor potential, asupra capabilitatii organizatiei de a furniza
consecvent produse si servicii care satisfac cerintele clientului si pe cele legale si reglementate
aplicabile, organizatia trebuie sa determine:
37. Precizați care este rolul informațiilor documentate într-un sistem de management al
calității.
38. Precizați care sunt elementele de care se ține cont în determinarea domeniului de aplicare
al sistemului de management al calității.
Organizatia trebuie sa aplice toate cerintele acestui standard international, daca sunt aplicabile in
cadrul domeniului de aplicare determinat al sistemului sau de management al calitatii.
3. elemente de intrare:
măsuri stabilite ȋn cadrul analizelor afectuate de management anterioare;
informații referitoare la performanța de mediu a organizației;
indicatori privind modul de indeplinire a obiectivelor de mediu;
feedback-ul de la părțile intersate, inclusiv reclamațiile acestora;
măsuri de ȋmbunățățire continuă etc.
4. elemente de ieșire:
decizii privind imbunătățirea continuă;
concluzii referitoare la eficacitatea sistemului de management de mediu
decizii privind necesitățile sistemului de management de mediu și privind resursele necesare;
măsuri privind obiectivele de mediu etc.
Analiza efectuată de management reprezintă un element important al managementului schimbării,
parte esențială a sistemului de management de mediu, prin care se asigură stabilirea oportunităților de
ȋmbunătățire continuă pentru creșterea performanței de mediu.
Obiectivul reprezintă un țel pe care o organizatie iși propune să ȋl atingă și să ȋl cuantifice acolo
unde acest lucru este posibil, fiind cuprins ȋn cadrul politicii de mediu.
Obiectivele stabilite de către organizație trebuie să fie coerelate cu politia acesteia, deoarece
scopul lor final este de a facilita realizarea acestei politici. Lipsa de coerență dintre acestea poate
duce la apariția unor efecte negative ȋn realizarea procesului de imbunatățire continuă a
performanței de mediu a organizației. Deasemenea obiectivele trebuie să fie relative și nu
absolute, trebuie să corespundă cu dimensiunile organizației și cu necesitățile acesteia.
Obiectivele se stabilesc în acord cu politica in domeniul calitatii a organizației astfel încât acestea
să fie măsurabile. De obicei, elementele unor obiective bine definite includ:
- denumire;
- indicator;
- frecvenţă de măsurare;
- ţintă;
- responsabil;
- resurse;
- termen.
41. Discutați pe scurt despre resursele pe care o organizație trebuie să le determine și să le
pună la dispoziție într-un sistem de management al calității.
1) Personal
2) Infrastructură
3) Mediu pentru operarea proceselor
4) Resurse de monitorizare si masurare
5) Cunostinte organizationale
Organizatia trebuie sa se asigure ca persoanele care lucreaza sub controlul organizatiei sunt
constientizate referitor la:
Standardul ISO 9001 subliniază necesitatea angajamentului organizației pentru o abordare sistematică și
pentru ȋmbunătățirea continuă a sistemului său de management al calitatii, astfel ȋncât să se asigure
obținerea unei performanțe.
Astfel pentru definirea unor obiective și a unor ținte care să asigure nivelul maxim de eficiență,
organizația poate să definească criterii interne de performanță.
Standardul ISO 14031, prezintă criteriul de performanță ca un obiectiv, țintă sau alt nivel
intenționat de mediu al performanței, stabilit de managementul organizației și folosit ȋn scopul evaluării
performanței sale in domeniul calitatii.
Stiind ca un concurrent poate realiza un proiect similar in 75 de zile calitatea proiectarii la firma “X” este:
a) buna deoarece firma realizeaza proiectul mai repede cu 9 zile
b) buna deoarece firma realizeaza proiectul mai repede cu 10 zile
c) buna deoarece firma realizeaza proiectul mai repede cu 17 zile
d) buna deoarece firma realizeaza proiectul mai repede cu 47 zile
e) slaba deoarece firma realizeaza proiectul mai tarziu cu 10 zile
f) slaba deoarece firma realizeaza proiectul mai tarziu cu 9 zile
135. O intreprindere realizeaza un produs 3 pe clase de calitate. Se cunosc:
Pentru masurarea calitatii se atribuie claselor coeficienti care difera cu 0,15 de la o clasa la alta.
Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?
a) Nivelul mediu al calitatii calculat in functie de pretul de vanzare este 0,75
b) Nivelul mediu al calitatii calculat in functie de pretul de vanzare este 0,88
c) Nivelul mediu al calitatii calculat in functie de coeficientii claselor este 0,89
d) Nivelul mediu al calitatii calculat in functie de coeficientii claselor este 0,85
136. Situatia rebuturilor la o intreprindere:
Persoana C1 C2 C3 C4 C5
P1 8 5 10 7 9
P2 6 3 9 4 10
P3 10 4 8 7 8
0,30 0,20 0,10 0,15 0,25
Ki – coeficienti de importanta
Opiniile persoanelor difera ca importanta: P1:0,50; P2 : 0,20; P3: 0,30
In intervalul [0;1] calitatea serviciului este:
a) 0,925
b) 0,725
c) 0,743
139. O intreprindere a achizitionat intr-un an 3 utilaje noi pentru inlocuirea celor existente. Se cunosc:
MULTIPLE CHOICE
1. Definiti tara care si-a facut din calitate un tel suprem, inregistrand in scurt timp succese
notabile in acest domeniu? Variante de raspuns:
d. V.Ishikawa; e. Ph.Crosby.
4. Identificati afirmatia gresita dintre urmatoarele masuri luate la nivelul organizatiei pentru
realizarea calitatii:
6.Depistati afirmatiile false dintre urmatoarele trasaturi esentiale ale conceptului de calitate:
Variante de raspuns:
a. scrisoarea de multumire a clientului fata de calitatea unui produs sau serviciu pe care l-a
folosit;
b. notiunea este gresita fiind vorba de proces tehnologic, o insusire de operatii ce duc la
realizarea calitatii unui produs;
c. grup de activitati corelate sau in interactiune ,care transforma intrarile (resurse materiale,
umane, informatii)in iesiri(produse si servicii);
9.Evidentiati veriga falsa din lantul evolutiei coceptului de calitate prezentat mai jos:
a. controlul calitatii(CQ)
12. Identificati din urmatoarele insusiri ale functiei manageriale, care sunt functiile
managementului calitatii asa cum apar ele in standardul ISO8402/1995:
7.-asigurarea; 8.-imbunatatirea.
Variante de raspuns:
13. Identificati din urmatoarea insiruire de functii manageriale, pe cele ce fac parte din
managementul calitatii ,dupa opinia lui Juran:
5.-antrnarea; 6.-imbunatatirea.
Variante de raspuns;
14. Identificati din urmatoarea insiruire, notiunile ce fac parte din "roata lui Deming":
Variante de raspuns:
a. 1,3,5,7 b. 2,4,6,8 c. 3,5,7,8 d. 2,5,6,8
e. 2,5,7,8
15. Identificati din urmatoarea insiruire, notiunile ce fac parte din functiile managementului
calitatii dupa opinia lui Kelada:
Variante de raspuns:
16. Un teoretician care s-a ocupat de calitate a spus:"orice activitate manageriala este
indreptata fie spre crearea schimbarii fie spre prevenirea acesteia "Identificati teoreticianul
dintre urmatoarele personalitati:
17. Identificati afirmatia falsa dintre urmatoarele actiuni ale managementului in aplicarea
principiului orientarii spre client:
c. lamurirea clientului prin actiuni de marketing bine conduse asupra calitatii produselor
oferite;
d. realizarea unui echilibru intre cerintele clientului si ale altor parti interesante;
18. Identificati afirmatia falsa dintre urmatoarele actiuni ale managementului in aplicarea
principiului Leadership
e. instruirea personalului.
19. Identificati afirmatia falsa dintre urmatoarele actiuni ale managementului in aplicarea
principiului abordarii bazate pe proces :
20. Identificati afirmatia falsa dintre urmatoarele actiuni ale managementului in aplicarea
principiului implicarii personalului:
c. angajarea de someri care lucreaza mai bine de teama unei noi concedieri;
a. complexitate mare;
b. frecventa mare ;
b. frecventa mare;
a. industria textila;
b. industria extractiva;
d. industria de automobile;
e. industria navala.
b. cerintele SMQ;
26. Identificati clauza falsa care s-a strecurat printre cerintele unui sistem de management al
calitatii elaborat conform ISO 9001/2000:
b. responsabilitatea managementului;
c. managementul resurselor;
d. managementului mediului;
e. realizarea produsului;
27. Standardul ISO9001/2000, prevede existenta unor proceduri documentate care sa raspunda
unor anumite cerinte.Printre cerintele enumerate mai jos s-a strecurat o greseala.Identificati-o!
a. controlul documentelor;
b. controlul inregistrarilor;
e. actiuni corective;
28. Printre etapele implementarii in organizatie a documentelor SMQ s-a strecurat una falsa .
Identificati-o!
29. Care dintre documentele enumerate mai jos face parte din documentele calitatii:
1.-manualul calitatii ; 2.-procedurile SMQ; 3.-proceduri
operationale;
Variante de raspuns:
e. comunicarea interna;
31. Documentul care prezinta politica referitoare la calitate a managementului de varf trebuie sa
lamureasca o serie de aspecte; printer acestea s-a strecurat si o afirmatie falsa.Identificati-o!
32. Printre sarcinile reprezentantului managementului pe linie de calitate s-a strecurat o gresala.
Identificati-o!
e. termenele scadente;
34. Organizarea departamentului calitate cuprinde mai multe compartimente printre care s-a
strecurat o gresala. Identificati-o!
36. Insusirea unei noi culturi organizationale, bazata pe cultivarea calitatii, presupune din partea
tuturor urmatoarele: In cele de mai sus s-a strecurat o gresala .Identificati-o!
e. realizarea instruirii;
38. Se cunosc diferite tipuri de echipe de lucru implicate in SMQ: In cele de mai sus s-a strecurat
o gresala .Identificati-o!
Variante de raspuns:
Variante de raspuns:
41. Planificarea calitatii produselor necesita urmatoarele etape: In insiruirea de mai sus a aparut
o etapa gresita.Identificati-o!
Variante de raspuns;
45.Stabilirea nivelelor de calitate se face in etape: In cele de mai sus s-a strecurat o
greseala.Identificati!
46. EFQM a elaborat un model de anteevaluare a eficacitatii SMQ care cuprinde urmatoarele
criterii:
48. Planificarea realizarii produsului, trebuie sa contina urmatoarele: Identicati afirmatia gresita
din cele de mai sus!
8.omologare tehnologie.
51. Scopurile analizei cerintelor referitoare la produs urmaresc daca: Identificati afirmatia falsa
dintre cele de mai sus:
52. Comunicarea cu clientul isi doreste a fi eficace in legatura cu: Indicati afirmatia falsa din
insiruirea de mai sus!
4. identificarea si trasabilitatea;
6. pastrarea produsului.
58. Despre controlul calitatii se pot spune urmatoarele : In enumerarea de mai sus s-a strecurat
o greseala. Identificati-o !
59. Satisfactia clientului se evalueaza dupa o serie de criterii, dintre care unul este eronat:
Variante de raspuns :
66. Cerintele prevazute de standardul ISO - 9001 / 2000 cu privire la evitarea livrarii la
consumator a produselor neconforme sunt urmatoarele: Identificati greseala aparuta in
enumerarea de mai sus.
69. Efectele economice ale reclasarii sunt urmatoarele: Indicati raspunsul corect.
70. Standardul ISO 9001 / 2000 cere ca analiza datelor necesare desfasurarii actiunilor corective
si preventive sa furnizeze informatii despre: Identificati informatia gresita.
73. Metodele folosite pentru rezolvarea problemelor numerice de calitate sunt urmatoarele :
7. diagrama de corelatie.
Variante de raspuns :
74. Metodele folosite pentru rezolvarea problemelor nenumerice de calitate sunt urmatoarele:
Variante de raspuns :
76. Care din urmatoarele costuri nu fac parte din costurile calitatii ?
Variante de raspuns :
Variante de raspuns :
Variante de raspuns :
7. costurile de evaluare.
Variante de raspuns :
e. IPQ = CP / CQ - 1.
5 - audituri neplanificate.
Variante de raspuns :
5 . audituri neplanificate.
Variante de raspuns :
a. 1,2 b. 1,3 c. 2,4 d. 3,5 e. 4,5
88. Conform ISO 10011 - 1 / 1994 etapele auditului SMQ sunt urmatoarele: Identificati etapa
gresita.
91. Care sunt formele imbracate de procesul de certificare a calitatii, din urmatoarele:
Variante de raspuns :
Variante de raspuns :
94. Factorii motivanti pentru aplicarea in organizatie a SMQ sunt urmatorii: Identificati motivatia
gresita!
b. in scopul reducerii impozitului pe beneficiu managerul de varf cauta sa faca tot felul de
cheltuieli neproductive printre care si pe cele necesare pentru plata organizatiilor de
consultanta;
96. Etapele proiectarii SMQ sunt urmatoarele: Identificati afirmatia gresita structurata in
insiruirea de mai sus!
97. Etapele implementarii SMQ in organizatie sunt urmatoarele: Identificati etapela gresita:
98. Schimbarile interne majore care apar in organizatie cu ocazia aplicarii SMQ sunt
urmatoarele:
SISTEME DE TRANSPORT
Piaţa transporturilor reprezintă acel segment de piaţă pe care se confruntă cererea de servicii
de transport cu oferta capacităților de transport existente.
Aceasta exprimă sistemul tuturor relaţiilor şi tranzacţiilor care permite echilibrarea între
cererea şi oferta de transport.
Relaţiile de vânzare-cumpărare care se stabilesc pe această piaţă se referă la realizarea unor
activități productive a căror rezultat nu este o marfă ci o prestare de serviciu.
Acestă prestare de serviciu constă în deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor, ceea ce face
ca piaţa transporturilor să reprezinte o piaţă de servicii.
Calea de transport este reprezentată dedrumul parcurs între două puncte spaţialede
către mijloacele de transport în cadrul activităţii de transport.
În funcţie de mijlocul de transport care se deplasează pe o cale de transport, respectiva
cale (şosea, cale ferată, cale navigabilă, cale aeriană, conductă ș.a.m.d.) include un cumul de
amenajări specifice.
Aceste amenajări sunt cele care caracterizează calea de transport din punct de vedere al
capacității de transport, dar și al nivelului de modernizare și de monitorizare a traficului.
2. Terminalul de transport:
Terminalul de transport defineşte în accepțiunea cea mai simplă extremitatea unei căi
de transport.
Etimologia termenului terminal se află în cuvântul latin terminalis– extremitate, capăt,
margine.
73
Un terminal de transport (autogară, gară, port, aeroport ș.a.m.d.) este dotat cuamenajări
specificemanipulării de mărfuridestinateîncărcării-descărcăriimijloacelor de transport
şitransbordăriiacestora între diversele tipuri de mijloace de transport (autovehicule, trenuri,
vapoare, avioane ș.a.m.d.).
Totalitatea căilor de transport împreună cu totalitatea terminalelor de transport
constituie infrastructura de transport.
Infrastructura globală de transport, definită ca totalitatea infrastructurilor de
transport naţionale şi internaţionale interconectate între ele constituie reţeaua mondială de
transport.
3. Mijlocul de transport:
Mijlocul de transport reprezintă oricevehicul mecanic (mașină, tren, vapor, avion etc)
conceput şi construit de către om cu scopul de a se deplasa pe o cale de transport.
În funcţie de scopul pentru care a fost construit un mijloc de transport, acesta are
caracteristici constructive specializate transportului bunurilor sau persoanelor cărora îi este
destinat.
Un mijloc de transport poate fi dotat cu mijloace de autopropulsiesau poate fi
propulsat cu ajutorul altor mijloace de transport autopropulsate, a forței umane sau animale
(remorcat, împins, ridicat ș.a.m.d.).
Forţa de muncă calificată care operează în transporturi este constituită din totalitatea
persoanelor fizice - având în general statut de angajați - care au capacitatea de muncă şi
specializareanecesare operării unui mijloc de transport de bunuri sau persoane (şofer,
mecanic, pilot, marinar, ș.a.m.d.).
75
eventualele schimbări de program într-un flux trebuie prevăzute dinainte, coroborate cu alte
fluxuri şi făcute publice.
77
5. Încărcarea-descărcarea mărfurilor este simplă, nu necesită manipulări sau
transbordări complicate, permiţând transportul de la expeditor direct la destinatar;
6. Autovehiculele auviteză mare de deplasare, ceea ce permite transportarea rapidă a
mărfurilor,
Dezavantajeletransporturilor feroviare:
1. Necesităinvestiţii iniţiale mari pentru realizarea infrastructurii
2. Costurile de întreţinereale infrastructurii, în special ale căilor de rulare, sunt
ridicate în raport cu costrurile de întreținere ale infrastructurii rutiere;
3. Circulaţia pe rute prestabiliteduce lalipsa mobilităţiide deplasare, transportul
persoanelor sau a bunurilor putându-se realiza doar între puncte fixe aflate pe aceste rute
(terminale CF).
78
4. Echiparea, întreţinerea şi operareanecesită operaţiuni tehnologice complicate şi care
necesită cheltuieli ridicate;
5. Pentru a fi operate terminalele și vehiculele feroviare au nevoie deforţă de muncă
înalt calificată,
Dezavantajeletransporturilor aeriene:
1. Investiţiile iniţialepentru constucţia terminalelor şi constituirea flotelor de
aeronave de transport sunt ridicate;
2. Costurile ridicate de operarea aeronavelor şi a terminalelorlimitează accesul la
acestmod de transport;
3. Capacitățile de transport reduse le fac inadecvate pentru partide de mărfuri de
cantităţi sau volume mari;
4. Incapacitatea de a opera în orice condiţii meteo, în special în faza de decolare sau
aterizare în terminal
5. Echiparea, întreţinerea şi operarea vehiculelor de transport și a terminalelor
necesită operaţiuni tehnologice complicate
6. Transporturile aeriene utilizeazăforţă de muncă de înaltă calificare şi foarte
costisitoare pentru operarea vehiculelor și a terminalelor de transport.
Prin intermediul acestei funcţii piaţa verifică concordanţa dintre intenţiile de vânzare a
producătorilor de bunuri şi servicii şi intenţiile de cumpărare ale consumatorilor.
Această concordanță se realizează prin mecanismul prețului.
Cu ajutorul acestui mecanism actele de vânzare-cumpărare asigură funcționarea pieței pe termen
lung.
80
Funcţia de integrare a producţiei şi consumului unui agent economic:
Datorită diviziunii muncii cele două funcţii (producția și consumul) sunt la rândul lor divizate.
Un agent economic va stabili în piaţă cel puțin două tipuri de legături:
- un set de legături cu furnizorii săi (care asigură input-ul – piața de pe care consumă),
- un set de legături cu clienţii (care asigură output-ul – piața pentru care produce).
Corelarea celor două elemente face posibilă funcţionarea concomitentă în piaţă a agentului
economic atât în calitate de consumator cât și în calitate de producător.
Orice piaţă este o sursă nemijlocită de informare pentru agenţii economici care operează pe alte
pieţe decât pe cea vizată. Numărul şi preţul tranzacţiilor comerciale pot furniza date relevante
despre piaţa în cauză şi prin extrapolare date despre evoluţia economiei în general.
Interpretarea continuă a informațiilor din piață și estimarea cât mai corectă a tendințelor de
evoluție a pieței reprezintă baza strategiei de piață a oricărui agent economic.
Deciziile şi comportamentul agenţilor economici sunt, așadar, determinate în cea mai mare parte
de mecanismele pieţei. Aceasta crează prin funcţiile ei un mediu coerent, unde între agenţii
economici se stabilesc raporturi complexe de concurenţă şi colaborare, de opoziţie şi
interdependenţă
81
Transportul de persoane sau de mărfuri care se realizează printr-un sistem combinat a două sau a
mai multor mijloace de transport având moduri de deplasare diferite poartă denumirea de
transport multimodal.
Multimodalismul nu este un concept specific exclusiv economiei actuale.
El a fost cunoscut în întreaga istorie a umanităţii încă din perioada începerii diversificării
mijloacelor de transport.
Odată cu extinderea reţelelor de transport, interconectrea acestora şi integrarea tuturor reţelelelor
în reţeaua mondială de transporturi, sistemele de transport multimodal au permis accesul
bunurilor și a persoanelor către comunităţile umane din aproape toate punctele de pe suprafaţa
terestră.
82
- megatendinte in evolutia cailor de transport la nivel global
23. Strategiile competitive prin care agenții economici își definesc propriul
comportament.
Odată ce un agent economic a analizat structura pieţei din care face parte, numarul şi tipul
de clienţi sau concurenţi existenţi sau potenţiali, acesta va trebui să aleagă una sau o combinaţie
între următoarelestrategii competitive prin care să își definească propriul comportament:
- reducerea costului global de producţie a bunurilor sau serviciilor;
- diferențierea bunurilor proprii faţă de cele ale altor furnizori;
- focalizarea agentului economic pe un anumit segment de clienți.
83
Diferențierea bunurilor faţă de alţi furnizori:
Strategia de diferenţiere nu ignoră costurile, dar costurile sunt privite ca un factor mai
puţin important.
O strategie de diferenţiere permite poziţionarea pe piaţă prin fidelizarea clienţilor şi o
sensibilitate mai scazută la preţ.
Focalizarea:
Strategia de focalizare este axată pe conceptul ca agentul economic să își creeze o nişă
de piaţă sau să deservească clienţi care cer acordarea de facilităţi specifice.
Trebuie menţionat faptul că economia de schimb, chiar dacă nu există în mod ideal, este
aceea careîn istoria cunoscută a omenirii a asigurat cea mai eficientă piaţă dintre cele existente
până astăzi atât în ceea ce priveşte utilizarea resurselor existente, cât şi în ceea ce priveşte
rezultatul net al activităților economice.
84
Așadar, alături de activitatea de telecomunicaţii, activitatea de transport constituie unul
dintre cei mai importanți piloni pe care se sprijină procesul de globalizare a economiei.
Între activitatea de transport şi procesul de globalizare există o interdependenţă
continuă: fiecare dintre acești doi factori îl generează şi este generat continuu de către
celălalt.
85
29. Prezentați clasificarea transporturilor după forma de proprietate a
mijloacelor de transport.
Forma de proprietate este indicatorul principal care ne poate oferi informații relevante
despre proveniența capitalului investit în activitatea de transport.
Clasificarea transporturilor după forma de proprietate:
În general această clasificare se face după forma de proprietate a vehiculelor şi – mult
mai rar - după forma de proprietate a infrastructurii de transport.
Aceasta de obicei aparţine statelor sau este concesionată de către guverne operatorilor
privați pe perioade de timp care să permită obținerea unui profit.
După acest criteriu transporturile pot fi clasificate în:
transporturi operate de investitori privați,
transporturi operate de investitori publici,
transporturi operate cu capital mixt.
86
pe calea undelor,
prin fluxuri tehnologice speciale.
1.Furnizarea de către operatorii din transporturi a unor soluții complete pentru clienți
Fluxul din ce în ce mai mare de mărfuri transportate prin intermediul sistemului integrat
de transport mondial a dus la creșterea cererii de transport și – implicit - a presiunilor
asupra flotelor de transport. Adaptarea capacităților de transport la cererea din ce în ce
mai mare de servicii de transport poate fi realizată numai prin investiții majore în
dezvoltarea flotelor de vehicule.
87
3.Concentrarea capacității de transport la nivel mondial
88
38. Prezentați modalitatea de atragere a capitalului în proiectele de
infrastructură - emiterea de obligațiuni
Emiterea de obligațiuni reprezintă o formă de finanțare a statelor sau a administrațiilor locale și
regionale prin atragerea de capital de la persoane fizice sau juridice, bănci comerciale sau
fonduri de investiții.
În general emiterea de obligațiuni cu maturitate pe termen mediu și lung (5 ani – 25 de ani)
poate reprezenta o soluție viabilă pentru dezvoltarea unor proiecte mari de infrastructură de
interes local, național sau regional.
Cele mai importante emisiuni de obligațiuni sunt realizate până în prezent pe piețele Stalelor
Unite, ale Japoniei și ale Marii Britanii, dar și pe piețele altor state, precum Canada, Coreea,
China, Chile, Noua Zeelandă și România s-a recurs la importante emisiuni de obligațiuni, nu
numai pentru finanțarea unor proiecte de infrastructură, ci și pentru păstrarea unor echilibre
bugetare sau pur și simplu pentru asigurarea unui cash-flow necesar la un anumit moment.
89
sfârșitul anilor ’80, la modelul “hub and spoke” (nod și spițe), care a devenit de largă
actualitate mai ales după apariția containerizării la scară largă.
Transporturile tehnologice: sunt transporturi cu caracter izolat, proprii unor anumite fluxuri
tehnologice.
90
Transporturile prin fire sunt transporturi care se realizeazăprin ansamble de conductoare
electrice de metal sau fibră optică.
91
Ca urmare, în cea mai simplă accepțiune, activitatea de transport, pune în legătură consumatorul
(final sau intermediar) cu bunul sau serviciul care urmează a fi consumat (materii prime, produse
finite, servicii diverse etc).
Deşi bunurile nu suferă nici un proces de prelucrare sau modificarea a calităţilor (cu excepţia –
eventual - a deteriorării, care reprezintă un proces accidental şi nu poate fi considerat a face
parte din scopul activităţii de transport), consecinţa directă a creării acestei legături este creşterea
valorii bunurilor transportate.
92
Lista subiecte pentru licenţă Inginerie Economică
Sesiunea iulie 2021
93
BudapestaArad- Bucuresti- Constanta- Istanbul- Craiova- Sofia- Plovdiv-
Tessaloniki -Istanbul;
CORIDORUL VII: Dunarea, si Canalul Dunare-Marea Neagra (care prin
intermediul caii DunareMain-Rin se asigura o legatura directa intre Marea
Nordului si Marea Neagra);
CORIDORUL IX, avand o lungime de 6.500 km. pe cale rutiera si feroviara; este
de mentionat faptul ca o parte a acestui coridor, de la Helsinki, prin St. Petersburg,
pana la Moscova a fost declarata ca proiect prioritar cu ocazia Consiliului de la
Essen in 1994:Helsinki-Vyborg-St. Petersburg-Moscova-Pskov-Minsk-Kiev-
Ljubasevka-Odessa -Vilnius-Kaunas-KaunasKlaipeda/Kaliningrad; o alta ramura a
acestui coridor pleaca din Ljubasevka si se indreapta spre Sud, prin Chisinau-
Bucuresti-Gorna-Dimitrovgrad-Alexandroupolis;
96
In functie de conditia de livrare aleasa, in traficul aerian international de marfuri
sepractica urmatoarele forme principale de plata a taxelor de transport si accesorii:
• Charges prepaid (CP).
• Charges collect (CC).
• Cash on delivery (COD)
Prin transport aerian international, potrivit Conventiei de la Varsovia, se intelege
orice transport in care punctul de plecare si punctul de destinatie sunt situate fie pe
teritoriul a doua parti contractante, fie pe teritoriul unei singure parti contractante,
daca se prevede o escala pe teritoriul unui alt stat, chiar daca acest stat nu este parte
contractanta. Contractul specific de transport este „Scrisoarea de transport
aeriana”, cunoscuta sub numele de AWB sau de „fracht aerian”.
Partile participante la executarea contractului de transport aerian sunt : expeditor,
caraus si transportator aerian, exportator, destinatar.
7. Prezentați condițiile generale ale transportului de mărfuri pe Dunăre
în trafic internațional.
Conventia referitoare la conditiile generale privind transportul marfurilor pe
Dunare este cunoscuta si sub numele de Conventia de la Bratislava.
Anual, prin rotatie, in tarile membrilor conventiei au loc Conferinte ale directorilor
intreprinderilor respective, la care se analizeaza modul cum sunt realizate
intelegerile convenite. Pe aceasta baza au fost revizuite si imbunatatite si conditiile
generale privind transportul marfurilor pe Dunare in Trafic international.
a) Cererea de tonaj pentru transportul marfurilor Marfurile se primesc la transport
de catre caraus in baza cererii de tonaj a expeditorului (navlositorului), in care se
mentioneaza: pozitia ceruta pentru obtinerea tonajului; felul si cantitatea marfii
care urmeaza sa fie transportata sau remorcata; locul de incarcare si descarcare;
denumirea si adresa primitorului; denumirea si adresa agentului expeditorului, care
urmeaza a fi avizat ca nava este gata pentru incarcare sau remorcaj.
b) Documentele de transport. Pentru marfa primita la transport se intocmeste o
scrisoare de trasura, iar pentru obiectul care urmeaza sa fie remorcat se intocmeste
un conosament sau o intelegere de remorcare.
c) Responsabilitatea expeditorului pentru punerea la dispozitie a marfurilor si a
carausului pentru preluarea lor la transport.
97
d) Modul de decontare a transporturilor. Costul transportului se achita de
expeditor, la terminarea incarcarii, sau de primitor la terminarea descarcarii,
conform intelegerii dintre ei si dupa tarifele in vigoare la data respectiva.
e) Incarcarea si descarcarea navelor. Aceste operatii se realizeaza cu fortele si
mijloacele carausului sau agentului acestuia, in contul expeditorului (primitorului),
sau cu fortele si mijloacele expeditorului (primitorului), pe cheltuiala sa.
f) Modalitatea de primire si eliberare a marfurilor. Expeditorul prezinta marfa la
transport si destinatarul o preia la destinatie, in timpul de operare a navei si cu
respectarea normelor de incarcaredescarcare stabilite.
g) Raspunderea carausului pentru transportul in termen al marfurilor la destinatie.
Carausul este obligat sa aduca marfa la destinatie in termenele de livrare facute
cunoscute expeditorului pentru intreaga perioada de navigatie
h) Obligatiile carausului si expeditorului pentru starea corespunzatoare a
marfurilor. Spatiile pentru marfa trebuie pregatite de caraus astfel incat sa asigure
conditiile necesare pentru transportul acestora la destinatie.
i) Raspunderea carausului pentru pierderea sau avarierea marfii. In principiu
carausul raspunde pentru pierderea sau avarierea marfii din momentul luarii ei in
primire si pana la predare.
j) Tarifele unice pentru transportul marfurilor de export-import pe Dunare.
8. Prezentați clasificarea contractelor de navlosire folosite pe piața
maritimă internațională.
Cele mai importante tipuri de contracte de navlosire sunt urmatoarele:
1. Contractul de navlosire pe voiaj (Voyage Charterparty) – este contractul, dintre
armator si navlositor, prin care armatorul, in schimbul unei sume de bani numita
navlu, promite a transporta unul sau mai multe loturi de marfa, dintr-un port in
altul, la bordul unei nave aflata in buna stare de navigabilitate, iar navlositorul
promite sa puna la dispozitia navei marfa si sa plateasca navlul.
2. Contractul de navlosire pe voiaje consecutive (Consecutive Voyage
Charterparty) –acopera mai multe voiaje ce se efectueaza unul dupa altul. Se
foloseste atunci cand distantele dintre porturile de incarcare si descarcare sunt
relativ scurte sau atunci cand datorita particularitatilor de transport ale diferitelor
marfuri, navele se intorc uzual in balast (fara marfa la bord) in zonele de incarcare
(transportul de produse petroliere, transportul de minereu de fier etc.).
98
3. Contractul de affreightment (Contracts of Affreightment – CoA), cunoscut si sub
numele de contract pe cantitate sau pe volum –in contract se specifica doar
cantitatea de marfa ce va trebui transportata, in mai multe loturi, de una sau mai
multe nave, nave ce nu sunt de obicei nominate la momentul incheierii
contractului, intr-o perioada de timp mai indelungata.
4. Contractul de navlosire pe timp (Time Charterparty) – este contractul dintre
armator si navlositor prin care armatorul, in schimbul unei sume de bani numita
chirie, pune la dispozitia navlositorului, pentru o perioada de timp determinata sau
nedeterminata, nava si serviciile echipajului.
5. Contractul de bareboat (Bareboat Charterparty sau Demise Charterparty sau
Charter by Demise) – este contractul dintre armator si navlositor prin care
armatorul in schimbul unei sume de bani denumita chirie, pune la dispozitia
navlositorului nava nearmata (fara echiapaj, combustibil, provizii, piese schimb
etc), iar acesta va lua toate deciziile cu privire la gestiunea nautica si comerciala a
navei.
9. Care sunt obligațiile principale ale cărăușului în conformitate cu
Regulile de la Haga?
Obligatiile principale ale carausului, conform Regulilor de la Haga, se pot reduce
la trei:
a. sa asigure ca nava este in buna stare de navigabilitate;
b. sa acorde marfurilor grija cuvenita;
c. sa elibereze un conosament.
Carausul trebuie sa exercite diligenta cuvenita pentru a aduce nava in buna stare de
navigabilitate inainte de inceperea fiecarei etape a calatoriei. A exercita diligenta
cuvenita inseamna a lua toate masurile de precautie rezonabile pentru a se asigura
ca nava este pregatita pentru efectuarea in bune conditii a voiajului respectiv.
Carausul poate subcontracta o parte din responsabilitatile sale cu privire la
aducerea navei in buna stare de navigabilitate unui tert, insa el va fi raspunzator
daca acestia nu isi indeplinesc indatoririle.
Daca proprietarul marfurilor poate demonstra ca avarierea marfurilor s-a produs
datorita neexercitarii de catre caraus a diligentei cuvenite pentru aducerea navei in
buna stare de navigabilitate, carausul nu isi mai poate reduce raspunderea in
conformitate cu prevederile Regulilor de la Haga.
Carausul este obligat sa incarce, manipuleze, stivuiasca, transporte, mentina,
pastreze si descarce marfurile in mod corespunzator si cu grija cuvenita. Spre
99
deosebire de buna stare de navigabilitate, aceasta obligatie se mentine pe intreaga
durata a voiajului si implica mai mult decat a exercita diligenta cuvenita. Cu
siguranta nu se solicita perfectiune de la caraus insa acesta trebuie sa aiba in vedere
un set de reguli specifice fiecarei marfi cu privire la stivuire si la urmarirea marfii
dupa stivuire. Carausul are datoria de a utiliza toate mijloacele rezonabile pentru a
determina natura si caracteristicile marfurilor in functie de care sa le acorde grija
cuvenita. In acelasi timp incarcatorul trebuie sa dea instructiuni specifice atunci
cand marfurile necesita o atentie deosebita.
Dupa ce a primit marfurile in custodia sa, carausul, comandantul navei sau agentul
carausului trebuie sa emita, la cererea incarcatorului, un conosament care, printre
altele, trebuie sa cuprindă:
- toate elementele de identificare a marfii, asa cum au fost ele avizate de
incarcator inainte de inceprea incarcarii, daca acestea sunt vizibile pe
marfuri sau pe ambajul acestora;
- greutatea marfurilor sau numarul de bucati sau de colete asa cum au fost
avizate de incarcator;
- starea si conditia aparenta a marfurilor.
Carausul, comandantul navei sau agentul acestuia trebuie sa se asigure ca vor
semna un conosament care contine detalii ce pot fi verificate in mod rezonabil cu
privire la aceste trei elemente.
Orice conosament emis va fi o dovada de necontestat ca marfurile au fost
receptionate de caraus, asa cum sunt descrise, daca in momentul acela
conosamentul se afla deja in posesia unui tert de buna credinta. Armatorul poate
dovedi contrariul doar in situatia in care conosamentul se afla inca in posesia
incarcatorului.
Pe orice conosament trebuie sa se faca mentiunea “incarcat la bord” dupa incarcare
daca acest lucru este solicitat de incarcator, dar cu conditia ca orice alt conosament
eliberat inainte de terminarea incarcarii sa fie returnat comandantului.
10. Prezentați staliile, contrastaliile și dispatch: Definiții, stalii fixe,
determinabile și nedefinite.
Prin stalii se intelege perioada de timp alocata prin contract navlositorului pentru a
desfasura operatii de incarcare, descare, fara plata unei sume suplimentare. Aceasta
perioada poate fi fixa, determinabila sau nedefinita.
Conditiile pentru ca staliile sa inceapa in cadrul unui contract de navlosire:
100
- nava sa fie sosita
- nava sa fie din toate punctele de vedere gata de incarcare
- sa se emita notice of readiness
Staliile fixe intr un contract de navlosire apar atunci cand se cunoaste inca inainte
de inceperea operatiunilor de incarcare sau descarcare , care este perioada de timp
alocata navlositorului pt a efectua aceste operatiuni.
Staliile determinabile sunt acele stalii ce se pot calcula prin raportarea cantitatii
de marfa incarcate sau descarcate la o anumita rata de incarcare sau descarcare.
Particularitatea acestora este aceea ca nu se cunoaste durata lor pana nu se
finalizeaza operatiunile de incarcare.
Stalii nedefinite- Exista situatii in care prin contract nu se face referire la o
perioada de timp determinata sau determinabila, urmand a se stabili daca
navlositorul s-a indeplinit obligatiile contractuale pe baza imprejurarilor existente
la momentul desfasurarii operatiunilor de incarcare sau de descarcare.
Notiunea de contrastalii are un dublu inteles:
1. Perioada de timp folosita de reprezentantii navlositorului pt finalizarea
operatiunilor de incarcare sau descarcare dupa expirarea staliilor
2. Suma de bani pe care navlositorul accepta sa o plateasca zilnic armatorului
pt perioada de timp folosita pt incarcare sau descarcare peste termenul alocat
in mod gratuit prin contractul de navlosire.
Despatch-ul in cadrul unui contract de navlosire este suma platita de catre armator
navlositorului ca prima pt finalizarea operatiunilor de incarcare sau descarcare intr
o perioada de timp mai redusa decat cea alocata prin contract. Se plateste doar daca
exista o prevedere contractuala in acest sens.
103
F.C.R. (Forwarding Agents Certificate of Receipt)—prin care expeditorul
certifică faptul că a preluat o marfă pentru a o expedia unei persoane sau
pentru a o păstra la dispoziţia acesteia;
F.C.T. (Forwarding Agents Certificate of Transport)—prin care expeditorul
certifică preluarea unei mărfi care urmează a fi expediată prin grija sa unui
destinatar, în conformitate cu instrucţiunile pe care la ve primi;
F.B.L. (Fiata Combined Bill of Lading)—aceste fiind de fapt un conosament
de casă al expeditorului; este un conosament direct care se eliberează de
către expeditor în cazul transporturilor multimodale, acoperind întregul
parcurs al mărfii, până la destinaţie;
F.W.R. (Fiata Warehouse Receipt)—fiind o recipisă de depozit FIATA, care
se eliberează de către expeditor în cazul preluării mărfurilor în depozitele
sale;
106
Siguranţa circulaţiei înseamnă, în cea mai largă accepţiune a termenului,
funcţionarea neîntreruptă şi în perfecte condiţiuni a tuturor mijloacelor,
infrastructurilor şi instalaţiilor de transport, evitându-se accidentarea călătorilor şi a
personalului, distrugerea mărfurilor, avarierea sau distrugerea mijloacelor şi a
instalaţiilor de transport.
26.Ce elemente apar în contractul de vânzare-cumpărare pentru
determinarea corectă a cantității de marfă?
Pentru a determinata corect cantitatea de marfă este necesar a se înscrie în contract:
- unitatea de măsură;
- locul şi momentul determinării cantităţii (este în mod uzual locul în care se
face expedierea şi/sau recepţia mărfii de către cărăuş)
- modul de stabilire a cantităţii;
- documentele care atestă cantitatea.
108
31. Care sunt factorii de care depinde alegerea unui contract de
navlosire pe piața maritimă internațională ?
Pe piaţa maritimă internaţională se folosesc mai multe tipuri de contracte de
navlosire. Alegerea unuia sau altuia dintre ele depinde de foarte mulţi factori,
dintre care cei mai reprezentativi sunt:
- cantitatea de marfă ce urmează a se transporta într-o anumită perioadă de
timp;
- mărimea lotului de marfă la fiecare transport;
- distanţa între porturile de încărcare şi descărcare;
- frecvenţa cu care se efectuează transporturile;
- diferenţa dintre ratele de încărcare garantate de companiile de stivatori şi cele
reale;
- apetitul pentru risc al navlositorului;
- cunoştiinţele navlositorului despre piaţa maritimă internaţională şi despre
exploatarea navelor comerciale.
32.Care sunt cele mai utilizate expresii cu privire la nominarea
porturilor de încărcare sau descărcare?
Cu privire la nominarea porturilor de încărcare sau descărcare se folosesc o serie
de expresii dintre care cele mai utilizate sunt:
- port sigur, dana sigură (safe port, safe berth);
- permanent în stare de plutire (always afloat);
- tot timpul accesibil (always accessible);
- nu în permanenţă în stare de plutire, dar asezată sigur pe fundul apei (not
always afloat but safe aground);
- atât de aproape cât nava poate ajunge în siguranţă (so near thereto as she
may safely get).
33.Ce înseamnă expresia – Always afloat – într-un contract de
navlosire?
Prin înscrierea în contract a acestei expresii se înţelege faptul că navlositorul
trebuie să pună la dispoziţia navei un loc de încărcare sau descărcare în care nava
are suficientă apă sub chilă pe toată durata încărcarii şi/sau descărcării.
34. Ce înseamnă clauza – Not always afloat but safe aground – într-un
contract de navlosire?
109
Conform acestei clauze, navlositorii pot pune la dispoziţia navei un loc de
încărcare sau descărcare în care nava, chiar dacă nu este în permanenţă în stare de
plutire, atinge în siguranţă fundul apei.
35.Ce înseamnă expresia – Always accessible sau Reacheable on Arrival –
dintr-un contract de navlosire?
Prin acceptarea unei astfel de expresii navlositorul garantează că la momentul în
care nava soseşte în radă va fi o dană disponibilă către care nava poate proceda fără
înârziere.
36.Care sunt cele mai importante detalii legate de marfă în cazul unui
contract de navlosire?
În cazul unui contract de navlosire pe voiaj este necesar a se cunoaşte cât mai
multe detalii despre mărfurile ce urmează a se încărca. În acest sens elementele
importante sunt:
- cantitatea de marfă;
- tipul mărfii;
- transportul mărfurilor periculoase;
- transportul mărfurilor pe punte.
37. Care sunt cele mai folosite expresii din contractele de navlosire prin
care se stabileşte responsabilitatea fiecărei părţi contractante pentru
costurile de încărcare şi/sau descărcare?
Cele mai multe contracte de navlosire conţin cluze speciale prin care se stabileşte
responsabilitatea fiecărei părţi contractante pentru costurile de încărcare şi/sau
descărcare.
Pentru acest lucru se folosesc următoarele expresii:
- FIO – free în and out -Conform acestei expresii navlositorul suportă toate
cheltuielile de încărcare şi descărcare ale navei. Folosirea doar a acestei expresii
este riscantă pentru armator deoarece o interpretare strictă a ei nu include şi
cheltuielile pentru stivuirea mărfii în magazie, ci doar pe cele de aducere a mărfii
în interiorul magaziei
- FILO – free în, liner out - Atunci când se foloseşte această expresie cheltuielile
de încărcare sunt în sarcina navlositorului, iar cheltuielile de descărcare în sarcina
armatorului.
110
- LIFO – liner în, free out- Această expresie este similară cu cea de mai sus cu
singura deosebire că armatorul plăteşte cheltuielile de încărcare, iar navlositorul pe
cele de descărcare.
- LILO – liner în, liner out - Conform acestei expresii armatorul suportă atât
cheltuielile de încărcare, cât şi pe cele de descărcare. Cu acelaşi înţeles se mai
folosesc şi expresiile ”full liner terms” (FLT) sau gross terms (GT).
111
navei şi trimis armatorilor împreuna cu Istoricul operaţiunilor de
încărcare/descărcare.
40. Faceți diferența între cele 2 forme de calcul al despatchului în cadrul
unui contract.
Cu privire la despatch se utilizează două modalităţi de calcul ale acestuia:
pentru tot timpul salvat – acesta se determină prin calcularea timpului
de la momentul finalizării operaţiunilor de încărcare sau descărcare
până în momentul teoretic la care staliile ar fi trebuit să expire;
pentru timpul de lucru salvat – acesta se determină prin scăderea din
timpul de stalii alocat, a timpului efectiv utilizat până la finalizarea
operaţiunilor de încărcare sau descărcare.
41. Ce este navlul mort?
În cazul în care prin contractul de navlosire se stabileşte că nava va încărca o
anumită cantitate de marfă şi navlositorul, dintr-un motiv sau altul, nu livrează
această cantitate, armatorul are dreptul la o despăgubire numită navlu mort. Acest
drept apare chiar dacă nu există o prevedere contractuală care să stabilească
cuantumul acestei despăgubiri. Mărimea acestei despăgubiri se determină prin
scăderea din navlul suplimentar ce ar fi fost obţinut, dacă ar fi fost livrată întreaga
cantitate de marfă, a tuturor cheltuielilor suplimenatare ce ar fi fost efectuate de
armator, dacă ar fi fost încărcată întreaga cantitate de marfă.
42. Ce tipuri de conosamente există din punct de vedere al modului de
transmitere a proprietăţii ?
Din punct de vedere al modului de transmitere a proprietăţii asupra conosamentului
avem conosamente nominative, conosamente ”la ordin” şi conosamente la purtător.
Aceste conosamente diferă doar prin modul de completare a rubricii ”Consignee”
din conosament.
43. Ce este“back freight”?
Atunci când nava este gata sâ livreze mărfurile sau nu poate ajunge în portul de
descărcare din cauza unui pericol exceptat, iar navlositorul nu preia mărfurile sau
nu dă instrucţiuni cu privire la livrarea mărfurilor într-un timp rezonabil,
comandantul navei are dreptul şi obligaţia de a proteja interesele proprietarului
mărfurilor, pe cheltuiala acestuia. El poate descărca şi depozita marfa sau, dacă
acest lucru nu este posibil, o poate transporta cu nava proprie sau cu altă navă în
112
cel mai potrivit loc pentru proprietarul mărfurilor, în schimbul unei remuneraţii
cunoscută sub denumirea de “back freight”.
44. Enumerați tipurile de conosamente diferite din punct de vedere al
rutei şi distanţei de transport acoperite.
-Conosamentul oceanic sau maritim (Ocean / Marine Bill of Lading)-Acest tip de
conosament acoperă transportul dintr-un port maritim de încărcare până la portul
de descarcare.
-Conosamenul direct (Through Bill of Lading)-Odată cu dezvoltarea transportului
din poartă în poartă, mai ales în cazul transportului containeizat, se utilizează
conosamente directe. Un conosament direct este un conosament ce acoperă întrega
distanţă de transport, respectiv distanţa de la locul de încărcare, indiferent de
modalitatea de transport şi mijlocul de transport folosit, până la locul de livrare
către destinatarul final.
45. Explicați pe scurt modalitățile de plată a navlului.
Navlul este plătibil în conformitate cu termenii şi condiţiile contractului de
navlosire, iar dacă nu există referiri la plata navlului atunci navlul se plăteşte în
concordanţă cu uzul portului.
113