FISA DE LUCRU - DIABET ZAHARAT TIP II

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

I. Prezentarea generala a pacientului ( clientului).

1. Identitatea socio-profesionala si culturala
Numele si prenumele (iniţialele): B. M
Vârsta: 68
Domiciliul:
rural urban bloc casa la curte X
Naţionalitatea: ROMANA
Religia: ORTODOX
Ocupaţia: PENSIONAR
Fără ocupaţie salariat lucrător pe cont propriu patron
Agricultor elev/student şomer pensionar X
Mediul de lucru:
Situaţia familiara:
singur(a) căsătorit (a) X numărul membrilor familiei 2
alte persoane cu care locuieşte: CU SOTIA
alte situaţii (cămin/azil) : NU ESTE CAZUL
Motivele internarii: Oboseala, senzatie de sete excesiva = polidipsie, furnicaturi la nivelul mainilor si
picioarelor, vedere incetosata, urinari frecvente, polifagie = foame excesiva, scaderea ponderala.
Diagnosticul medical: Diabet zaharat gradul II secundar (corticoterapie).
Aparat urogenital- mictiuni fiziologice – poliurie = se elimina o cantitate mare de apa prin urina, polakiurie.
Sistem nervos – reflexe oteotendinoase -orientat tempo-spatil.
Alte probleme legate de sanatate: polimiozita idiopatica a adultului (urmeaza tratament cu cortizon = medrol
16 mg), hipertensiune, gastrita cronica cu Ag. H Pylori pozitiv in antecedente, cataracta corticonucleara
avansata; alergii nu prezinta.
Investigatii:
 consult cardiologie – eco cord = ecografie cardiaca
 consult oftalmologic
 CT toracic
 ecografie abdomino-pelvina
 endoscopie superioara
 recoltare probe biologice
 glicemia
 hemoglobina glicozilata
 Culegerea de date pe nevoile fundamentale ale fiintei umane:
NEVOIA Manifestări de Manifestări de Surse de Probleme de
independenta dependenta dificultate dependenta /
îngrijire
de a comunica -limbaj clar şi precis; -dificultatea de a-şi -pacientul nu - dificultatea de a
-facies expresiv . exprima sentimentele; reuseste sa se comunica.
-dificultatea sau afirme astfel incat
imposibilitatea de a sa comunice si sa-
stabili relaţii si exprime
semnificative . sentimentele.
de a manca si a -obiceiuri alimentare -scădere în greutate; -polifagie; -afirma scaderea in
bea sănătoase; -apatie; -polidipsie; greutate 15 kg pe o
-stare de constituţie -diminuarea energiei; -scaderea perioada de 3 luni.
normală. - senzatia de foame ponderala; -sete exagerata in
excesiva; -poliurie. surplus;
-senzatia de sete -alimentatie
excesiva. inadecvata;
-alterarea volumului
de lichide.
de a respira -respiraţie ritmică, -la efort sustinut - circulatie -dispnee.
-respiraţie pe nas; oboseste ducand la inadecvata;
respiratie cu efort : -respiratie greoaie
dispnee la effort.
de a elimina -absenţa eliminărilor - semne de -poliurie. -eliminarea
patologice. deshidratare; inadecvata cantitativ
-poliurie; si calitativ.
-polakiurie.
de a se mişca si a -pacientul se poate -anchiloze; -diminuarea -reducerea
avea o buna deplasa fara ajutor -manie, stare de miscarilor datorita mobilitatii datorita
postura. suplimentar, are iritare. scaderii in afectiunii de
stabilitate in mers si isi greutate prin polimiozita
pastreaza postura pierderea masei idiopatica.
adecvata in timpul musculare 15 kg.
mersului si repausului.
de a dormi si a -orientat tempo-spatial; -oboseală; -somn intrerupt -somn si odihna
se odihni -somn fara cosmaruri. -iritabilitate; datorita poliuriei. inadecvate cantitativ
-astenie; si calitativ.
-somnolenţă diurnă.
de a se îmbrăca -capacitatea fizică de a -dezinteres pentru -dificultatea de a- -haine inadecvate
si dezbrăca se îmbrăca şi dezbrăca îmbrăcăminte; şi păstra din punct de vedere
singur. -haine inconfortabile. veşmintele curate; al igienei.
-veşminte
inadecvate.
de a-si menţine -valori constante ale -piele uscată, fără -deshidratarea - deshidratare si
temp. limite temperaturii corporale transpiraţii ; mucoaselor si a senzatie de frig la
normale între 36,4° – 37 ° C; -senzaţie de frig. tegumentelor. nivelul
-functii vitale normale. tegumentelor.
de a fi curat, -piele curată, îngrijită, -tegumente uscate, -tegumente -deshidratare.
îngrijit si a-si integră . palide; uscate.
proteja -buze uscate;
tegumentele -pacientul prezinta
deshidratare la nivelul
pielii.
de a evita -capacitatea fizică de a -predispoziţie la - incapacitatea -risc de complicatii
pericolele se proteja de pericolele infecţii şi boli ; psihica de a se acute: coma hiper
din mediu . -predispoziţie la proteja de infectii. sau hipoglicemica
surmenaj, depresie, diabetica;
 agresivitate . -risc de infectii,
leziuni , edeme la
nivelul tegumentelor
si a pielii;
de a se ocupa de -luarea deciziei; - sentiment de -anxietate, -risc de anxietate-
propria - apartenenţa la un grup inutilitate / respingere. inutilitate. depresie.
realizare social .
de a acţiona cf. -asistarea la ceremoniile -sentiment de -manifestari de -anxietate.
credinţe-lor si religioase. inutilitate; anxietate.
valori-lor sale -manifestari de
anxietate.
de a se recrea -citirea cartilor -diminuarea -dezinteres faţă de -incapacitatea de a
religioase si participarea interesului; sine. desfăşura activităţi
la slujbele religioase. -plictiseală. recreative.

de a învaţa sa-si -dorinţă / interes pentru -insuficienta -insuficienta -dificultate de a

pastreze a învăţa . cunoaştere a bolii sale. cunoaştere a învăţa măsurile
sanatatea măsurilor preventive şi
preventive / curative;
tratamentului. -neintelegerea
informatiilor.
Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluție cronică, determinată genetic sau câștigată,
caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic, care se datorează insuficienței absolute sau relative
de insulină din organism.
Normal, glicemia trebuie să fie între 80-120mg% (dimineața pe nemâncate).

Etiologie
Cauzele care duc la diabet zaharat sunt:

 factori ereditari – transmiterea defectului genetic deține un rol important (35-45%). Se

recunoaște o transmisie ereditară fără a se cunoaște precis modul de transmitere.
 alimentația – consumul exagerat de zahăr și dulciuri concentrate. Totuși, rolul cel mai important
îl are supraalimentația, în consecință obezitatea.
 profesia și mediul – sunt predispuși cei cu ocupații sedentare și cu solicitări nervoase exagerate.
 vârsta – apare în 80% din cazuri după 40-45 ani, iar la copii, la vârsta pubertății.
 inflamațiile pancreasului – pancreatite, intervenții chirurgicale.
 alcoolismul, fumatul.
Au un risc crescut pentru dezvoltarea DZ:

 persoane rude de gradul I cu DZ;

 supraponderali şi obezi;

 femei care au născut copii macrosomi (>4000 g la termenul de 9 luni) sau au fost diagnosticate
cu diabet gestaţional;
 hipertensivi (>140/90 mmHg);
 subiecţi cu HDL >35 mg% şi/sau trigliceride >250 mg%;
Patogenie și fiziopatologie
Pancreasul endocrin, format din insulele Langerhans, este alcătuit din trei grupe de celule:

 beta – care secretă insulină

 alfa – care secretă glucagonul

 delta – care secretă somatostatina

Din punct de vedere patogenic, diabetul este o tulburare în metabolismul glucidelor, care duce la
hiperglicemie. În metabolismul glucidelor se deosebesc trei procese:

1. depunerea la nivelul ficatului a glucozei în glicogen (depozit);

2. transformarea glicogenului în glucoză, prin hidroliză și mobilizarea în sânge după necesități;

3. formarea glucozei din lipide și protide.

Țesutul muscular este cel mai mare consumator de glucoză, excesul depunându-se sub formă de grăsime în
paniculul adipos. Există un circuit continuu între ficat, marele depozitar și distribuitor de glucoză,
și țesuturi, în special cel muscular, în calitate de consumator.
Legatura dintre acești doi poli este făcută de sânge, unde intervin factori hipergliceminanți și
hipogliceminanți. Când insulina este insuficientă cantitativ sau ineficientă calitativ, glucoza nu mai poate
pătrunde în celule, crește  în sânge și apare astfel hiperglicemia.
Pentru a se elimina excesul de glucoză din sânge, este necesar să se elimine prin rinichi o cantitate mare de
apă, ce poate ajunge la 4-5 l (poliurie). Deoarece organismul pierde apă pentru a elimina glucoza,
apare polidipsia – deshidratarea și senzația de sete excesivă.  Pentru că organismul elimină o cantitate
crescută prin urină glucoza necesară furnizării de energie pentru funcțiile organismului, organismul apelează
la rezerve (mușchi și țesut adipos). Iată de ce, diabeticul scade în greutate, chiar daca va consuma cantități
sporite de alimente (polifagie).
Tablou clinic – manifestări de dependență în diabet zaharat
Este tipic în aproximativ 50% dintre cazuri, în rest fiind puţin exprimat sau absent.

Principalele semne sunt:

 poliuria (diureză >2000 ml/24 ore) produsă prin mecanism osmotic;

 polidipsia;

 scăderea ponderală (rezultat al exagerării catabolismului proteic şi lipidic şi al deshidratării). În

general, este mai frecventă în DZ tip 1 și poate să fie moderată sau foarte exprimată (10-20 kg în
câteva săptămâni sau luni);

 astenia, scăderea forţei fizice şi intelectuale;

 polifagia însoţeşte unele cazuri de DZ tip 1 la debut.

 semnele complicaţiilor infecţioase şi degenerative (balanopostită, vulvovaginită, gangrenă etc.).

Poliuria, polidipsia şi scăderea inexplicabilă în greutate sunt considerate semnele clasice, hippocratice ale DZ.

Diabetul zaharat de tip 1 – INSULINODEPENDENT

În diabetul zaharat insulinodependent de tip 1, secreția deinsulină este absentă. Se întâlnește mai ales
la tineri, și mai rar la adulți. Ereditatea are un rol important.
Diabetul de tip 1 are debut relativ abruptcu simptome evidente (poliurie, polidipsie, polifagie, pierdere
ponderală) și tendință la cetoacidoză. Este o formă de boală rară care se inregistrează la 10-15% din diabeticii
din țara noastră.
Organismul își procură energia din alimente.  Glucoza, principala sursă de energie rezultată din alimente,
trebuie să pătrundă în celule. Acest lucru se face cu ajutorul insulinei, principalul hormon pancreatic endocrin.
După masă, când în sânge există o cantitate mare de glucoză, pancreasul secretă însulină, iar astfel, glucoza
intră în celule și scade din sânge.

În diabetul zaharat de tip 1 secreția de insulină nu există, celulele nu o absorb, iar în sânge crește glicemia.

Prima etapă în diabetul de tip 1 este distrucția aproape completă a celulelor beta pancreatice, reacție
autoimună sau nu. A doua etapă este intervenția unor factori de mediu (virali, toxici, alimentari), iar a treia
etapă este răspunsul inflamator de natură imună (anticorpi anti-insulari).
Diabetul zaharat de tip 2 – INSULINOINDEPENDENT
Este cea mai frecventă formă (85% din cazuri). Forma tipică este cea care apare după vârsta de 40 de ani, la
persoanele cu excesponderal, cu o perioadă prediagnostică lungă, cu debut nezgomotos și fără tendință la
cetoacidoză.
Diabetul zaharat de tip 2 nu necesită insulină pentru echilibrare.  Inițial capacitatea de secreție pancreatică
este bună, răspunde bine la dietă și latratament oral.   Însă în timp, o parte din acești pacienți devin
diabetici, necesitând tratament oral sau, mai rar,  insulină.
În diabetul zaharat de tip 2, pancreasul secretă puțină insulină, care scade cu timpul. Apare și un defect de
utilizare a insulinei – insulino-rezistența.
Etiopatogenia acestei forme nu se cunoaște bine, factorul ereditar joacă un rol important și în această formă.
Evoluția este îndelungată. Deficiența în secreția insulinică apare treptat.

Un rol important îl dețin factorii de mediu: sedetarismul, factorul nutrițional, stresul, medicamentele. În

general este vorba de un bolnav obez, care mânâncă mult.
Investigații și diagnostic diabet zaharat
Examenele de laborator conferă certitudinea existenţei DZ.

a) glicemia din plasmă, recoltată întâmplător (în orice moment al zile, indiferent de intervalul de timp faţă de
ultima masă):
• glicemie <140 mg% = normal
• glicemie ≥200 mg% = DZ
b) glicemia din plasmă, recoltată à jeun (fasting – pe nemâncate, la cel puţin 8 ore de ultima masă):
• glicemie <110 mg% = normal
• glicemie 110-125 mg% = modificarea glicemiei bazale (MGB),prediabet.
• glicemie ≥126 mg% = DZ
c) testul de toleranţă la glucoză pe cale orală (TTGO)
TTGO se efectuează şi se interpretează după criterii OMS:

 cu trei zile înainte de testare se indică o alimentaţie cu cel puţin 150 g de glucide (deci nu post sau
cură de slăbire);

 în ziua TTGO, se recoltează sânge venos pe anticoagulant pentru dozarea glicemiei à jeun din
plasma rezultată; imediat după aceasta subiectul va trebui să ingere o soluţie din 75 g de glucoză
dizolvată în 300 ml de apă (concentraţie 25%) în decurs de 5 minute.
 după două ore se repetă prelevarea de sânge în acelaşi mod. Dozarea glicemiei se face prin metoda
enzimatică, cu glucozoxidază.

Interpretarea rezultatelor se face în funcţie de valoarea glicemiei la 2 ore:

 glicemie <140 mg% = normal

 glicemie 140-199 mg% = scăderea toleranţei la glucoză (STG)

 glicemie ≥200 mg% = DZ

În prezent, se consideră că efectuarea TTGO nu aduce beneficii notabile faţă de glicemia à jeun.

d) hemoglobina (Hb) glicozilata  – este o fractiune din Hb care se uneste cu resturi de glucoza; un test de
confirmare a mentinerii sub control a glicemiei pe ultimele trei luni. Nivelul recomandat de experti este ca
daca HbA1c ≥ 6.5%, persoana sa fie diagnosticata ca diabetica.
Îngrijirea pacientului cu diabet zaharat
Problemele pacientului cu diabet zaharat
– alimentatie inadecvata prin surplus (mai mult decat necesarul organismului);
– alterarea volumului de lichide;
– intoleranta la activitate fizica si mentala;
– anxietate
– dispnee,
– circulatie inadecvata
– deficit de cunostinte,
– alterarea perceptiei vizuale,
– disfunctie sexuală
– risc de complicatii acute:
• coma hipoglicemica
• coma hiperglicemica
• coma hiperosmolara( osmolaritate=este concentratia particulelor dizolvate intr-o solutie (Na, Cl, bicarbonat,
uree, glucoza).
Determinarea osmolaritatii serice se utilizeaza in evaluarea echilibrului hidroelectrolitic si acido-bazic.)
– risc de complicatii cronice: complicatii microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie)
si macrovasculare (cardiovasculare).
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu diabet zaharat
– sa se obtina echililibrul metabolismului lipidic;
– pacientul sa se alimenteze conform necesitatilor sale cantitative si calitative;
– pacientului sa-i fie stabilizate functiile vitale
– pacientul sa fie ferit de pericole
– pacientul sa-si recapete conditia fizica si intelectuala;
– sa se obtina echilibrul psihic al pacientului;
– pacientul sa fie sustinut si ajutat de familie
– pacientul sa fie ferit de complicatii.
Interventiile asistentului medical pentru pacientul cu diabet zaharat
Priorităti în îngrijire:
 supravegherea functiilor vitale  si vegetative, a stării de constientă, supravegherea alimentatiei si
respectarea dietei, profilaxia complicatiilor.
Interventii proprii (autonome):
 comunicare, hidratare si alimentare, igienă, mobilizare, supravegherea eliminărilor, educatie.

Interventii delegate:
 pregătește pacientul pentru pentru investigatii si analize, asigură controlul si asigurarea dietei,
administrează tratamentul

 asigura un regim alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ratia calorica necesara, de a reduce
hiperglicemia si de a mentine o greutate corporala satisfacatoare si stabila:

o evalueaza nevoile alimentare cantitative si calitative in functie de varsta (copil,

adolescent, adult), sex, stare fiziologica (sarcina, alaptare), activitatea pacientului,
forma bolii

o stabileste ratia alimentara cu: proteine 13-15%, lipide 30-35%, absorbtie lenta si 1/3
glucide simple cu absorbtie rapida, repartizate pe diferite mese si adaptate la efortul
fizic . Cand pacientul are o activitate usoara se recomanda 30-35 cal/hg/corp/24ore

o numarul meselor/24 ore: 4-5-6 mese (3 mese principale si 2-3 gustari)

o alegerea alimentelor se face in functie de contintul de glucide;

o alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri, leguminoase

uscate, siropuri,struguri, prune;

o alimente permise, cantarite: paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele
fainoase, fructe, legume (cu peste 5% glucide), lapte, branza de vaci, mamaliga;

o alimente permise necantarite: carnea si derivatele din carne, pestele, ouale,

branzeturile, smantana, untul, legumele cu 5% glucide (varza, conopida, patlagelele
rosii, fasolea verde); din alimentatia zilnica nu trebuie sa lipseasca oul, carnea, pestele;

o prepararea alimentelor: se vor folosi indulcitoripentru ceaiuri, sosurile nu se ingroasa

cu faina, ci cu legume pasate; pastele fainoase se cantaresc inainte de fierbere;

o painea se cantareste inainte de a fi prajita (prin deshidratare se concentreaza in

glucide); se folosesc fierberea si coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;

 recolteaza produsele pentru examelul de laborator (sange, urina);

 administreaza medicatia prescrisa de medic, la orele indicate;

o in diabetul zaharat de tip 1 insulina ordinara prin injectie SC, in doza recomandata (in
functie de valorile glicemiei si glicozuriei), se administreaza cu 15-30 min. inaintea
mesei (se foloseste seringa speciala, gradata in unitati de insulina, se tine seama ca
alcoolul inactiveaza produsul); ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea meselor
principale;

o administreaza insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau de doua ori pe zi,
la ore fixe, prin injectii subcutanate;
o altereaza locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile (loc de injectare: fata externa
a bratului, 1/3 mijlocie; fata antero-externa a coapsei, 1/3 mijlocie; flancurile peretelui
abdominal; regiunea subclaviculara; regiunea fesiera; superoxterna);
 o in diabetul zaharat de tip II administreaza medicatia hipoglicemianta pe cale orala si
urmareste efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii, inapetenta);
 masoara zilnic diureza si noteaza in foaia de temperatura;

 masoara greutatea corporala la interval de 2-3 zile;

 evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pieii si al mucoaselor, pulsul, tensiunea arteriala;

 evalueaza astenia, epuizarea pacientului si il ajuta in efectuarea ingrijirilor igenice pentru

conservarea fortei sale fizice;

 asigura conditii de ingrijire in spital, in saloane mici, linistite, care sa permita repausul fizic si
psihic al pacientului;

 explica pacientului normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;

 pune la dispozitia pacientului exemple de diabetici cu evolutie favorabila indelungata;

 supravegheaza zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arteriala, consemnand, in foaia de

temperatura, rezultatul;

 supravegheaza tegumentele bolnavului si mucoasele, sesizand manifestarile cutanate;

 educa pacientul privitor la pastrarea igienei personale corporale, in general, si a picioarelor, in

special, pentru a preveni escoriatiile, fisurile, bataturile la acest nivel, care se pot infecta usor
(atentie la obezi, la nivelul plicilor)

 sesizeaza unele modificari, care au drept cauza diverse complicatii: schimbari ale
comportamentului (obnubilarea), transpiratii, respiratie Kussmaul, coma;
 acorda ingrijiri speciale in coma hiperglicemica:

 recolteaza periodic sange pentru monitorizarea glicemiei, a rezervei alcaline si urina pentru
glicozurie;

 monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, revenirea constientei;

 reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser fiziologic, solutie

Ringer sau Fischer si solutie de bicarbonat de sodiu 14%0;
 ingrijeste tegumentele si mucoasele pacientului comatos.

 acorda ingrijiri speciale in coma hipoglicemica:

 administreaza la recomandarea medicului, solutie glucozata, hipertona 10-20%, 250-500 ml/ora,

repetat, pana la revenirea din starea de coma si reluarea alimentatiei pe cale naturala, sub controlul
glicemiei.

Interventii educative
 Educa pacientul pentru prevenirea complicatiilor

 Invata pacientul sa respecte ratia de glucide/24 si sa-si cantareasca alimentele;

 Invata pacientul sa inlocuiasca unele alimente cu continut mare de glucide prin altele cu continut
mai redus, pentru a obtine senzatia de satietate (ex painea care are 50% glucide se poate inlocui cu
mamaliga care are 12% glucide);

 Invata pacientul sa dozeze insulina, tehnica injectiei cu insulina, pastrarea produsului la loc uscat,
la o temperatura de 4-7 grade C, sa manance la 15-30 min dupa administrarea insulinei;

 Invata pacientul sa recunoasca cauzele si semnele complicatiilor acute si cum sa intervina in cazul
producerii lor.
 o Cauzele hiperglicemiei pot fi: abaterile alimentar, episoadele infectioase, diferite stari
fiziologice.

o Manifestarile hiperglicemiei constau in : oboseala, somnolenta, inapetenta,

greturi, varsaturi, diaree, tahicardie, hipotensiune arteriala, piele uscata,
respiratie Kussmaul, pierderea lenta a constientei.
o Cauzele hipoglicemiei pot fi: excesul de insulina, ingestia incompleta de hidrati de
carbon, lipsa controlului glicemiei.

o Manifestarile hipoglicemiei constau in : ameteli, astenie, piele rece, transpiratii, HTA,

pierderea brusca a constientei, respiratie normala.
 Invata pacientul sa efectueze autocontrolul metabolic (glicemia si glicozuria la domiciliu).
Controlul glicemiei se poate face cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor folosind sangele capilar.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

1. Nevoia de a bea si de a manca

Diagnostic de ingrijire: 
Sete exagerată, în surplus, 
Diabet zaharat,
polidipsie,
poliurie,
scădere în greutate.

Obiective :
Pacientul să se alimenteze şi hidrateze în raport cu nevoile sale cantitative şi calitative în 24ore;
Bolnavul să obţină echilibrul metabolismului glucidic ;
Pacientul să fie conştient că prin respectarea alimentaţiei şi a tratamentului poate duce o viata cvasinormală;
Pacientul să fie echilibrat psihic.

Interventii:
Autonome:
 Explorez gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente; 
 Învăţ bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de activităţile fizice şi vârstă;
 Urmăresc bolnavul să consume numai alimente cuprinse în regim;
 Urmăresc orarul şi distribuţia meselor.
 Conştientizez bolnavul de importanţa activităţilor zilnice moderate;
 Împreună cu bolnavul, stabilesc un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi
şi de capacitate; În urma îngrijirilor acordate bolnavul se alimentează şi hidratează corect.
 Pacientul este echilibrat psihic.
  Permit bolnavului exprimarea sentimentelor, emoţiilor;
 Îl învăţ tehnici de relaxare.
 Dieta alături de tratamentul medicamentos reprezintă condiţia esenţială menţinerii vieţii diabeticului
cât mai aproape de normal.
 Bolnavul să cunoască bine regimul, conţinutul în glucide pentru fiecare aliment în parte, să
respecte cantitatea de glucide care va fi cât mai apropiată de cea a individului normal funcţie de
toleranţa la glucoză şi ţinând seama de vârstă, sex şi munca depusă.

 Nu trebuie să lipsească din dietă proteinele animale cu valoare biologică – lapte, carne, brânzeturi,
ouă, peşte – şi lipidele, în special cele vegetale nesaturate.

 Pâinea va fi împărţită pe felii şi mese cât mai exact, mesele se vor repartiza la ore cât mai precise,
ultima masă sub forma unei mici gustări va fi la orele 22.

 Pentru prepararea alimentelor, bolnavul va ţine seama de următoarele principii:

o Nu se va folosi niciodată zahărul şi produsele zaharoase la pregătirea alimentelor,

îndulcirea se va face cu indulciori.

o Prepararea sosurilor se va face pe cât posibil fără făină.

o Pâinea prăjită va fi cântărită înainte de prăjire, deoarece prin deshidratare cresc

glucidele.

o Proteinele animale vor fi obligatoriu prezente în dietă.

 o Prăjirea este contraindicată. Se utilizează fierberea şi coacerea

 Bolnavii care utilizează insulina trebuie să ştie că:

o Sunt interzise amestecuri de Insulină românească cu orice alt tip de Insulină, deoarece
se reactivează.

o Flacoanele de insulină se păstrează tot timpul la frigider la +40 – +70 la loc uscat.
Înainte de administrare flaconul este încălzit la temperatura camerei şi se agită până se
omogenizează.

o Extragerea insulinei se face cu 2 ace sterile care se introduce în dopul de cauciuc, după
dezinfectare cu alcool şi ştergere cu un dop de vată sterilă cu apă şi se usucă.

o Se folosesc seringi de 2 ml cu 40 gradaţii.

o Injecţiile se fac subcutanat cu respectarea măsurilor de asepsie.

 Bolnavul diabetic trebuie să cunoască rolul efortului fizic în diabetul zaharat, sunt ridicate
plimbări în aer liber, alergări, înot, călărit.

Regimul alimentar în diabetul zaharat

 Regimul alimentar trebuie să fie echilibrat cu scopul de a furniza raţia calorică necesară de a
reduce hiperglicemia şi de a menţine o greutate corporală satisfăcătoare şi stabilă.

 Raţia alimentară trebuie să fie repartizată în trei mese pe zi principale şi două gustări bineînţeles
cu aproximaţie, care să fie la orele de masă şi să furnizeze 55% din calorii sub formă de glucide
(din care două treimi să fie glucide complexe, zise cu absorbţie lentă şi o treime glucide simple
zise cu absorbţie rapidă, repartizată pe diferitele mese şi adaptate la un eventual efort fizic.

 La alcătuirea regimului alimentar în diabetul zaharat se va ţine seama de:

o Stabilirea toleranţei la glucoză şi a necesarului de insulină.

o Stabilirea necesarului caloric.

o Stabilirea constituenţilor raţiei alimentare.

o Calculul caloric.

→ Stabilirea toleranţei la glucoză şi a necesarului de insulină.

 În timp de 3 zile consecutiv se va administra bolnavului un regim cu o cantitate fixă de glucide de
150-200 g pe zi, urmărind zilnic glicemia à jeun şi glicozuria pentru 24 ore.

 Se face media glicozuriilor care se scade din cantitatea de glucide administrate.

 În funcţie de rezultat se disting două cazuri:

• Toleranţa la glucoză mai mare de 150 g glicozurie O. Diabetul se echilibrează suficient numai regim
dietetic.
• Toleranţă la glucoză 100, diabet zaharat necesită dietă + obligatoriu insulină.
→ Stabilirea necesarului caloric.
 Se face în funcţie de: greutatea individului, greutatea ideală, consumul energetic.

 Raţia alimentară a diabeticului nu se deosebeşte de alimentaţia raţională a omului sănătos, dar cu

unele corective care trebuie avute în vedere de către bolnav.

 Trebuie să-şi cunoască bine regimul, conţinutul de glucide pentru fiecare aliment în parte şi să-l
respecte. Trebuie să fie bine instruit asupra conţinutului glucidic al alimentelor.
  Cantitatea de glucide consumate zilnic va fi apropiată de aceea a individului normal, ţinându-se
seama de muncă depusă, vârstă şi sex, starea fiziologică.

→ Stabilirea constituenţilor raţiei alimentare.

 Bolnavul trebuie să cunoască cele trei grupe de alimente mai importante: cartofi, fructe proaspete,
legume verzi, pâine, lapte, cereale.

 Glucidele – vor acoperi 50-60% din necesarul caloric fără a depăşi 200 calorii.

 Proteinele – asigurate din carne, peşte, ouă, lapte, pâine şi cereale – 15-20% din raţia calorică şi
sunt preferate în cantitate de maxim 1 g / kg corp / zi.

 Lipidele – reprezintă maxim 30% din raţia calorică şi sunt preferate cele vegetale (uleiuri
vegetale), dar şi cele animale (lapte, carne, ouă, brânzeturi) unt, ulei şi grăsimi din carne.

 Alcoolul – aduce 7 cal / g – se admite maxim o băutură la masa principală.

 Îndulcitorii – nu aduc calorii şi înlocuiesc zahărul.

 Pâinea va fi împărţită pe felii şi pe mese cât mai exacte.

 Mesele se vor repartiza la ore cât mai precise:

o Dimineaţa – 6,00-6,30.
o Ora 10,00-10,30.
o Prânz – 14,30-15,00.
o Ora 17,00-17,30.
o Seara – 20,00-20,30.
o Ora 22,00 sub forma unei mici gustări.
→ Alimente care pot fi consumate fără restricţie sunt:
 Carnea (vacă, viţel, pasăre, porc, miel slab – proaspătă sau congelată), şuncă = 300g.

 Peşte proaspăt sau congelat, sărat, afumat = 400 g.

 Brânzeturi: telemea, caşcaval, brânză topită = 200-300g. Smântână – cremă.

 Grăsimi: unt, untdelemn, margarină.

 Ouă proaspete foarte moi.

 Legume având conţinut mic în glucide: castraveţi, varză, conopidă, spanac, dovleac, fasole verde,
sparanghel, salată, vinete, roşii, lăptuci, păpădie, urici, măcriş, ridichi, ciuperci, ardei gras, praz,
untişor, ştevie.

→ Alimente permise limitat (se cântăresc zilnic şi se calculează conţinutul în glucide):

 Fructe proaspete: mese, fragi, căpşuni, zmeură, caise, vişine, cireşe timpurii, pere, portocale, gutui,
piersici, şi pepene verde 600 g.

 Sfeclă, morcov, ţelină, ceapă, orez fiert=300-400g.

 Lapte: iaurt, caş, urdă. Brânză proaspătă de vaci = 500 ml.

 Cartofi, orez, griş, paste făinoase cântărite fierte = 150g.

 Pâine = 400g. Mămăligă = 400 g.

 Nu se fierb cartofi, morcovi, sfeclă, ţelină sau paste făinoase în ciorbă.

 Băuturile alcoolice: vin alb, ţuică, coniac – ocazional, cu moderaţie.

→ Alimente interzise:
 Nuci, alune. Castane. Fasole. Mazăre. Linte. Bob.

 Ceai sau cafea (permise îndulcite cu zaharină). Struguri, prune. Banane.

 Zahăr. Ciocolată. Bomboane. Dulceţuri. Halva. Rahat. Îngheţată. Caramele. Miere de albine

 Prăjituri. Cozonac. Bere, vin dulce, must, siropuri, toate produsele zaharoase,, inghetata, ciocolata,
curmale, smochine, stafide, struguri dulci, pere, prune dulci, lichior.

Delegate:

 Alcătuiesc un regim alimentar hipocaloric;

 Stabilesc raţia alimentară cu : proteine 13-15%, lipide 30-50%,glucide 50% în 24 de
ore, la adult 2/3 glucide complexe cu absorbţie lentă şi 1/3 glucide simple cu
absorbţie rapidă, repartizate pe diferite mese şi adaptate efortului fizic. Când
pacientul are o activitate uşoară îi recomand 30-35 cal/kg corp/24 ore.
Numărul meselor în 24 ore: 4-6 mese (3 mese principale şi 2-3 gustări);
 Aleg alimentele în funcţie de conţinutul de glucide;
 Recoltez sânge şi urină pentru examenele de laborator;
 Administrez medicaţia prescrisă de medic: medicaţie hipoglicemiantă pe cale orală:
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide şi urmăresc efectele secundare ale acestora (greţuri,
vărsături,epigastralgii, inapetenţă);
 Administrez medicaţia adjuvantă:vitaminoterapia, KCL
 La nevoie, administrez medicaţie sedative.
 Monitorizare: glicemie
o zilnic->înaintea mesei matinale, prânzului, cinei, mesei dinainte de culcare

o de 2 ori/lună->la miezul nopţii, la ora 10.

 cetonurie

o de 2 ori/lună înaintea mesei matinale

o în condiţii de boală la fiecare micţiune

 la 4 luni->greutate, talie, TA, vedere, glanda tiroidă

 Hb glicozilată->indicator al glicemiei din ultimele 2-3 luni

 anual-> examen oftalmologic, funcţie tiroidiană.

Evaluare :
În urma îngrijirilor acordate bolnavul se alimentează şi hidratează corect . Pacientul este echilibrat psihic.
Diureza :1200 ml /24 ore
Temperatura : 36℃
Functii vitale corespunzatoare:
TA : 115/82mmHg
R : 25 r/min

2. Nevoia de a elimina

Diagnostic de ingrijire :
Eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ
Poliurie.
Obiective:
Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic;
Pacientul să nu prezinte complicaţii cutanate, respiratorii sau urinare;
Zilnic, fac bilanţul hidric măsurând cu conştiinciozitate ingestia şi excreţia;
Cântăresc zilnic pacientul;
Corectez dezechilibrul hidric prin hidratarea sau reducerea aportului de lichide şi electroliţi , în funcţie de
ionograma serică şi urinară;
Asigur igiena corporală riguroasă;
Servesc pacientul la pat cu urinar şi bazinet dacă este cazul;
Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoi.

Interventii:
Autonome:
 Masurarea diurezei.
 Hidratarea corespunzatoare.
Delegate:
 Corectez dezechilibrul acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;
 Administrez antiseptice urinare , sulfamide, antibiotice la indicaţia medicului , conform antibiogramei.

Evaluare :
În urma îngrijirilor acordate pacientul este echilibrat hidro-electrolitic şi acido-bazic şi nu prezintă complicaţii
cutanate , respiratorii sau urinare.
Diureza : 1200 ml/24 ore
Tempe : 36℃
TA: 115/82mmHg
R : 25r/min

3. Nevoia de a comunica.

Diagnostic de ingrijire:
Comunicare ineficientă la nivel afectiv
Anxietate

Obiective:
Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepţie pozitivă de sine
Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe.

Interventii:

Autonome:
 Pun în valoare capacităţile, talentele şi realizările anterioare ale bolnavului;
 Dau posibilitatea pacientului să ia singur decizii;
 Învăţ bolnavul tehnici de afirmare, de comunicare şi de relaxare;
 Pun la dispoziţia pacientului exemple de diabetici cu evoluţie favorabilă îndelungată;
 Ajut bolnavul sa identifice
posibilităţile sale de a asculta, de aschimba idei cu alţii,de a crea legături semnificative;
 Antrenez bolnavul în diferite activităţi care sa ii dea sentimentul utilitatii.

Delegate:
 Administrez medicaţia prescrisă: antidepresive, anxiolitice.

Evaluare:
În urma îngrijirilor acordate pacientul are o percepţie pozitivă de sine şi este ferit de pericole interne şi externe.
Diureza :1200ml/24 ore
Tempe : 36℃
TA:115/82mmHg
R : 25 r/min.
 4. Nevoia de a invata.

Diagnostic de ingrijire :
Lipsa cunoştinţelor .
Anxietate.

Obiective:
Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe;
Pacientul să dobândească atitudini , obiceiuri şi deprinderi noi

Interventii:

Autonome:
 Explorez nivelul de cunoştinţe a bolnavului privind boala, modul de manifestare,
modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
 Stimulez dorinţa de cunoaştere;
 Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
 Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
 Verific dacă bolnavul a înţeles correct mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit cunoştinţele;
 Educa pacientul pentru prevenirea complicatiilor

 Invata pacientul sa respecte ratia de glucide/24 si sa-si cantareasca alimentele;

 Invata pacientul sa inlocuiasca unele alimente cu continut mare de glucide prin altele cu continut mai
redus, pentru a obtine senzatia de satietate (ex painea care are 50% glucide se poate inlocui cu
mamaliga care are 12% glucide);

 Invata pacientul sa dozeze insulina, tehnica injectiei cu insulina, pastrarea produsului la loc uscat, la o
temperatura de 4-7 grade C, sa manance la 15-30 min dupa administrarea insulinei;

 Invata pacientul sa recunoasca cauzele si semnele complicatiilor acute si cum sa intervina in cazul
producerii lor.

o Cauzele hiperglicemiei pot fi: abaterile alimentar, episoadele infectioase, diferite stari
fiziologice.

o Manifestarile hiperglicemiei constau in : oboseala, somnolenta, inapetenta, greturi, varsaturi,

diaree, tahicardie, hipotensiune arteriala , piele uscata, respiratie Kussmaul, pierderea lenta a
constientei.
o Cauzele hipoglicemiei pot fi: excesul de insulina, ingestia incompleta de hidrati de carbon,
lipsa controlului glicemiei.

o Manifestarile hipoglicemiei constau in : ameteli, astenie, piele rece, transpiratii, HTA,

pierderea brusca a constientei, respiratie normala.
 Invata pacientul sa efectueze autocontrolul metabolic (glicemia si glicozuria la domiciliu). Controlul
glicemiei se poate face cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor folosind sangele capilar.

Delegate:
 Ţin lecţii de formare a deprinderilor igienice , alimentaţie raţională, mod de viaţă
echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
 Încurajez şi ajut la dobândirea noilor deprinderi.
Evaluare:
În urma îngrijirilor acordate pacientul a acumulat noi cunoştinţe despre boala sa şi a dobândit atitudini ,
obiceiuri şi deprinderi noi care il ajuta in contextul afectiunii.
Diureza :1200ml/24 ore
Tempe : 36℃
TA:115/82mmHg
R : 25 r/min.

5. Nevoia de asi pastra tegumentele si mucoasele integre.

Diagnostic de ingrijire:
Risc de infectie;
Epuizarea;
Scăderea rezistenţei organismului.
Vindecarea întârziată a plăgilor

Obiective:
Pacientul să fie ferit de complicaţii infecţioase.

Interventii:

Autonome:
 Supraveghează tegumentele bolnavului ş mucoasele, sesizând manifestările cutanate;
 Educă pacientul privind păstrarea igienei personale corporale, în general, şi picioarelor, în special,
pentru a preveni escoriaţiile, fisurile, bătăturile la acest nivel care se pot infecta uşor (atenţie la obezi, la
nivelul plicilor).

Delegate:
 Supraveghează zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arterială,consemnează în foaia de
temperatură rezultatul;

Evaluare :
Pacientul prezintă tegumente integre.
Reevaluarea planului de ingrijire astfel incat pacientul sa fie capabil sa:
 Să recunoască manifestările comei hipoglicemice: apar la început transpiraţii profuze,
ameţeli, astenie, foame exagerată → care cedează prin ingestie de alimente sau glucoză. Bolnavul
poate interveni singur ingerând zahăr în formele uşoare.
 Să recunoască retinopatia diabetică, glomerulonefroza, angiopatia;

 Complicaţii cronice: mai frecvent oculare, renale, ischemice periferice – şi mijloace de prevenire –
examen periodic oftalmologic şi renal, inspecţia zilnică a picioarelor şi evitarea leziunilor locale.

 Reacţiile hipoglicemice – semnificaţia lor şi mijloacele de corectare.

 Tratarea infecţiilor acute sau alte complicaţii cu potenţial de decompensare.

 Controlul periodic al glicemiei şi glicozuriei.