UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’DIN IAȘI

FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE

SPECIALIZAREA:MANAGEMENTUL PRODUCȚEI ANIMALE

REFERAT

Coordonator Științific:

Prof.univ.dr.POP IOAN –MIRCEA

Masterand:

POPOIU ANDREI RĂZVAN

IAȘI

2023

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD’’DIN IAȘI
FACULTATEA DE INGINERIA RESURSELOR ANIMALE ȘI ALIMENTARE
SPECIALIZAREA:MANAGEMENTUL PRODUCȚEI ANIMALE

ASPECTE SPECIALE DE NUTRIȚIE ȘI ALIMENTAȚIE LA CAPRE

Coordonator Științific:

Prof.univ.dr.POP IOAN –MIRCEA

Masterand :

POPOIU ANDREI RĂZVAN

IAȘI

2023

2
 CUPRINS

-Introducere....................................................................................................4

Cap.1. Specificul digestiei și valorificării hranei la capre....................................6

1.1Particularități anatomo-fiziologice ale tubului digestiv.....................................6

1.2 Aspecte spercifice de metabolism....................................................................9

Cap 2.Specificul alimentației la capre .....................................................................11

Cap 3.Aspecte speciale de nutriție și alimentație la capre ...........................................16

Cap.4 Considerații personale........................................................................................18

-Bibliografie.....................................................................................................................25

3
 Introducere

Nutriţia este definită ca fiind “ştiinţa care se ocupa cu studiul schimburilor nutritive
dintre organism şi mediu, a transformarii substanţelor absorbite în substanţe proprii
organismului, precum şi a folosirii lor pentru întreţinere şi realizarea
productiilor.”Nutriţia studiaza şi modul în care energia şi substanţele nutritive sunt
folosite in organism, precum şi randamentul utilizării lor în diferite funcţii sau producţii
animale.
Nutriţia animală are în vedere faptul că, în timp ce producţia vegetala se bazează
exclusiv pe elementele anorganice şi energia solara, producţia animal este realizată prin
folosirea compuşilor organici(proteine , lipide, vitamine) produşi de plante.în acest fel se
stabileşte o strânsa legatura între sol si animal, prin intermediul plantelor.
Importanţa nutriţiei în producţia animală este evidenţiată şi prin ponderea costului
hranei(peste 50%) în costurile produselor animale.Nutriţia are o înfluenţa importanța şi
asupra calităţii produselor de origine animală, prin intermediul lor putându-se modifica
proporţia diferitelor componente ale corpului(proteine, lipide), însusiri
organoleptice(culoare, gust, miros) şi cele chimice(proportia diferitilor acizi grasi) ale
produselor animale şi chiar calitaţile tehnologice ale acestora(la lapte, oua).
Progrese importante s-au realizat în directia formulării raţiilor şi a reţetelor de hrana
astfel încat să se asigure o ingestie corespunzatoare, care să permita atingerea scopului
urmarit.
Obiectivul acestui proiect este de a acoperi cerințele de hrană pentru categoría
taurine, respectiv porci la îngrașat, prin alcătuirea rațiilor și a rețetelor
corespunzătoare acestor specii de animale. Proiectul cuprinde detalii despre nutrețurile
folosite în alcătuirea acestor rații și rețete, despre exploatațiile în care sunt crescute
animalele, respectiv rezulatele obținute în urma folosirii anumitor nutreturi.
Importanţa nutriţiei şi alimentaţiei în producţia animală este evidenţiată şi prin
ponderea costului hranei (peste 50%) în costurile produselor animale. Atenţia pe care
crescătorii de animale o dau nutriţiei şi alimentaţiei şeptelului, determină, în mare
măsură, rentabilitatea activităţii lor.
Nutriţia şi alimentaţia animalelor are o influenţă importantă asupra calităţii
produselor de origine animală, prin intermediul lor putându-se modifica proporţia
diferitelor componente ale corpului (proteine, lipide, apă ...), însuşirile organoleptice
(culoare, gust, miros) şi cele chimice (ca de ex. proporţia diferiţilor acizi graşi) ale
produselor animale şi chiar calităţile tehnologice ale acestora (la lapte, ouă ...)

4
Conceptul de alimentaţie este foarte vechi şi a apărut odată cu domesticirea animalelor
în Asiria, Babilon,
Egiptul antic, Grecia şi Imperiul Roman. Din punctul de vedere al evoluţiei
cunoştinţelor despre alimentaţie
distingem mai multe etape, şi anume:
-etapa empirică, care durează din cele mai vechi timpuri până la apariţia revoluţiei
industriale;
-etapa bazată pe analizele chimice ale nutreţurilor şi corpului animal, care durează de la
finele secolului al XVIIIlea până în deceniul al 6-lea al sec. XIX

În România
- Primele informaţii scrise privind organizarea alimentaţiei în ţara noastră datează de
pe la 1810 când, la Sibiu, ca urmare a cercetărilor lui Thäer, apar tabele de valoare
nutritivă bazate pe echivalentul fân, dar adevăratele cercetări de alimentaţie sunt
organizate de Ion Ionescu de la Brad, pe taurine. Între anii 1842 -1843, Ion Ionescu de la
Brad ţine primele cursuri de ştiinţe agricole la Academia Mihăileană, unde erau incluse
şi noţiuni de alimentaţia animalelor domestice. Stabilirea valorii nutritive a nutreţurilor
pentru principalele nutreţuri din ţara noastră a fost făcută de Haralamb Vasiliu, care în
1916, publică lucrarea „Nutriţia animalelor domestice şi a omului”, în care sunt incluse
şi tabelele de valoare nutritivă bazate pe analize proprii.
În anul 1926 a fost creat Institutul de Cercetări Zootehnice (I.C.Z) cu o secţie de
alimentaţie iar după război s-a transformat în ICNA şi apoi în IBNA (Institutul de
Biologie şi Nutriţie Animală), organism cu preocupări majore pe linia normării
cerinţelor de hrană, a stabilirii valorii nutritive a nutreţurilor pe zone geografice, a
conservării furajelor etc.
Alimentaţia, spre deosebire de nutriţie este o noţiune mai vagă, obiectul ei fiind
aplicarea nutriţiei în producţia animală şi se ocupă, în special de nutreţuri (alimente) şi
raţii, în timp ce nutriţia se ocupă de substanţe (nutrienţi) şi metaboliţii lor (glucoză,
aminoacizi, vitamine …).
Alimentaţia raţională este alimentaţia ce urmăreşte administrarea la animale a unor
raţii, respectiv combinaţii de nutreţuri astfel alcătuite încât să asigure producţiile
scontate în condiţii de randament optim.
Valoarea nutritivă (VN) a unei raţii este dată atât de suma valorii parţiale ale
substanţelor nutritive conţinute de fiecare nutreţ în parte cât şi de interacţiunea,
respectiv complementaritatea acestor substanţe nutritive care pot duce la o creştere sau
chiar scădere a VN a nutrienţilor din raţie .

5
Capitol 1.Specificul digestiei și valorificării hranei la capre

1.1 Particularități anatomo-fiziologice ale tubului digestiv

6
Abilitate la păşunat şi un sistem digestiv eficient
Un comportament abil de păşunat şi un bun sistem digestiv permit caprelor să asigure
un consum de furaje suficient şi o utilizare eficientă a acestora. Cunoaşterea
comportamentului de hrănire şi a preferinţelor caprelor pentru anumite plante sau
părţi ale plantelor de pe păşune, a modului cum acestea sunt digerate ne dă posibilitatea
de a asigura un bun management al hrănirii. Deoarece totul este legat de modul cum
sunt digerate plantele, este oportună cunoaşterea în detaliu a compartimentării
stomacale a proceselor care au loc la acest nivel şi care, în final, duc la digestia furajelor
până la nivelul elementelor nutritive necesare organismului animal.
Caprele sunt rumegătoare, stomacul lor fiind compus din patru compartimente, aşa
cum se poate observa şi în figură. Cele patru compartimente sunt reţeaua, rumenul,
foiosul şi cheagul (sau stomacul adevărat). Cel mai dezvoltat este rumenul, care, în
funcţie de tipul de hrănire, are o capacitate de peste 12 litri. Rumenul joacă un rol
important în adaptarea caprelor la o anumită dietă, servind ca loc pentru fermentaţie şi
rezervor de apă. Apa depozitată în rumen este utilizată în timpul deshidratării.
Pentru a fi digerate, furajele sunt supuse mai întâi digestiei simbionţilor ruminali
(bacterii, protozoare şi fungi) în reţea şi rumen, unde stagnează o perioadă mai scurtă
sau mai lungă de timp. Părţile mai mari ale plantelor sunt regurgitate sub forma unui
bol, remasticate (rumegate) şi înghiţite pentru a doua oară. Procesul se repetă până
când furajele ajung la mărimea unor particule care pot fi descompuse sub acţiunea
enzimelor secretate în special de bacterii şi protozoare. Procesul continuă în foios, după
care urmează digestia acidă în cheag urmată de digestia enzimatică în intestin.
Fiinţele monogastrice, cum ar fi omul, porcul, câinele şi pisicile au un stomac cu un
singur compartiment, echivalentul cheagului de la rumegătoare. La acestea, digestia are
loc doar sub acţiunea acidului din stomac, după care urmează o digestie enzimatică în
intestinul subţire, unde majoritatea nutrienţilor sunt absorbiţi.
Digestia microbiană în reticulo-rumen permite caprelor să consume şi să valorifice
furaje cu un conţinut diferit de celuloză, precum suculente (masă verde, sfeclă, siloz
etc.), fibroase (fân), grosiere (paie, frunze, vreji). Unele dintre produsele de
descompunere rezultate în rumen prin digestia furajelor de către bacterii sunt absorbite
de animal direct prin peretele ruminal şi pot furniza o mare parte din necesarul de
energie.
Tot la nivel ruminal bacteriile sunt capabile să sintetizeze (producă) vitaminele din
complexul B, avantajul fiind că acestea nu trebuie suplimentate prin raţie. De asemenea,
bacteriile pot sintetiza proteină din azotul reciclat în rumen, ceea ce ridică valoarea
dietelor cu un conţinut proteic scăzut.

7
Capra nu moare de foame dacă are ce să roadă
Caprele au în rumen bacterii care pot dezactiva unii factori antinutriţionali, cum ar fi
taninurile. Acestea permit caprelor să consume o gamă mai largă de specii de plante, în
dietă intrând şi cele care conţin taninuri.
De obicei caprele, dacă au la dispoziţie, pot consuma furaje care le vor asigura necesarul
de fibre. În caz contrar, în special prin ingestia unor cantităţi mari de concentrate, pot
apărea diferite afecţiuni ca: acidoză ruminală (scade pH-ul ruminal) sau urolitiază cu
blocarea rinichilor.
Caprele au capacitatea de a consuma plante şi arbuşti cu un conţinut ridicat în celuloză
sau hemiceluloză (lignificate), care sunt evitate, în mod obişnuit, de celelalte specii de
rumegătoare domestice, transformând aceste plante într-un produs vandabil. Este greşit
însă să credem că astfel de plante sunt căutate în mod special de capre. Din contră,
caprele preferă să consume doar părţile mai crude din plante iar dacă nu le găsesc, trec
la plantele uscate. Cu alte cuvinte, o capră nu moare de foame dacă are ce să roadă.
Consumul de plante care conţin substanţe toxice pentru organism este destul de frecvent
la capre, dar ele nu se otrăvesc, deoarece consumă puţin şi doar părţile crude, în care
concentraţia toxinelor este destul de mică.
Datorită apetitului pentru o gamă largă de plante, nu trebuie să ne mire dacă laptele are
un gust aparte. În acest caz, trebuie doar să limităm accesul caprelor la aceste plante.
Procesele digestive care au loc la nivelul compartimentelor stomacale ale caprelor sunt
foarte complexe şi sunt legate de mulţi factori de influenţă. Neadministrarea apei o
perioadă îndelungată duce la deshidratarea organismului, reducerea metabolismul şi
creşterea temperaturii corporale.

8
 Reducerea cantităţii de apă determină scăderea consumului de substanţă uscată
(măreşte digestibilitatea), încetineşte viteza de trecere a alimentelor prin tubul digestiv
şi, în final, materiile fecale sunt mult mai uscate decât în mod normal. Adăparea corectă
se face de două ori pe zi iarna, iar vara de 3 ori pe zi, cu specificarea ca în zilele
caniculare caprele să aibă la dispozitie apă pe tot parcursul zilei. Trebuie evitate, de
asemenea, situaţiile când apa este prea rece (iarna) sau caprele sunt înfierbântate sau
gestante. De aceea, pentru a obţine performanţele dorite, este necesar să respectăm
câteva reguli de bază în ceea ce priveşte furajarea, dar nu trebuie neglijată nici
urmărirea zilnică şi riguroasă a efectivului de capre.

1.2Aspecte spercifice de metabolism

Metabolismul sau rata metabolica reprezinta procesul biochimic, normal, prin care
corpul animalelor noastre produce si consuma energie. Termenul de metabolism se
refera la milioanele de reactii biochimice care se desfasoara in organismul animal, uman
sau chiar al plantelor. El asigura buna desfasurare al tuturor functiilor acelui organism.
Fara dar si poate, metabolismul este un proces individual, influentat de o varietate de
factori si situatii paltologice sau fiziologice, astfel:
-masa corporala: influenteaza prin faptul ca un organism de talie mare dispune de o
cantitate de tesut metabolizant mai mare si implicit va avea nevoie de o cantiate de
hrana pe masura;
-ponderea masei musculare: mai multa masa musculara duce la un metabolism mai
rapid;
-sexul: masculii tind spre un metabolism mai aceentuat fata de femele, tocmai daorita
masei corporale si musculare mai dezvoltate;
-perioada din viata animalului: astfel, la varsta frageda, de regula pana la un an sau
pana la definitivarea perioadei de crestere, necesarul zilnic de energie si implicit de
hrana ingerata este mai mare;
-varsta: o data cu avansarea in varsta, metabolismul incetineste, datorita reducerii
masei corporale si modificarilor neuro-hormonale care se peterec in organismul unui
animal pe masura ce acesta inbatraneste;
-genetica: predispozitia spre un anumit tip de metabolism poate fii dobandita
ereditar(catabolic-ardere,slabire;anabolic-crestere,ingrasare);
-sistemul neuro-endocrin: el este cel care guverneaza functia metabolica( prin hormonii
hipofizari,tiroidieni), astfel ca orice perturbare la acest nivel se va solda cu o dereglare a
ratei metabolice, fie in sensul acelerarii fie in sensul incetinirii acestuia;
-starea de boala: modificarile organice pe care diverse boli le produc in organisul
animalelor noastre, sunt capabile sa perturbe buna fuctionare a proceselor de asimilatie
si dezasimilatei a elementelor nutritive din hrana( fapt care conduce la o slabire
progresiva a acestora);
9
-efortul fizic: exercitiile fizice cresc consumul de calorii, cresc rata metabolica si implicit
necesarul de hrana, pe care animalul nostru trebuie sa o consume pentru o buna
desfasurare a functiilor sale;
Masuri ANSVSA de protejare impotriva contaminarii cu variola ovinelor si caprinelor
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) a
dispus aplicarea imediata de masuri menite sa protejeze efectivele de rumegatoare mici
din tara noastra de contaminare cu variola ovinelor si caprinelor. Decizia a survenit in
urma confirmarii bolii in 4 ferme de ovine din Spania, in regiunile Andaluzia si Castilia-
La Mancha si de notificarea de alte noi suspiciuni.

Astfel, masurile dispuse de ANSVSA privesc:

-informarea medicilor veterinari cu atributii specifice, a operatorilor economici si a
tuturor persoanelor implicate in activitatea de comert cu rumegatoare, privind situatia
epidemiologica din Spania;
-instruirea medicilor veterinari cu privire la recunoasterea semnelor clinice de boala, in
conformitate cu specificatiile Organizatiei Mondiale pentru Sanatatea Animalelor
(WOAH);instructiuni in teritoriu pentru monitorizarea starii de sanatate a animalelor
introduse in Romania din Spania.
Metabolismul este caracterizat de doua mari procese sau mai bine spus de doua canale
interactive, acestea sunt catabolismul si anabolismul.
Catabolismul este procesul prin care componentele alimentare (carbohidratii, proteinele
si grasimile) sunt degradate la forme simple, care mai apoi pot fi utilizate de organism
pentru producerea de energie.
Anabolismul este componenta “constructiva” a metabolismului, asadar toate procesele
anabolice sprijina cresterea, dezvoltarea celulara si astfel, implicit a intregului
organism.
Variola ovina si caprina este o boala infectioasa virala, notificabila obligatoriu la
Comisia Europeana si la Organizatia Mondiala pentru Sanatatea Animalelor, care
afecteaza ovinele si caprinele si care poate avea un impact sever asupra populatiilor de
animale in cauza si asupra profitabilitatii cresterii animalelor, cauzand perturbari ale
circulatiei acestor animale si ale produselor provenite de la acestea, in interiorul
Uniunii, precum si ale exporturilor catre tari terte.
In cazul aparitiei unui focar de variola ovina si caprina, exista un risc grav de
raspandire a bolii respective la alte unitati de ovine sau caprine.
Comisia Europeana a adoptat in 21.09.2022 Decizia de punere in aplicare nr. 2022/1639
a Comisiei, privind anumite masuri de urgenta provizorii, referitoare la variola ovina si
caprina in Spania.
In conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/687 a fost stabilita o zona de
restrictii, care cuprinde zone de protectie si de supraveghere, in care se aplica masurile

10
generale de control al bolilor prevazute in Regulamentul delegat (UE) 2020/687, pentru
a preveni raspandirea bolii.
Romania nu realizeaza activitati de comert intracomunitar sau de import cu animale din
speciile receptive la variola ovina si caprina si nici cu produse sau cu subproduse
provenite de la acestea, din tari care nu au statut de tara libera de boala fara vaccinare.
Variola ovinelor si variola caprinelor evolueaza endemic in Africa la nord de Ecuator,
Orientul Mijlociu, Turcia si unele parti ale Asiei si sunt considerate boli exotice pentru
Uniunea Europeana, cu toate ca au fost inregistrate focare in Bulgaria (2013) si in
Grecia (2016)
Rasa Alpină franceză deține un nivel ridicat de productivitate în rândul caprelor
crescute în Franța.Sunt animale vioaie ,cu talia ridicată ,cuprinsă între 70-80 cm ,părul
este de lungime redusă și are o coloristică Variată ,de la roșu –închis la negru.Ugerul
este volumios ,bine proporționat ,și corect prins de abdomen.Greutatea corporală este
cuprinsă între 55-70 kg la femele și 80-110 kg la țapi.Producția medie de lapte obținută
într-o lactație de 8 luni este cuprinsă între 500-600 litri.Prolificitatea se încadrează între
limitele 125% și 140%.

Cap 2.Specificul alimentației la capre

Alimentatia corecta, obiectivul crescatorilor de capre Alpina franceza

Nutriția caprelor Alpine Franceze

Caprele Alpine nu sunt deloc pretențioase la alimentație. Însă o rație echilibrată mereu
va sta la baza productivității maxime, precum și a imunității sporite.

11
12
Partea esențială a furajării pe timp de iarnă va fi fânul, care se dă pentru consum liber,
atât cât animalul va dori. Pe perioada caldă fânul este înlocuit de pășunat.
În cantități limitate se dau cereale și leguminoase.
Rațiile se îmbogățesc cu vitamine, minerale și sare.
Pe timp de iarnă în rație se adaugă concentrate.
O atenție sporită se acordă nutriției femelelor gestante, așa cum perioada dată este
decisivă în formarea capacității de lactație.
Iezii se hrănesc cu laptele matern, care le asigură imunitate și dezvoltare corectă.

În ultimul timp, atenţia fermierilor pentru creşterea şi exploatarea caprelor a crescut,

tot mai multe ferme noi de capre fiind înfinţate în diferite zone ale ţării. Astfel, tot mai
mulţi femieri sunt interesaţi de problemele care pot apărea în fermă în decursul unui
ciclu de producţie.
Alimentaţia reprezintă unul dintre factorii cu cea mai mare importanţă în creşterea şi
dezvoltarea animalelor şi are o influenţă decisivă în exprimarea potenţialului genetic al
acestora. O productivitate bună a caprelor depinde în mare măsură de alimentaţia
corespunzătoare, în funcţie de necesităţile fiziologice. Astfel, modelul
unei alimentaţii corecte înseamnă:
• Favorizarea ingestiei pe faze, în funcţie de necesarul fiziologic, de calitatea furajelor,
dar şi de tehnologia de furajare;

13
• Adaptarea aportului de substanţe nutritive şi minerale pentru diferitele faze ale
ciclului de producţie, în mod special pentru perioada de gestaţie şi perioada de alăptare;

• Administrarea furajelor în funcţie de proprietăţile lor şi conţinutul în substanţe

nutritive;
• Evitarea pe cât posibil a tulburărilor de alimentaţie. În această perioadă, atenţia ne
este îndreptată asupra alimentaţiei caprelor gestante, urmărind atât modificările
fiziologice care apar, cât şi cerinţele nutriţionale.

Gestaţia la capre este de 150 de zile (± 5 zile), aproximativ 5 luni, şi se împarte în două
perioade: prima parte, care corespunde cu primele 3 luni de gestaţie (octombrie,
noiembrie şi decembrie) şi a doua parte a gestaţiei, care cuprinde lunile a lV-a şi a V-a,
respectiv ianuarie şi februarie.

În prima parte a gestaţiei, structura raţiei furajere se menţine aceeaşi ca şi în perioada

de montă. Din punct de vedere fiziologic, în această perioadă se dezvoltă embrionul, apoi
are loc nidarea, de aceea reducerea bruscă sau severă a furajării poate determina
mortalitate embrionară, care se poate întâlni la primipare (caprele la prima gestaţie) sau
la caprele cu gestaţie multiplă.

În această perioadă (octombrie, noiembrie şi decembrie), embrionul realizează creşteri

de aproximativ 8-10% din greutatea totală intrauterină. Cerinţele nutriţionale pentru
caprele gestante în prima perioadă nu trebuie deloc neglijate, deoarece capacitatea de
ingestie este ridicată, iar furajarea nu trebuie să depăşească însă raţia de întreţinere
pentru a nu intensifica prea mult dezvoltarea anexelor fetale.

Caprele sunt „gurmande”, dar pretenţioase din punct de vedere nutriţional, deosebind
foarte bine nutreţurile de bună calitate. Trebuie să se excludă deci furajele îngheţate
(este vorba despre caprele care sunt crescute în zona de munte, iar îngheţul apare mult
mai devreme pe păşune), improprii furajării, mucegăite, deoarece determină imediat
declanşarea avorturilor. În acestă perioadă de gestaţie, caprele îşi reconstituie aproape
în totalitate rezervele corporale de grăsime. Subalimentaţia sau o alimentaţie deficitară,
în „complicitate” cu alţi factori (adăposturi improprii, furaje slab nutritive etc.), au
influenţe negative la caprele productive.

În a ll-a parte a gestaţiei (ianuarie, februarie), respectiv lunile a lV-a şi a V-a de gestaţie,
fetuşii cresc foarte repede, iar caprele sunt în stabulaţie. Capacitatea de ingestie a
caprelor gestante începe să scadă treptat pe parcursul perioadei, astfel încât înainte cu 4
saptămâni de fătare se reduce ingestia cu aproximativ 20%, de aceea se recomandă
administrarea a 200-600 g cereale/zi, pentru că un aport energetic insuficient poate duce
14
la toxinemia de gestaţie. În stabulaţie, fermierii au posibilitatea să asigure raţii complet
echilibrate din punct de vedere nutriţional. De aceea, se vor putea evita situaţiile-limită
de subalimentaţie, scopul final al fermierului fiind obţinerea de producţii performante,
adică un număr mare de iezi, dar şi o producţie mare de lapte. O furajare deficitară
poate avea efecte negative, dintre care putem aminti: greutatea scăzută a iezilor la
fătare, mortalitate ridicată la fătare (la caprele primipare sau la caprele cu gestaţie
multiplă), reducerea la limită a rezervelor de grăsime la caprele gestante cu influenţe
negative asupra producţiei de lapte şi, nu în ultimul rând, apariţia toxinemiei de gestaţie
la caprele cele mai productive.

Principalele simptome ale toxinemiei de gestaţie sunt:

• caprele sunt apatice
• lipsa apetitului şi anorexie totală
• miros acetonic al respiraţiei şi al urinei
• ligamentele sacro-iliace flasce
• deplasare dificilă, tremurături, pierderea echilibrului, edeme la nivelul membrelor,
pierderea vederii Mortalitatea poate surveni în maximum 7 zile de la apariţia
simptomelor dacă nu se iau măsuri imediate de schimbare a raţiilor furajere. În această
situaţie, când consumul voluntar de furaje scade, este recomandată administrarea
furajelor concentrate sub formă de granule, deoarece asigură aportul necesar de
substanţe minerale şi vitamine, energie, în acelaşi timp cu administrarea de fânuri de
foarte bună calitate, care înlocuiesc furajele grosiere şi pe cele de volum.

15
Adăparea caprelor necesită, de asemenea, atenţia fermierilor. Caprele nu sunt mari
consumatoare de apă, în schimb aceasta trebuie asigurată la discreţie şi de bună calitate,
atât iarna, când furajarea este predominant uscată, cât şi vara, când temperaturile sunt
ridicate.
Necesarul de apă depinde de cantitatea de materie uscată consumată, de natura şi
compoziţia raţiei furajere, de temperatura mediului înconjurător, dar şi de starea
fiziologică a animalelor. În general, consumul de apă este de 3,5 litri/1 kg substanţă
uscată consumat
Cap 3.Aspecte speciale de nutriție și alimentație la capre
The preliminary results were obtained on the basic indices of productivity of importing goats
specialized in the production of milk such as Saanen and French Alpine exploited under the
conditions of the Republic of Moldova. It has been established that the manifestation of the
production potential of the goats is closely correlated with the applied technology within the
farm and the quality of the imported genetic material and not the last aspect is the breed. More
conclusive results were obtained in favor of the French Alpine breed.
Manifestarea potenţialului de producţie ale caprinelor de import specializate în producţia de
lapte – Saanen si Alpină Franceză
Rezultatele preliminare au fost obținute asupra indicilor de bază ai productivității caprelor
importatoare specializate în producția de lapte de tipul Saanen și Alpine franceze exploatate în
condițiile Republicii Moldova. S-a stabilit că manifestarea potențialului de producție al
caprelor este strâns corelată cu tehnologia aplicată în cadrul fermei și calitatea materialului
genetic importat și nu ultimul aspect este rasa. S-au obținut rezultate mai concludente în
favoarea rasei alpine franceze.

16
Analiza calității laptelui de capră autohton în funcție de unii factori fiziologici și externi
ȚURCAN, Diana
Abstract:

Teza de master constă din 3 capitole. Lucrarea conține: 64 pagini; 32 tabele și 40 surse
bibliografice. Scopul tezei este caracteristica indicilor de calitate a laptelui de capră autohton
recepționat din diferite zone geografice a Republicii Moldova în funcție de unii factori
fiziologici și externi. Obiectivele: Aspecte nutriționale și funcționale ale laptelui de capră vis-
à-vis de alte tipuri de lapte. Argumentarea factorilor fiziologici și externi care influențează
asupra calității laptelui de capră. Determinarea indicilor de calitate (indici organoleptici,
fizico-chimici și microbiologici) ai laptelui de capră în funcţie de sezon şi zonă geografică;
Studierea valorificării laptelui de capră În primul capitol: Studiul bibliografic : Creşterea
caprinelor este favorizată de spectrul larg al utilităţilor pentru om, iar pe plan mondial, sunt
recunoscute circa 360 rase de caprine. Laptele constituie scopul principal pentru care
caprinele se cresc în Republica Moldova. Producţia de lapte trebuie evidenţiată ca un criteriu
primordial de selecţie şi studiată pentru fiecare turmă şi individ în parte. Potrivit cercetărilor,
producţia medie la caprele locale constituie 305,8±13,8 kg lapte în circa 7 luni de lactaţie cu
limitele individuale între 100-500 kg. În al II-lea capitol: Metode de cercetare. Determinarea
indicilor microbiologici, Determinarea indicilor fizico-chimici, determinarea indicilor
microbiologici. În al III-lea capitol: Rezultate și discuții. Evoluția calitatea laptelui de capră în
funcție de factorii fiziologici și externi , au fost colectate și studiate probe de lapte de capră
din diferite zone geografice a Republicii Moldova pe parcursul a zece luni.

17
Abstract:
The master's thesis consists of 3 chapters. The work contains: 64 pages; 32 tables and 40
bibliographical sources. The aim of the thesis is to characterize the quality indices of domestic
goat milk received from different geographical areas of the Republic of Moldova according to
some physiological and external factors. Objectives: Nutritional and functional aspects of
goat's milk vis-à-vis other types of milk. Argumentation of the physiological and external
factors influencing the quality of goat milk. Determining the quality indices (organoleptic,
physico-chemical and microbiological indices) of goat milk depending on the season and
geographical area; Studying the valorization of goat milk first In the chapter: Bibliographic
study: The breeding of goats is favored by the wide spectrum of utilities for humans, and
around 360 breeds of goats are recognized worldwide. Milk is the main purpose for which
goats are raised in the Republic of Moldova. Milk production should be highlighted as a
primary selection criterion and studied for each individual herd and individual. According to
research, the average production of local goats is 305.8±13.8 kg of milk in about 7 months of
lactation with individual limits between 100-500 kg. In the second chapter: Research
methods. Determination of microbiological indices,

Determination of physico-chemical indices, determination of microbiological indices. In the

3rd chapter: Results and discussions. The evolution of goat milk quality according to
physiological and external factors, goat milk samples from different areas of the Republic of
Moldova were collected and studied every ten months.

Cap.4 Considerații personale

18
Alimentația corectă a caprinelor reprezintă un factor esențial în creșterea acestor animale.
Hrana pe care o primesc caprele influențează direct cantitatea de lapte pe care o oferă, dar și
starea lor de sănătate.
Ce presupune alimentația corectă?
Aceasta înseamnă ca regulat să li se ofere caprinelor o cantitate de alimente suficiente ca ele
să-și mențină în același timp și greutatea, dar și să ofere mari cantități de lapte.
O capră de dimensiuni mai mari are nevoie de mai mulți nutrienți, decât una de dimensiuni
mai mici.
Femelelor gravide, la fel trebuie să li se acorde mai multă mâncare decât unei capre care nu se
află în perioada gestantă; o capră mulgătoare are nevoie de mai multă hrană, decât una tânără.
Un proverb spune: „Cum animalele le hrănești, atât de mult lapte primești”. Și cu cât mai mult
lapte obții, cu atât mai multe alimente variate și hrănitoare ar trebui să fie în rația lor zilnică.
Pentru o digestie corectă, o capră ar trebui să consume cel puțin un kilogram, dar nu mai mult
de 2,5-3 kg de furaje pe zi. Cel mai bine ar fi ca să li se ofere furajele de fân de pe câmpii sau
de prin păduri.
Rația zilnică ar trebui totuși să fie de 2-2,5 kg per caprină. Jumătate din această cantitate se
poate de înlocuit pe timp de vară cu ramuri. Din punct de vedere nutrițional, 2 kg de crenguțe
pot înlocui cu succes 1 kg de fânețe.
Rămurelele se pregătesc vara, în luna iunie-iulie. În acest scop, sunt binevenite crenguțele de
plopi, arțari, de salcie, mesteacăn, frasin, tei, salcâm, de alun, carpen, ulm, frasin de munte și
chiar de unii arbuști.
Ramurile trebuiesc tăiate de 50-60 cm în lungime, iar grosimea acestora nu ar trebui să fie mai
mare de 1 centimetru. Ele trebuiesc legate cam câte 10-12 într-o legătură.
Măturele obținute trebuiesc atârnate undeva la loc uscat, prin pod și alte locații bine ventilate,
protejate de ploaie și soare timp de 10 -15 zile.
Ulterior, acestea trebuiesc stocate într-un loc uscat. Astfel, pe timp de iarnă se poate de oferit
până la 5 mături pe zi per o caprină.
Totodată, e de menționat că pe lângă aceste crenguțe, se pot culege și frunze de pe copaci.
Doar că trebuie să cunoașteți, că ar fi de dorit să vă limitați la un anumit număr de ramuri ce
le veți rupe de pe un arbore.
Caprelor li se mai recomandă să se hrănească și cu lăstari de molid. Acestea conțin o mulțime
de vitamine.
Furajele combinate conțin de 2-3 ori mai mulți nutrienți decât fânul. Astfel de cereale ca
ovăzul, orzul, boabele de porumb sau tărâțe se poate de administrat câte un 1 kilogram pe zi
per caprină adultă și câte 500 de grame pentru ieduți.
Și nu uitați că paletele de furaje trebuiesc pregătite din timp.
Acestea trebuiesc zdrobite și oferite caprinelor într-o formă fin divizată. Tărâța trebuie ușor
umezită cu apă, astfel ca acestea să nu provoace tuse la animale.

19
Furajele suculente
Furajerele suculente (legumele rădăcinoase, cartofii, silozul) pot înlocui fânețele pe timp de
iarnă. Ele sunt, de asemenea, o sursă bogată de vitamine și sunt destul de importante pentru
sănătatea și dezvoltarea normală a organismului.
Alimentele suculente sunt un bun stimulent al lactației. În plus, ele sunt și bune pentru
digestie.
Sfecla furajeră, morcovul sau napii pot fi administrați sub formă brută, dar după o măcinare
preliminară câte 2-4 kilograme pe zi per capră adultă și până la 1 kilogram pentru un ieduț de
6-10 luni.
Cartofii pot fi oferiți până la 1-2 kilograme per o caprină, doar fierți sau copți.
Silozul de porumb, precum și oricare altul, este la fel de binevenit, pentru că este destul de
suculent. Se poate de administrat caprelor mulgătoare până la 3 kilograme per caprină, și până
la 2 kg pe zi ieduților.

Caprele mai mănâncă și frunze de sfeclă, morcov și varză. Rata admisibilă e de 3-4 kg pe zi
per o caprină. Cojile de cartofi și alte resturi alimentare trebuiesc oferite caprinelor împreună
cu alte cereale.

20
Pe tot parcursul anului, animalelor trebuie să le mai dați și sare, câte 6-8 grame per caprină și
câte 10 grame pe zi la o capră gestantă.
Femelelor trebuie să le mai dați și cretă sau făină de oase pentru dezvoltarea și consolidarea
scheletului, până la 20 de grame, iar ieduților nou-născuți până la 7-10 grame pe zi.
Pentru a hrăni animalele sunt necesare doar alimente proaspete. Cele stricate sunt dăunătoare
sănătății lor, pot reduce randamentul de lapte și chiar influențează calitatea acestuia.
Caprele trebuiesc hrănite de 3-4 ori pe zi. Cel mai bun interval de timp e considerat cel de
șase ore: la 6-7 dimineața, la 12-1 ziua și 6-7 seara. Pauzele dintre acestea trebuie să fie mai
mult sau mai puțin identice. Încălcarea acestui regim alimentar poate duce la reducerea
producției de lapte.
Animalele trebuiesc mulse după fiecare hrănire. În cazul în care mâncarea este oferită într-o
singură veselă, atunci trebuie de așteptat ca ele să termine tot, apoi să le oferiți o altă doză de
alimente.
Mai întâi se dau furajele combinate, apoi cele suculente și doar în cele din urmă celelalte.
Seara se recomandă să se hrănească cu alimente ușor digerabile. Resturile alimentare și
silozul este mai bine să se dea dimineața sau după-amiază, când animalele sunt în mișcare.

21
Un program ideal al hrănirii caprinelor ar trebui să arate cam astfel:
-dimineața se începe cu oferirea paletelor de furaje concentrate și rădăcinoase, apoi trebuie să
aibă loc mulgerea caprelor și desigur aprovizionarea cu apă potabilă și fânețe;
-la prânz se oferă rădăcini, siloz sau resturi culinare, apoi are loc din nou procesul de mulgere,
se oferă un pic de fân și 1-2 mături de crenguțe;
-seara se dau concentratele, se mulg caprinele, se aprovizionează cu apă;
-peste noapte se lasă fân sau paie de grâu și o mătură de rămurele.
Capra bea doar apă curată, călduță, cam de o temperatură de 6-10 grade Celsius.
Aprovizionarea cu apă rece a caprinelor poate provoca răceli, așa că fiți atenți. Ele trebuie să
bea de două ori pe zi apă, cam 2.5-4 litri de apă per caprină de fiecare dată.
Nu uitați, caprinele sunt animale destul de pretențioase, așa că nu ezitați să curățați de fiecare
dată vasele în care le oferiți apa și hrana.
CE MANC Ei bine, se știe că caprele sunt rumegătoare, la fel ca și vacile. Cu toate acestea,
sunt singurele rumegătoare capabile să mănânce tot felul de alimente. Caprele sunt un tip
special de rumegătoare cărora le place să exploreze până la măsura în care se hrănesc cu
vârfurile copacilor. Prin urmare, ținerea caprelor nu ar trebui să fie un lucru care ar trebui să
vă îngrijoreze, deoarece nu trebuie să vă gândiți atât de mult cu ce să le hrăniți. Vă puteți
crește caprele folosind toate tipurile de alimente disponibile în mod natural sau folosind furaje
formulate pentru uz comercial. Faptul că caprele pot mânca orice ar putea fi unul dintre
motivele pentru care ținerea lor este în creștere. Caprele sunt ținute pentru a oferi produse
precum lapte, piele și fibre.Ă CAPRELE (CUM SĂ LE HRANȚI?)

22
Puteți crea pășuni pentru ca caprele voastre să se hrănească pe padocuri. Hrănindu-se pe
pășuni, caprele tale vor putea accesa elementele alimentare necesare precum proteinele și
vitaminele. Caprele sunt bine cunoscute pentru pășunile care variază de la iarbă verde la
arbuști. Ele sunt, de asemenea, menționate ca browsere și rumegătoare, deoarece pot curăța
terenurile accidentate și acoperite în timp ce se hrănesc.
Când caprele se hrănesc cu pășuni, ele măresc gustul și digerabilitatea alimentelor pe care le-
au mâncat deja. Pentru sănătatea lor și o bună producție, caprele pot fi hrănite cu ierburi de
pășune precum meiul, ierburile Bahia și iarba de cereale alături de alte tipuri de ierburi. Deși
caprelor le place să se hrănească cu pășuni, ar trebui să fii dornic să le împiedici să se
hrănească oriunde pentru a preveni diverse boli interne sau externe.

Fânul este cea mai bună sursă de nutrienți pentru caprele tale. În timpul iernii, ar trebui să le
hrănești cu fân pentru că, în această perioadă, cu greu pot accesa această zonă.

23
 Pentru a crea fân, trebuie să folosiți ierburi sau o varietate de leguminoase precum trifoiul și
lucernă. În afară de ceea cu ce hrănesc, caprele de pășune au nevoie de două până la patru
kilograme de fân pe zi. Sunteți liber să determinați programul de hrănire a caprelor cu fân pe
zi. Dacă aveți dificultăți în accesarea intervalului pentru caprele dvs., s-ar putea să le hrăniți și
cu iarbă uscată de fân. Unul dintre motivele pentru care caprele au nevoie de fân în dieta lor
este că fânul are furaje care ajută rumenul să funcționeze eficient.
Chaffhaye

Mâncarea este o dietă bună pentru caprele tale. De obicei, este ambalată și este creată din
iarbă de lucernă tăiată timpurie, care este apoi tocată și amestecată cu melasă și cultură
probiotică. Fânul este ambalat într-un recipient pentru o fermentare ușoară, astfel încât să
adauge bacterii care sunt benefice pentru rumenul caprei.
Chaffhaye este bun pentru caprele tale, deoarece facilitează digestia în rumen. Chaffhaye
poate fi folosit ca alternativă a fânului, deoarece vine împreună cu mai mulți nutrienți.
Furaj pentru cereale
Furajul este recomandat caprelor în lactație, pentru îmbunătățirea cantității și calității laptelui.
Conține: Vitamina A, B1, B6, B12, C, D3, K, Acid Folic, Iod, Fier, Zinc, Cobalt.

24
BIBLIOGRAFIE
1.https://www.academia.edu/39359319/PROIECT_LA_DISCIPLINA_NUTRI%C5%A2IE_
%C5%9EI_ALIMENTA%C5%A2IE_ANIMAL%C4%82_
2.https://www.revista-ferma.ro/articole/zootehnie/ce-au-caprele-in-plus-fata-de-alte-
rumegatoare
3.https://vetforpet.ro/sfaturi-utile/metabolismul-animalelor/
4.https://www.gazetadeagricultura.info/animale/ovine-caprine/23795-masuri-ansvsa-de-
protejare-impotriva-contaminarii-cu-variola-ovinelor-si-caprinelor.html
5.https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/96081
6.http://www.repository.utm.md/handle/5014/13008
7.https://agrobiznes.md/caprinele-o-alimentatie-sanatoasa-si-corecta.html
8.Sursa:Semser et.al.,citat de Taftă,1996
9.Sursa:Zelinsky,citat de Pascal 2007

25