10

SUCCESUL MANAGERIAL

Orice definiţie a managementului accentuează pe abilitatea

managerului de a avea succes, chiar şi standardul ISO 9004 specifică faptul
că top-managerii trebuie să fie orientaţi spre succesul organizaţiei. În acest
sens, succes înseamnă:
— a atinge un scop (obiectiv, ţel), adică eficacitate (diferenţa dintre
rezultate şi obiective să fie minimă) [13];
— recunoaşterea faptului că s-a atins scopul (performanţa înseamnă
realizări recunoscute);
— efort minim pentru atingerea scopului (eficienţă). Ca forme de
eficienţă economică se folosesc productivitatea şi rentabilitatea ;
— consum minim de resurse (economicitate).
Explicaţii pentru obţinerea succesului sunt date de Institutul PIMS,
studiile lui T. Peters sau modelul 7S elaborat de McKinsey:
 Banca de date PIMS [14] arată că succesul depinde direct (+) sau
indirect (-) de următoarele aspecte: capitalul necesar (-), productivitate (+),
creşterea pieţei (+), poziţia pe piaţă (+), calitatea produselor realizate (+),
gradul de inovare al produselor (+), obligaţia unei integrări verticale (-),
maturitatea domeniului (+), presiunea costurilor (-), tinereţea întreprinderii
(-) sau maturitatea (+);
 T. Peters a identificat următorii factori de succes: orientarea spre
acţiune, existenţa unor structuri simple, parteneriatul cu clienţii, creşterea
productivităţii, autonomia salariaţilor, orientarea spre afaceri mari,
persistenţa în domeniile şi produsele cunoscute mai bine, exercitarea unui
control riguros;
 Modelul 7S (fig. 12.4) ia în considerare structurile, strategia,
sistemele, stilul de conducere, personalul de conducere (staff-ul), abilităţile
(skills) şi valorile împărtăşite (shared values).
Obţinerea succesului implică identificarea unor factori critici de succes
FCS (Key Factor for Succes -KFS), concept introdus de K Ohmae. FCS sunt
elemente specifice industriei, dar pe care întreprinderea trebuie să îi posede, ei
178 ARHITECTURA CALITĂŢII

reprezentând motivul pentru care unele firme au succes, iar altele nu. FCS sunt
specifici fiecărui domeniu de activitate. Lipsa lor duce la pierderi.

Structuri

Strategie Sisteme

Valori

Staff Stil manoperial

Abilităţi

Fig. 10.4. Modelul 7S.

Pentru determinarea FCS trebuie analizat întregul lanţ al valorii din
sector, pornind de la materiile prime până la service. Astfel FCS pot fi: sursa
materiilor prime, calitatea lor, organizarea producţiei, economia de scară,
capacitatea de proiectare, tehnologia de producţie, varietatea de produse,
forţa de vânzare, reţeaua de distribuţie, serviciul oferit. Alţi factori sunt
economia de scară, economia de scop şi economia de reţea. Economia de
scară este un fenomen de reducere a costurilor când creşte numărul de
produse realizate. Economia de scop (de complexitate) presupune utilizarea
aceloraşi resurse în activităţi diferite. Economia de reţea se referă la
folosirea competenţelor din reţea.
În acest context amintim câteva dintre principiile managementului
calităţii [15] necesare pentru a se obţine succesul:
1. implicarea de la început a top-managerilor în calitate;
2. identificarea activităţilor din întreprindere care afectează calitatea;
3. utilizarea de proceduri scrise;
4. descrierea clară şi concisă a produsului sau serviciului ce se va
realiza;
5. alegerea fumizorilor în funcţie de importanţa produsului;
6. realizarea auditului conform contractelor;
7. obiectivul de bază al auditului este corectitudinea;
8. utilizarea de informaţii corecte pentru conducere;
9. costurile trebuie să ajute managerii să aleagă resursele strategice;
10. succesul se măsoară prin productivitate, profit şi calitate.
Procesul managerial. Atributele manageriale (planificare, organizare,
direcţionare, coordonare, control) nu sunt separate între ele. Realizarea unui
obiectiv implică o succesiune de activităţi manageriale descrise prin ciclul
P – D – C – A (fig. 12.5). În concepţia lui Ed. Deming [16], acestea
reprezintă plan – do – check – act.
P – faza de pregătire (implică previziune, organizare şi direcţionare);
Managementul operaţional 179

D – derulare, realizarea sarcinilor (intervine coordonarea);

C – constatare (prin control);
A – acţiuni de standardizare (interpretarea rezultatelor, stabilirea
concluziilor pentru viitor, învăţare, standardizarea soluţiilor).

A P

C D

Fig. 10.5. Procesul managerial.