MODULUL: PEDIATRIE, PUERICULTURA

SI NURSING SPECIFIC

COMUNICAREA CU COPILUL
COMUNICAREA CU
COPILUL
Printre alte obiective
care îi revin asistentei
medicale este și acela
de a realiza și de a
întreține pe diverse
căi, o stare de
comunicare atȃt față
de copil cȃt și față de
aparținătorii apropiați
ai acestuia.
Mijloacele prin care se realizează
această comunicare sunt:

Crearea unor condiții de mediu favorabile (ambianța generală a

încăperii unde se află copilul);
Contactul fizic prin atingerea copilului (modalitate de comunicare
indicată la sugari și copii mici);
Comunicarea vizuală este ușor de realizat (modul de a privi
copilul, la care se adaugă diferite materiale: poze,
fotografii,pliante ilustrate);
Arta de a asculta ce vrea să spună un copil (atenția care i se
acordă, înțelegerea sentimentelor exprimate, stabilirea unor teme
de discuție scurtă);
Adoptarea unui ton al vocii corespunzător (copilul înțelege uneori
mai mult din ton decȃt din fraze);
Mijloacele prin care se realizează această comunicare

Limbajul de atitudine și poziție față de copil nu trebuie neglijat.

Aspecte privind apropierea afectivă :
corpul este relaxat;
corpul va fi ușor înclinat înainte, spre copil;
capul ținut ridicat, cu privirea înspre copil, cu un contact vizual frecvent;
mȃinile se mișcă liber;
mișcările sunt calme, chiar lente.
Stabilirea unor raporturi favorabile cu familia ( se va ține seama de nivelul
socio-cultural al aparținătorilor copilului și de puterea lor de înțelegere);
Nu trebuie să existe contradicții între afirmațiile și informațiile date de medic
sau de celelalte asistente;
Mijloacele prin care se realizează
această comunicare

Păstrarea anumitor limite față de familie sporește autoritatea

cadrului medico-sanitar;implicarea exagerată poate avea uneori
efecte contrare celor scontate.
Exemple de supraimplicare:
• invitații reciproce de vizită;
• împrumutarea reciprocă de bani sau de obiecte;
• luarea de decizii de către asistentă în numele familiei.
Mijloacele prin care se realizează această comunicare

Explicarea unor proceduri medicale și tehnici pe care copilul bolnav trebuie să le suporte
este o sarcină dificilă (acestea trebuie mai întȃi explicate părinților, subliniindu-se
necesitatea lor; dacă însă copilul nu are însoțitor, manopera urmează a fi explicată direct
micului bolnav prin cuvinte alese pe care să le poată înțelege și care să-l convingă de
utilitatea a ceea ce i se va face);
Exemple de proceduri medicale pe care copilul este nevoit să le suporte:
• administrarea orală de medicamente (nu este permis să i se administreze cu forța, acest fapt
avȃnd urmări dramatice: asfixie prin aspirarea unor produse solide);
• injecțiile subcutanate și intramusculare ar trebui precedate de o mică explicație pentru a
micșora reacțiile de opoziție ale copilului;
• injecțiile intravenoase și perfuziile endovenoase, necesitȃnd o tehnică de mai mare finețe,
impun ca bolnavul să păstreze o imobilitate pentru o perioadă de timp variabilă;
• pentru puncțiile în diferite regiuni sau organe, se va utiliza aceeași strategie plus o anestezie
locală de contact;
Mijloacele prin care se realizează această comunicare

Metode mai dificile si procedee speciale de comunicare li se impun

unor categorii de copii defavorizați:
• copii cu tulburări de vedere sau nevăzători;
• copii cu tulburări de auz;
• pentru copiii care vorbesc o altă limbă, ideal este concursul unei
persoane care să aibă rolul de interpret;
• copilul care nu poate vorbi din diferite cauze trebuie ajutat și încurajat
în exprimarea nevoilor și dorințelor sale, pe care încercăm să le
înțelegem în limita posibilităților;
• copilul cu retard psihic și tulburări mentale reprezintă o categorie
aparte care necesită îngrijiri și asistență specială;
Mijloacele prin care se realizează această comunicare

În privința bolii, copilul trebuie să fie încurajat și să vadă cu

optimism –chiar dacă acesta nu este justificat-viitorul (el nu
trebuie să știe că suferă de o boală incurabilă sau cu evoluție
defavorabilă și, prin urmare atitudinea față de el nu va fi una de
compasiune);
În final, trebuie subliniat că stabilirea comunicării cu un copil
bolnav și cu familia acestuia reprezintă o verigă importantă nu
numai a relațiilor bolnav-personal medico-sanitar, ci și a
procesului de bună îngrijire și de tratament.
Mijloacele prin care se realizează această comunicare

Copilului bolnav trebuie să i se păstreze sau să i se redea

încrederea în propriile sale capacități.
Mijloace simple pentru realizarea acestui scop:
• lăudarea copilului cȃnd are o realizare cȃt de mică;
• îndemnarea copilului la activități simple și ușoare;
• încurajarea copilului pentru a-și exprima opiniile și sentimentele.
JOCUL SI JUCARIILE LUI

Un copil care se joacă este un copil care reflectează, care încearcă să înțeleagă ce se
petrece cu el și cu cei din jurul său, care învață despre mediul în care trăiește. Pentru
că, înainte de toate, jocurile îi stimulează copilului cele 5 simțuri și îi permit astfel să
se deschidă către lume: o lume de vise, imaginară, în care el poate fi orice, de la pirat
curajos la doctor binefăcător, de la bucătar desăvârșit la constructor genial!
Poate că nu știați dar jocul începe chiar din pântecul mamei, ca și experiență senzorială, ca
mai apoi să evolueze către jocuri senzoriale mai complexe care îi deschid calea către
auto-cunoaștere și înțelegerea propriului mediu.
De aceea, primele jucării ale bebelușului cele mai potrivite sunt cele îi aduc un confort
imediat, ca de exemplu cele care scot sunete blânde (melodii care îl ajută să se calmeze) și
cele pe care micuțul le poate introduce în guriță, pentru că de fapt ducerea obiectelor la
gură este începutul primelor sale acțiuni motrice.
Ba mai mult, în perioada în care bebelușul trece prin neplăcuta perioadă a erupției dentare,
jucăriile de dentiție se dovedesc de mare ajutor. Așadar, faptul că un bebeluș duce toate
obiectele la gură nu este un comportament rău, ba dimpotrivă, un semn de dezvoltare
sănătoasă!
 Jucării pentru bebeluși:

Jucării de dentiție;
Zornăitoare;
Animale colorate din plastic moale sau material textil;
Cărți din material moale;
Jucării din materiale moi (jucării din material textil sau pluș de calitate)
Jucării colorate, ușoare, cu margini rotunjite și suprafețe netede.
Jucării luminoase și muzicale;
Copilul a mai crescut și a trecut în altă etapă! E conștient de prezența multor lucruri
din viața lui și mai ales a învățat să mânuiască singur obiectele sau chiar să se
deplaseze. E foarte dornic să descopere tot ce se află în jurul lui, dar în același timp e
intrigat de rezultatul provocat de mișcările sale.
Între 1 și 2 ani observăm foarte bine o deschidere către jocurile motorii atât la
nivelul motricității fine (îndemânare), cât și la nivelul motricității grosiere
(capacitatea de a se cățăra, de a sări peste obstacole etc) Dar, dominând spațiul și
jucăriile pe care le știe ca fiind ale lui, copilul pășește încet în lumea emoțiilor, cu
care va începe să se joace în moduri din ce în ce mai elaborate.
Jucării pentru copii între
1 și 2 ani:

Cărți cu obiecte;
Cărți interactive (cu sunete, cu ferestre)
Jocuri cu cutii de diferite mărimi;
Cuburi;
Mașinuțe care se împing sau se trag de sfoară;
Puzzle-uri cu animale, vehicule, forme geometrice etc;
Jocuri cu marionete;
Jocuri lego;
Mingii;
Etapa următoare de ezvoltare cuprinsă între 30 - 36 de luni
este extrem de bogată în formarea psihică a copilului.
După o serie de reușite motorii, copilul va trece la
experimentarea emoțiilor și a vieții afective. Tocmai de aceea,
la această vârstă denumită și vârsta “capriciilor” izbucnirile
emoționale sunt la ordinea zilei.
Se observafaptul ca că le plac foarte mult jocurile în care ei
înșiși pot să stabilească reguli.
Jucării pentru copii între 3-4 ani:
Plastilină, argilă, nisip și forme de
modelat;
Acuarele;
Jocuri care implică apa;
Jocuri de rol (jucării ce țin de
bucătărie / servicii de veselă; trusă
medicală; trusă de mecanic auto etc);
Păpuși;
Costume de deghizat;
După vârsta de 5 - 6 ani copilul devine pregătit pentru jocuri complexe,
ludice, care implică imaginația. Astfel, inventarea unor situații îl
proiectează pe copil într-o lume minunată unde se joacă la un nivel
avansat: de-a teatrul, de-a războiul, de-a mersul în vacanță cu propria
mașină, de-a mama și de-a tata etc. Intră în lumea lui “totul e posibil”,
iar imaginația îi transformă în tot ce își poate dori, dar foarte important
îl ajută să depășească emoții negative, uneori chiar traume.
Jocuri pentru copii intre 5-6 ani:
Păpuși și mașini;
Corturi și căsuțe de joacă;
Jocuri cu reguli;
Jocuri de construcție;
Jocuri creative (bricolaj, cusut, lipit)
Un copil căruia i se îngăduie să se joace și să experimenteze e un copil
care își va dezvolta mai tărziu calitățile! E un copil care în viața adultă
va fi motivat și curios în privința dezvoltării personale și a creării de
lucruri frumoase!
ATENȚIE! Psihologii spun că atunci când observați că un copil nu se
joacă, acest lucru ar trebui să vă atragă atenția și recomandă să
consultați un specialist!