Proiectul unităţii de învăţare

Numele propunătorului: Boldor Gheorghe- Laurian

Număr ore pe săptămână: 1
Disciplina: Religie
Unitatea de învăţare: Sfinţirea timpului
Număr ore alocate: 4+1

Competenţe specifice urmărite:

3.3 Explicarea semnificaţiei şi a importanţei sărbătorilor creştine pentru credincioşi

3.5 Identificarea şi selectarea informaţiei relevante pentru o temă dată, pe paginile web recomandate de profesorul de religie
4.3 Respectarea tradiţiilor creştine referitoare la participarea credincioşilor la sfintele sărbători

Detalieri de conţinut Competenţe Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

 specifice

-Audiază obiectivele a. Anexa 1

din această oră
Sărbătorile b. Activitate frontală
împărăteşti c. 1 minut

 Explicarea -Elevii completează a. Anexa 2. Fişa de lucru- -Evaluare frontală, se citesc

titlului unităţii 3.3; rubrica ŞTIU, cu tot prima coloană câteva idei, cele mai bune se
ce ştiu despre trec pe tablă
de învăţare şi b. Mod de organizare-
3.5; Sărbătorile activitate individuală, cu
încadrarea împărăteşti
4.3 posibilitatea de a se consulta
primei lecţii în
cu colegul de bancă
ea.
c.- 5 minute
 Timpul
derulării
evenimentelor
-Elevii completează a. Anexa 2. Fişa de lucru- a -Evaluare frontală;
rubrica VREAU SĂ doua coloană -Se citesc câteva idei
 Locul ŞTIU, cu tot ceea ce b. Mod de organizare-
desfăşurării vor să ştie despre activitate individuală, cu
evenimentelor şi Sărbătorile posibilitate de a se consulta cu
personajele împărăteşti colegul de bancă- 3 minute
principale

 Evenimentele
importante din
 viaţa Elevii citesc alaturi
Mântuitorului de studentul
a. Anexa 3- Documentul: - Evaluare frontală
propunător
care sunt Praznice Împărăteşti cu - Se citesc câteva
povestirile despre
comemorate în întrebări
Sărbătorile dată fixă
fiecare an, la împărăteşti
aceeaşi dată -Se opreşte
prezentarea pentru o
b. Anexa 4 Praznice
 Explicarea altor mai bună fixare a Împărăteşti cu dată
denumiri date cunoştinţelor, schimbătoare
sărbătorilor dezvoltându-se pe
baza celor audiate
domneşti cu
discuţii libere
dată
schimbătoare -Elevii completează a. Anexa 2. Fişa de lucru- a -evaluare frontală. Elevii
rubrica AM treia coloană citesc răspunsuri şi idei
ÎNVĂŢAT cu notate.
b. Anexa 5 Expunere unui text
întrebările scrise de - Propunătorul notează la
ei şi cu alte c. Mod de organizare-
tablă ideile esenţiale. Elevii
informaţii importante activitate individuală
completează şi ei pe fişe
din textul lecturat timp- 7 minute ideile ce nu le au scrise
despre Sărbătorile
împărăteşti 4 minute
 Simbolistica
fiecărei -Elevii analizează a. Anexa 6 Lectură Despre
importanţa ouăle roşii
sărbători -reprezentanţi ai fiecărui grup
Sărbătorilor Anexa 7- Fişă de lucru. citesc răspunsurile la întrebări
împărăteşti şi
 Tradiţii locale completează fişa de Mod de organizare- activitate Timp- 7 minute
cu prilejul lucru, pe baza în perechi, fiecare elev îşi
 sărbătorilor expunerii făcute de completează propria fişă
împărăteşti propunător

Anexa 8- Fişă de lucru, Citire reciprocă în grup de 4

concluzii personale elevi. Fiecare citeşte celorlalţi
3 colegi, ce concluzie a
b. Activitate individuală
desprins
c.6 minute
Evaluare frontală; se citesc
pentru întreaga clasă
concluzii, de către elevii care
doresc să facă acasta

Cadou:
La sfârşit de oră, fiecare elev va primi o foaie cu poezii ce vor ajuta la fixarea cunoştinţelor despre sărbătorile de
care s-a vorbit întreaga oră.

Anexa 1. Obiective:
La sfârşitul orei mi-aş dori ca elevii:
O1: Să inteleagă ce sunt Sărbătorile împărăteşti şi cum se împart acestea
O2: Să releve semnificaţia fiecărei sărbători atât pentru ei cât şi pentru cei din vremea Mântuitorului
O3: Să prezinte obieiuri româneşti legate de fiecare dintre sărbători
O4: Să conştientizeze faptul că sărbătorile îmbogăţesc sufletul prin armonia şi frumuseţea lor
O5: Să înţeleagă adevăratul sens al sărbătorilor (cel de apropiere de Dumnezeu), nu doar cel care vizează aspectul
culinar
O6: Să poată fi conştienţi de bogăţia şi diversitatea credinţei lor
O7: Să poată împărtăşi şi altora aceste informaţii

Anexa 2. Fişa de lucru

Ştiu- Vreau să ştiu- Am învăţat
 ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Anexa 3

Praznice Împărăteşti cu dată neschimbătoare

• Naşterea Domnului (25 decembrie)

 Naşterea Domnului se serbează la 25 decembrie fiind pregătită de un post de patruzeci de zile (15 noiembrie - 24
decembrie). Este una dintre cele mai frumoase şi mai aşteptate sărbători ale creştinilor, pentru că ne readuce în faţă
venirea în lume a lui Dumnezeu - Fiul ca Om, pentru mântuirea noastră. E praznicul bucuriei, când toată făptura,
îngerii şi oamenii cântă cu veselie împreună: „Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând trup din Fecioara,
Doamne, ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la lumina cea de viaţă
purtătoare." „Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile
cele zidite de Tine mulţumire aduceau Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea,
pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-
ne pe noi". „În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând steaua înainte ca o
gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care mântuieşte-ne pe
noi." (din cântările slujbei de Crăciun).
Şi bogaţii (magii), şi săracii (păstorii), şi îngerii, şi animalele se bucură de Pruncul născut în peştera - staul din
oraşul Betleem din Iudeea, în vremea împăratului roman Octavian Augustus şi a regelui Irod cel Mare. Naşterea
Domnului, vestită de proroci, a fost însoţită de multe minuni: închinarea la Prunc a păstorilor anunţaţi de îngeri,
cântarea îngerilor („Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire." - Luca
III,14), steaua care a luminat calea magilor.
În primele secole creştine, Crăciunul se sărbătorea pe 6 ianuarie, împreună cu Boboteaza, dar din secolul al IV-lea
d.Hr. s-au serbat separat. În Ajunul Crăciunului, zi de post aspru, se făceau înainte foarte multe botezuri; tot în
Ajun, preoţii merg pe la casele creştinilor cu icoana Naşterii Domnului. Obiceiurile străvechi legate de Crăciun
sunt foarte numeroase: Colindele, Steaua, Vicleimul (Irozii), Capra ş.a.

Troparul la Naşterea după Trup a Domnului Iisus Hristos

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor,
de la stea s-au învătat să se închine Tie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne,
slavă Tie. ... şi al Născătoarei de Dumnezeu Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţa naşte şi pământul peşteră,
Celui neapropiat, aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.
• Botezul Domnului (6 ianuarie)
Botezul Domnului(Boboteaza) - este un praznic ce ne aminteşte de Botezul Mântuitorului în apa Iordanului, de
către Sfântul Ioan Botezătorul. Înainteprăznuirea lui începe de pe 2 ianuarie, iar odovania este pe 14 ianuarie.
Evenimentul s-a petrecut când Iisus avea 30 de ani. În momentul în care Hristos a fost botezat cu apă de către Ioan,
cerurile s-au deschis şi s-a arătat lumii Sfânta Treime (o voce din cer, a Tatălui, a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel
iubit, întru Care am binevoit"; Iisus Hristos în apa Iordanului; Duhul Sfânt ca un porumbel). De aceea, praznicul
acesta se numeşte şi „Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos" (ca Dumnezeu), „Teofania" (arătarea lui Dumnezeu)
sau „Epifania" (manifestarea lui Dumnezeu).

Troparul la Botezul Domnului Iisus Hristos

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a marturisit Ţie, Fiu iubit pe
Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase
Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie.
Întâmpinarea Domnului (2februarie )

Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos - la

patruzeci de zile de la Naşterea Domnului, pe
2 februarie, când Fecioara Maria s-a dus la templul
din Ierusalim cu Pruncul, pentru a respecta Legea
Veche. Acest praznic are înainteprăznuirea pe 1
şi odovania pe 9 februarie. La templu, Iisus a fost
întâmpinat de dreptul Simeon, căruia un înger
îi promisese că nu va muri până când nu va ţine în
braţe pe Mântuitorul lumii. De bucurie, Simeon a
cântat şi s-a rugat Pruncului, cântarea lui
fiind şi acum rostită la slujba Vecerniei
(„Acum slobozeşte...").

Troparul la Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos

 Bucură-te, cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine au răsărit Soarele dreptăţii Hristos
Dumnezeul nostrum, luminând pre cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai purtat în braţe
pre slobozitorul sufletelor noastre cel ce neai dăruit nouă şi învierea.
• Buna Vestire 25 martie
Buna Vestire (sau Blagoveştenia, cum se mai numeşte în popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sărbătoare cu
dată fixă (25 martie), de la care începe să curgă perioada de 9 luni - până la Craciun - cât Maria L-a purtat în
pântece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescută în Templu până la 15 ani şi apoi dată în tutelă dreptului Iosif (căci
părinţii ei muriseră între timp), a fost aleasă de Dumnezeu şi a primit înştiinţare prin Arhanghelul Gavriil: "Bucură-
te, ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Şi iată, vei lua în pântece şi
vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaânalt se va chema..." (Luca 1, 28-
32). Iar Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicând: "Iată roaba Domnului! Fie
mie dupa cuvântul tău!" (Luca 1, 38). Şi Arhanghelul l-a vestit în vis şi pe Iosif (tutorele şi logodnicul Mariei, care
nu se atinsese de ea, ci o avea doar în grijă) de zămislirea şi naşterea cea minunata: "Iosife, fiul lui David, nu te
teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt..." (Matei 1, 20).
Troparul Bunei Vestiri gl. al 4-lea
"Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face
şi Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i cântăm:
Bucură-te cea plina de har, Domnul este cu tine !"

Condacul Bunei Vestiri, gl. al 8-lea

"Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi
robii tăi; ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te,
Maică, pururea Feceoară!"
Anexa 4Praznice Împărăteşti cu dată schimbătoare

• Învierea Domnului (Paştele)

Paştile sau sărbătoarea anuală a învierii Domnului.

Sărbătoarea Paştilor guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc (liturgic). De
data ei e legată ordinea (succesiunea) şi denumirea duminicilor şi a săptămânilor de peste an, cu evangheliile şi
apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anului, ordinea celor 11 pericope evanghelice care se citesc la
Utreniile duminicilor, cu luminândele şi stihirile evanghelice respective, precum şi ordinea celor opt glasuri ale
cântărilor Octoihului.

Se pare că numirea de Paşti a fost aplicată de primii creştini la început come¬morării anuale a Cinei celei de taină,
care avea loc în seara zilei de 13 Nisan sau în Joia dinaintea Duminicii Învierii şi constă dintr-o masă rituală, care
imita Cina şi era însotita de serviciul Sfintei Euharistii. Şi precum la evrei această numire s-a aplicat mai târziu la
întreaga săr¬bătoare a azimilor, care ţinea şapte zile (14 Nisan seara - 21 Nisan seara), tot asa la creştini ea a trecut
de la comemorarea Sfintei Cine la aceea a morţii şi a învierii Domnului.
Troparul Invierii
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
• Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
Primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc, este Duminica Stâlpărilor sau a
Floriilor. Este sărbătoarea care ne aminteşte întrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (Matei
XII, 1- 10 şi Ioan XII, 12-18).

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.
• Înălţarea Domnului (Ispasul)

Numit în popor şi Ispas, cade totdeauna în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile după înviere, când
Domnul S-a înalţat la cer (vezi Marcu XVI, 19 ; Luca XXIV, 50 si Fapte I, 2-12). Este una dintre cele mai vechi
sărbători creştine, despre care amintesc Constituţiile Apostolice. Cea mai veche menţiune despre această sărbătoare
o găsim la Eusebiu al Cezareei, în opera lui Despre sărbătoarea Paştilor, compusă spre 332, dar aci se arată că
înalţarea era sărbătorită pe atunci în Orient nu în ziua a 40-a după Pasti, ci în a 50-a (odată cu Rusaliile), cum atesta
şi alte mărturii din sec. IV, că Egeria.

Troparul Înaltarii Domnului

Înalţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor, cu făgăduinţa Sfântului Duh,
încredinţându-se ei, prin binecuvântare, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
(Duminica Mare sau Cincizecimea)

Conform tradiţiei după care, în ziua următoare marilor praznice, sărbătorim persoanele care au avut un oarecare rol
în săvârsirea lui, a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, Biserica ortodoxă
prăznuieste pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din
Lunea Cincizecimii : "întru această zi, prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul
Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu...". În calendarele româneşti de perete această zi e trecută ca
sărbătoarea Sfintei Treimi.

Troparul Pogorârii Duhului Sfânt

Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul
Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.
• Schimbarea la faţă a Domnului -6 august

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului - este înainteprăznuită pe 5august, prăznuită pe 6august şi cu odovania pe

13august. Este o sărbătoare a luminii, pentru că aminteşte de minunea pe care a făcut-o Hristos pe Muntele Tabor,
când S-a suit acolo cu Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacob şi S-a schimbat la Faţă înaintea lor, devenind strălucitor
ca un soare atât la faţă, cât şi la veşminte.
Această minune s-a făcut înaintea Patimilor lui Hristos, pentru întărirea în credinţă a Apostolilor, ca ei să înţeleagă
că Hristos e şi Dumnezeu, nu numai om, şi că El acceptă Răstignirea de bună voie, nu din obligaţie.

Troparul la Schimbarea la Fată a Domnului Iisus Hristos

Schimbatu-Te-ai la fată, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea;
stralucească şi nouă, păcătoşilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Dătătorule de lumină, slavă Tie.
... şi Condacul
În munte, Te-ai schimbat la fată, Hristoase Dumnezeule, şi pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înteles că,
dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască, că Tu eşti cu adevărat
raza Tatalui.
• Adormirea Maicii Domnului 15 august

Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea
Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Este o sărbătoare pregătită, precum se ştie, printr-un
post de două săptămâni. În Sfânta Scriptură, nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului. În schimb, cântările
şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiţie a Bisericii în această privinţă:

Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai înainte, a făcut-o să
cunoască, printr-un înger, mutarea ei de pe pământ la viaţa cea cerească. Deci, înştiinţându-se Născătoarea de
Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage.

S-a întors, apoi, acasă şi a pregătit toate cele de îngropare, încredinţând, pe vecine că, mutându-se în ceruri, nu
numai pe ele nu le va uita, ci pe toată lumea o va cerceta şi o va ocroti. Şi a împărţit văduvelor sărace veşmintele
sale. Şi a luat, apoi, iertăciune de la toţi şi, culcându-se pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi pentru
vieţuirea în pace. Şi, binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Şi
multe vindecări s-au împărţit tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei.

Şi, s-a făcut, atunci, tunet mare şi au venit de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos, la casa
Maicii Domnului din Ierusalim. Şi, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au
petrecut, până la mormânt, trupul cel primitor de Dumnezeu. Şi, sosind în satul Ghetsimani şi aşezând în mormânt
 trupul Maicii Domnului, Apostolii au zăbovit, acolo, încă trei zile, aşteptând pe Apostolul Toma, care din
dumnezeiasca rânduială, lipsea.

Şi, sosind, Toma Apostolul era întristat, că nu se învrednicise să vadă, şi el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca
şi ceilalţi Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obşte, mormântul, pentru el. Şi, dacă s-a deschis, s-au minunat,
că au aflat mormântul fără sfântul ei trup şi era numai giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mârturie nemincinoasă a
mutării Născătoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Pe scurt, după credinţa Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care
vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată,
cu trup cu tot la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de
îngeri, nu prin puterea ei, ca Mântuitorul. Şi acolo se roagă de-a pururi pentru noi. Să avem mare încredere în
rugăciunea ei, că ea singură poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mamă unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slavă!

Troparul Adormirii Maicii Domnului gl. 1

Întru Naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă,
fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbaveşti din moarte, sufletele noastre.

Condacul Adormirii Maicii Domnului gl. 2

 Pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce este în rugcăiuni şi în folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată,
mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei
cel pururea fecioresc.
• Naşterea Maicii Domnului 8 septembrie

Trebuie să ştim fraţilor, că afară de cununa Duminicilor de peste an şi afară de cununa sărbătorilor Domnului
Hristos, anul duhovnicesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Sfinţilor. Cea dintâi mare sărbătoare din cununa
Sfinţilor de peste an este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, prăznuită la 8septembrie. Se şi cuvenea, de altfel,
să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc, Maica Domnului fiind sfinţenia
omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită în Biserică.

Este drept, ştirile Bisericii privind sărbătoarea de astăzi nu se întemeiază pe Scriptura canonică, ci în întregime
numai pe Tradiţia Bisericii, dar pentru acesta, ea nu este mai puţin îndreptăţită. Astfel, din Tradiţie ştim că părinţii
Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; tot din Tradiţie ştim că erau sterpi şi că erau în vârstă. În sfârşit, din
Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei doreau totuşi, aprig, un copil şi că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor,
lacrimilor şi frângerilor inimii părinţilor ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin
rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui
Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt,
Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernica ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii,
 Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât Serafimii,
căreia, rugându-ne, îi zicem: "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin".

Troparul la Nasterea Maicii Domnului

Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele
dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit
nouă viaţă veşnica.

... şi Condacul

Ioachim şi Ana din defăimarea nenaşterii de fii, şi Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit, Preacurată,
prin sfânta naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se când striga către tine:
Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea Vieţii noastre.
• Înălţarea Sfintei Cruci 14 septembrie
Această zi se prăznuieşte cu post chiar în zi de duminică de ar cădea
Tot între sărbătorile împărăteşti (cu dată fixă) se numără de obicei şi înălţarea Sfintei Cruci, la 14/27 septembrie.
Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei
Cruci. În această zi sărbătorim de fapt amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul
Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;

- Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius,
care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Troparul la Înălţarea Cinstitei Cruci
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui
potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
... şi Condacul

Cel ce Te-ai înalţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale
dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţa
asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
• Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a
toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-nu chip minunat şi este înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a
întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci
praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o
stearpă fără sa nască prunc, ruga împreună cu bărbatul sau Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi
făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut
pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu
oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oara a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta
Stăpâna de Dumnezeu Născătoare Maria.
Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa
au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia,
arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur
arhiereul o dată pe an intră. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte
dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioară doisprezece ani, cu rară cuviinţă,
hrănindu-se cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a
apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat
ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea
cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfinţelor, a fost dată lui Iosif
logodnicului, ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de
fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pamântul lui Israel.

Tropar (Glasul 4)

Astăzi înainte însemnarea buneivoinţe a lui Dumnezeu, şi propovăduirea mântuirii oamenilor. În biserica lui
Dumnezeu luminat Fecioara se arăta, şi pe Hristos, tuturor mai'nainte îl vesteşte. Acesteia şi noi cu glas mare să-i
strigăm: Bucură-Te, Plinirea rânduielii Ziditorului.
Condac (Glasul 4)

Preacurată Biserică a Mântuitorului; cămara cea de mult preţ şi Fecioară; sfinţită vistierie a slavei lui Dumnezeu,
astăzi se aduce în casa Domnului. Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui
Dumnezeu: "aceasta este cortul cel ceresc."
Anexa 5 Expunere

Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit,
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit.

Toată firea prăznuieşte

Învierea lui Hristos
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt mai luminos.

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai,
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în rai.

Nu mai este astăzi pază

În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.
Despre ce sărbătoare este vorba? Este ea o sărbătoare cu dată fixă sau una cu dată schimbătoare? Pe baza textului
de mai sus, realizaţi o compunere de 10-15 rânduri despre însemnătatea acestei sărbători.

............................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................................
..........................
Anexa 6 Despre ouăle roşii

„De Sfintele Paşti se roşesc ouă, pentru a aminti de sângele vărsat de Mântuitorul pe Cruce. Lla rugămintea
acelei femei, care se afla cu un coş cu ouă, plângând pe Binefăcătorul şi Izbăvitorul fiului ei sub crucea Domnului
Iisus Hristos, s-a lăsat un semn, acest semn roşu- să ne aducem aminte totdeauna de Patimile Sale.
Este de nedescris bucuria oricărui creştin de pe faţa pământului atunci când ciocneşte ouă roşii, spunând
„Adevărat a Înviat”.
Vopsirea ouălor roşii este una din datinile de Sfintele Paşti. Pe lângă pască, cozonac şi alte bunătăţi de care
trupul omenesc se va bucura (după un lung post) vopsirea ouălor roşii a devenit o datină foarte respectată. Vopsesc
ouă mamele, bunicile şi toate gospodinele... Este bine să ştim că ele se vopsesc numai în roşu şi se găsesc la loc de
cinste pe masa fiecărui creştin de sfintele sărbători, alături de alte bunătăţi şi lumânări aprinse. Se mai vopsesc ouă
şi la Înălţarea Domnului.
O legendă ne spune că în Vinerea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când era răstignit pe cruce şi
suferea pentru păcatele noastre în cetatea Ierusalimului, venise din altă parte o femeie care adusese cuiva un coş cu
ouă. Pe când trecea prin oraş a auzit de osândirea la moarte şi de dealul Golgota. Inima ei a fost străpunsă de o
mare durere. Mântuitorul, trecuse o dată şi prin satul ei şi îi vindecase fiul, care zăcea bolnav de moarte. Purtând
coşul plin cu ouă, a alergat într-un suflet la Golgota. Când a ajuns L-a văzut pe Mântuitorul răstignit şi soldaţi stând
şi păzindu-L, din mâinile şi picioarele Sfinte ale Domnului stropi mari de sânge curgeau şiroind şi căzând în ţărână
lângă Crucea Lui. Femeia si-a aşezat coşul cu ouă, acolo jos lângă Crucea Domnului şi aruncându-se la pământ, se
ruga plângând de durere şi zicea: Binefăcătorul şi Izbăvitorul fiului meu, cum se poate ca Tu să fii să răstignit, Tu,
care n+ai făcut decât bine oamenilor! O, Dumnezeul meu, Tu te duci acum de la noi, te rugăm, iartă-ne şi lasă-ne
un semn să ne aducem aminte mereu de patimile Tale pentru noi!
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de Sângele care picurase peste ele din rănile
Domnului. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas la Ierusalim. A mers cu alte femei şi cu Apostolii la mormţntul
Domnului pe care l-au găsit gol şi atunci şi-au spus cu bucurie unii altora: „ Hristos a Înviat!” Plină de lumina
Învierii, cu ochii strălucind de bucurie, ea împărţea tuturor câte un ou roşu spunându-le „Hristos a Înviat!”.
De atunci în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia pregătea un coş cu ouă roşii, în amintirea Răstignirii şi
Învierii Domnului. De la femeia aceasta a rămas datina să fie vopsite ouă de Sfintele Paşti şi să fie dăruite în
amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.”

Fişă de lucru 7

Răspundeţi la următoarele întrebări:

6 august Intrarea Maicii

Domnului în Biserică
Schimbarea la faţă
25
decembri
e
Naşterea Domnului
2 februarie
Învierea Domnului
21 noiembrie
Întâmpinarea
Domnului
2 Argumentaţi, într-o compunere, importanţa cinstirii sărbătorilor în societatea contemporană

3 Prezentaţi obiceiuri legate de Învierea Domnului din zona în care locuiţi

4 Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri:

a). La Sfintele Paşti sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim

b). La Rusalii sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt
c). La Florii sărbătorim Întrarea Domnului în Ierusalim

5. Subliniaţi răspunsurile corecte:

Înălţarea Domnului se sărbătoreşte:

a) la 40 de zile după Paşti

b) la 10 zle înainte de Rusalii
c) cu o săptămână înainte de Paşti

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt se mai numeşte:

a. Ispas
b. Cincizecime
c. Rusalii
Sărbătoarea Intrării în Ierusalim se mai numeşte:

a. Florii
b. Sfintele Paşti
c. Rusalii