Studierea managementului conflictelor este tot mai mult abordata in managementul

resurselor umane deoarece contribuie la o mai buna cunoastere a comportamentelor individuale

si de grup in cadrul unei organizatii. In general, conflictul apare ca o forma a interactiunii
umane prin care doi sau mai multi membri ai unei colectivitati intra in dezacord total sau partial
asupra unor probleme. Cu alte cuvinte, conflictul este amestecul intentionat al unui individ sau
al unui grup in eforturile de realizare a scopurilor unui alt grup. Deoarece scopurile celor doua
parti sunt de cele mai multe ori incompatibile, realizarea scopului de catre una din parti face
imposibila realizarea acestuia de catre cealalta parte.

Practica organizationala arata ca situatiile conflictuale sunt utilizate ca strategii importante de obtinere a unui rezultat cit mai bun in detrimentul progresului
celorlalti. In consecinta, conflictul trebuie privit ca un element al vietii organizationale, tocmai datorita divergentelor existente intre atitudini, scopuri, modalitati de
actiune sau fata de o situatie din procesul de conducere. Practicarea managementului de succes impune de la bun inceput identificarea surselor conflictuale
precum si factorii care favorizeaza orientarea acestora in sensul diminuarii performantelor manageriale.

In ceea ce priveste rolul pe care il au conflictele in viata organizationala, exista mai

multe puncte de vedere. Pe de o parte, conflictele sunt stari anormale in activitate, avind un
profund caracter disfunctional. Pe de alta parte, conflictele sunt aspecte firesti de existenta si
evolutie a afacerilor, functional avind un rezultat pozitiv.

De-a lungul timpului practica manageriala a dezvoltat doua viziuni asupra conflictelor (J.
A. Stoner, R. Freeman, 1989). Conform conceptelor promovate in viziunea veche:

conflictul se poate evita;