S7 Epidemiologia psihiatriei

Def: studiul cantitativ al distributiei si cauzelor tulb psihice in pop umana; principala furnizare a datelor privind
raportul concret sanatate/boala mintala, morbiditatea prin boli psihice, factori etiopatogenici ai b psihice, factori
de risc, etc
Caracteristici ale studiilor epidemiologice:
- se bazeaza pe grupuri populationale, nu pe indivizi;
- precizeaza intregul spectru calitativ si cantitativ al manifestarilor unei boli;
- stabileste caracteristicile evolutive si riscul ei morbid;
- construieste conceptual dg si clasificarea b psihice;
- ajuta la adoptarea unei politici organizatorice sanatoase coerente, eficiente si in concordanta cu nevoile de
asistenta a populatiei;
- ajuta la elaborarea de masuri cu caract profilactic primar adresate patologiei psihiatrice.
Epidemiologia psihiatrica vizeaza cel putin 7 domenii principale:
1.studii privind tendintele istorice ale variatiilor frecventei bolilor in populatie;
2.stabilirea naturii si relatiilor dintre starile morbide dintr-o comunitate si problemele de sanatate generale;
3.analiza serviciilor de sanatate (cost/eficienta);
4.cercetarea riscurilor individuale de imbolnavire;
5.descrierea tablourilor clinice si completarea cunostintelor privind evolutia bolii;
6.identificarea sindroamelor in populatia generala;
7.determinarea cauzelor imbolnavirii si a factorilor genetici intr-o colectivitate.
Aspecte practice ale activitatii de specialitate sunt influentate de rezultatele studiilor epidemiologice:
- spatiul acordat diferitelor afectiuni in tratatele de specialitate;
- stabilirea tematicii manifestarilor stiintifice;
- aprovizionarea cu medicamente psihotrope la nivel national;
- elaborarea programelor de cercetare stiintifica psihiatrica.
Necesitatea studiilor epidemiologice se impune si datorita faptului ca datele epidemiologice dintr-o tara nu sunt
aplicabile in alte tari datorita fie variatiei transculturale ale b psihice, fie situatiilor economico-sociale, fie
criteriologiei diferite (exista insa un limbaj nosologic impus prin clasificarea nationala tip ICD).
Diferentele rezultatelor studiilor epidemiologice se pot datora si metodologiei diferite de studiu.
Epidemiologia psihiatrica foloseste 3 metode principale de investigatie:
1. metoda activa – investigarea directa a unor esantioane cu/fara metoda screeningului;
2. metoda pasiva – prelucrarea datelor aflate in evidentele primare ale retelei de asistenta psih; dezavantaj:
inregistreaza doar cazurile care sunt in evidentele retelei de psih nu si pe cele care ar putea sau ar tb tratate;

3. metoda combinata – furniz datele cele mai apropiate de adevar; retuseaza erorile aplicarii izolate a celor 2
met anterioare.
Diferitele aplicatii ale epidemiologiei depind de 3 nivele de investigare care pot fi grupate astfel:
1. nivelul descriptiv = studii care produc estimari de baza ale ratelor bolii in pop generala. Ajuta la:
a) diagnosticul comunitar – studiile epidemio incep prin estimarea ratelor bolii intr-o pop data; asigura un
fundament pentru intelegerea ponderii bolii in pop generala, amestecul de boli prezent si intinderea cazurilor
netratate intr-o comunitate;
b) completarea tabloului clinic – raspunsuri mai precise la intrebari precum cele legate de diagn comunitar si
prevalenta a bolii pot fi obtinute numai cu o evaluare standardizata care poate stabili diagn unui mare nr de
indivizi; tabloul clinic complet al bolii poate fi studiat prin caracterizarea cazurilor subclinice sau usoare,
prin studierea rudelor pentru a stabili incidenta familiala a afectiunii si prin urmarirea evolutiei ulterioare a
bolii pentru a-i determina cursul si prognosticul;
c) identificarea sindroamelor – in mod similar, anumite afectiuni pot apare intr-un lot populational care nu au
fost detectate in studii care au avut loturi luate doar din populatia ce se prezinta in clinica.

1
2. nivelul analitic – studii care exploreaza baza variatiilor in proportia bolilor printre diferite grupuri pentru a
identifica factorii de risc care pot contribui la dezvoltarea tulburarii. Ajuta la:
a) evaluarea riscului individual legat de unele caracteristici cum ar fi saracia, densitatea populationala, locuinta
precara, factori genetici, nutritionali sau alte riscuri familiale sau agenti toxici si infectiosi pot avea densitate
mai mare in astfel de conditii.
b) Studii istorice – identificarea factorilor de risc poate fi mai usoara daca sunt descoperite cateva variatii
istorice.
3. nivelul experimental- studii care testeaza asocierea prezumptiva intre factorii de risc si o afectiune si cauta
sa reduca incidenta bolii prin controlul factorilor de risc. Ajuta la:
a) identificarea cauzelor – odata cu demonstrarea factorilor de risc, epidemiologii pot reduce cauzele ce
contribuie la aparitia afectiunii prin interventia in lantul cauzal prin care un factor de risc duce la aparitia
bolii;
b) activitatea serviciilor de sanatate – metodele epidemiologice sunt de obicei luate ca ghid in preventia
primara, dar pot fi folosite si in preventia secundara, diagn precoce si tratam eficient la persoanele care au
dezvoltat simptomele bolii.
Diferentele de morbiditate inregistrate depind si de structura populatiilor studiate: urban/rural, grupuri etno-
culturale, zone geografice, nivel socio-economic. In afara studiilor transversale, cele longitudinale analizeaza
tendintele evolutive ale morbiditatii intr-o populatie.
Studiile desfasurate atat in tara, cat si in strainatate au relevat ca:
- frecventa patologiilor evidentiate este cu atat mai apropiata cu cat metodologia adoptata este mai
asemanatoare;
- patologia psihiatrica este mai frecventa in mediul urban decat in cel rural (datorita proceselor de dezvoltare,
industrializare, urbanizare), mai ales in cazul patologiei reactive (nevroze);
- frecventa patologiei reactive (marginale) e mai frecventa la femei;
- pe masura inaintarii in varsta, frecventa tulburarilor psihice creste (mai ales cele de etiologie organica);
- frecventa bolilor psihice majore (psihoze afective, schizofrenii, deliruri cronice, demente si retarduri mintale)
este remarcabil de constanta de la o tara la alta;
- patologia psihiatrica marginala evidentiaza mai multe cazuri cu cat asistenta psihiatrica e mai bine dezvoltata
si mai uniform repartizata teritorial;
- accelerarea ritmului de viata determina „stres endemic” care actioneaza asupra indivizilor si se manifesta in
mare masura independent de eventualele trasaturi premorbide nevrotice ale persoanei respective;
- dezorganizarea sau disfunctia familiala in copilarie reprezinta un factor de risc pt boala psihica.
Studiile epidemiologice
- aduc date despre: structura psihopatologica, factorii de risc ai bolii psihice;
- nu sunt solutia problemelor de sanatate mintala;
- nu dau date despre mecanismele imbolnavirii psihice;
- nu pot preveni, nici rezolva terapeutic cazurile depistate;
- reprezinta punctul de plecare pentru cercetari:
-clinice – pe grupuri de bolnavi depistati in pop generala sau
-profilactice – de prevenire activa a aparitiei de cazuri noi de boala pe baza cunostintelor acumulate
Studiile populationale in psihiatrie reprezinta un tot unitar al celor 2 faze: constatarea si actiunea.