Răspunderea patrimonială

➢ Salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat

să acopere acel prejudiciu, cu o parte din salariul său ori cu
bunurile sale mobile sau imobile, potrivit principiilor
răspunderii civile contractuale sau delictuale
➢ Potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii
„salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi
principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele
materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu
munca lor".
➢ Răspunderea civilă contractuală este răspunderea juridică
care provine din nerespectarea unor clauze contractuale,
creând obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat prin
neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea
cu întârziere a angajamentului luat de debitor
 Răspunderea patrimonială
➢ Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor
răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale
produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

➢ Răspunderea patrimonială este una reparatorie, ca şi cea civilă

ori cea materială. Ea este patrimonială deoarece salariatul care
a produs o pagubă angajatorului va fi obligat, cu bunurile
aparţinând patrimoniului său (în primul rând cu salariul) să
acopere prejudiciul, în vederea reparării patrimoniul afectat ca
urmare a prejudiciului cauzat prin fapta sa, ilegală, comisivă
sau omisivă.

➢ Pentru încălcarea obligaţiilor contractuale, salariatului trebuie

să i se aplice o sancţiune, o măsură de constrângere care să-l
oblige la respectarea clauzelor din CIM. Totodată, prin
încălcarea obligaţiilor contractuale de către salariat,
angajatorul suferă un prejudiciu care trebuie reparat.
 Răspunderea patrimonială
➢ Răspunderea contractuală are un rol de
sancţiune a debitorului şi un rol de reparaţie a
prejudiciului suferit de creditor, amândouă
îmbinându-se în rolul de prevenire.
➢ Prin intermediul răspunderii civile contractuale
se urmăreşte în primul rând nu sancţiunea
salariatului, ci despăgubirea creditorului şi
stimularea salariatului la împlinirea
corespunzătoare a obligaţiilor asumate.
➢ Perspectiva aplicării răspunderii civile
contractuale trebuie să fie suficientă pentru a
determina îndeplinirea corespunzătoare a
obligaţiilor care rezultă din contractul individual
de muncă
Trăsăturile răspunderii patrimoniale a salariatului
1. este condiţionată de existenţa raportului juridic de muncă
dintre salariatul răspunzător şi angajatorul păgubit, raport
juridic care îşi are izvorul în CIM, fiind o răspundere
contractuală;

2. este o răspundere individuală; exclude, în principiu,

solidaritatea, spre deosebire de raporturile juridice civile în
cadrul cărora aceasta operează în temeiul unor prevederi
legale şi, adeseori pe baza clauzelor stipulate de părţi.
Atunci când răspunderea pentru un anumit prejudiciu este
plurală, ca urmare a participării mai multor persoane la
producerea lui, obligaţiile de reparare a pagubelor sunt de
regulă conjuncte, uneori subsidiare şi comune, nu solidare,
în acest mod se asigură o protecţie a salariatului, evitându-se
ca el să fie pus - ca urmare a solidarităţii - în situaţia de a fi
urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudiciul efectiv
cauzat din vina sa.
Trăsăturile răspunderii patrimoniale a salariatului

3. este reglementată prin norme legale imperative, Ca

urmare modificarea cauzelor şi condiţiilor în care intervine
răspunderea prin clauze ale contractului de muncă,
derogatorii de la lege în defavoarea sau în favoarea
salariatului, este inadmisibilă.

4. răspunderea patrimonială, este o răspundere integrală,

nu numai pentru dauna efectivă şi actuală, ci şi pentru
foloasele nerealizate.
Salariatul răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care
a fost prevăzut ori era previzibil la momentul încheierii
contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiei în
care prejudiciul ce provine din culpa sa gravă asimilată
dolului, când va răspunde şi pentru cel neprevizibil.
Trăsăturile răspunderii patrimoniale a salariatului
5. stabilirea răspunderii patrimoniale nu se face unilateral
de către angajator pe calea emiterii unei decizii de
imputare, dacă salariatul nu-şi asumă un angajament de
plată în scris, ca în cazul răspunderii materiale, ci aceasta
este posibilă numai prin înţelegerea părţilor, iar în caz de
divergenţă de către instanţa de judecată;
6. sub aspectul executării silite, răspunderea patrimonială,
spre deosebire de răspunderea civilă (contractuală)
clasică, prezintă un caracter limitat care se efectuează, de
regulă, numai asupra unei cote din salariu, în rate lunare
din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din
partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net,
fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care
le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv
(art. 257).
 Condiţiile răspunderii

1. existenţa unui contract valabil încheiat

• Răspunderea salariatului presupune existenţa unui raport
juridic contractual încheiat în forma prevăzută de lege între
angajator şi salariat. Dacă această condiţie lipseşte, ne vom
afla întotdeauna în faţa unei răspunderi extra-contractuale.
Dacă contractul este nul sau anulabil, răspunderea pentru
repararea prejudiciului va fi întotdeauna extracontractuală
(delictuală).

• Răspunderea va fi contractuală în prezenţa existenţei unui

contract, indiferent de faptul că neexercitarea priveşte o
obligaţie esenţială sau accesorie rezultată dintr-un contract.
 Condiţiile răspunderii
2. fapta ilicită cauzatoare de prejudicii constă în
neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea
cu întârziere a obligaţiilor salariatului. Ilicitatea conduitei
salariatului rezultă din încălcarea raportului contractual şi
totodată din încălcarea dispoziţiunilor legale care
reglementează raportul contractual de muncă respectiv.

• Fapta ilicită trebuie înţeleasă ca un element obiectiv al

răspunderii, care constă într-o acţiune (executarea
necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei) sau
inacţiune (neexecutarea în totalitate sau în parte a
obligaţiei)
 Condiţiile răspunderii
3. prejudiciul constă în paguba suferită de angajator
prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau
cu întârziere a obligaţiei contractuale de către
salariat.
• Pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie să
îndeplinească anumite cerinţe:

- să fie patrimonial;
- să fie cert, adică să existe efectiv;
- să fie actual, adică să existe la data formulării
pretenţiilor de plată. Un prejudiciu viitor nu poate fi
pretins a fi reparat.
 Condiţiile răspunderii
4. raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu

• Pentru naşterea răspunderii civile contractuale este

necesar să se stabilească legătura cauzală între fapta ilicită
şi prejudiciu. Cu alte cuvinte, neexecutarea obligaţiei sau
executarea necorespunzătoare şi cu întârziere să fi produs
paguba. Prin urmare, între fapta ilicită şi prejudiciu trebuie
să existe o legătură de cauză la efect.
• Cauza este fenomenul care precede şi determină în mod
necesar efectul. Cauza trebuie deosebită de condiţie. În
timp ce cauza este hotărâtoare pentru realizarea efectului,
condiţia reprezintă numai o împrejurare secundară care
favorizează efectul, nepromovându-l în mod activ.
 Condiţiile răspunderii
5. culpa salariatului.

• Răspunderea, indiferent de forma ei, se bazează pe

culpă.
• Culpa este atitudinea psihică negativă a salariatului
faţă de îndeplinirea clauzelor înscrise în contract.
Nerespectarea obligaţiilor contractuale trebuie să
antreneze elementul „vinovăţiei” al salariatului sub
toate formele sale (intenţie, imprudenţă, neglijenţă).
• Gradul de vinovăţie, constituie în cadrul răspunderii
disciplinare, unul din criteriile folosite pentru dozarea
sancţiunii, pentru individualizarea ei
 Recuperarea prejudiciilor cauzate prin
fapte prejudiciabile
1. Modalitatea firească de recuperare a prejudiciului
produs angajatorului, atât în cazul răspunderii
patrimoniale cât şi a obligaţiei de restituire, este
calea amiabilă, învoiala părţilor.

Art. 254 alin. 3) În situaţia în care angajatorul

constată că salariatul său a provocat o pagubă din
vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita
salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a
pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin
acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi
mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
 Recuperarea prejudiciilor cauzate prin fapte
prejudiciabile
➢ Acordul de voinţă al părţilor este susţinut de mai
multe argumente:
• conform art. 278 din Cm, dispoziţiile codului se
întregesc cu cele ale legislaţiei civile (care permit
plata prin bună învoială);
• acţionează principiul simetriei juridice, de vreme ce
oricare din părţi, în lipsa acordului se poate adresa
instanţei de judecată pentru satisfacerea pretenţiilor
pe care le are faţă de cealaltă parte;
• din moment ce chiar efectele nulităţii contractului de
muncă se pot produce conform art. 57 alin. 6 din Cod
- prin acordul părţilor, tot astfel se poate ajunge şi la
acoperirea prejudiciului produs de o parte celeilalte;
• acoperirea prejudiciului prin învoiala părţilor prezintă
mai multe avantaje, inclusiv cel că astfel se evită un
proces;
 Recuperarea prejudiciilor cauzate prin
fapte prejudiciabile
• Învoiala părţilor sau angajamentul de plată care
echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor
angajatorului şi care pot fi utilizate ca probe în cadrul
unei eventuale acţiuni, nu constituie titluri executorii,
şi drept urmare în baza lor nu se pot face reţineri în
rate lunare din drepturile salariale pentru acoperirea
pagubei, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile.

• Salariatul, prin angajamentul de plată, se poate

obliga, de bună voie, să plătească el, direct, din
salariul primit sumele necesare, acoperirii integrală a
pagubei.
 Recuperarea prejudiciilor cauzate prin
fapte prejudiciabile
2. Acţiunea introdusă la instanţa judecătorească.
• Angajatorul, are posibilitatea ca în situaţia în care
părţile nu se înţeleg, când salariatul nu recunoaşte
producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul
acesteia, sau, încălcând învoiala părţilor ori
angajamentul asumat, refuză despăgubirea, să se
adreseze instanţei judecătoreşti competente, pentru o
obţine hotărârea judecătorească ce constituie titlul
executor după ce va rămâne definitivă şi irevocabilă.
• Aceeaşi posibilitate o are angajatorul şi în ipoteza în
care fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului este urmarea
unei infracţiuni sau nu are legătură cu munca celui în
cauză, incidente devenind astfel regulile de la
răspunderea civilă delictuală.
 Recuperarea prejudiciilor cauzate prin
fapte prejudiciabile
• Executarea silită se poate face:
• pe calea obişnuită reprezentată de reţinerile
din drepturile salariale;
• prin urmărirea silită asupra bunurilor mobile sau
imobile ale salariatului;
• prin poprirea unor sume de bani sau bunuri
mobile corporale ce le are de primit salariatul
de la un terţ, cum ar fi depozite bancare,
sumele datorate de eventualii creditori ai
salariatului