Abcesul hepatic:

Def:
Abcesul hepatic reprezinta o colectie de puroi in ficat ce poate fi cauzat de infectii
raspandite din structurile din apropiere, precum canalele biliare, apendicele sau
intestinele, sau transportate prin circulatia sangvina din alte parti ale corpului.
TC:
Simptomele variaza, insa cele mai frecvente includ o combinatie a acestora.
Abcesul hepatic in sine nu ameninta viata, insa poate deveni periculos daca
infectia se raspandeste in organism. Acest lucru apare brusc si trebuie sa
consultati imediat un medic daca aveti urmatoarele simptome:

 Durere abdominala – in special in portiunea superioara a abdomenului;

 Tuse;
 Urina inchisa la culoare;
 Diaree;
 Febra sau frisoane;
 Dureri articulare;
 Pierderea apetitului;
 Greata cu sau fara voma;
 Durere toracica pleuritica (dureri in timpul respiratiei);
 Transpiratii;
 Pierdere in greutate inexplicabila;
 Icter – ingalbenirea pielii si a albului ochilor.

Dg:

Pentru a diagnostica un abces hepatic, medicul poate efectua atat analize de sange,
cat si teste imagistice. Specialistul poate utiliza urmatoarele teste:
 abces hepatic ecografie abdominala pentru localizarea unui abces;
 o tomografie computerizata cu substanta de contrast sau colorant injectat
intravenos, pentru a detecta si masura abcesul hepatic;
 analize de sange pentru a descoperi semne de inflamatie cauzata de o infectie,
cum ar fi un numar crescut de globule albe in sange si nivelul de leucocite
(neutrofile);
 analize de sange pentru a determina ce tipuri de antibiotice sunt necesare;
 rezonanta magnetica (RMN) abdominala.

Hepatita acuta.
Hepatita autoimuna este o afectiune necroinflamatorie a ficatului, ce afecteaza mai
frecvent sexul feminin (4:1), caracterizata prin: hipergamaglobulinemie,
autoanticorpi caracteristici, asocierea cu HLA DR3 sau DR4 ( un anumit tip de
gene) si un raspuns favorabil la terapia imunosupresoare. In hepatita autoimuna
sistemul imun al organismului ataca ficatul si provoaca inflamatie.

TC:
Semnele hepatitei autoimune pot lipsi sau pot aparea brusc. Unele persoane nu
manifesta nici un fel de simptom specific bolii. In cazurile in care simptomele apar,
acestea pot fi usoare sau severe. Uneori, simptome precum febra, dureri de burta
si ingalbenirea pielii si a ochilor apar brusc (icterul ). Totusi, de cele mai multe ori,
simptomele apar treptat in decurs de cateva saptamani sau luni.
Cel mai frecvent simptom al hepatitei autoimune este senzatia de oboseala, astenie,
fatigabilitate. Unele persoane au putine sau nu prezinta nici un simptom in stadiile
incipiente ale bolii, in timp ce alte persoane prezinta semne si simptome care pot
include:
- oboseala
- disconfort abdominal
- diminuarea apetitului
- pierderea in greutate
- greata/ varsaturi
- iritatii ale pielii
- dureri articulare
- tulburari menstruale
In cazurile in care hepatita autoimuna a provocat repercusiuni la nivelul ficatului
(ciroza) pot aparea urmatoarele semne si simptome:
- prurit(mancarimi ale pielii)
- vanatai (echimoze)
- sangerare care nu se opreste
- abdomen marit de volum sau glezne umflate (ascita,edeme)
- vase de sange cu aspect anormal la nivelul pielii (angioame- aspect de paianjen)
- stare de confuzie
- ingalbenirea pielii si a ochilor (icter)

DG:
Analizele de laborator utilizate pentru diagnosticarea hepatitei autoimune
includ:
- testele functiei hepatice (transaminaze, GGT-gamaglutamiltranspeptidaza,
bilirubina, fosfataza alcalina)- ne arata daca exista inflamatii sau leziuni ale
ficatului
- hemoleucograma – evalueaza numarul si tipurile de celule din sange
- timp de protrombina – evalueaza capacitatea de coagulare a sangelui
- determinarea electrolitilor (ionograma serica) – verifica daca exista un
dezechilibru electrolitic
- electroforeza proteinelor serice – arata inflamatia ficatului ( de obicei cresc
imunoglobulinele G in hepatita autoimuna)
- anticorpi autoimuni (ANA- antinucleari ,anti-SMA –anti-muschi neted, anti-
LKM-antimicrozomali ) – ajuta la excluderea altei boli hepatice cu simptome
similare hepatitei autoimune
- probe inflamatorii – VSH, PCR (marker ai inflamatiei acute)
Teste imagistice recomandate :
-Elastografia ( FibroScan ) – evalueaza gradul de fibroza al ficatului
-Computer tomograf abdominal – ofera imagini detaliate ale organelor
-Ecografie abdominala - aceasta foloseste unde sonore de inalta frecventa pentru a
crea o imagine a organelor. De asemenea, poate verifica fluxul de sange din vasele
de sange.
-Biopsie hepatica - probe mici de tesut sunt prelevate din ficat cu ajutorul unui ac
special, sub ghidaj ecografic. Ulterior, ele sunt verificate la microscop pentru a afla
tipul de boala hepatica. Biopsia ficatului, cu examenul histologic al fragmentului
biopsiat este metoda esentiala pentru diagnosticul hepatitei autoimune.
- Endoscopia digestiva superioara – pentru evidentierea complicatiilor hepatitei
autoimune si anume varicele esofagiene

Colangita sclerozanta primitive

 Def: 
Colangita sclerozantă primitivă (CSP) este o condiție colestatică rară care
afectează ficatul si căile biliare si se caracterizează prin inflamația, fibroza
obliterativă si distrugerea căilor biliare intra si/sau extrahepatice, cu evolutie
progresivă la ciroză.
Este intalnita predominant la sexul masculin (75%) si la varsta medie (25-45 ani).
In asociere cu BII, CSP prezinta un risc malign crescut pentru colangiocarcinom si
cancer colorectal.
Asociata cu bolile inflamatorii intestinale (in special cu colita ulceroasa)
Prognosticul pacientilor cu CSP si IBD este variabil
Tratamentul are ca scop controlul simptomatologiei, prevenirea si tratatmentul
complicatiilor

TC:

La inceputul bolii, numerosi pacienti nu prezinta simptome (sunt asimptomatici).

Acestea se dezvolta progresiv, intr-un interval mediu de cateva luni de zile. Cele
mai frecvente simptome precoce sunt oboseala, starea generala de rau, scaderea in
greutate, mancarimea pielii (prurit) si disconfortul abdominal sau durerea in partea
dreapta superioara a abdomenului.
Icterul apare pe masura ce boala se agraveaza. Icterul reprezinta coloratia galbena a
pielii si ochilor datorata impregnarii cu bilirubina, substanta produsa de ficat, care
nu mai poate fi eliminata prin caile biliare si este eliberata in sange.

Dg:
Deoarece numerosi pacienti cu CSP sunt asimptomatici sau pot prezenta simptome
vagi si nespecifice (oboseala etc.), diagnosticul afectiunii in stadiile initiale este
realizat intamplator, ca urmare a unor teste biologice sau imagistice efectuate de
rutina, pentru alte indicatii sau pentru monitorizarea BII. Acestea includ:
 Teste sanguine denumite probe hepatice; acestea masoara enzime hepatice
(transaminase, fosfataza alcalina, gama-glutamil-transpeptidaza etc.) sau compusi
sintetizati de ficat (bilirubina, albumina, gamaglobuline)
 Alte teste hepatice efectuate pentru a exclude alte cauze de afectare hepatica (de
exemplu, teste pentru virusurile hepatitice)
 Ecografia abdominala (pentru ficat, colecist, cai biliare)
 Colangiografia efectuata prin rezonanta magnetica nucleara
Biopsia hepatica (un esantion de tesut hepatic cu diametrul de 1.0-1.5 mm si
lungime de 3-4 cm,  prelevat din ficat cu un ac special, in scopul examinarii la
microscop); aceasta poate pune in evidenta inflamatia ductelor biliare (angiocolita
sau colangita), fibroza care inconjoara si oblitereaza ductele biliare (aspect “în bulb
de ceapă” ca in imaginea de mai jos)  sau aspectul de ciroza (fibroza hepatica
extinsa).